Tag: Lavinia Dumitrascu

  • Două expoziții inedite sunt organizate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

    Două expoziții inedite sunt organizate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

    Două expoziții foarte interesante, vor fi organizate pe 31 august și 1 septembrie, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

    „Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, expoziție la MINAC

    „Ovidiu, la el acasă, la Tomis” se intitulează expoziția al cărei vernisaj va avea loc joi, 31 august, de la ora 11.00, în sala „Ovidiană” a MINAC.

    mormantul-lui-ovidius-misterul-neelucidat-al-constantei

    Poetul Publius Ovidius Naso a fost exilat de împăratul Romei, la Tomis. Venit din luxoasa capitală a Imperiului Roman, lui Ovidius nu i-a plăcut noua sa viață la Pontul Euxin. Ne-a lăsat mărturie Tristele și Ponticele, surse de informații despre realitățile și locuitorii Tomisului. Și, totuși, autohtonii l-au iubit și, de-a lungul timpului, i-au cinstit memoria.

    Povestea lui Ovidiu și a nemuririi sale este prezentată în expoziția „Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, realizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța”, aflăm de la muzeograful Lavinia Dumitrașcu.

    Despre poetul Publius Ovidius Naso și recunoștința constănțenilor vor vorbi: dr. Lavinia Dumitrașcu, dr. Cristian Cealera și dr. Sorin Marcel Colesniuc.

    Expoziția va fi deschisă până pe 14 septembrie 2023.

    „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, expoziție la MINAC

    O altă expoziție, de această dată de pictură, grafică și tehnici alternative fotografice, intitulată „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, va fi organizată, vineri, 1 septembrie, de la ora 15.00, la etajul II al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. 

    Podul-carol-i-de-la-cernavoda-expozitie-minac-lavinia-dumitrascu

    Construcția Podului de la Cernavodă nu este legată doar de numele marelui nostru Anghel Saligny, ci și de tinerii ingineri români, colaboratori ai acestuia. Între ei, Ionel și Vintilă Brătianu, fiii primului ministru al României, I.C. Brătianu, și aceștia viitori mari oameni politici ai României.

    Participarea fraților Brătianu – Ionel și Vintilă – la ridicarea podului care unea fizic România cu Dobrogea, provincia revenită la Țară, o prezentăm prin intermediul expoziției foto-documentare, de pictură, grafică și tehnici alternative „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, realizată de MINAC și artistul plastic Mihaela Florescu”, afirmă muzeograful Lavinia Dumitrașcu, cercetător științific dr.  și curator al acestei expoziții.

    Despre povestea Podului de la Cernavodă și implicarea tinerilor ingineri Ionel și Vintilă Brătianu vor vorbi dr. Lavinia Dumitrașcu și artistul plastic Mihaela Florescu.

    Publicul este invitat să viziteze expoziția, care va fi deschisă până pe 14 septembrie 2023.

  • ”Păpuși pentru copii mici și mari – din colecția personală a Laviniei”, o expoziție inedită la Muzeul de Istorie Constanța

    ”Păpuși pentru copii mici și mari – din colecția personală a Laviniei”, o expoziție inedită la Muzeul de Istorie Constanța

    Aproximativ 80 de păpuși, majoritatea din porțelan, din colecția personală a muzeografului Lavinia Dumitrașcu, vor fi prezentate publicului, în cadrul expoziției ”Păpuși pentru copii mici și mari”. Vernisajul expoziției va avea loc pe data de 29 mai, de la ora 11.00, cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    ”Păpuși pentru copii mici și mari – din colecția personală a Laviniei”, un cadou oferit constănțenilor

    Peste 90% dintre păpușile care vor fi expuse în cadrul expoziției sunt din porțelan. Muzeograful Lavinia Dumitrașcu a precizat pentru Discover Dobrogea, că niciuna dintre păpușile care vor fi expuse nu este de când era copil. Ea a început să le strângă în urmă cu 4 ani, când a primit în dar un exemplar din porțelan. Ulterior, a început să cumpere păpuși deosebite și cu povești și chiar a primit foarte multe de la prietenii care au aflat despre noua ei pasiune. Mai mult decât atât, când are musafiri, chiar și copii, Lavinia Dumitrașcu nu îi lasă pe aceștia să atingă păpușile și le spune că acestea sunt exponate, la fel ca la muzeu, astfel că trebuie doar privite.

    Din colecție fac parte păpuși în costume populare, care plâng, se roagă sau care sunt îmbrăcate în mirese. ”O altă păpușă care mi-e foarte dragă, seamănă cu mama mea, care era jumătate ucraineancă și arată exact cum era mama în tinerețe”, a precizat Lavinia Dumitrașcu.

    Cea mai veche păpușă din expoziție are aproape 100 de ani și este din porțelan. Am primit-o de la o fostă studentă a tatălui meu, care mi-a spus că jucăria are un picior rupt, deoarece, pe vremuri, fetița căreia îi aparținea, s-a supărat că nu poate spăla jucăria și a trântit-o.

    Expoziția ”Păpuși pentru copii mici și mari – din colecția personală a Laviniei” este un cadou oferit copiilor și celor care păstrează o frântură din sufletul de copil. De asemenea, este un mod de a le mulțumi celor mici pentru că ne ajută să mergem mai departe cu zâmbetul pe buze și cu bucuria de a oferi oamenilor din sufletul nostru.

    Expoziția va fi deschisă publicului între 29 mai – 28 iunie 2023 și este realizată de muzeograful Lavinia Dumitrașcu, în colaborare cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Fotografia este preluată de pe site-ul radioconstanta.ro

  • De ce nu au participat dobrogenii la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918

    De ce nu au participat dobrogenii la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918

    Mulți români se întreabă de ce dobrogenii nu au fost prezenți pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia alături de frații lor români, așa cum ar fi fost normal.  În acele zile, situația lor era dramatică, Dobrogea aflându-se încă sub ocupația inamică. Abia pe 7 decembrie 1918, un student din Dobrogea, D. Ciupercescu vorbea în numele dobrogenilor la evenimentele organizate la Iași.

