Discover Dobrogea

Tag: Gura Dobrogei

Peșterile din Dobrogea, locurile în care există viață, în condiții vitrege de mediu

Peșterile din Dobrogea sunt mai puțin vizitate de turiști, însă prezintă interes pentru cercetători. Peste 40 de peșteri au fost identificate în această regiune dintre Dunăre și Marea Neagră, unele dintre ele necunoscute de publicul larg.

Peșterile din Dobrogea au vârste și aspecte foarte diferite

Peșterile din Dobrogea constituie o unitate morfostructurală complet diferită de celelalte zone ale ţării.

”Altitudinea reliefului descreşte de la nord spre sud, din zona Munţilor Măcin spre graniţa cu Bulgaria.

În Dobrogea, relieful este în general plat, uşor vălurit, cu văi abia schiţate. Numai în partea de nord, spre Delta Dunării, energia de relief are valori de 150—200 m.

Calcarele ocupă 13% din suprafaţa Dobrogei şi au vârste şi aspecte foarte diferite. Astfel, dacă în Dobrogea de nord întâlnim calcare devoniene şi triasice, în Dobrogea centrală ele aparţin jurasicului superior, iar în Dobrogea de sud, sarmaţianului.

Ele sunt în mare parte acoperite de o cuvertură de loess, apărând la zi numai acolo unde aceasta a fost îndepărtată prin eroziune, un exemplu fiind bazinul inferior al Văii Casimcea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peșterile din Dobrogea de Nord

În Dobrogea de Nord sunt cunoscute până în prezent 19 peşteri, toate în calcare triasice brun-roşcate.

”Spre braţul Sf. Gheorghe, între Tulcea şi Mahmudia, se găseşte Peştera Tunel, iar în Podişul Babadagului, Peştera de la Stîncă, Peştera de la Moară (ambele pe Valea Taiţa), Peştera din Dealul Vişi Bach (pe Valea Slava) şi Peştera de la Călugăru (pe malul vestic al Lacului Razim).

Calcarele din Dobrogea de Nord pot fi caracterizate ca fiind calcare în masive izolate, suprapuse rocilor impermeabile, exemplificându-se prin tipul generic: martori de eroziune care sunt masive mai mult sau mai puțin izolate.

În prezent se cunosc 19 cavități, distribuite în 8 zone, care îndeplinesc condițiile de peșteri și o galerie de prospecțiune, care, în urma părăsirii a devenit loc de habitat pentru chiroptere și în care au început să se dezvolte speleotemele, acestea intrând în clasa –speologie minieră.

Ne vom referi numai la câteva dintre acestea, care au prezentat interes. La unele se poate observa modul de stratificare și cutare, acolo unde straturile sunt mai dese și vizibile.

În comuna Nufăru din județul Tulcea au fost identificate 5 peșteri: Peștera Tunel, pe Brațul Sf. Gheorghe; Peștera Curcuz (33,5m), pe Dealul Curcuz; Peștera Paralela (45 m), pe Dealul Curcuz; Peșera Țestoasei, (42 m), localizată tot pe Dealul Curcuz din localitatea Nufăru și Peștera Mare, (139 m), localizată pe același deal.

Alte cavități mai mari din Dobrogea de Nord sunt: Peștera de la Stâncă (60 m), localizată pe Dealul Consul, V. Taița; Peștera de la Moară, cu o lungime de 19 m, localizată pe Dealul Consul, V.Taita; Peștera Balaurului, care are 34 m și se află pe Dealul Bujoarele; Grota Zmeilor (10 m), localizată pe Dealul Enisala; Pestera din Dealul Vish Bach, în Slava Cercheza, cu o lungime de 8,5 m, localizată în Ciucurova; Peștera din Dealul Mănăstirii (12 m), localizată în V. Slava; Peștera 1 din Dealul Luna (47 m), localizată pe Dealul Luna; Peștera 2 din Dealul Luna (52 m), localizată pe V. Slava; Peștera 3 din Dealul Luna (365 m), localizată pe V. Slava; Peștera Mică din Fisură, localizată pe Dealurile Tulcei; Peștera cu Țeavă, localizată pe Dealurile Tulcei; Peștera din Cotul Fisurii, localizată tot pe Dealurile Tulcei; Peștera cu Butelii din Fisură, localizată pe Dealurile Tulcei și Peștera Galeria de Prospecțiune, tot din aceeași zonă”, a precizat pentru Discover Dobrogea, conf. univ. dr. Marius Lungu.

Peșterile din Dobrogea Centrală

Peșterile din Dobrogea Centrală sunt structuri care au calcarele mai bine grupate pe versantul drept al Văii Casimcea, precum şi la sud şi sud-est de Hârşova și aparţin jurasicului superior.

”Pe Valea Casimcea, acţiunea modelatoare a factorilor externi a scos în evidenţă particularitatea structurală a acestor calcare organogene, care, în cretacic constituiau recife organizate în atoli solitari sau asociaţi. Datorită eroziunii acesteia, pot fi observaţi cu uşurinţă pe ambii versanţi ai văii.

În apropiere de Hârşova se cunoaşte numai Peştera de la Canaraua Hârşovei, în timp ce pe Valea Casimcei au fost descoperite până în prezent 15 peşteri, grupate între localităţile Cheia, Gura Dobrogei şi Târguşor.

Cea mai mare şi mai interesantă dintre acestea este Peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Deşi cu dimensiuni neînsemnate, celelalte peşteri de pe Valea Casimcei prezintă o mare importanţă arheologică şi paleontologică.

Sondajele efectuate în Peştera de la Mireasa, Peştera de la Ghilingic, Peştera Babei etc, precum şi şantierele paleontologice din Peştera „La Adam”, Peştera Casian şi Peştera Liliecilor au furnizat numeroase dovezi care au permis completarea tabloului faunei cuaternare din Dobrogea Centrală”, am mai aflat de la Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peșterile din Dobrogea de Sud

Peșterile din Dobrogea de Sud au o dispoziţie tabulară. Relieful puţin accentuat, situat la o mică altitudine, respectiv sub 100 m deasupra nivelului mării, face ca aceste calcare să se găsească mult sub nivelul de bază şi numai cele superioare să fie la vedere.

”Peșterile din Dobrogea de Sud sunt calcare sarmaţiene, stratificate în bancuri subţiri, care au în total o grosime mică, ceea ce face ca în ele carstificarea să nu fie foarte avansată.

Formele exocarstice predominante sunt marile depresiuni închise. Drenajele prin aceste calcare au fost superficiale, fapt care explică de ce se găsesc peşteri orizontale mici, deschise în flancurile văilor tăiate mai adânc.

Calcarele mezozoice nu apar decât sporadic la zi, în cea mai mare parte se găsesc sub nivelul de bază şi conţin mari acumulări de apă. Debitul considerabil al apelor exploatate din ele indică o foarte bogată circulaţie de tip carstic, iar forajele au pus în evidenţă mari goluri la adâncimea de 200— 400 m sub nivelul mării.

În Dobrogea de Sud, calcarele sarmaţiene alcătuiesc o placă aproape continuă, care se întinde până în Bulgaria. Ele sînt acoperite de o cuvertură de depozite loessoide de 30—40 m grosime.

