Discover Dobrogea

Tag: Jean Bart

Farul Vechi din Sulina a redevenit o atracție turistică după restaurarea edificiului

Farul Vechi din Sulina, unul dintre principalele obiective turistice ale orașului din Delta Dunării, a fost reabilitat și poate fi vizitat, după mai bine de 4 ani în care a fost închis pentru lucrări de restaurare.

În Muzeul Farul Vechi din Sulina afli poveștile orașului

Farul Vechi din Sulina a fost construit la începutul secolului XIX de autorităţile otomane, fiind administrat ulterior, în perioada 1897-1939, de Comisiunea Europeană a Dunării. Farul a devenit muzeu în anul 2003, iar expoziţia prezintă, prin documente şi fotografii, istoria Sulinei în perioada Comisiunii Europene a Dunării şi viaţa a două personalităţi marcante legate de oraş: dirijorul George Georgescu şi scriitorul Jean Bart.

Specialiștii Muzeului de Istorie și Arheologie din Tulcea, în subordinea căruia se află obiectivul muzeal, au amenajat cele două săli aflate la parterul clădirii. Una dintre ele îi este dedicată lui Jean Bart, personalitate care la începutul secolului XX a îndeplinit la Sulina funcția de comisar maritim. Cea de-a doua sală a muzeului este dedicată Comisiunii Europene a Dunării (CED), organism internațional care a transformat mica așezare pescărească de la începutul secolul al XIX-lea într-un important oraș port cu o economie înfloritoare.

Clădirea are valoare istorică și a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice, din anul 2004.

Din 1897, Comisiei Europene i-a revenit sarcina de a administra, întreține și repara Farul de la Sulina, până în 1939, când această misiune a intrat în sarcina statului român. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, obiectivul a constituit principalul semnal de navigație în zona gurilor Dunării.

Jean Bart a rămas în istoria orașului, datorită romanului Europolis

În Muzeul Farului Vechi Sulina este prezentat biroul lui Jean Bart și câteva fotografii din perioada în care acesta a trăit în frumosul oraș situat în Delta Dunării.

Perioada șederii la Sulina l-a inspirat pe Jean Bart în scrierea romanului Europolis, a cărui primă ediție a apărut în aprilie 1933 la Editura „Adevărul” din București, cu puțin timp înainte de trecerea în neființă a scriitorului. Romanul, la care a lucrat timp de opt ani, din 1925 până în 1933, rămâne o strălucită metaforă pentru portul Sulina, cu mozaicul său de naționalități.

Europolis este, de fapt, o cronică a orașului-port, cu tumultul său: plecări și acostări de vapoare, case de comerț, cafenele și frizerii cu tabieturi orientale, balurile de la Cercul Militar etc.

Personajele sunt, de asemenea, din viața portului: ofițeri de marină, căpitani, marinari, hamali, femei frumoase, funcționari, consuli și agenți ai caselor de comerț, contrabandiști, personaje din administrația CED. Locuitorii Sulinei au recunoscut în eroii romanului oamenii locului, care au servit ca prototip unor personaje: Stamati Marulis l-a avut ca model pe cafegiul „baba Stamati”, Nicu Politikos s-a recunoscut în frizerul Falkides, doctorul Tomiță în medicul Nicolae Petrescu, director la spitalul CED, doctorul Lascu ar fi fost un alt nume al medicului Zota, care studia malaria în Deltă ș.a. Au fost și personaje pe care Jean Bart le-a cunoscut pe parcursul carierei, precum Angelo Deliu, care l-a reprezentat pe bunul său prieten, Eugen Tăutu, ofițer-mecanic pe bricul „Mircea”.

Farul Vechi este un reper al orașului Sulina, deși, acum, se află departe de mare

Construcția prezintă următoarele caracteristici: turn circular alb, cu înălțimea planului focal de 70 picioare (21,33 m).

Treptele în spirală sunt luminate de șase ferestre circulare integrate în zidăria groasă, prin intermediul cărora se ajunge în cupola ce adăpostea mecanismul de iluminat, care emitea lumina fixă albă, de ordinul 2, vizibilă de la o distanță de 15 mile marine.

În prezent, se păstrează o parte din prismele de cristal ale reflectorului, unde, atunci când funcționa farul, s-a folosit inițial o lampă cu acetilenă, iar din 1910 s-a introdus iluminatul electric.

În jurul cupolei a fost amenajată o platformă de circulație. Pe fațada dinspre mare a acesteia, așa cum apare în fotografiile de epocă, pe un panou de dimensiuni mari era indicată adîncimea apei, în picioare engleze, pe canalul Sulina, în vederea cunoașterii de către navigatori. În jurul farului au fost construite anexe folosite pentru depozitarea materialelor necesare funcționării, dar și ca locuințe de personal.

Prin prelungirea în mare a digurilor, între anii 1923-1978, s-a produs o îndepărtare considerabilă a radei gurii Sulina în raport cu poziția inițială a farului, ceea ce a necesitat ridicarea unui nou obiectiv, mai eficient, pe digul de sud și scoaterea din funcțiune a celui vechi. Acesta a rămas un păstrător al tumultoasei istorii a Sulinei și unul din martorii transformării liniei de coastă, un reper al orașului, situat la 2,5 km de țărmul actual al Mării Negre.

În perioada 1995-1997, construcția a fost restaurată de Ministerul Culturii și Cultelor, iar din anul 2003 a intrat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, care l-a transformat în obiectiv muzeal.

Începând cu anul 2019, a fost implementat proiectul „Punerea în valoare a potențialului istoric prin restaurarea și conservarea obiectivului Farul Vechi Sulina”, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, care a vizat, pe lângă restaurarea și conservarea construcției, și reorganizarea expoziției permanente prin extinderea spațiului de expunere. Lucrările de restaurare au fost finalizate în anul 2024 și farul poate fi vizitat.