    La 1 Decembrie 1918, doar sufletul dobrogenilor a fost la Alba Iulia

    Legăturile dobrogenilor cu locuitorii din Transilvania au fost strânse, cu atât mai mult cu cât, după 1878, mare parte a populației din Dobrogea provenea din această regiune și era formată din mocani, care au întărit românismul în această parte a țării. Dobrogenii s-au implicat în lupta națională a românilor din Transilvania împotriva desnaționalizării, dar situația de la 1 Decembrie 1918 din Dobrogea nu le-a permis să participe la sărbătoarea prilejuită de reîntoarcerea Transilvaniei la patria mamă.

    ”I-ar fi stat bine Dobrogei la masa împlinirii marelui vis al unităţii de stat, dar, deşi locul ei n-a putut fi acolo, acesta n-a rămas liber. Vocea Dobrogei s-a auzit, totuși, la marele concert naţional – e drept, ca un geamăt, ea fiind sub ocupaţia inamicilor noştri de atunci, bulgarii, în primul rând, dar şi a «amicilor» noştri englezi, francezi şi italieni.

    Dacă n-ar fi fost blestemata ocupaţie străină, noi, dobrogenii, am fi mers la Alba Iulia, dacă nu cumva am fi adus spiritul ei la noi, cum o făcusem în timpul marii sărbători naţionale din 1906, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la instaurarea domniei lui Carol I, împreună cu mii de transilvăneni şi bănăţeni”, a precizat pentru Discover Dobrogea, dr. în istorie Lavinia Dumitrașcu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Dobrogea, după ocuparea sa, în 1916

    După dureroasele înfrângeri ale armatelor româno-ruse din Dobrogea din 1916, periodicele bulgare titrau: „Dobrogea este eliberată total”.  Vecinii noștri de la sud nu doreau însă doar Cadrilaterul, ci întreaga Dobroge. S-a opus însă Turcia, sprijinită de Germania.

    ”Prin ocuparea Dobrogei, România, pierdea  două treimi din teritoriul național. În timp ce Bucureștiul era pe cale a fi pierdut, reprezentanții Puterilor Centrale își împărțeau România: Oltenia și Muntenia reveneau Germaniei și Austro-Ungaria și Dobrogea era împărțită între Bulgaria și Turcia.

    Cadrilaterul a fost încorporat direct Bulgariei, în a cărei administrație a intrat și restul Dobrogei. Aici a fost instaurat un guvernator – fost prefect al Poliției din Sofia, care s-a stabilit la Constanța. Teritoriul ocupat a fost împărțit în șase subprefecturi, conduse, ca și primăriile, de funcționari bulgari, a povestit pentru Discover Dobrogea, dr. în istorie Lavinia Dumitrașcu.

    La Tulcea și Constanța, situația era la fel de dramatică

    La Tulcea, instituțiile statului român au fost transformate în grajduri, iar documentele lor au fost distruse, funcționarii români fiind îndepărtați din funcții și înlocuiți cu bulgari și evrei.

    Tribunalul a fost transformat în grajd. Mobilierul și arhivele Curții de Apel și Tribunalului Constanța au fost vândute sau distruse de bulgari. De altfel, chiar și Arhiva Constanței a fost transportată, inițial, la Brăila, dar ocupanții germani au readus-o în oraș, în beciurile și podurile Comenduirei de Etape, unde a fost distrusă, am mai aflat de la reprezentantul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Lavinia Dumitrașcu.

    statuia-lui-ovidiu-daramata-de-soldatii-bulgari”Monumentele și clădirile românești vechi, realități care contraveneau istoriografiei bulgare, au fost vandalizate: statuia lui Ovidiu din Piața Independenței a fost culcată la pământ și salvată, în ultimă instanță, de ocupanții germani, iar statuia Avântul Patriei, din fața Palatului Regal a fost distrusă.

    În Tulcea, însă, postamentele monumentului lui Mircea cel Bătrân și al Monumentului revenirii Dobrogei la Țară au fost dinamitate, primul fiind distrus. Bustul lui Ioan Nenițescu de la Tulcea a fost aruncat în Dunăre.

    Bulgarii au impus propria poliție – condusă de un bulgar, sistemul de impozite și mărci poștale al statului lor, limba oficială pentru autoritățile publice și judecătorești a fost cea bulgară, au fost schimbate inscripționările instituțiilor publice, iar pe frontispiciul Primăriei Constanța a apărut Regatul Bulgaria. Comuna urbană Constanța”, ne reamintește Lavinia Dumitrașcu.

    În școlile românești din Constanța și Tulcea, elevii erau obligați să învețe în limba bulgară

    Bulgarii au impus ca în școlile din Dobrogea să se învețe în limba lor și au închis multe dintre școlile românești, iar avutul acestora a fost trimis în Bulgaria.

    ”Localul Școlii primare nr. 1 din Constanța a devenit Comandamentul bulgar și aici erau torturați, bătuți și omorâți românii.

    În Tulcea, clădirea Școlii primare nr. 2 a fost dărâmată până la temelii. La școlile primare, predau civili și militari bulgari, copiii români fiind obligați să le frecventeze.

    Liceul din Tulcea a continuat să funcționeze, cu doar 3 clase, cu profesori veniți din Bulgaria. Liceul «Mircea cel Bătrân» din Constanța fusese transformat în spital în perioada în care românii mai luptau încă pe frontul dobrogean.

    Mulți dintre elevi și profesori plecaseră în băjenie sau pe front. Liceul a fost închis de bulgari, iar elevii au trebuit să-și întrerupă studiile.