În lungul văilor, această cuvertură este îndepărtată, iar calcarele apar la suprafaţă. Peşterile sunt grupate la vest de linia localităţilor Medgidia – Negru Vodă şi în jurul Lacului Mangalia. Aici se găseşte cea mai mare peşteră din Dobrogea, Peştera de la Limanu, lungă de peste 3,5 km”, a mai spus pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei

Peștera Liliecilor a fost vizitată de Vasile Pârvan în 1912. Ea este situată între Târguşor şi Gura Dobrogei. Despre peșterile de la Gura Dobrogei am scris un articol pe care îl puteți găsi aici.

”Peştera este formată din două galerii fosile, Galeria cu Ceramică şi Galeria cu Fosile, care se desfac în unghi drept din zona deschiderii principale și are trei deschideri, dintre care două sunt mai puțin accesibilie.

Pătrunzând prin deschiderea principală se coboară o pantă de 2 m şi se ajunge într-o sală despărţită incomplet de un perete de stâncă median.

Podeaua sălii, ca de altfel a întregii Galerii cu Fosile, este acoperită cu multe materiale prăbuşite şi cu o pătură de guano, a cărei grosime creşte cu cât se înaintează spre interior.

La capătul sudic al sălii se desfac trei ramificaţii laterale scurte, dintre care cea din dreapta, ascendentă, adăposteşte una dintre coloniile importante de lilieci din această peşteră. Tot aici, un horn de 5,5 m conduce într-un culoar etajat de 14 m, care comunică cu exteriorul prin cea de a treia deschidere, C.

Galeria continuă apoi în pantă uşor descendentă şi după vreo 15 m se ajunge într-o altă sală, cu podeaua acoperită tot cu blocuri de prăbuşire şi cu guano. Urmează o porţiune mai îngustă şi scundă, unde blocurile lasă până la tavan un spaţiu de circa 0,5 m şi unde nu se poate merge decât târâş.

Galeria se lărgeşte din nou și devine ascendentă la cot, iar cantitatea de guano creşte, indicând zona preferată de către coloniile de lilieci care se adăpostesc aici vara. După încă un cot în pantă, galeria se termină cu un perete concreţionat.

Ultima porţiune a galeriei şi începutul celei de a doua săli sunt legate printr-un culoar strâmt, mai greu accesibil, dar cu pereţii foarte bogaţi în resturi fosile de animale marine care au trăit în mările jurasice. Asemenea resturi fosile se găsesc din abundenţă şi la exterior.

Pe traseul acestui culoar se desprind galerii laterale mici, care după un scurt traiect se înfundă.

În Galeria cu Ceramică se pătrunde tot din zona deschiderii A, ocolind un sondaj arheologic executat probabil de către Vasile Pârvan. La început aceasta este mai largă, constituind o sală în care, ca şi în restul galeriei – se găsesc pe podea foarte multe resturi de cultură materială (silexuri, obiecte de ceramică, monede etc.) rămase de la populaţiile care s-au succedat în peşteră începând din paleoliticul superior şi până în secolul al XVIII-lea.

Din această sală, printr-un culoar lateral ascendent, se poate ajunge la exterior prin deschiderea B. În continuare, galeria capătă pentru vreo 100 m aspect de tunel destul de uniform, ceea ce presupune că a fost amenajată în trecut de către om, în vederea folosirii ei ca adăpost.

La suprafaţa pereţilor apa a scos în evidenţă numeroase concreţiuni silicioase. În sfârşit, urmează o sală cu guano, din care, în dreapta, o galerie laterală de 1,80 m formează un etaj unde pot fi admirate câteva stalagmite, stalactite şi gururi.

Datorită resurselor alimentare bogate, îndeosebi guano, în această peşteră există şi multe animale, majoritatea guanofage (acarieni, colembole, coleoptere, diptere, lepidoptere, oligochete). În bazinele cu apă trăiesc copepode. Există, de asemenea, foarte multe resturi scheletice de lilieci, rozătoare şi carnivore.

Este o peşteră caldă – temperatura atinge în profunzime 12-13°C şi se menţine aproape constantă, iar umiditatea variază în timpul anului, fiind mai accentuată vara şi primăvara, ca în oricare altă peşteră. Curenţii de aer sunt mai puternici în zona intrărilor, datorită prezenţei celor trei deschideri.

Pentru turişti se recomandă prima parte a Galeriei cu Fosile şi Galeria cu Ceramică. Din cauza guanolului şi a porţiunilor mai înguste, explorarea în întregime a acestei peşteri necesită un echipament de protecţie. Sunt necesare, de asemenea, mijloace de iluminare. Vizitarea se poate face în orice anotimp”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peștera ”La Adam”

Peștera ”La Adam” Este una dintre cele mai importante peșteri din Gura Dobrogei, fiind situată la 65 m deasupra nivelului mării, cu o lungime de aproximativ 100 m.

Aici au fost descoperite mai multe fosile provenind de la animalele preistorice, cum ar fi hiena de peșteră, ursul de peșteră, cerbul, mamutul, calul sălbatic, și chiar oase de homo sapiens din paleoliticul timpuriu, a precizat conf. univ. dr. Marius Lungu.

Peștera Movile este unică în lume

Peștera Movile a fost descoperită în 1986, lângă Mangalia, fiind unică în lume pentru ecosistemul descoperit în interiorul ei.

”Peștera Movile a acaparat atenția comunității științifice și a presei pe plan mondial, prin faptul că, timp de peste cinci miliarde de ani a fost complet izolată de mediul exterior, acest fapt creând condiții de mediu speciale, cu totul deosebite față de alte peșteri.

Printre motivele pentru care acestă peșteră este considerată unică în lume ar fi, în primul rând, faptul că este singurul escosistem descoperit până în prezent, care funcționează în totalitate pe baza chemosintezei, adică producția primară de materie organică se face folosind energie chimică, cea solară nefiind accesibilă.

Apoi, mediul existent în peșteră este foarte mic și fragil, dar peștera prezintă unul din cele mai bogate ecosisteme din punctul de vedere al numărului de specii care s-au dezvoltat aici.

Alt aspect important îl constituie faptul că s-au descoperit peste treizeci de specii noi pentru știință, numărul acesta fiind depășit doar de peștera Mammoth din S.U.A., dar care are o lungime de peste 550 de kilometri față de cei 300 de metri ai peșterii Movile. Pe de altă parte, această peșteră constituie un model valoros pentru a înțelege cum poate să existe viață în condiții de mediu extrem de vitrege.

Peștera Movile este una dintre numeroasele peșteri din Dobrogea, fiind așezată lângă coasta Mării Negre, la doar câțiva kilometri, la nord de orașul Mangalia. A fost descoperită în timpul unor cercetări geologice care se efectuau în acea zonă pentru construirea unui combinat chimic”, a mai spus pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

January 23, 2023
10 rezervații naturale din Dobrogea, excelente pentru excursii

10 rezervații naturale din Dobrogea am inclus în acest articol, deși sunt 74 în total, unele necunoscute chiar și de către de locuitorii din cele două județe, Constanța și Tulcea. Sunt atât de frumoase și interesante, încât, de multe ori nici nu merită să faci un drum până la munte pentru a te bucura de natură.