Muzeul Farul Vechi din Sulina a fost extins și reorganizat

În expoziția prezentată în incinta Farului Vechi din Sulina, vizitatorii pot observa fragmente ceramice care provin de la boluri și farfurii care pot fi legate de viața la bordul navelor antice aflate în trecere în această zonă de la Gurile Dunării. Materialele ceramice provin din perioadele elenistică sec. III-II a.Chr., romană timpurie și romană târzie sec. I-IV p.Chr. și demonstrează traficul comercial intens în această zonă.

Descoperite pe malul mării, aceste fragmente ceramice constau în special din amfore elenistice și romane de origine sud-pontică și egeeană și erau folosite pentru transportul vinului, uleiului de măsline și a produselor din pește – faimoasele garum și liquamen – sosuri din pește fermentat.

Muzeul Farul Vechi din Sulina prezintă și povestea comandorului Eugeniu P. Botez, care a îndeplinit funcția de comisar maritim la Sulina timp de peste opt ani, în perioada 1909-1913 și 1915-1918.

November 24, 2024
Atracții turistice în Sulina, orașul în care Europa s-a unit pentru prima dată

Sulina este un oraș mic, singurul din Delta Dunării, dar care are atracții turistice interesante și o istorie fascinantă. În orice zonă ajungi, vei afla povești captivante, pentru că fiecare clădire istorică are propriile ei legende. Cândva o localitate importantă și cosmopolită, Sulina păstrează și acum amintirile din trecut, pe care turiștii sunt curioși să le afle.

Atracții turistice în Sulina – Palatul Comisiunii Europene

Primul concept al Europei unite a apărut în 30 martie 1856, la Sulina. În plus, singura clădire care poartă inițiala Europei se află în orașul dintre ape. Este vorba despre fostul Palat al Comisiunii Europene, în prezent Palatul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, care are formă de E, inițiala Europei.

Palatul pe care l-a ridicat Comisia Europeană a Dunării era o clădire foarte mare, în disproporție cu restul orașului.

”Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Palatul poate fi văzut și acum pe malul Dunării, fiind un monument istoric. El este situat pe Strada 1 din orașul Sulina. Clădirea a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, după care a intrat în administrarea statului român. Atracțiile turistice din Sulina sunt promovate și de GAL Delta Dunării, în cadrul mai multor proiecte cu finanțare europeană.

Atracții turistice în Sulina

Deși este un oraș mic, în care nu s-au făcut investiții de foarte mulți ani, iar clădirile de patrimoniu așteaptă să fie reabilitate, mulți turiști români și străini vizitează Sulina și pentru numeroasele sale atracții turistice.

Castelul de apă a fost construit în 1889, fiind o donație a reginei Olandei și poate fi văzut doar din exterior. El alimentează orașul cu apă potabilă și este funcțional chiar și astăzi. Între timp, i-au fost schimbate instalațiile de tratare a apei cu unele moderne, spune ghidul de turism Mihai Călin.

Alte atracții turistice în Sulina, sunt Biserica lipovenească de rit vechi, Biserica Sf. Nicolae și Alexandru, Biserica Romano-Catolică și Catedrala, care a fost dărâmată în ambele războaie mondiale și ulterior reconstruită. În al Doilea Război Mondial, ea folosea pe post de depozit de muniție. Acum se află în reabilitare de câțiva ani, dar lucrările au stagnat. În aceeași situație se află și Biserica Greacă, construită în 1866.

Cimitirul multietnic din Sulina este o altă atracție turistică, în care vizitatorii pot afla povești despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase.

Farurile din Sulina

Farul Vechi avea rolul de a dirija navele din depărtare. Deși este muzeu, turiștii nu mai pot urca în Farul Vechi, deoarece a intrat în mai 2019 într-un proces de reabilitare, care ar trebui să se încheie anul acesta.

”În Farul Vechi se afla mobilierul lui Eugeniu Botez, care folosea pseudonimul literar Jean Bart. Tot în incinta farului erau câteva vitrine, biroul lui Jean Bart, un cuier și un fotoliu.

Foto: Mihai Călin, ghid de turism

Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi costier a fost scos din funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Sulina, oraș turistic

Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România și nici nu ar fi posibil acest lucru, fiind situată între ape. În oraș se poate ajunge numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe mare. Nu a fost niciodată o localitate mare, însă, acum, Sulina are doar 3600 de locuitori, aproape jumătate din populația pe care o avea în anul 1912.

Se spune că cine vine pentru prima dată în Sulina și bea apă din Dunăre se îndrăgostește iremediabil și revine în micul oraș. ”Viața acestui mic port cosmopolit este originală și interesantă. Are un farmec și un pitoresc deosebit. Sulina este numai port, nu are oraș. Toată populația se hrănește din viața portului. Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindă pe aici să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile”, scria Jan Bart în ”Europolis”.

Sulina, un oraș mic, cu o istorie impresionantă

Sulina este un oraș atât de mic, încât nu are nevoie de semafoare sau sensuri giratorii. Acum are șase străzi, numerotate de la 1 la 6, iar lateralele poartă numele unor personalități care au avut legătură cu orașul.

Una dintre străzi este denumită Duiliu Zamfirescu. El a transportat arhiva Comisiei Europene a Dunării în Primul Război Mondial către Galați, pentru a o salva, fiind ministru de Externe la acea vreme.

Jean Bart este un alt nume important pentru Sulina, fiind cel care a ținut echilibrul Marilor Puteri europene în Primul Război Mondial la gurile Dunării. Noi îl știm în calitate de scriitor, dar e mult mai importantă activitatea sa ca om politic. Sulina s-a dezvoltat și datorită lui, deoarece era reprezentantul Guvernului în teritoriu, a precizat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Plaja sălbatică din Sulina, o atracție pentru turiști

În Sulina ajung turiști din multe țări. Ei se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de atracțiile turistice pe care le pot vizita.