    Mai mulți constănțeni au cerut redeschiderea Liceului Mircea, dar au fost amenințați cu moartea și ei, și Comenduirea Germană, bulgarii declarând că, dacă se va redeschide liceul românesc, va fi aruncat în aer.

    De altfel, în descrierea localităților din județul Constanța din raportul prefectului N.T. Negulescu, citim că aproape nu e sat sau oraș în care să mai existe o biserică sau o școală în picioare sau nepângărite de războiul în sine sau de ocupanții bulgari”, povestește Lavinia Dumitrașcu.

    După 2 ani de ocupație, la 1 Decembrie 1918, dobrogenii erau la capătul puterilor

    Administrația de ocupație bulgară a fost înlocuită pe 5 ianuarie 1917, până pe linia Ostrov-Topolog-Slava Rusă-Jurilovca.

    Instaurarea administrației germane s-a realizat abia în februarie 1917. Ocupanții germani au înființat Uniunea germanilor din Dobrogea – legată și de discuțiile privind repatrierea germanilor. Munca de propagandă este pusă pe seama etnicilor germani, preoți și învățători, care făceau o cenzură a manualelor școlare.

    ”Până și germanii erau oripilați de «faptele de arme» ale bulgarilor, care continuau să jefuiască și să încalce legea stabilită de aliații lor.

    Cu două zile înainte de  retragerea armatei, comandantul Regimentului 2 Infanterie bulgar a ordonat soldaților săi să prăduiască și să omoare.

    Pe 18 martie 1918, prin Tratatul de la  Buftea, se recunoștea cesiunea Cadrilaterului și a Dobrogei de Nord – la sud de linia Rasova-Agigea, iar, pe 7 mai, Tratatul de pace de la București, trecea teritoriul dintre Dunăre și Mare în condominiul Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.

    Este uşor de înţeles de ce preocupările fruntaşilor Dobrogei, îndreptate către Parlament, Guvern şi Casa Regală, priveau, în primul rând, problemele acestei părţi de Românie. În timp ce unităţi ale Diviziei a IX-a Infanterie din Dobrogea goneau trupele bolşevice din Basarabia, instaurând ordinea Proclamaţiei de la Chişinău de unire a acesteia cu România, alte mici unităţi luptau în Bucovina pentru aceeaşi cauză. Dobrogea îşi aducea prinosul ei de jertfă marilor acte naţionale din 1918.

    În condițiile pierderii războiului de către Puterile Centrale, pe 24 noiembrie 1918, Comandamentul militar aliat a ordonat retragerea armatei bulgare din teritoriile ocupate. Pe 26, respectiv 30 noiembrie, autoritățile românești reintrau în stăpânire în județele Tulcea și Constanța mai întâi, apoi în Durostor și Caliacra.

    Acestea sunt cauzele pentru care dobrogenii nu au fost prezenți la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918. După doi ani de ocupație, Dobrogea era sleită, jefuită de bogății, însângerată.

    Românii care rămăseseră în Dobrogea erau la capătul puterilor. Bulgarii parcă ar fi vrut să șteargă ce era românesc de pe pământul dobrogean, pentru o Bulgarie Mare. Și pentru aceasta parcă încercaseră să șteargă de pe fața pământului dobrogean orice însemna românesc, inclusiv oamenii, dar nu înainte de a-i umili”, a declarat pentru Discover Dobrogea, dr. în istorie Lavinia Dumitrașcu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    “Privim în înfăptuirea unităţii noastre naţionale ca la un triumf al libertăţii româneşti”, spunea Iuliu Maniu la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

    La mulți ani buni, România!

  • Podul Carol I, construcția legendară care a legat Dobrogea de România

    Podul Carol I, construcția legendară care a legat Dobrogea de România

    Podul Carol I a reprezentat minunea Europei în urmă cu 125 de ani, când a fost inaugurat. Impunătoarea construcție a devenit ulterior o operă de artă inginerească, o capodoperă a Dobrogei secolului al XIX-lea, înscrisă acum în lista monumentelor istorice. Luna acesta se împlinesc 130 de ani de la începerea lucrărilor de execuție la Podul Carol I sau Anghel Saligny, cum se numește azi, frumoasa și rezistenta construcție.

    Podul Carol I a legat România de Dobrogea

    După revenirea Dobrogei la țară, în 1878, politicienii acelor vremuri, împreună cu Regele Carol I au decis să lege România de Dobrogea, prima lor grijă fiind drumurile. Pe atunci, drumul se parcurgea foarte greu de la București la Constanța.

    podul-carol-i-podul-anghel-saligny-cernavoda”Oamenii mergeau cu trenul până la Giurgiu sau la Brăila, de acolo se îmbarcau pe vapor până la Cernavodă, de unde continuau călătoria cu trenul spre Constanța. Iarna însă, când Dunărea îngheța, vapoarele nu mai puteau circula spre Cernavodă. Astfel, construirea podului era extrem de necesară pentru scurtarea drumului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Lavinia Dumitrașcu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Mesajul Regelui Carol I la deschiderea sesiunii ordinare a Corpurilor legiuitoare de la 15 noiembrie 1878, amintea de ”grabnica unire a sistemului căilor noastre ferate cu linia ferată Cernavodă-Kustendje, pe care o reclamă imperios interesele noastre politice și comerciale”.

    Răscumpărarea căii ferate Cernavodă-Constanța, primul pas pentru realizarea Podului Carol I

    Primul tronson al căii ferate spre Marea Neagră a fost realizat în 1860 de compania engleză „Danube and Black Sea Railway Company Limited”, între Cernavodă și Constanța, înainte ca Dobrogea să fie cedată României. Linia ferată avea 64 de kilometri, însă lucrările, concesionate de către Imperiul Otoman companiei engleze pentru 99 de ani, au fost realizate de mântuială.

    ”După revenirea Dobrogei la țară, pentru a lega această regiune de România a fost întocmit un amplu proiect de infrastructură. Primul pas l-a constituit răscumpărarea căii ferate Cernavodă-Constanța, pentru realizarea Podului Carol I, care să lege Constanța de București.