1. Munții Măcinului, una dintre cele 10 rezervații naturale din Dobrogea

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România. Ei sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand.

”Sunt zone întinse pe care cresc flori și există o specie de păr argintiu, pentru care Regina Maria a venit special cu invitații săi de onoare, consuli și diplomați.

Ele au fost propuse să devină rezervații naturale, după o vizită a reginei Maria în anul 1926, iar în mai 1927, de Ziua Regelui s-a dat ordinul prin care s-au înființat primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

În acea vizită, Regina Maria a fost însoțită și de un farmacist, care îi oferea detalii legate de plantele rare din Munții Măcinului și astfel a aflat că unele dintre ele cresc doar în Dobrogea.

Dealul Consul este unul dintre cele 18 trasee amenajate în Munții Măcinului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Administrației Naționale Parcul Munții Măcinului, Viorel Roșca.

2. Rezervații naturale din Dobrogea – Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei

Rezervația naturală cea mai reprezentativă din județul Constanța este Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei. Cele două rezervații naturale din Dobrogea sunt oarecum legate una de cealaltă și sunt situate în Podișul Dobrogei Centrale, denumit și Podișul Casimcei.

”Gura Dobrogei este o arie protejată foarte importantă, de interes național, care are aproximativ 243 de hectare. Ea este situată în județul Constanța și a fost declarată arie protejată în anul 2007.

Rezervația este de interes floristic și faunistic, dar mai ales geologic, ea fiind alcătuită din stânci calcaroase foarte vechi, de vârstă jurasică, din cheiuri și maluri de văi și, nu în ultimul rând, din numeroase peșteri.

La Gura Dobrogei sunt mai mult de 10 peșteri, însă două dintre ele sunt mai mari și mai cunoscute. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam”, a declarat pentru Discover Dobrogea, conf. univ.dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Cheile Dobrogei protejează o suprafață de aproximativ 11.000 de hectare și au o altitudine medie de 86 de metri.

”Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifilor jurasici de vârstă paleozoică. Practic, aici au fost găsite primele urme ale dinozaurilor din România, Cheile Dobrogei fiind rocile cele mai vechi din țară.

Ele sunt săpate pe o lungime de aproape 2 kilometri de pârâul Visterna, un afluent al râului Casimcea, cea mai mare apă curgătoare din spațiul dobrogean. Vorbim de o zonă de vârf precambriană de aproape 2 milioane de ani.

Inițial, acele stânci aveau peste 1000 de metri înălțime, însă agenții externi, apa, vântul, apele curgătoare le-au erodat continuu, până au ajuns la înălțimea actuală, de puțin peste 100 de metri”, a precizat pentru Discover Dobrogea, profesorul Marius Lungu.

3. Rezervații naturale din Dobrogea – Delta Dunării, situl natural care a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1991

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării este una dintre cele mai importante rezervații naturale din Dobrogea și reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta.

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Pădurea Letea și Pădurea Caraorman sunt două rezervații naturale spectaculoase, din Delta Dunării.

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, vor să vadă dunele de nisip, copacii seculari, care au 400-500 de ani, iar cel mai bătrân are 780 de ani, dar și caii sălbăticiți.

Foto: ghidul de turism din Delta Dunării Mihai Călin

Pădurea Caraorman sau Pădurea Neagră, situată în zona de sud a grindului Caraorman, este monument al naturii din anul 1940, iar în 2000 a primit statutul de arie protejată. Este renumită pentru peisajele deosebite, pentru floră și stejarii de peste 400 de ani, iar punctul de interes este reprezentat de un copac foarte bătrân, denumit ”Stejarul îngenuncheat”.

4. Rezervația naturală Canaraua Fetii

În zona sud-vestică a Dobrogei, în județul Constanța, la ieșire din comuna Băneasa, în apropiere de Lipnița găsim, cumva ascunsă, Canaraua Fetii, care nu putea lipsi din articolul rezervații naturale din Dobrogea. Aceasta este situată într-o zonă spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, cu profil de canion. Au apărut numeroase legende despre aceste locuri minunate, prin care se spune că a curs, cândva, Dunărea.

Drumul pietruit este frumos desenat printr-o pădure de stejari și goruni. Rezervația naturală începe de lângă balta Iormac, situată în apropiere de Băneasa și ajunge până în Bulgaria, unde a fost numită Suha Reka sau Râul Secat.

Canaraua Fetii este un canion stâncos, ai cărui versanți cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote. Pe alocuri, eroziunea a fost atât de intensă, încât a izolat blocuri înalte de aproape 50 de metri, asemănătoare unor turnuri de cetate.

În pereții din calcar ai stâncilor de la Canaraua Fetii, arheologii au descoperit o biserică mică de numai câțiva metri în partea superioară a stâncii, despre care spun că a funcționat între secolele IV-III d.Hr. În apropierea rezervației a fost construită, începând din 2011, Mânăstirea Sf. Gherman, unde mulți credincioși merg să se reculeagă prin rugăciune.

Versanții de la Canaraua Fetii reprezintă casa și locul de odihnă pentru mai multe specii de păsări. Printre cele mai ușor de observat sunt șorecarii și acvila de câmp. Arealul este un mediu propice pentru numeroase mamifere, dar și pentru broaștele țestoase de uscat dobrogene, care și-au dezvoltat habitatul în zonă, acesta fiind unul din elementele pentru care zona a fost declarată protejată.

5. Rezervația naturală ”Dealul Bujorului”

Întinsă pe o suprafață generoasă, de aproximativ 51 de hectare, Rezervația naturală Dealul Bujorului este în județul Tulcea, în zona central-nordică a Podișului Babadag, în apropierea satului Atmagea, comuna Ciucurova.

Primăvara, rezervația arată ca un adevărat paradis verde, din care nu lipsește specia de bujor românesc Paeonia peregrina, care figurează pe Lista Roșie a plantelor superioare din România, în categoria vulnerabil și rar, este ocrotit prin lege și declarat monument al naturii.

În Rezervația ”Dealul Bujorului” am văzut primăvara și câteva lalele vărgate, destul de rare în Dobrogea, motiv pentru care sunt protejate de lege.

În rezervație se poate ajunge, fie dinspre Atmagea, pe un drum agricol, fie dinspre localitatea Nicolae Bălcescu, pe un drum forestier.

6. Rezervația naturală Dumbrăveni

O altă rezervație de basm situată în județul Constanța este Dumbrăveni. Localitatea cu același nume se află la aproximativ 70 de km de orașul Constanța și are cel mai redus număr de locuitori din tot județul. La ultimul recensământ au fost înregistrate doar 552 de persoane.

Drumul spre comuna Dumbrăveni trece prin pădurea de foioase și este un adevărat spectacol. Rezervația Dumbrăveni, situată în zona de S-V a județului Constanța se întinde pe o suprafață de peste 2000 de hectare. Ea a fost declarată arie protejată, în anul 2007, fiind încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei.

La Dumbrăveni au fost descoperite două biserici rupestre, care au câteva încăperi și o galerie, cioplite în versantul de nord al stâncii calcaroase. Lăcașurile sunt atestate istoric în Evul Mediu Timpuriu. Arheologii care le-au cercetat, spun că bisericile rupestre de la Dumbrăveni sunt din secolele IX-X.