În plus, de la ghidul de turism Mihai Călin am aflat că tuturor celor care merg la Sulina le place în primul rând liniștea. Plajele sunt curate și nu este aglomerație. În oraș nu există poluare, iar fotografii de păsări sunt încântați de zonă și se întorc acasă cu multe cadre frumoase. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii.

Cimitirul multietnic din Sulina, parcelat pentru 6 etnii

Una dintre principalele atracții turistice în Sulina este Cimitirul multietnic. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase. Localnicii spun că cei înhumați la Cimitirul multietnic din Sulina sunt vii, pentru că ei îi pomenesc și le duc mai departe poveștile și istoria. Într-adevăr, cei din oraș vorbesc cu plăcere despre singurul pirat din Europa care este înhumat la Sulina, despre prințesa Moruzi sau de alți reprezentanți importanți a căror istorie se află sub lespezi.

Totul a pornit după anul 1856, când în orașul situat între Dunăre și Marea Neagră s-a înființat Comisia Europeană a Dunării. În localitate exista un cimitir al localnicilor, însă, afluxul de cetățeni străini din zeci de state care s-a înregistrat la Sulina a determinat înființarea unuia nou, multietnic. În aceeași zonă în care care apa băltește sub pământ la un metru adâncime, există parcele pentru 6 culte religioase, astfel încât fiecare să poată identifica locul ei în cimitir.

Astfel, în grădina multietnică a morților din Sulina găsim Cimitirul protestant sau al Comisiei Europene ori al navigatorilor, cum l-a denumit Jean Bart. În aceeași incintă există parcele și pentru creștin-ortodocșii de rit vechi, catolici, creștinii de rit nou, dar și pentru musulmani și evrei.

Centrul de Vizitare Sulina ne plimbă de la Dunăre până la mare

O clădire cu arhitectură superbă le atrage atenția turiștilor care se plimbă alene pe faleza din orașul Sulina. Centrul de vizitare Sulina este la fel de frumos și foarte modern în interior, iar informațiile oferite de specialiști sunt extrem de utile. Aflăm de la ei care sunt etapele de formare ale Deltei Dunării, putem observa flora și fauna din rezervație, ne este prezentat portul tradițional al localnicilor din deltă dar și modul în care ei pescuiesc își prepară mâncarea. O incursiune gratuită, captivantă și foarte bine documentată, prin Delta Dunării.

Tematica prezentată în cadrul Centrului de vizitare Sulina este realizată de așa natură, încât să ne plimbe de la Marea Neagră, până în inima Deltei Dunării.

Pe orice stradă te-ai plimba prin orașul Sulina, găsești atracții turistice unice și deosebite, clădiri vechi cu povești frumoase, imobile de patrimoniu și biserici ale mai multor etnii. Un ghid local te poate ajuta să descâlcești istoria micului oraș din Delta Dunării și să afli informații interesante.

August 29, 2022
Sulina, orașul care îi fascinează pe turiști cu poveștile sale captivante

Sulina, este un oraș mic, singurul din Delta Dunării, dar cu o istorie fascinantă. În orice zonă ajungi, vei afla povești interesante, pentru că fiecare clădire istorică are propriile ei legende. Cândva o localitate importantă și cosmopolită, Sulina păstrează și acum amintirile din trecut, pe care turiștii sunt curioși să le afle.

Despre Sulina s-au găsit scrieri din anul 925

Prima atestare documentară a orașului Sulina a fost în anul 925. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționa în lucrarea sa ”De Administrando Imperio”, că există un loc numit Sunnee, un cuvânt turcesc care se traduce prin scurgere sau ieșire. La acea vreme, era doar un punct geografic. Cu timpul, populații din Imperiul Rus și din Imperiul Otoman s-au ascuns la Sulina, într-un loc care era un fel de ținut al nimănui.

În 1745, un eunuc din Topkapi a fondat o fundație religioasă, deoarece comandanții de nave turcești care aduceau tributul din Țările Române se plângeau că sunt atacați de pirați în zona Sunnee. Astfel, el a construit un far și a apărut o primă Sulină turcească. Va exista în istorie și o Sulină rusească, apoi una europeană și una românească”, povestește Valentin Lavric, profesor la Liceul Teoretic Jean Bart și ghid local în orașul Sulina.

Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice.

Corăbiile cu mirese din Sulina turcească

În perioada în care s-a aflat sub ocupație otomană, în Sulina existau puțin peste 2000 de locuitori, majoritatea bărbați. Seara, după ce îmbătau, aceștia se băteau și provocau scandaluri, astfel că autoritățile, deranjate de gradul prea mare de violență s-au gândit să aducă mai multe femei, în ideea de a-i liniști pe localnici.

Astfel, au fost aduse pe corabie, tinere din Crimeea și Sevastopol, Odessa de astăzi, care doreau să lucreze la Sulina, fiind recrutate pentru posturi cameriste, bone și bucătărese.

Fetele au fost anunțate că, la coborârea de pe corabie vor găsi bărbați doritori să le plătească. Ele au încheiat un contract cu angajatorii, astfel încât autoritățile să recupereze investiția pentru aducerea lor.

Se spune că proiectul a fost un succes. După ce au sosit peste 200 de femei la Sulina, unii bărbați s-au mai liniștit.

După doi ani, autoritățile s-au gândit să organizeze un al doilea transport de ”corăbii cu mirese”, astfel că s-a făcut din nou o licitație, însă problema a fost că s-au prezentat aceiași bărbați. Deranjate de situație, femeile care veniseră în primul val au incendiat casele, care erau construite din lemn. După acel incendiu, autoritățile au stabilit că nu vor mai realiza un al treilea transport de mirese.

Prințesa Bibița, domnișoara din casa cu balcon misterios de pe faleza din Sulina

Multe povești de dragoste s-au petrecut de-a lungul timpului, în micul oraș-port cosmopolit de la gura Dunării, între marinarii care veneau la Sulina și fetele de origine greacă, ce se îndrăgosteau de ei. Serenadele, plimbările la plajă și cu barca în serile cu lună se țineau lanț. Un astfel de cuplu s-a gândit să facă o farsă, în încercarea de a crea o relație între doi tineri singuratici, despre care Jean Bart a scris în în cartea ”Prințesa Bibița”.