    Răscumpărarea s-a făcut ”cu dărnicie”, scria Ion Adam. S-au dat 16,5 milioane de lei companiei engleze, pentru 64 de kilometri de cale ferată”, am mai aflat de la Lavinia Dumitrașcu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Pe 10 septembrie 1889, Carol I a mers la Cernavodă şi la Constanţa, pentru a arăta că se ține de cuvânt și că podul se va construi. În discursul pe care l-a susținut la prânzul oficial dat în cinstea lui, Carol I a făcut o trecere de la Constanța veche la Constanța nouă.

    ”În vremea depărtată vechiul Tomis abia era cunoscut şi numai prin exilul lui Ovidiu, a cărui statuie împodobeşte astăzi oraşul, acest loc a păstrat un nume în istorie. Sunt însă convins că noua Constanţă va câştiga, într-un viitor apropiat, un renume european şi că prin construirea podului peste Dunăre şi lărgirea portului, lucrări care vor fi în curând începute, schela sa va deveni una din cele mai însemnate ale Orientului şi un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”, a declarat Regele Carol I.

    8 case de construcție din Europa au depus proiecte, dar a câștigat concursul tânărul Anghel Saligny

    ”Autoritățile române au organizat două concursuri internaționale, deoarece lucrarea de construcție a podului era extrem de complexă. La prima licitație, în septembrie 1883 și-au prezentat proiectele 8 case renumite de construcții din Europa, însă niciuna nu a întrunit condițiile cerute.

    Mihail Kogălniceanu a propus ca podul să fie proiectat și construit de o echipă de tineri ingineri români, formaţi la Şcoala Românească de Drumuri şi Poduri, condusă de Anghel Saligny. Actul poate fi interpretat şi ca o declaraţie de independenţă faţă de marile puteri tehnice ale lumii. Saligny era foarte bine pregătit și a ales în echipa sa tineri ingineri, cei mai mulți foşti elevi ai săi, absolvenţi ai Şcolii de Drumuri şi Poduri”, spune Lavinia Dumitrașcu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Saligny a fost susținut atât de Carol I, cât și de Ion Brătianu, ai cărui fii, ingineri și ei, au contribuit la construirea acestui pod.

    Elemente inovatoare folosite la construcția Podului de la Cernavodă

    În perioada elaborării proiectului, Anghel Saligny a vizitat cele mai mari poduri din lume, iar Vintilă Brătianu s-a familiarizat cu materialele folosite de una dintre cele mai mari oțelării din Europa, Uzina ”Creusot”.

    pod-carol-i-cernavoda”La podul peste Dunăre au fost folosite două elemente inovatoare: sistemul de grinzi-console, avantajos pentru deschiderile mari ale construcției şi oţelul turnat pentru suprastructură, în locul tradiționalului fier pudlat”, a precizat Lavinia Dumitrașcu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    pod-carol-I-cernavodaAstfel, prin podul de la Cernavodă s-a impus folosirea oţelului pentru astfel de construcţii. Combinaţia între betonul armat folosit pentru fundaţii și oţelul pentru suprastructură a fost remarcată, la acel timp, pe plan mondial.

    În noiembrie 1890 au început lucrările la Podul de la Cernavodă, în prezența Regelui Carol I

    Pregătirile pentru începerea lucrărilor la podul peste Dunăre au început din vara anului 1890. Lucrările în sine încep pe 9-21 octombrie 1890, ocazie cu care Regele Carol I vine, din nou în Dobrogea, pentru a pune piatra de temelie a podului de la Cernavodă.

    incepere-lucrari-podul-carol-i-cernavoda-1890”Lângă piciorul viitorului pod îl aşteptau pe domnitor, ca o solie de taină, tătari îmbrăcaţi în costume multicolore şi cu turbane pe cap, iar la o parte, cadânele cu feţe bine acoperite. ÎI privea, numai ochi, pământul turcesc al Dobrogei. La zece dimineaţa în aceeaşi zi, dus de un tren repede, Carol I are înainte, din pridvorul aceleiaşi gări în care mai coborâm şi noi până astăzi, aria largă şi plină de valuri a Mării Negre. România ajunsese la Marea care o aştepta” scria Emanoil Bucuța.

    În documentul comemorativ, regele Carol I scria că, de la revenirea Dobrogei la România, soarta acesteia a constituit o prioritate, ca şi construirea unui pod peste Dunăre, care avea să unească vechea Românie cu litoralul Mării Negre şi cu viitorul port Constanţa.

    Podul Carol I, opera unei întregi echipe

    ”Deși toți îi atribuim meritele pentru realizarea construcției, doar inginerului Anghel Saligny, este bine să știm că alături de el s-au aflat și alți ingineri. Este vorba de Ion și Romulus Băiculescu, N.N. Herjeu, fraţii Alexandru şi Nicolae Davidescu, Ştefan Gheorghiu, Petru I. Zahariade, A. Dumitrescu, Ion Ionescu, Camil Brânză, Ion Pîslă, fraţii Vintilă şi Ion Brătianu, fiii lui I.C. Brătianu.

    Se spune că Vintilă Brătianu era mai puturos și se trezea târziu. Saligny i-ar fi spus că dacă nu vrea să lucreze, poate să meargă acasă, însă Vintilă i-a răspuns: ”Un Brătianu nu lasă niciodată lucrul neterminat” și s-a apucat de treabă.

    Camil Brânză, care s-a înecat în Dunăre în timpul construcției podului de la Cernavodă, iar Ion Pâslă a murit la capătul podului dinspre Cernavodă, în timp ce făcea un ghidaj cu o delegație străină.