În cadrul săpăturilor de salvare din anul 1992, arheologii au descoperit într-unul dintre mormintele cercetate și o monedă din bronz, din secolul IV d.Hr., care constituie o dovadă privind existența în zonă a unei mici comunități paleocreștine.

Dumbrăveni este o rezervație extrem de frumoasă, în care poți petrece câteva ore în natură. La întoarcere, treceți prin localitatea Adamclisi, pentru a vizita Monumentul, cetatea și muzeul, care ne prezintă informații istorice foarte interesante și captivante.

7. Rezervația naturală Hagieni

Puțini constănțeni sau turiști au ajuns în Pădurea Hagieni. Rezervația naturală Pădurea Hagieni este situată în partea sud-estică a Podișului Dobrogei de Sud, la o distanță de aproximativ 10 kilometri de orașul Mangalia. Mărginită de localitățile Albești, Hagieni și Limanu, pădurea se întinde pe o suprafață de 586 de hectare, din care, pe 395 de hectare este rezervația propriu-zisă.

În aria protejată nu este permis accesul cu mașina, însă vizitatorii se pot plimba pe jos, pentru a se bucura de natură. Rezervația Hagieni are un traseu important de 2-3 ore și ajunge la Cazane, o zonă foarte frumoasă, cu un lac în interior. Acolo sunt și niște puțuri care alimentează cu apă orașul Mangalia.

Rezervația este foarte vastă, însă două trasee sunt accesibile pentru turiști. Primul este spre zona denumită Pănoiu, iar al doilea traseu trece prin centrul rezervației și este denumit zona Cazane, pentru că pe acele terenuri sunt trei gropi mai adânci, care seamănă cu niște cazane.

Pădurea Hagieni a fost declarată arie protejată, în anul 1970. Rezervația adăpostește 841 de specii de plante, dar și foarte multe specii de păsări și animale care nu se regăsesc în alte zone ale țării.

Cele mai reprezentative sunt pădurile de cărpiniță, păliur, scumpie, iasomie și ciumbriță. Există însă și specii de animale rare care își găsesc adăpostul la Hagieni, printre care broasca țestoasă dobrogeană, vipera cu corn dobrogeană, gușterul și șarpele rău.

În rezervație trăiesc, de asemenea, porci mistreți, fazani, căprioare, vulpi, șacali, iepuri și multe alte specii de animale și păsări.

8. Rezervația naturală Dunele marine de la Agigea

Dunele marine de la Agigea sunt singurele dune care au mai rămas pe tot litoralul românesc. Ele s-au păstrat pentru că au fost protejate, iar zona a primit statutul de rezervație a României. Nici măcar în Al Doilea Război Mondial, când Ministerul de Război dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare, autoritățile nu au reușit să distrugă rezervația, deși intenționau să facă acest lucru.

Dunele marine de la Agigea reprezintă habitatul dominant care era, în urmă cu 100 de ani, pe aproape tot litoralul românesc.

”La Agigea sunt singurele dune care au rămas pe țărmul românesc al Mării Negre, exceptând Delta Dunării, unde este un alt tip de dune, formate în combinație foarte mare cu nisipul adus de fluviu.

Aici, este vorba de niște dune instalate pe un substrat dur, calcaros. Sunt dune marine, fără aluviuni prea mari din partea Dunării. Ele sunt singurele care au mai rămas, pentru că restul litoralului s-a transformat în plaje, au apărut pensiuni, hoteluri și tot felul de alte lucruri. Dunele de la Agigea au fost protejate.

Mai întâi, au fost îngrădite de către prof. Ioan Borcea, prin 1925-1926, iar în 1938 au primit statutul de Rezervație a României”, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Stațiunii Biologice Marine ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

Stațiunea de cercetare de la Agigea este destul de veche și e cunoscută în întreaga țară, pentru că a fost înființată în anul 1926, acum aproape 100 de ani. Este prima Stațiune de Cercetare a Mării Negre din țara noastră, astfel că are o popularitate foarte mare, mai ales în rândul biologilor.

Rezervația este vizitată atât de către constănțeni, cât și de turiști. Ei vin aici în special primăvara, vara și toamna, pentru a vedea atât stațiunea, cât și dunele marine de la Agigea. Este una din primele rezervații din România și singura din țară în care pot fi observate dunele marine de nisip, am mai aflat de la directorul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

9. Rezervația Allah Bair sau ”Dealul lui Dumnezeu”

Rezervația Allah Bair le oferă constănțenilor care se gândesc să dea o fugă la munte, o alternativă minunată pentru petrecerea unei zile în natură, dar și turiștilor care ajung în zonă și vor să viziteze un loc deosebit. Sute de specii de plante, animale și păsări, peisajele încântătoare, canioanele spectaculoase săpate în loess, traseele interesante printre rocile de vârstă cretacică și jurasică, toate fac din această rezervație naturală situată pe raza comunei constănțene Crucea, o destinație care nu trebuie ratată de amatorii de drumeții și iubitorii de frumos.

Rezervația Allah Bair, arie protejată Natura 2000, se află în comuna Crucea, în zona satului Băltăgești și se întinde printre văile denumite de localnici Saragea Dere și Satișkioi Dere.

Comuna Crucea se află în partea centrală a Dobrogei, în nordul Podișului Dorobanțu, unde relieful este dominat de ”Dealul Înșiratelor”. Ramificațiile acestui deal au direcția de la vest la est. Este numit așa, pentru că pe coama lui sunt înlănțuite mai multe movile, cu înălțimea maximă de 200 de metri.

Dealul Allah Bair este cel mai înalt din județul Constanța și are o altitudine de 205 metri, pe care o atinge în vârful Saragea Iuiuk. Este minunat să pășești pe rocile de vârstă cretacică și jurasică și să găsești eșantioane formate prin depunerea cochiliilor și a exoscheletelor unor animale marine nevertebrate, în urmă cu aproximativ 20-30 de milioane de ani.

Versantul vestic al dealului Allah Bair este străbătut de canioane spectaculoase săpate în loess, care permit dezvoltarea unei vegetații specific, dar sunt și locuri ideale pentru numeroase specii de păsări, printre care minunatele prigorii și dumbrăvence.

Cel mai mare canion a fost denumit de localnici ”Valea adâncă”, fiind o râpă foarte frumoasă, dar, în acealși timp și periculoasă, deoarece malul se poate surpa dacă de apropiem prea mult de ea.
Cele peste 322 de specii de plante identificate în rezervaţie reprezintă un adevărat tezaur floristic de interes ştiinţific. Printre speciile rare și ocrotite se numără clopoţelul dobrogean, fetica, migdalul pitic și dediţeii.

10. Rezervația naturală Enisala

Mulți turiști ajung în fiecare an la Cetatea Enisala, însă puțini știu că în zonă există și Rezervația naturală Enisala. Aceasta are o suprafață de aproape 58 de hectare și este situată pe teritoriul administrativ al comunei Sarichioi.

Rezervația Enisala este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. De asemenea, aceasta ne oferă un punct de perspectivă unic în România, deoarece putem observa aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea, respectiv stâncării, stepe petrofile și de loess, Lacul Babadag și laguna Razim, cu vegetație tipică de zone umede, Insula Popina și chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră.