”În balconul cu vederea spre mare, ca o pasăre captivă într-o colivie de sticlă, Prințesa Bibița sta veșnic, stingheră și tăcută, cu ochii pe cartea sau pe broderia ce-o ținea cu-n fel de delicatețe în mâinile ei subțiri, diafane. Jos, la picioarele ei, se frământa continuu pe sub balcon lumea amestecată și zgomotoasă a portului…

Radu, poreclit Solitaru, era cel mai cuminte dintre ofițerii tineri de pe nava-școală. Băiat sărac și muncitor, ieșise din școală șeful promoției; puternic și tăcut, fugea de lume, stăpânit de cele două pasiuni: matematica și barca lui cu pânze”, scria Jean Bart.

Verișoara Bibiței și prietenul său marinar au încropit 3 scrisori de amor către cei doi, pentru ca aceștia să creadă că se simpatizează și să se întâlnească. Bibița se temea să iasă la întâlnirea propusă, însă conștientiza că aceasta putea fi șansa vieții ei pentru a nu rămâne singură.

În seara în care cei doi ar fi trebuit să se vadă, Radu a fost surprins de o furtună puternică în timp ce se afla pe barca lui și a murit. Bibița însă, și-a făcut tot restul vieții mustrări de conștiință, a rămas singură, a purtat doliu și a mers în fiecare seară la mormântul tânărului, crezând că din cauza ei s-a omorât Radu.

Orașul-port în care au trăit 21 de minorități

În micul port cosmopolit dintre Dunăre și Marea Neagră au trăit, pe vremuri, 21 de minorități. Grecii dețineau monopolul, în special în domeniul comerțului, iar străzile I și a II-a erau pline de magazine. Iarna, când vântul era foarte puternic și era zăpadă, porțile din strada I se închideau și erau deschise doar cele de pe strada a II-a.

Încă se mai păstrează câteva case din acele timpuri, cum ar fi sediul unei foste cofetării a familiei Paleologos (pe colț) și alături o altă casă cu balcon, specifică grecilor.

Muzicianul George Georgescu s-a născut la Sulina, în urma unei frumoase povești de dragoste

O altă poveste de dragoste de la Sulina, din vremea în care funcționa Comisiunea Europeană a Dunării și toamna se organizau baluri, este legată de mama muzicianului George Georgescu.

”Se spune că era o fată frumoasă care stătea pe puntea unei corăbii și cânta drăguț. Tatăl era foarte impresionat și mândru de fata lui talentată. În timp ce tânăra cânta într-o seară, a observat constelația Cassiopeia. Tatăl ei s-a întrebat cine a învățat-o constelațiile pe fata lui și și-a dat seama că doar un marinar putea face asta. Nu a apucat să afle cine este, pentru că acesta a răpit-o și a dus-o pe Insula Șerpilor.

Tatăl fetei era căpitan, iar cel care a răpit-o era șeful vămii. Era un obicei ca grecii să își căsătorească fetele doar cu greci. Tânărul a recurs la această strategie și le-a spus mercenarilor din Insula Șerpilor că le plătește pentru două săptămâni, iar dacă nu se mai întoarce, tânăra este a lor. A reușit să îl convingă pe tatăl domnișoarei, căruia i-a spus că știe unde este fata, are și o ambarcațiune cu care să meargă să o ia, dar prețul este să fie a lui, iar părintele a consimțit.

Cei doi s-au căsătorit și chiar în timpul balului, doamna a simțit durerile nașterii și a născut acasă, ajutată de femeile de la Comisiunea Europeană, soțiile consulilor.

Copilul a fost muzicianul George Georgescu. La Sulina a stat doar 4 ani, dar a reușit să compună două piese muzicale. Una se numește Bocet, iar a doua este una mai metalică, cu lingurița și cuțitele în cutiile de condimente aduse de pe toate continentele lumii.

George Georgescu are meritul de a fi organizat primele două ediții ale Festivalului Enescu, la București și la căpătâiul lui, la a treia ediție, s-au aflat marii domni ai muzicii. Dacă la naștere au fost doamnele de la Comisiunea Europeană, la moartea sa au fost muzicienii acelor vremuri”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Valentin Lavric, profesor la Liceul Teoretic Jean Bart din Sulina.

Sulina, orașul cu mahalale

Astăzi le spunem cartiere, însă, pe vremuri, Sulina era împărțită în mahalale. La intrarea în oraș era mahalaua ucraineană, apoi, pe partea stângă, mahalaua rusească, denumită astăzi cartierul Prospect. În zona bisericii era mahalaua grecească, iar cea turcească era situată lângă far. Spre cimitir era mahalaua colivari, pentru că acolo mergeau cei care erau abonați mereu la colivă.

La Sulina, străzile sunt numerotate de la I la VI. Dacă în trecut, patru străzi lungi tăiau pe lungime, limba îngustă care desparte fluviul de mare, ulterior au mai fost adăugate încă două.

Pe strada I se află casele Caruana, care au aparținut unei familii malteze. Pentru o perioadă, scriitorul Jean Bart, cunoscut inițial în Sulina sub numele Panait Eugeniu Botez, fiind comisar maritim și căpitan de port, a locuit într-unul din apartamentele de la etaj.

Astăzi avem pensiunea Jean Bart, alături este sediul comunității elene, unde mulți elevi de la școală fac parte din ansamblurile de dansuri tradiționale. Apoi, un atelier foto, avem un fotograf care de 45 de ani realizează o arhivă în imagini a orașului Sulina.

Cimitirul multietnic din Sulina, locul în care afli multe povești

Cimitirul din Sulina este o atracție turistică în oraș și face parte din galeria cimitirelor istorice, cum este Cimitirul vesel de la Săpânța și Cimitirul Belu.