    Aceasta este echipa care construiește Podul de la Cernavodă și care aduce elemente noi, inovatoare în construcțiile de poduri. Mulți dintre ei erau profesori universitari, alții ingineri de renume în România”, a mai spus Lavinia Dumitrașcu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Anghel Saligny a refuzat o ofertă din Germania, pentru a rămâne în România

    Inginerul Anghel Saligny, s-a născut în Galați, deși tatăl său era francez din Alsacia, iar mama lui era de origine poloneză.

    inginerul-anghel-salignyCând i s-a oferit posibilitatea să predea la Politehnica din Dresda, Saligny a refuzat. El a declarat atunci: ”Deși familia mea s-a născut lângă apele Loarei și pe urmă a pribegit prin lume, noi am fost întotdeauna loiali, așa că, dacă o țară ne-a dat azil și ne-a recunoscut drept fiii ei, noi n-o putem trăda”.

    Familia regală, prezentă la inaugurarea Podului Carol I

    ”La inaugurare a participat familia regală, formată din regele Carol I, regina Elisabeta, principele Ferdinand și principesa Maria, principele Leopold, care purta uniformă de colonel al Armatei române și fiul lui, Wilhelm de Hohenzollern și ducele Bernhard de Saxa-Meiningen cu principesele Charlotte și Theodora”, spune cercetătorul Lavinia Dumitrașcu.

    inaugurare-pod-carol-I-cernavodaTrenul regal s-a oprit la capătul podului de la Cernavodă. Suita a fost întâmpinată în sunetul salvelor de tun, de către inginerul Anghel Saligny, de ministrul Lucrărilor Publice Constantin Olănescu și de Ioan Kalinderu, care era administratorul domeniilor regale. Lor li se adaugă miniştri, preşedinţi şi membri ai birourilor Corpurilor legiuitoare, trimişi ai altor ţări, conducători ai Armatei Române, înalţi demnitari ai statului, reprezentanţi ai presei româneşti şi străine şi un public format din 20.000 de oameni, veniţi din toate colţurile ţării.

    Carol I a mers pe jos spre Dobrogea, până la jumătatea podului, unde a bătut acel nit faimos din argint, inscripționat cu stema României și anul 1895, dar și cu inițialele suveranului.

    inaugurare-pod-carol-I-cernavoda”De azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării de Dobrogea, pe care, prin vitejia ostaşilor noştri din războiul de la 1877, am împreunat-o din nou cu patria-mumă. Astfel vom putea da acestei provincii şi porturilor ei de pe ţărmul Mării toată îngrijirea Noastră, spre a lor dezvoltare şi propăşire…..Prin portul de la Constanţa, podul peste Dunăre ne deschide această cale largă, care va spori într-un mod neaşteptat relaţiile noastre comerciale şi va asigura dezvoltarea noastră maritimă”, a spus în discursul său, Regele Carol I.

    14.000 de bucureșteni au participat la inaugurarea podului

    ”La inaugurarea Podului Carol I de la Cernavodă au participat foarte mulți bucureșteni, pe lângă populația din Dobrogea. Se spune că 14.000 de bucureșteni au cumpărat bilete de tren, mai ales la clasa a III-a, că nu erau toți înstăriți, dar veneau să vadă o minunăție.

    Ei au venit la gară acompaniați de lăutari. Au plecat de la Gara de Nord în cele 4 trenuri ”de plăcere”, puse la dispoziție de Direcția Căilor Ferate Române, celor care voiau să asiste la eveniment. S-au prezentat în gară încă de la 2 noaptea, deși prima garnitură pleca la ora 6,25. Aglomerația a fost atât de mare, încât oamenii au călătorit și pe acoperișul vagoanelor”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Lavinia Dumitrașcu.

    Inaugurarea Podului Carol I, cel mai grandios spectacol văzut în România

    Momentul culminant al festivității de inaugurare a Podului Carol I l-a reprezentat testarea rezistenței construcției, așteptată cu nerăbdare de toți participanții.

    ”Un convoi format din 15 locomotive șuierând înspăimântător, zbura cu peste 80 de kilometri pe oră pe deasupra valurilor Dunării. Tunurile bubuiau, sirenele vapoarelor șuierau, uralele a mii de oameni nu mai conteneau. A fost cel mai grandios spectacol ce s-a văzut vreodată în țara noastră. Veșnicul Danubiu, care despărțea pământurile noastre a fost învins.”, povestea un martor ocular.

    inaugurare-pod-carol-I-cernavodaPentru a garanta rezistența lucrării sale, la inaugurare, Anghel Saligny a stat sub pod, într-o barcă, alături de muncitori. El a dispus să treacă 3 locomotive cu viteza maximă pe deasupra sa. După trecerea locomotivelor, Saligny a declarat: ”Știam că va ține!”.

    podul-carol-I-cernavodaŞtirea despre inaugurarea podului construit peste Dunăre, la Cernavodă a făcut înconjurul lumii. Valoarea podului şi a echipei de ingineri români a fost recunoscută de marii specialişti ai lumii, iar realizările inginerului român Anghel Saligny au fost imediat cuprinse în multe dintre tratatele despre poduri, fiind dat drept exemplu de concepţie şi îndrăzneală.

    La inaugurarea lui, Podul Carol I era cel mai lung din Europa continentală şi al treilea din lume.

    La petrecerea de inaugurare au participat 400 de persoane

    ”Au urmat niște festivități impresionante, cu vreo 400 de persoane, dintre care mulți țărani. Regele și invitații săi, inginerii și mitropolitul și Anghel Saligny ca invitat personal al regelui, au luat masa lângă pod, sub un umbrar, iar Saligny a stat în fața principesei Maria.

    La petrecere erau sute de mese pline cu mâncare și cu vin și o masă populară, fără reguli, dar cu mâncare suficientă”, povestește cercetătorul Lavinia Dumitrașcu.