Valoarea peisagistică a Rezervației naturale Enisala este sporită de prezența ruinelor Cetății Heracleea, acum denumită Enisala, dar și de existența unor mici grote neexploatate turistic.

Este important să știm că într-o rezervație naturală nu se fac grătare și nu avem voie să rupem plantele, dacă dorim să se bucure de ele și copiii sau nepoții noștri. Într-o arie protejată, putem să facem însă drumeții în natură, să respirăm aer curat și să petrecem o zi în liniște, departe de lumea dezlănțuită din orașe, însă nu trebuie să lăsăm deșeuri în urma noastră, ci doar să ne bucurăm de natură și să respectăm mediul înconjurător.

August 3, 2022
Catastrofă aviatică în Dobrogea. Două aeronave s-au prăbușit, 8 militari au decedat

O dublă catastrofă aviatică s-a produs în această noapte în Dobrogea. Două aeronave, un MIG 21 LanceR și un elicopter IAR 330-Puma s-au prăbușit în apropierea Bazei Aeriene de la Mihail Kogălniceanu din județul Constanța. 8 militari au decedat în urma prăbușirii celor două aeronave.

Dublă catastrofă aviatică în Dobrogea

O aeronavă MiG 21 LanceR din dotarea Bazei 86 Aeriană, care executa o misiune de patrulare deasupra Dobrogei, a pierdut legătura radio cu turnul de control, iar în această seară, la ora 20.03 a dispărut de pe radar, într-o zonă cuprinsă între localitățile Cogealac și Gura Dobrogei.

Aeronava decolase de pe Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, în jurul orei 19.50. Avionul s-a prăbușit și pilotul acestuia și-a pierdut viața. El avea 31 de ani, era căsătorit și acumulase aproximativ 600 de ore de zbor.

Un elicopter IAR-330 Puma a decolat de urgență spre zona posibilului impact, iar echipajele de intervenție ale ISU Dobrogea au pornit, de asemenea, spre această zonă.

Elicopterul a decolat în jurul orei 20.21, în misiune de căutare-salvare a aeronavei Mig 21 LanceR, a pierdut legătura radio cu turnul de control și a dispărut de pe radar în jurul orei 20.44. În aeronavă se aflau cei 5 membri ai echipajului și doi salvatori pe mare din cadrul Forțelor Navale Române.

Alți 7 militari din elicopterul IAR-330 Puma au decedat

În elicopterul IAR-330 Puma erau 7 militari, iar în urma căutărilor efectuate de reprezentanții ISU Dobrogea, aceștia au fost găsiți decedați.

Pilotul raportase condiții de vreme nefavorabilă și primise ordin să se întoarcă la bază. Deși aeronava se afla la mică distanță de Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, respectiv în zona localității Gura Dobrogei, la 11 km de aerodrom, aceasta nu a reușit să se întoarcă, deoarece s-a prăbușit.

Joi, 3 martie, vor fi organizate ceremonii religioase și de comemorare în toate unitățile militare, pentru cei 8 militari căzuți la datorie.

Informațiile legate de această catastrofă aviatică au fost oferite de reprezentanții Ministerului Apărării Naționale.

March 2, 2022
Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

Cheile Dobrogei reprezintă una dintre cele mai frumoase și cunoscute atracții din județul Constanța. În timp ce turiștii le vizitează pentru peisajul spectaculos pe care cheile îl oferă, geologii le apreciază pentru vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică.

Cheile Dobrogei s-au format în urmă cu aproape 2 milioane de ani

Foarte mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, însă nu toată lumea cunoaște detaliile, care, de fapt, fac această atracție turistică să fie impresionantă.

Cheile Dobrogei au o vechime de aproape 2 milioane de ani. Ele oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, acum mult mai tocite decât în trecut.

”Inițial, acele stânci aveau peste 1000 de metri înălțime, însă agenții externi, apa, vântul, apele curgătoare, le-au erodat continuu, până au ajuns la înălțimea actuală, de puțin peste 100 de metri.

Cheile Dobrogei oferă un peisaj impresionant datorită caracteristicilor geomorfologice, paleontologice, botanice și faunistice. În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

În Peștera La Adam au fost investigate 80 de specii de fosile jurasice și a fost descoperit un molar de Homo sapiens fossilis”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Cheile Dobrogei sunt cele mai vechi chei din România

În Dobrogea există un peisaj carstic spectaculos, iar Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

”Cheile Dobrogei sunt localizate în Dobrogea Centrală, la o distanță relativ mică de aria Gura Dobrogei. Acestea protejează o suprafață de aproximativ 11.000 de hectare care aparțin de regiunea biogeografică stepică și au o altitudine medie de 86 de metri.

Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifilor jurasici de vârstă paleozoică, formați în mările jurasice și cretacice și care păstrează încă formele foștilor atoli. Practic, aici au fost primele urme ale dinozaurilor din România.

Este un sector foarte vechi, iar Cheile Dobrogei sunt cele mai vechi din țară. Ele sunt săpate pe o lungime de aproape 2 kilometri de pârâul Vistorna, un afluent al râului Casimcea, cea mai mare apă curgătoare din spațiul dobrogean.

Masivul geologic Cheia, rezervație protejată

Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

Zona este reprezentantă de o serie de stânci mezozoice în formă de turnuri alcătuite din calcare de origine coraligenă. Specialiștii au identificat aici un număr de peste 600 de specii de floră endemice și rare. În ceea ce privește fauna sunt bine reprezentate diferite specii de reptile, păsări răpitoare și chiroptere. Din punct de vedere paleontologic, calcarele din zona Cheile Dobrogei adăpostesc cel mai bogat punct fosilifer cu faună mezojurasică din Podișul Casimcei.

În perimetrul sitului se află, la Gura Dobrogei, mai mult de 10 peșteri. Două dintre ele sunt mai mari și mai cunoscute, pentru că au fost studiate de către speologi. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam, care au povești interesante.

Peștera Liliecilor, monument al naturii descoperit de Vasile Pârvan

Peștera Liliecilor nu este foarte accesibilă și nici amenajată. Ea poate fi găsită ușor din dreptul Mânăstirii Sf. Efrem, lăcaș de cult situat la poalele stâncilor bătrâne și roase de timp. Practic, din dreptul mânăstirii pornește cărarea care urcă spre Peștera Liliecilor.

”Peștera Liliecilor sau Peștera Gura Dobrogei, cum i se mai spune, este un monument al naturii, iar existența ei a fost semnalată încă din anul 1927 de către istoricul și arheologul Vasile Pârvan. Este o peșteră descoperită încă de la începutul secolului XX și a fost intens studiată. Peștera Liliecilor este relativ veche, formată la începutul cuaternarului, adică acum aproximativ 2 milioane de ani.

Ea are trei intrări și mai multe galerii, lungimea totală a acestora fiind de aproape 500 de metri. În această peșteră au fost atestate numeroase mărturii ale activității umane, multe unelte și fragmente de ceramică neolitică, dar și obiecte din metal, aparținând epocii fierului. Peștera aceasta oferă condiții optime pentru coloniile de lilieci, care i-au dat și numele, lilieci care trăiesc și în prezent acolo. Cele mai multe galerii și încăperi ale peșterii sunt zone de adăpostire a liliecilor în timpul verii, dar și de hibernare în timpul iernii”, a precizat pentru Discover Dobrogea, conf. univ. dr. Marius Lungu.