El a avut mai multe denumiri, între care cimitirul maritim, cimitirul piraților, iar cel mai frumos termen este ”cimitirul viu”, datorită legendelor care sunt legate de care se odihnesc acolo.

În Cimitirul din Sulina își găsesc odihna minorități din 6 culte religioase. Aici întâlnim, în zone distincte, creștin-ortodocși de rit vechi, catolici, creștini de rit nou, dar și musulmani și evrei. În acest loc este o mică Uniune Europeană a morților.

De asemenea, în Cimitirul din Sulina afli povești cu pirați și prințese, dar și despre ingineri, îndrăgostiți, marinari și copii obraznici.

Farul vechi, o construcție de aproape 3 secole

Farul Vechi din Sulina a fost construit de către turci, în formă de turn circular și are o înălțime de aproximativ 12 metri. El a fost realizat pe malul stâng al Dunării, în jurul anului 1745, de către Beshir Aga, o personalitate a Imperiului Otoman.

Comisiunea Europeană a modernizat în 1870 farul, care are aspectul pe care îl vedem astăzi. Înăuntru sunt două expoziții, una dedicată lui George Georgescu, muzicianul născut la Sulina și una dedicată Comisiunii europene și lui Jean Bart, comisar maritim la Sulina timp de 13 ani. Acest far a fost funcțional până în 1975, când s-a construit un nou far, care se află acum la gura de vărsare.

Deși acum este muzeu, turiștii nu mai pot urca în Farul Vechi, deoarece a intrat în mai 2019 într-un proces de reabilitare, care va dura 3 ani. În Farul Vechi se află mobilierul lui Eugeniu Botez, care folosea pseudonimul literar Jean Bart. Tot în incinta farului erau câteva vitrine, biroul lui Jean Bart, un cuier și un fotoliu.

Dacă veți ajunge în Sulina, o să aflați mai multe povești despre această localitate cu sute de legende, pe vremuri, Europa în miniatură.

June 13, 2021
Sulina, un oraș cu sute de legende, pe vremuri Europa în miniatură

Un cătun de pescari în urmă cu aproape două secole, Sulina, punctul de legătură între Europa și celelalte continente a avut o istorie zbuciumată. Prin gurile Dunării au apărut la un moment dat pirații, care le ofereau pescarilor o parte din pradă, în schimbul peștelui. Sulina a fost cotropită de greci, turci, germani și ruși, fiind un nod important în circulația pe Dunăre și un punct strategic. Din 1856 s-a înființat Comisiunea Europeană a Dunării, a fost construit Farul Vechi, iar orașul Sulina a devenit o Europă în miniatură. Acum, acest lucru se observă doar în cimitirul multietnic din oraș, un loc plin de legende, în care și-au găsit liniștea veșnică cetățeni de 21 de naționalități și din 6 culte religioase.

Sulina și trecutul său plin de legende

”Viața acestui mic port cosmopolit este originală și interesantă. Are un farmec și un pitoresc deosebit. Sulina este numai port, nu are oraș. Toată populația se hrănește din viața portului. Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindă pe aici să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile”, scria Jan Bart în ”Europolis”.

Într-adevăr, Sulina este un oraș atât de mic, încât nu are nevoie de semafoare sau sensuri giratorii. Acum are șase străzi, numerotate de la 1 la 6, iar lateralele poartă numele unor personalități care au avut legătură cu orașul. Duiliu Zamfirescu, cel care a transportat arhiva Comisiei Europene a Dunării în Primul Război Mondial către Galați pentru a o salva, fiind ministru de Externe la acea vreme. Jean Bart este un alt nume important pentru Sulina, fiind cel care a ținut echilibrul Marilor Puteri europene în Primul Război Mondial la gurile Dunării. Noi îl știm în calitate de scriitor, dar e mult mai importantă activitatea sa ca om politic. Sulina s-a dezvoltat și datorită lui, deoarece era reprezentantul Guvernului în teritoriu, a precizat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Sulina, orașul mic cu o creștere economică mare

Sulina era un braț pe Dunăre, dar a devenit canal după ce au fost tăiate și îndreptate cele două brațe vechi din partea de sud, pentru scurtarea drumului. Lucrarea s-a terminat în 1894, când regele Carol I a inaugurat noul Canal Sulina și singurul canal maritim, dintre cele trei de pe Dunăre: Chilia, Sfântu Gheorghe și Sulina. Datorită importanței strategice și a poziției orașului, Comisia Europeană a fost înființată în localitate în 1856 și toate țările riverane Dunării și-au adus flotele în Sulina, astfel că la acea vreme existau 17 flote în oraș, care puteau transporta mărfurile în mod gratuit, fiind un port maritim liber de taxe și impozite. Mai târziu s-au înființat Bursa de Mărfuri și Bursa de Cereale.

Sulina a avut o creștere economică foarte mare din 1860 până aproape de al Doilea Război Mondial. A ajuns să strângă între 24 și 32 de nații care au conviețuit în bună-pace și înțelegere. Sub aspectul componenței etnice era o populație cosmopolită. Statistica Primăriei Sulina din anul 1904 prezenta aproximativ 5000 de locuitori, majoritatea greci, dar și din alte 18 țări. În urma recensământului din 1912-1913, s-a constatat o creștere a numărului de locuitori, ca urmare a contextului economic favorabil. Atunci, erau 7500 de localnici în Sulina, din care aproape 40% erau greci, 24% români, 14% ruși, 4% turci și tătari, 4% evrei și 14% de alte naționalități.