    ”A primit fiecare o bucată de carne friptă, o bucată de pâine și o bărdacă de vin, care se aduceau să le consume pe niște bănci de scânduri, în mijlocul unui nor gros de praf. La masa populară, la care s-au cheltuit vreo 100 de berbeci, s-a profitat decât de lucrătorii străini aflați la Cernavodă. În fiecare zi de post, țărănimea română s-a ales cu 10 bani și o oală cu vin, câți au putut străbate până la distribuitori. Ziua a fost foarte frumoasă, serbarea strălucită, fără niciun accident, fără niciun incident de importanță, nu însă și fără incomoditatea câte unui obraznic, care, nechemat, vrea să mănânce la praznicul împărătesc. Pentru musulmanii prezenți s-a pregătit masă specială, cu pilaf și cu tradiționala cafea.” scria Ziarul Constanța.

    Anghel Saligny a regretat că nu a făcut pe pod și o cale pentru căruțe și pietoni

    O mărturie a comandorului Nicolae Ionescu Johnson, referitoare la vizita anuală a lui Saligny la podul de la Cernavodă: „Anghel Saligny venea foarte des la Cernavodă. Ceasuri întregi umbla pe podul ridicat de el, sau cobora pe dedesubtul lui şi cerceta, parcă ar fi căutat cine ştie ce lucru ştiut numai de el. Mă împrietenisem cu acest bătrânel care, fiind un adevărat savant, îşi dădea silinţa să nu pară. Adesea îl conduceam cu barca pe sub pod şi urmărindu-l cum îşi plimba ochii cercetători de la un loc la altul, mă întrebam la ce s-o fi gândind bătrânul acesta, a cărui pace nu îndrăzneam s-o tulbur cu întrebări nelalocul lor.

    structura-pod-carol-i-pod-anghel-saligny-cernavodaDar într-o zi, tot mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat ce anume îl face ca ceasuri întregi să nu-şi mai ia ochii de la pod, ca şi cum nu s-ar mai sătura să-şi aprecieze opera. Nu s-a supărat de întrebare. A zâmbit ca în faţa unei naivităţi şi mi-a răspuns: ”Îmi admir opera mai puţin decât îţi închipui. Dacă mă vezi zgâindu-mă la ea ceasuri întregi, e ca să-i descopăr părţile slabe, greşelile…” ”Greşeli? Exageraţi! Toată lumea nu mai conteneşte să vă laude.” ”Las’ că eu ştiu mai bine ce greşeli am făcut! Şi este mai ales una pe care nu mi-o iert. Trebuia să fac pe pod o cale dublă – una pentru căruţe şi pietoni, să mai fi existat şi o astfel de legătură între Dobrogea şi Muntenia.”

    Podul Carol I, distrus în cele două războaie mondiale 

    ”Pe parcursul celor două războaie mondiale complexul feroviar construit de Anghel Saligny a avut de suferit. În Primul Război Mondial, trupele românești, aflate în retragere, au primit ordinul de a distruge unul dintre cele două poduri. Deoarece Podul Carol I nu a putut fi aruncat în aer, a fost chemat Saligny, pentru a le spune care este punctul slab.

    pod-carol-I-distrus-in-primul-razboi-mondialChiar și așa, abia după două încercări s-a reușit ruperea podului. A fost rupt și în Al Doilea Război Mondial, tot în aceeași idee, tot cu greu, dar se știa care era punctul nevralgic al podului. Podul a fost reparat după ambele Războaie Mondiale și stă și astăzi în picioare, dovadă a trăiniciei muncii unor ingineri tineri, capabili, interesați în a rămâne în istorie podurile românești”, spune cercetătorul Lavinia Dumitrașcu.

    Dorobanții, simbolul eroilor din Războiul de Independență

    În semn de respect față de luptătorii români din Războiul de Independență, la capătul podului dinspre Cernavodă au fost ridicate două monumente din bronz, care reprezintă doi dorobanți.

    dorobant-pod-carol-i-pod-anghel-saligny-cernavodaLucrările au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet. Acesta a făcut inițial cinci modele diferite în miniatură, iar Regele Carol I a ales varianta care i-a plăcut cel mai mult. Statuile au fost turnate în trei bucăți la Lyon, în Franța și ulterior au fost îmbinate lângă podul de la Cernavodă.

    dorobant-pod-carol-I-cernavodaDorobanțul din partea de nord a podului poartă semnătura artistului, alături de anul realizării, 1895. O parte din contravaloarea celor doi dorobanți a fost suportată de Ambasada Franceză de la București, ca un dar în cinstea Regelui Carol I.

    podul-carol-I-podul-anghel-saligny-cernavoda

    Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1987, când a fost construit un nou pod, alături de cel vechi, care a fost dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată a fost realizat un pod rutier, pentru Autostrada A2.

    Monetăria Statului a realizat anul acesta, două medalii cu Podul Carol I

    Zilele acestea, Monetăria Statului a anunțat că a emis un produs aniversar, intitulat ”125 de ani de la inaugurarea Podului de la Cernavodă: Podul Regele Carol I”.

    monetaria-statului-emitere-medalii-125-ani-podul-carol0-iEste vorba de 100 de seturi formate din medalie, borșură și cutie din lemn. Medaliile sunt realizate din argint sau din cupru, iar valoarea lor este de 1509 lei, respectiv 343 de lei.

  • Alexandru Ioan Cuza, Unirea Principatelor și vizitele în Dobrogea

    Alexandru Ioan Cuza, Unirea Principatelor și vizitele în Dobrogea

    Astăzi, toată țara sărbătorește Unirea Principatelor Române, înfăptuită pe 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei, pe 5 ianuarie 1859 și al Țării Românești, pe 24 ianuarie 1859. Este primul pas al procesului ce a dus la realizarea României Mari, al doilea fiind revenirea Dobrogei la Țară, în 1878. Fără aceste două momente, România nu ar fi fost atât de mare la sfârșitul anului 1918. Totodată, prin reformele pe care le-a înfăptuit Alexandru Ioan Cuza, susținut de colaboratorii săi, s-au pus bazele statului modern român.