În Peștera ”La Adam” au fost găsite fosile de 100.000 de ani

Zona Gura Dobrogei este destul de ofertantă din punct de vedere turistic. Tot aici, mai este o grotă cunoscută sub numele ”Peștera La Adam”, un alt monument al naturii, care se întinde pe o suprafață de 5 hectare.

Ar putea fi amenajată și introdusă într-un circuit turistic, însă nici aceasta nu este prea ușor de găsit. În urma cercetărilor au fost găsite în peșteră câteva pietre cioplite, despre care se spune că au făcut parte dintr-un altar al Zeului Mitras sau Zeul Luminii.

”Este o peșteră unică, pentru că aici s-au descoperit numeroase fosile, cea mai importantă fiind un molar care aparține lui homo sapiens fossilis, cu o vechime de aproximativ 100.000 de ani. Are o galerie mai mare la intrare, se urcă pe niște trepte, după care există o cale de acces pe platou, printr-o galerie foarte îngustă.”, am mai aflat de la conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Situl natural Cheile Dobrogei – Gura Dobrogei este frumos și spectaculos în orice sezon, astfel că îl puteți vizita oricând aveți drum prin zonă.

September 22, 2021
Gura Dobrogei, rezervația cu peste 10 peșteri în stâncile din perioada jurasică

Gura Dobrogei este o atracție turistică spectaculoasă, însă prea rar vizitată de amatorii de excursii în Dobrogea. Situată lângă o pădure de foioase, dar și cu plante submediteraneene, această arie protejată este extrem de pitorească. Cei care doresc să evadeze pentru o zi într-un loc pitoresc, pot căuta peșterile ascunse printre stâncile foarte bătrâne, de vârstă jurasică, de la Gura Dobrogei.

Gura Dobrogei, un sătuc uitat de lume

Gura Dobrogei este sătuc mic și uitat parcă de lume, situat la aproximativ 50 de kilometri de Constanța, în zona de nord a județului. Mulți constănțeni care nu au ajuns niciodată în zonă, se minunează că există un astfel de obiectiv turistic, la câțiva kilometri de oraș.

Deși este o destinație foarte interesantă din județul Constanța, nu a fost amenajat până acum nici un traseu turistic, iar drumul spre rezervația naturală este pietruit și destul de prost. Totuși, cei care știu cât de frumos este acel loc din Podișul Casimcei, nu se descurajează și merg încet cu mașina până acolo.

Peste 10 peșteri pot fi văzute la Gura Dobrogei

Gura Dobrogei este o rezervație importantă, de interes național, care are aproximativ 243 de hectare. Ea este situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al comunei Cogealac și a fost declarată arie protejată încă din 2007.

”Este o arie de interes floristic, faunistic, dar mai ales geologic, ea fiind alcătuită din stânci calcaroase foarte vechi, de vârstă jurasică, din cheiuri și maluri de văi și nu în ultimul rând din numeroase peșteri.

În zonă sunt mai mult de 10 peșteri, însă două dintre ele sunt mai mari. Ele sunt și cele mai cunoscute, pentru că au fost studiate de către speologi. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam”, a declarat pentru Discover Dobrogea conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Peștera Liliecilor, monument al naturii descoperit de Vasile Pârvan

Nu ne-a fost ușor să găsim Peștera Liliecilor, despre care aflasem că este la Gura Dobrogei. Am urcat pe multe cărări spre vârful stâncilor, destul de abrupte, de pe care pietrele ne alunecau sub picioare, însă nu am găsit intrarea, deoarece nu este o peșteră amenajată. Ne-a arătat drumul o măicuță de la Mânăstirea Sf. Efrem, lăcaș de cult situat la poalele stâncilor bătrâne și roase de timp. Practic, din dreptul mânăstirii pornește cărarea care urcă spre Peștera Liliecilor.

”Peștera Liliecilor sau Peștera Gura Dobrogei, cum i se mai spune, este un monument al naturii, iar existența ei a fost semnalată încă din anul 1927 de către istoricul și arheologul Vasile Pârvan. Este o peșteră descoperită încă de la începutul secolului XX și a fost intens studiată. Peștera Liliecilor este relativ veche, formată la începutul cuaternarului, adică acum aproximativ 2 milioane de ani.

Ea are trei intrări și mai multe galerii, lungimea totală a acestora fiind de aproape 500 de metri. În această peșteră au fost atestate numeroase mărturii ale activității umane, multe unelte și fragmente de ceramică neolitică, dar și obiecte din metal, aparținând epocii fierului. Peștera aceasta oferă condiții optime pentru coloniile de lilieci, care i-au dat și numele, lilieci care trăiesc și în prezent acolo. Cele mai multe galerii și încăperi ale peșterii sunt zone de adăpostire a liliecilor în timpul verii, dar și de hibernare în timpul iernii”, a precizat pentru Discover Dobrogea, conf. univ. dr. Marius Lungu.

În Peștera La Adam au fost găsite fosile de 100.000 de ani

Zona Gura Dobrogei este destul de ofertantă din punct de vedere turistic. Tot la Gura Dobrogei mai este o peșteră cunoscută, Peștera La Adam, un alt monument al naturii, care se întinde pe o suprafață de 5 hectare.

Ar putea fi amenajată și introdusă într-un circuit turistic, însă nici aceasta nu este prea ușor de găsit. În drum spre peșteră am întâlnit un pui de broască țestoasă dobrogeană, care, nefiind obișnuit cu prea mulți oameni în zonă s-a speriat și și-a ascuns capul în carapace.

În urma cercetărilor au fost găsite în peșteră câteva pietre cioplite, despre care se spune că au făcut parte dintr-un altar al Zeului Mitras sau Zeul Luminii.

”Este o peșteră unică, pentru că aici s-au descoperit numeroase fosile, cea mai importantă fiind un molar care aparține lui homo sapiens fossilis, cu o vechime de aproximativ 100.000 de ani. Are o galerie mai mare la intrare, se urcă pe niște trepte, după care există o cale de acces pe platou, printr-o galerie foarte îngustă.”, am mai aflat de la conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Legenda satului Gura Dobrogei

Se spune că în dreptul peșterii Gura Dobrogei a existat în trecut un sat numit Câvârgic, în turcă Kıvırcık, în care trăiau oameni foarte bogați. Erau găgăuzi și cerchezi fugiți din Rusia, care au ajuns în Dobrogea și i-au cerut sultanului să se mute în zonă. Pentru că erau gospodari, ei au întemeiat un sat cu case curate, cu grădini mari și frumoase.

Într-o zi, satul a rămas pustiu. A fost prădat și cu timpul s-a transformat într-o ruină, peste care au fost construite ulterior alte două sate noi, Târgușor și Gura Dobrogei, pe care le putem vizita și acum. Potrivit legendei, găgăuzii și cerchezii nu își plăteau niciodată taxele, pentru că îi omorau pe turcii care mergeau să le ia birul. Ei au aflat că armata turcească se plimbă prin sate să își caute slujbașii dispăruți, astfel că și-au luat banii ascunși în peșteră și s-au făcut nevăzuți de atunci. Când armata otomană a ajuns în satul lor, l-a găsit părăsit, am mai aflat de la conf.univ.dr. Marius Lungu.