Palatul Comisiunii Europene, un petic de civilizație în pustiul primitiv al deltei

Palatul pe care l-a ridicat Comisia Europeană a Dunării era o clădire foarte mare, în disproporție cu restul orașului. ”Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Palatul poate fi văzut și acum pe malul Dunării, fiind un monument istoric. El este situat pe Strada 1 din orașul Sulina. El a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, după care a intrat în administrarea statului român. Acum, clădirea găzduiește sediul Secției Căi Navigabile Sulina, din cadrul Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Sulina, distrusă aproape în totalitate de nemți și de ruși

În al Doilea Război Mondial, Sulina a fost distrusă de nemți și de ruși, în proporție de aproape 85%, spune ghidul de turism Mihai Călin. Între timp a crescut prețul pământului, deoarece orașul era foarte mic. Doar cei bogați aveau privilegiul să își facă o casă mai răsărită, în rest, locuințele erau foarte înguste și înalte, lipite una de cealaltă. Uneori se întâmpla ca atunci când lua foc o casă, să se întindă incendiul la o mahala întreagă. Prin 1880, comunitatea greacă era cea mai numeroasă în Sulina, fiind urmată de români și de ruși, am aflat de la ghidul de turism Mihai Călin. Cele mai multe clădiri și locuințe din acea perioadă aveau arhitectură grecească.

Familia regală vizita orașul Sulina

Regele Carol I a vizitat prima oară orașul situat între Dunăre și Marea Neagră în 1894, când fost inaugurat noul Canal Sulina, singura rută maritimă. Vizitele familiei regale în Sulina reprezentau o sărbătoare pentru localnici. Ei îl întâmpinau cu aplauze și urale, de pe ambele maluri ale Dunării, pe Regele Carol I, împodobeau portul și clădirile cu ghirlande și decorau inclusiv castelul de apă, pentru a-l impresiona pe suvernan.

Sulina, oraș turistic

Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România și nici nu ar fi posibil acest lucru, fiind situată între ape. În oraș se poate ajunge numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră. Nu a fost niciodată o localitate mare, însă acum, Sulina are doar 3600 de locuitori, aproape jumătate din populația pe care o avea în anul 1912.

Se spune că cine vine pentru prima dată în Sulina și bea apă din Dunăre se îndrăgostește iremediabil și revine în micul oraș. Plaja este foarte aproape, la 2,5 km de centru, iar gura de vărsare este la 9 km. Acolo este construit un Far nou sau de aterizare, cu lumină albă de chemare, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Obiective turistice în Sulina

Deși este un oraș mic, în care nu s-au făcut investiții de foarte mulți ani, iar clădirile de patrimoniu se află în paragină, mulți turiști români și străini vizitează Sulina.

Foto: ghidul de turism Mihai Călin

Castelul de apă, construit în 1889, este o donație a reginei Olandei și poate fi văzut doar din exterior. El alimentează orașul cu apă potabilă și este funcțional chiar și astăzi. Între timp, i-au fost schimbate instalațiile de tratare a apei cu unele moderne, spune ghidul de turism Mihai Călin.

Turiștii mai pot vizita Biserica lipovenească de rit vechi, Biserica Sf. Nicolae și Alexandru, Biserica Romano-Catolică și Catedrala, care a fost dărâmată în ambele războaie mondiale și ulterior reconstruită. În al Doilea Război Mondial, ea folosea pe post de depozit de muniție. Acum se află în reabilitare de câțiva ani, dar lucrările au stagnat. În aceeași situație se află și Biserica Greacă, construită în 1866, am aflat de la Mihai Călin. Poate fi observat de pe faleză și Palatul Comisiei Europene a Dunării.

Cimitirul multietnic din Sulina este o altă atracție turistică, în care vizitatorii pot afla povești despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase.

Farurile din Sulina

Farul Vechi a fost reconstruit de către turci și apoi predat românilor. El avea rolul de a dirija navele din depărtare. Lumina bătea la 25 de mile marine, fiind o lumină albă cu trei faze, spune Mihai Călin.

Deși este muzeu, turiștii nu mai pot urca în Farul Vechi, deoarece a intrat în mai 2019 într-un proces de reabilitare, care va dura 3 ani. În Farul Vechi se afla mobilierul lui Eugeniu Botez, care folosea pseudonimul literar Jean Bart. Tot în incinta farului erau câteva vitrine, biroul lui Jean Bart, un cuier și un fotoliu.

Foto: Mihai Călin

Farul nou de pe plaja din Sulina – are o lumină cu trei sclipiri, 2,9 secunde fiecare, 3,4 secunde pauza dintre ele și 9,7 secunde între cicluri. În alfabet Morse înseamnă SL, de la Sulina, am aflat de la ghidul de turism Mihai Călin. El funcționează din 1987 și a înlocuit Farul Vechi, care a fost declarat far stins. La un moment dat, Farul Nou nu a mai mers și a fost repus în funcțiune cel vechi, cu noile coordonate. Două nave au eșuat însă temporar în zona plajei, deoarece s-au luat după coordonatele vechi, dar nefiind un incident major, au fost puse pe linia de plutire. Farul nou are 3 surse de alimentare: are curent tras pe sub apă până la far, a avut eoliană, panouri fotovoltaice, Diesel generatoare și cu acetilenă.

Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi costier a fost scos din funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui.

De ce preferă turiștii Sulina?

În Sulina ajung turiști din multe țări. Când am fost acolo, erau tineri englezi și francezi. Dar este preferată și de vizitatori din Canada, Statele Unite, Filipine și Australia. Ei se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de obiectivele pe care le pot vizita.

În plus, de la ghidul de turism Mihai Călin am aflat că tuturor celor care merg la Sulina le place în primul rând liniștea. Plajele sunt curate și nu este aglomerație. În oraș nu există poluare, iar fotografii de păsări sunt încântați de zonă și se întorc acasă cu multe cadre frumoase. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii.

Dacă mergi la Sulina împuști doi iepuri deodată

Sulina este port la Dunăre și la Marea Neagră, are plajă, iar delta este la mică distanță. Turiștii care aleg Sulina pentru a-și petrece vacanța, au Delta Dunării aproape, pot ajunge repede în Pădurea Letea, singura pădure subtropicală așezată pe dune de nisip marin, deoarece pe locul pe care se afă era marea, în urmă cu 6000.