    Evoluția lui Alexandru Ioan Cuza

    Istoria este făcută de oameni, iar personalitățile rămân în istorie prin ceea ce au realizat pentru țara și poporul lor. Se duce o campanie de demitizare a istoriei noastre, prin exacerbarea defectelor personalităților naționale. Dar, să nu omitem că și eroii acestui neam au fost oameni. Cu calități și cu defecte. Important însă, este ceea ce lasă posterității.

    Nici Alexandru Ioan Cuza nu reprezintă o excepție. A fost un om ca noi toți, supus greșelii, dar faptele sale mari au fost definitorii pentru devenirea României și pentru poporul român. Nouă, românilor, ne plac picanteriile, iar viața omului Cuza ne-a oferit nenumărate.

    Alexandru Ioan Cuza rămâne însă în istorie, prin ceea ce a făcut: unirea Moldovei și Țării Românești și prin nenumăratele sale reforme, care au constituit baza modernizării statului român abia format, afirmă doctorul în istorie Lavinia Dumitrașcu, muzeograf în cadrul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța. Am stat de vorbă cu ea, la ceas de sărbătoare, despre personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și despre omul Alexandru Ioan Cuza, care a știut să transforme în atuuri ceea ce se consideră a fi defecte și de care s-a folosit pentru binele țării.

    Lavinia Dumitrascu

    ”Cuza s-a născut în Bârlad și nu a provenit dintr-o familie săracă. A învățat la un pension francez din Iași, unde a fost coleg cu Kogălniceanu și cu Alecsandri. Aceștia, ca și Brătienii și mulți alții cu care luptase în 1848-1849, l-au sprijinit în realizarea Unirii și a reformelor.

    La 15 ani, Cuza a plecat la Paris, unde a început să studieze la Facultatea de Medicină. Nu a terminat-o și s-a înscris la Drept, însă nici aici nu și-a finalizat  studiile. Adolescentul Alexandru Ioan Cuza avea o fire boemă, pe care o adoptau mulți dintre tinerii plecați la studii în străinătate, scăpați fiind de rigorile impuse de părinți. Astfel, Cuza a jucat cărți, nu refuza un pahar cu vin și îi plăceau femeile. Era un bărbat deosebit de atrăgător și de magnetizant. Vorbea foarte frumos, era  politicos, cinstit și avea magnet la femei. Femeile l-au ridicat și au avut o contribuție importantă în decăderea lui”, mi-a precizat doctorul în istorie, Lavinia Dumitrașcu.

    Cum a devenit Cuza domn al Moldovei și al Țării Românești

    Întors în țară, Cuza a ales cariera armelor. Legătura amoroasă pe care a avut-o cu soția caimacamului Nicolae Vogoride, Cocuța, a adus avantaje atât pentru el, cât și pentru țară. Cu ajutorul Cocuței, Alexandru Ioan Cuza a urcat foarte rapid în gradele militare și a ajuns maior. În 1857, alegerile au fost măsluite de caimacam și grație relației pe care Cuza o are cu Cocuța, obține de la aceasta scrisorile care-l incriminau pe Vogoride. Se pare că dragostea era mare: Vogoride își diviniza soția, iar aceasta era iremediabil îndrăgostită de Cuza. Astfel se explică faptul că, în ciuda acțiunii tânărului maior referitoare la alegeri, acesta este susținut, în continuare de caimacam, care nu doar că-l ridică la gradul de colonel, ci îl numește ajutor al Hatmanului Miliției Moldovei.

    Reprezentant al Partidei Naționale, sprijinit de camarazii săi de la revoluție și de armată, Alexandru Ioan Cuza este ales, în unanimitate, pe 5 ianuarie 1859, domn al Moldovei.

    O delegație de la Iași a plecat spre Istanbul să ducă rezultatul alegerilor din Moldova și s-a oprit pe drum în București, unde aveau loc alegeri. Conservatorii nu erau prea hotărâți asupra unui nume și mai mult sub presiune decât cu vorba bună, au fost determinați să îl voteze pe Alexandru Ioan Cuza, domn și în Țara Românească. Convenția de la Paris nu prevăzuse așa ceva, iar Marile Puteri erau puse în fața faptului împlinit.

    Problema care se punea în acel moment era recunoașterea unirii de Marile Puteri. Napoleon al III-lea al Franței, a sprijinit înfăptuirea Unirii. Se opuneau Austria, care avea interese vizavi de Transilvania și Imperiul Otoman, sub autoritatea căruia eram. Recunoașterea unirii s-a făcut prin două metode: cea diplomatică, prin trimiterea lui Alecsandri și a lui Ghica în Franța și Anglia și prin acțiunea personală a domnului Cuza la Istanbul.

    Alexandru Ioan Cuza la Sulina și în Constanța

    Doctorul în istorie, Lavinia Dumitrașcu a dorit să ne oprim puțin și asupra trecerilor lui Alexandru Ioan Cuza prin Dobrogea, în drum spre capitala Imperiului Otoman. Prima dată în 1860, scopul fiind obținerea recunoașterii unirii. De la Galați s-a îndreptat spre Sulina. Era însoțit, printre alții, de ofițerii Leca și Haralamb, dar și de Bolintineanu, care povestește despre călătorie. S-au deplasat spre Sulina cu vasul francez ”Taurus”. Aici, pe corveta ”Beyrut”, trimisă de Înalta Poartă, delegația română era așteptată de guvernatorul turc și de doi funcționari, care l-au întâmpinat pe domn în mod amabil, dar ”cu demnitatea cuvenită suveranilor români independenți”. Au fost trase trei salve de tun, în cinstea lui Cuza. La întoarcere, delegația a fost primită cu mare pompă și cu mult popor la Galați. Atunci, domnul Cuza a exclamat: ”Știu cum se face asta. Nu-mi plac comediile.” Această afirmație spune multe despre felul domnului de a fi.