Mânăstirea Sf. Efrem

În zona rezervației naturale Gura Dobrogei, pe valea pârâului Visterna, a fost construită în anul 2011 Mânăstirea Sf. Efrem. Maicile din lăcașul de cult sunt conduse de maica stareță Stavrofora Evghenia Arău.

În broșura pe care mi-a oferit-o o măicuță, împreună cu o mică icoană în care este înfățișat Sf. Efrem, scrie că acesta s-a născut în sec. al XIII-lea în orașul Trikala din centrul Greciei. El a fugit din cauza năvălirii turcilor conduși de Baiazid și a plecat de acasă, ajungând la Mânăstirea Buna Vestire de pe Muntele Amomon. A fost călugărit cu numele de Efrem, apoi a primit harul preoției. La vârsta de 42 de ani a fost luat în robie de către turci și chinuit timp de 8 luni. Pe data de 5 mai, Efrem a fost prins de un dud cu capul în jos, i s-a străpuns pântecul cu un tăciune încins și apoi a murit. După 500 de ani a fost descoperit trupul Sf. Efrem, întreg și neatins de timp, de către Monahia Macaria Desipri. La racla cu moaștele lui s-au făcut nenumărate minuni, care au copleșit ortodoxia. Efrem a fost canonizat de către Biserica Greciei în anul 2011, ca făcător de minuni.

Programul pentru vizitarea mânăstirii este între orele 08.00-14.00 și 17.00-20.00 de luni până sâmbătă, iar duminica și de sărbători, lăcașul de cult este deschis în intervalul 08.00-20.00. Mânăstirea poate fi observată și de pe cărarea care duce spre Peștera Liliecilor, denumită și Peștera Gura Dobrogei.

Dacă ajungi la Gura Dobrogei, poți merge apoi Mânăstirea și Peștera Casian, aflate în apropiere. În drumul care coboară spre peșteră, vei putea admira Lacul Casian și lebedele care se plimbă pe acesta. Cu siguranță îți mai rămâne timp și pentru o vizită la Cheile Dobrogei, o rezervație spectaculoasă, pe care nu trebuie să o ratezi dacă tot te afli în zonă.

September 9, 2020
Povestea Dobrogei și proveniența numelui acestei regiuni

Dobrogea a fost locul de întâlnire, de conviețuire și de înfrățire a românilor de pretutindeni. Povestea Dobrogei și proveniența denumirii acestei regiuni sunt foarte interesante. Sub Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare a răsunat graiul românesc de-a lungul ambelor maluri ale Dunării, la gurile marelui fluviu și pe coastele Mării Negre. În acea epocă, Marea Neagră era străbătută de corăbiile românești și se numea “Lacul Moldovenesc”. În privința etimologiei cuvântului Dobrogea, părerile sunt împărțite. Unii spun că provine din cuvântul slav ”dobro” care înseamnă bun, în timp ce mulți alți istorici susțin că poartă numele lui Dobrotici, despotul care a stăpânit ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră, la sfârșitul sec. al XIV-lea.

Povestea Dobrogei. Scythia, Dobrogea din antichitate

Până aproape de sfârșitul secolului al III-lea d. Hr., romanii au numit Dobrogea actuală, Scythia Pontica. Acest ținut a făcut parte din Moesia Inferior, iar sub Dioclețian din Diocesis Thraciae, a fost cunoscut sub denumirea de Scythia Minor. Istoricii spun că numele i-a venit de la acei sciţi care, infiltrându-se printre autohtonii geţi şi traci au reuşit să întemeieze prin părţile Mangaliei și Cavarnei câteva mici state conduse de așa-ziși regi. Pe de altă parte, ținutul stepelor de la nordul Mării Negre purta numele de Scythia Major.

Paristrion, o altă denumire pentru Dobrogea actuală

Prin sec. al XI-lea, cronicarii bizantini pomenesc uneori, sub numele de Paristrion, despre ţinutul de la Dunărea de Jos, care ar corespunde în bună parte cu Dobrogea actuală. El începea din sus de Silistra și mergea către gurile fluviului. Astfel, forma unitatea administrativă ”a oraşelor şi ţinuturilor de la Dunăre”, iar comandantul bizantin avea ca reşedinţă cetatea Silistra (Dristra, Dorostolon). Nicolae Iorga scria că numele de Paristrion dat acestei regiuni dunărene, este un termen care înseamnă mai mult decât o indicaţie geografică oarecare, este ”o denumire administrativă și militară”. Despre Ducatul Paristrion de la Dunărea de Jos locuit de sciți a scris și Ana Comnen în narațiunea sa, ”Alexiada”. Ea precizează că ducele Paristrionului avea reședința la Durostorum, în Silistra.

Bergean sau ținutul pustiu al Dobrogei

În sec. al XII-lea, teritoriul de lângă Marea Neagră, la sud de gurile Dunării este denumit Bergean, de către geograful arab de la curtea regelui Roger al Siciliei, Muhammad al-Idrisi. Acest nume de origine persană, pare mai mult o curiozitate. Geografii arabi înțelegeau prin cuvântul ”Bergean” și derivatele sale Berdjian, Berdcean, Berdan sau Borzan, ținutul pustiu. Folosind acest termen, ei se refereau atât la Bulgaria împreună cu Dobrogea, cât și la Dobrogea, fără Bulgaria.

Valachia lui Asan sau Vlahia Albă

Mai târziu, pe la mijlocul secolului al XIII-lea, călugărul minorit Wilhelm de Rubruquis scria despre această regiune, pe care o numea ”Valachia lui Asan”. El și-a povestit călătoria pe care a făcut-o la tătarii care se așezaseră de curând în stepele pontice și preciza că țara de la gurile Dunării spre miazăzi se numește ”Valachia lui Asan”. El îngloba ținutul cuprins între Dunăre, gurile acestui fluviu și Balcani, în Vlahia Mare sau Vlahia lui Asan. Mai târziu, aproape acealși ținut făcea parte din ”Vlahia Albă”. Până unde se întindea această Valahie a lui Asan ne spune cronicarul francez Geoffroy de Villehardouin. El numeşte Balcanii răsăriteni ”Munţii Vlahiei”, iar ţara de la aceşti munţi până în Dunăre ”Vlahia”, ţară locuită de vlahi. Într-o notă marginală la această cronică, ţinutul este numit ”Vlahia albă”, probabil în opoziție cu ”Vlahia Neagră” din stânga fluviului, spre deosebire de celelalte Vlahii din Peninsula Balcanică.