Foto: Mihai Călin

Și Pădurea Caraorman, o altă atracție turistică importantă este aproape de Sulina. Practic, de aici, distanțele sunt destul de mici spre orice punct al Deltei Dunării, afirmă ghidul de turism Mihai Călin. Tot de la el am aflat că este și cazarea mai ieftină în Sulina decât în mijlocul deltei, iar de la un an la altul vin tot mai mulți turiști.

Foto: Mihai Călin

Insula K sau insula păsărilor este un alt loc spectaculos pe care turiștii vor să îl viziteze. Este o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces. A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K.

Sunt multe atracții interesante în Sulina sau în împrejurimi, iar mâncarea în zonă este absolut delicioasă. Ghidul de turism Mihai Călin spune că în acest oraș se gătește peștele în mai multe moduri decât se pregătește carnea de porc. Localnicii știu să prepare multe rețete, de la scordolea, malasolka, borș de pește sau storceac, până la mici, piftie, crochete, tocană, zacuscă sau musaca, toate din pește. Un pescar a deschis în localitate primul punct gastronomic, foarte căutat, deoarece peștele este proaspăt, iar mâncărurile sunt grozave. Sunt multe de spus despre acest oraș cu o istorie interesantă, dar vă las pe voi să aflați mai multe amănunte, de la ghizii din zonă.

June 26, 2019
Cimitirul multietnic din Sulina – povești cu pirați, prințese și tineri îndrăgostiți

Mulți prieteni mi-au recomandat să vizitez Cimitirul multietnic din Sulina și să îi aflu poveștile despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Chiar dacă pare macabru, Cimitirul din Sulina a devenit o atracție turistică. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase. Sincer, nu sunt una dintre persoanele care se dau în vânt după plimbări prin cimitir, dar am vrut să ascult povestirile depre personalitățile înhumate la Sulina și să văd celebrele monumente funerare. Am ajuns acolo în toiul unui parastas organizat pentru pirații necunoscuți și pentru toți cei pe care nu mai are cine să îi pomenească. A participat la eveniment și bibliotecara orașului, Ilinca Mihăilă, de la care am aflat istoria acelui loc în care multe nume celebre și-au găsit odihna veșnică sub umbra unei sălcii sau a unui salcâm.

Cimitirul multietnic din Sulina, parcelat pentru 6 etnii

Localnicii spun că cei înhumați la Cimitirul multietnic din Sulina sunt vii, pentru că ei îi pomenesc și le duc mai departe poveștile și istoria. Într-adevăr, cei din oraș vorbesc cu plăcere despre singurul pirat din Europa care este înhumat la Sulina, despre prințesa Moruzi sau de alți reprezentanți importanți a căror istorie se află sub lespezi. Totul a pornit după anul 1856, când în orașul situat între Dunăre și Marea Neagră s-a înființat Comisia Europeană a Dunării. În localitate exista un cimitir al localnicilor, însă, afluxul de cetățeni străini din zeci de state care s-a înregistrat la Sulina a determinat înființarea unuia nou, multietnic.

În aceeași zonă în care care apa băltește sub pământ la un metru adâncime, există parcele pentru 6 culte religioase, astfel încât fiecare să poată identifica locul ei în cimitir. Astfel, în grădina multietnică a morților din Sulina găsim Cimitirul protestant sau al Comisiei Europene ori al navigatorilor, cum l-a denumit Jean Bart. De la bibliotecara Ilinca Mihăilă am aflat că în aceeași incintă există parcele și pentru creștin-ortodocșii de rit vechi, catolici, creștinii de rit nou, dar și pentru musulmani și evrei.

În Sulina, localnicii mergeau la plajă prin cimitir

Când a fost construit, în anul 1886, Cimitirul multietnic din Sulina se afla pe malul Mării Negre. Deoarece nu existau alte drumuri de acces către plajă, localnicii ajungeau la mare doar dacă treceau prin cimitir. Fiind atât de apropiat de mare, când se săpau gropile pentru înhumarea persoanelor decedate băltea apa.

Pentru a rezolva această problemă, terenul a fost înălțat prin dragaj, cu aluviunile aduse de Dunăre. Ulterior, Ceaușescu a ordonat celebrele desecări pentru că voia să facă agricultură. De atunci, locul apelor a fost luat de pământ, iar peștele, hrana de bază a localnicilor a dispărut. Acum, marea care împrejmuia cimitirul, se află la o distanță de aproximativ 2 km.

Legendă shakespeariană în cimitirul din Sulina

Există un loc în Cimitirul din Sulina, în care tinerii care vor să se căsătorească fac schimbul de inele. Ei sunt atrași de o legendă, astfel că se așează lângă mormântul a doi îndrăgostiți Margaret Ann Pringle şi William Webster îngropați acolo, deoarece consideră că iubirea lor va dăinui, precum cea a logodnicilor care și-au găsit sfârșitul îmbrățișați. Printre sutele de morminte, există două cruci tombale, mai neobișnuite pentru noi. Acolo, potrivit poveștilor sunt îngropați doi tineri care au vrut să fie împreună.

Pentru că părinții nu au fost de acord ca ei să se căsătorească, cei doi s-au aruncat în apă pentru a rămâne uniți pe veci. Totuși, lucrurile au stat cu totul altfel, iar povestea reală este scrisă pe cele două lespezi. De fapt, tânărul era un ofițer care și-a luat logodnica cu el în voiaj, deoarece legea îi permitea acest lucru. Nava a eșuat, cei doi au murit și li s-a făcut înhumarea la Sulina. Pentru că le plac poveștile de dragoste, îndrăgostiții preferă legenda și refuză să creadă că realitatea a fost alta, astfel că își mărturisesc dragostea eternă lângă mormintele celor doi.