    ”A doua călătorie pe care Cuza a făcut-o în Dobrogea, a fost în iunie 1864. S-a îmbarcat din Constanța spre Istanbul, tot pe corveta „Beyrut”, pusă la dispoziție de sultan. Când a ajuns la Cernavodă, domnitorul a fost întâmpinat de dobrogeni, iar musulmanii i-au dăruit un batal învelit în tricolor, un semn de iubire și speranță. De la Cernavodă, Cuza a plecat spre Constanța cu un tren expres, condus, personal, de directorul căii ferate, Trevor Barkley. Drept mulțumire, domnul Cuza i-a dăruit lui Barkley un ceas decorat cu inițialele sale, bătute în diamante”, a mai spus doctorul în istorie, Lavinia Dumitrașcu.

    ”Courier d’Orient” comentează despre modul în care Cuza a fost primit la Constanța: ”La Constanța, toate autoritățile civile și militare erau adunate pentru a face onorurile. Când a urcat la bordul marii ambarcațiuni Beyrut, în fața căreia flutura tricolorul românesc, Cuza, în calitate de oaspete al sultanului, a fost salutat cu 21 de salve de tun.”

    Întors în țară, Cuza aduce în discuția Adunării, ideea unui port la Marea Neagră, la Constanța. Dobrogea era însă sub autoritatea Imperiului Otoman, iar domnul Principatelor privea la această idee, doar ca un vis. Succesorul său, Carol I, va fi cel care, după unirea Dobrogei cu România, va avea posibilitatea să pună în aplicare acest vis românesc al lui Cuza.

    Revenind la recunoașterea unirii de către Înalta Poartă, Cuza reușește. El s-a folosit de șarmul și de cunoștințele sale, dar a fost sprijinit și de femeile care aveau influență asupra personalităților otomane decizionale.

    Cuza, fondatorul statului român modern

    Recunoașterea unirii în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, nu a fost de ajuns pentru domn și apropiații lui, spune Lavinia Dumitrașcu. Ea a precizat că, prin numeroasele reforme, au fost puse bazele statului românesc modern. Mă limitez să le enumăr, deoarece este mult de scris despre fiecare în parte: reforma fiscală, unificarea politică, secularizarea averilor mănăstirești, Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, reforma agrară, reforma electorală, Legea Instrucțiunii publice și unificarea sistemului de măsuri. De asemenea, Cuza a introdus Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă și instanțele judecătorești; a înființat Universitățile de la Iași și de la București, Armata Națională, Ministerul de Război, Arsenalul Armatei, Regulamentul de Navigație și multe altele. În doar 7 ani, sub conducerea lui Cuza,  s-a creat un stat modern.

    În toate acțiunile sale, Cuza a fost sprijinit de Elena Doamna Cuza, cu care se căsătorise în 1844. Nu era foarte frumoasă, dar era inteligentă și fusese crescută în spiritul datoriei față de soț și de țară. Doamna nu a putut avea copii. Dar, i-a acceptat lui Cuza numeroasele escapade. Mai mult decât atât, a înfiat copiii pe care acesta i-a avut cu cea mai importantă amantă a sa, Maria Obrenovici. Aceasta era exact opusă Doamnei. Avidă după bani și influență, a profitat din plin de slăbiciunea lui Cuza și a complotat pentru înlăturarea sa de la putere.

     Abdicarea lui Cuza și plecarea în exil 

    Prin faptele sale mari, Cuza a deranjat mulți factori de decizie ai țării: Biserica, boierii, din cauza reformelor, mai ales cea agrară, burghezia și, ca o lovitură sub centură, o parte a armatei. S-a îconjurat de o camarilă coruptă. În plus, a fost trădat de amanta sa, Maria Obrenovici. Femeile l-au ridicat și, într-un final, l-au doborât.

    Înlăturarea i s-a datorat, în bună parte și lui Cuza însuși. Acesta declarase, în repetate rânduri, că este mândru că a realizat unirea și că va fi la conducerea țării, atâta vreme cât poporul i-o cere. Mai mult, spunea că va fi gata să predea domnia unui prinț dintr-o casă domnitoare.

    În 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice și să plece în exil. Însoțit de credincioasa sa Doamnă și de cei doi băieți: Alexandru Ioan Cuza și Dimitrie. În locul său a fost adus, după mai multe încercări la Casele regale ale Europei, un prinț german: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, cel care avea să fie cunoscut sub numele de Carol I și care a devenit român, prin ceea ce a realizat pentru țara adoptivă. Bazele modernizării statului român, au fost puse însă de Alexandru Ioan Cuza, care rămâne, prin faptele sale, în istoria românilor, ca unificator și reformator.

    Cuza a fost trimis în exil. A stat la Paris și la Viena. Nu trăia pe picior mare, ci destul de modest. A cerut, de mai multe ori, să revină în țară, dar nu i s-a permis. A murit în Heidelberg, pe 15 mai 1873, la doar 53 de ani. Conform testamentului, a fost înmormântat la moșia sa de la Ruginoasa. De la graniță și până la locul în care a fost îngropat, drumul a fost flancat de 30.000 de țărani, care își plângeau Domnul. Cuza a fost cel care le dăduse pământ și dreptul de a avea un cuvânt de spus pentru țara lor.

    În 1944, trupul său a fost depus la Biserica „Trei Ierarhi” din Iași. În 2014, localnicii din Ruginoasa cereau autorităților să le dea domnul înapoi, pentru a fi înmormântat „acasă”, alături de mama sa și de cei doi fii.

    Alexandru Ioan Cuza, a fost Domnul Unirii și al țăranilor, al modernizării țării. Un om cu calități și cu defecte. Dar, mai presus de toate un Domn, care a realizat un prim pas spre Unirea cea Mare și care a pus bazele unei Românii moderne și de aceea trebuie să îl respectăm așa cum merită.

    La mulți ani, România!