Mormântul piratului Kontoguris, probabil singurul din Europa

În cimitirul din Sulina este înmormântat și un pirat grec. Ghiorghios Kontoguris făcea parte dintr-o familie bogată, dar a devenit pirat, deoarece îi plăcea să îi ajute pe oamenii săraci. Se spune că, din poziția înaltă pe care o avea făcând parte din înalta societate, Kontoguris avea acces la informații. El știa exact ce nave intrau și ieșeau din port, astfel că le jefuia și le oferea lucrurile celor sărmani, pe care astfel îi ajuta. Pe mormântul lui este însemnul piraților, craniul cu cele două oase încrucișate, cât și crucea, care este împodobită cu lauri.

S-a considerat că prin susținerea materială pe care o acorda oamenilor săraci, el a făcut fapte bune. Spre deosebire de alți pirați, Kontoguris nu omora oameni. El atrăgea navele în zonele mlăștinoase, iar după ce acestea eșuau și echipajul se salva și fugea, pirații furau mirodeniile, mătăsurile și alte mărfuri transportate. Piratul grec dezvoltase și o metodă prin care îi păcălea pe marinari. El agăța de gâtul boilor multe felinare, iar navigatorii erau atrași de luminile pe care le vedeau și se îndreptau spre ele, crezând că acolo este localitatea. Deși Ghiorghios Kontoguris a fost executat pentru piraterie, oamenii vorbeau frumos despre el, deoarece pe mulți i-a ajutat. Nu le-a fost ușor autorităților să îl descopere, deoarece nu se gândea nimeni că un om bogat, care mergea la baluri cu lumea bună și dansa vals cu femei frumoase, era pirat. În acea perioadă, la Tulcea erau persoane întemnițate pentru activitatea de piraterie.

Cimitirul din Sulina, plin de legende și de personalități

Prințesa Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului Moldovei, Ioan Sturza și-a găsit sfârșitul la Sulina și a fost înhumată inițial în cimitirul de acolo. Și în privința morții ei circulă mai multe legende. Potrivit uneia dintre ele, Ecaterina Moruzi a ajuns la Sulina după ce s-a îndrăgostit de un ofițer. Ea era destul de bătrână și urâtă și nu își putea găsi un iubit, iar când ofițerul a refuzat-o, prințesa s-a sinucis. În realitate însă, Ecaterina a ajuns pe malul Dunării, deoarece una dintre rudele ei a primit o funcție importantă la Tulcea și apoi la Sulina. Prințesa a murit în decembrie 1893, după ce a căzut în apa înghețată a Dunării. Familia ei a exhumat-o și a dus-o la Constantinopol, locul ei de naștere. Mormântul a rămas la Sulina, iar crucea este împodobită cu coroana regală.

Doi frați cu un destin tragic, îngropați la Sulina

Un frate și sora sa mai mică, Gherasimos și Ana, sunt îngropați la Sulina. Se spune că Ana a intrat în apă pentru a-și scoate mingea care îi căzuse și era să se înece. Fratele său a vrut să o salveze și s-au înecat împreună. Bibliotecara Ilinca Mihăilă spune că este folosită și acum această situație în calitate de exemplu negativ, de către mamele copiilor din Sulina.

Ele îi avertizează pe copii că pot avea aceeași soartă ca micuții greci Gherasimos și Ana, dacă intră în apa Dunării. Din păcate, nu sunt izolate cazurile în care copiii sunt luați de apele mării sau ale Dunării.

Monumente istorice în Cimitirul din Sulina

William Simson, colegul și cel mai bun prieten al inginerului-șef al Comisiei Europene a Dunării, Charles Augustus Hartley, care a contribuit la realizarea noii arhitecturi a Dunării, și-a găsit odihna veșnică la Sulina și a fost înmormântat acolo.

Ei au transformat brațul Sulina într-un braț navigabil. În 1870, când a fost înhumat Simson, prietenul său a plecat în Marea Britanie și a dirijat de acolo lucrările Comisiei Europene până în 1939, când s-a încheia toată activitatea instituției.

În Cimitirul protestant se află Eugeniu Magnussen, cel care a fost inginer-șef, adjunctul lui Hartley. Deoarece Hartley dirija lucrările din Anglia și venea la Sulina numai la ședințele importante, o dată sau de două ori pe an, de lucrări se ocupa Magnusen.

La Cimitirul catolic este înmormântat Giovanni Matteucci, fostul director al Casei de Navigație a Comisiei Europene a Dunării, care era mai mult decât căpitănia din zilele noastre. El era foarte iubit de toți localnicii, pentru că susținea cultura locală și tradițiile tuturor etniilor. Matteucci îi ajuta pe cei care aveau nevoie de sprijin și în special pe copii. El este păstrat și acum în memoria localnicilor. Era italian, catolic și în calitatea sa de șef al Casei de Navigație avea pe mână fondurile Comisiei Eurpene pentru navigație, pe care le folosea și pentru a-i ajuta pe cei sărmani.

De la Ilinca Mihăilă, bibliotecara din Sulina am aflat că potrivit unei tradiții din Sulina, copiii se înmormântează aproape de gardul mic al cimitirului. Acolo sunt șiruri multe de cruci și pătrățele mici, în care sunt înhumați minorii. Această decizie a fost luată pentru ca părinților să le fie mai accesibil accesul la mormintele copiilor.

Există monumente frumoase în cimitirul din Sulina, care sunt ale familiilor de greci care aveau o situație materială foarte bună. Cei care aveau posibilități financiare își comandau statuetele și lespezile la Tulcea sau la Galați. Multe dintre ele sunt goale în interior, pentru a putea fi transportate mai ușor. Acesta este și motivul pentru care cimitirul trebuie conservat, deoarece multe cruci au început deja să se încline și este foarte posibil să se spargă, astfel că vor fi greu de recuperat. De asemenea, vor intra într-un program de restaurare cu fonduri de la Uniunea Europeană, capela din cimitir și un dric vechi de peste 100 de ani. Dacă ajungeți în Sulina puteți vizita și acest obiectiv devenit turistic, un loc plin de istorie și de povești.

May 20, 2019