Dobrogea de Nord era denumită Agli/Onglos sau Bugeac

Slavii au numit Dobrogea de Nord “Agli” sau ”Onglos” care se traduce prin termenul de unghi, iar tătarii îi spuneau ”Bugeac” sau “Tatar Bugeah”. Colțul nord-vestic al Dobrogei, precum și regiunea cuprinsă între Tulcea, Mahmudia și Lacul Razim se numea Bugeac. Localitatea Plopul din comuna Murighiol, Tulcea se numea în trecut Beibugeac. Sub ocupatia otomană, satul tulcean Lunca din comuna Ceamurila de Jos a purtat denumirea de Canli-Bugeac. Și în sudul județului Constanța, lângă Ostrov avem localitatea Bugeac, cu dealul Bugeacului și Lacul Bugeacului. Cuvântul ”bugeac” este de origine tătară, iar bugiak ori buciak înseamnă unghi sau colț, cu înțelesul de margine de țară.

Dobrogea lui Dobrotici

În sec. al XIV-lea, provincia era condusă de către despotul bizantin Dobrotici. El a ajuns să fie tributar turcilor, iar țara sa a fost numită Dobrugi-illi, provincia Dobrugi, adică Dobrogea. Mulți istorici spun că denumirea Dobrogea provine de la numele lui Dobrotici, cel care a stăpânit ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră, până aproape la sfârșitul sec. al XIV-lea. Obiceiul de a se numi o ţară după un stăpânitor îl găsim și în alte teritorii românești. De exemplu, Moldova era cunoscută de turci şi sub numele de ”Bogdania”, țara lui Bogdan Voievod, iar Basarabia şi-a luat acest nume de la Nicolae Alex Basarab, cel care a eliberat-o pentru prima dată de tătari.

Dobrogea, ținutul bun

Există și cercetători care susțin că Dobrogea provine de la cuvântul slav ”dobro”, care înseamnă bun. F. Kranitz, Camille Allard și alții susțin că numele “Dobrogea” nu pare să fi fost dat provinciei de peste Dunăre în amintirea lui Dobrotici, cu atât mai mult, cu cât el ”nu a prea lăsat urmele unei domnii binefăcătoare și strălucite”. Numele Dobrogea a început să fie cunoscut abia în secolul al XVI-lea, când populația provinciei era formată în majoritate de turci și tătari, iar cea băștinașă, după câteva generații îl uitase pe Dobrotici, precizează istoricii. ”Credem că în secolul al XVII-lea, prin ”Dobrus”, ”Dobruș”, Dobrușia” s-a înțeles un ținut bun. Ceva mai târziu, prin “Dobrucia” sau ”Dobrocea”, actualmente Dobrogea s-a numit regiunea stepei ierboase, în timp ce părții de sud i s-a zis Deliorman, ținutul codrilor. Cuvântul Deliorman are aceeași origine ca și Teleorman. Din forma cumană Teli-orman, avem varianta turcească Deliorman, care înseamnă pădure întinsă și deasă, iar literal, ”pădure nebună”, scria profesorul Nicolae Gheorghe Dinculescu, în urmă cu mai bine de 100 de ani.

Mircea cel Bătrân, ”Terrarum Dobroticii Despotus et Tristri Dominus”

Mircea cel Bătrân a stăpânit Dobrogea între anii 1386-1418. Când a luat în stăpânire acest teritoriu, el și-a adăugat la titlurile sale și pe cel de ”Terrarum Dobroticii Despotus et Tristri Dominus”. Provincia de peste Dunăre, cunoscută sub numele de Dobrogea a făcut parte din Țara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Între numeroasele sale titluri, Mircea cel Bătrân l-a avut și pe cel de: “stăpânitor al ambelor maluri pe toată Dunărea până la Ocean (Marea Neagră) și al orașului Silistra”.

De la Dobruș, Dobrușia sau Dobricia, la Dobrogea

Până să se numească Dobrogea, această regiune a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri, de la Dobruș, Dobrușia, Dobrișia, Dobricia, la Dobrocea sau Dobroge. În harta lui Giacomo Cantelli din anul 1686, apare numele Dobrus (tatari di Dobrus) dat peninsulei dobrogene. De la Dobruș, Dobriș avem numele boierului, “domnul” din Stoeneștii din Dobrogea, Dobrișianu, fratele lui Mihai Viteazul. Despre el pomenesc și poeziile noastre populare, precum și numele românești de persoane Dobrișeanu sau Dobriceanu. În numeroase hărți din sec. XVII și XVIII, Dobrogea e numită Dobruczenses Tat., Tatarski Pole, Tatarski Dobrocens, Terra Tartatorum Dobruncensi, Tartares Dobruces, Tartares de Dobruce sau Tartari di Dobrus. În unele hărți din epoca modernă, Dobrogea e trecută sub denumirea de ordin administrativ, ”Sangiacus Siiistriensis”.

Istoricii susțin că numele ”Dobrogea” nu a fost dat de locuitorii acestei provincii întregului ținut cuprins între Dunăre și Marea Neagră. Ei spun că denumirea a fost folosită doar pentru regiunea stepei, până la “Gura Dobrogei”. Astfel, chiar locuitorii din nordul Dobrogei, când mergeau spre sud, spuneau: “Mă duc în Dobrogea”. “Numirea aceasta Gura Dobrogei, observa profesorul N. Gh. Dinculescu, nu dorește să arate decât că aici încetează ținutul de stepă, care pare a fi caracterizat prin denumirea de “Dobroge”. Zona de stepă cuprindea întreg județul Constanta, dar era mai pronunțată în apropierea graniței cu Bulgaria, din care ocupa o regiune relativ destul de întinsă”.

Dobrogea Veche și Dobrogea Nouă

Termenul ”Dobrogea Veche” reprezintă cele două districte de la Nord: Tulcea şi Constanţa, recucerite de la turci de Regele Carol I în urma Războiului de la 1877, scria Theodor Burada. El preciza că pentru ”Dobrogea Nouă” sau ”Cadrilater” se făcea referire la cele două districte de la sud, Caliacra și Durostor. Cele două două zone au întregit Dobrogea în timpul domniei Regelui Carol I, în urma evenimentelor balcanice din 1913. Românii au dat numele militar de ”Cadrilater”, teritoriului anexat conform Tratatului de Pace de la București din 1913, nume care s-a popularizat, însă s-a folosit și termenul ”Dobrogea Nouă”. Chiar și în legea privind organizarea teritoriului anexat în 1913 a fost aleasă denumirea ”Dobrogea Nouă”.

Însemnătatea Dobrogei pentru România

Prin așezarea sa la ţărmul Mării Negre, Dobrogea este prima provincie din țară care a intrat, încă din sec. al VII-lea î.Hr., în lumina istoriei. Fiind situată la sud de gurile Dunării, Dobrogea este şi cea mai veche provincie romană dintre toate regiunile româneşti, fiind considerată unul dintre cele mai vechi leagăne ale poporului român. ”Datorită poziționării sale între Dunăre şi mare, precum şi a reliefului său, Dobrogea a jucat in istoria politică a Daciei, ca și în istoria războaielor, un rol covârşitor.

Cine stăpâneşte Dobrogea stăpâneşte de fapt și toată viaţa economică ce se desfăşura la Dunărea de Jos, dar exercită și o deosebită presiune asupra vieţii politice din umbra Carpaţilor. De aceea, marele împărat Traian, când a pornit războiul său de cucerire împotriva poporului dac, l-a atacat nu numai în inima ţării, în fortăreaţa sa din munţi, la Sarmizegetusa, dar și în această a doua cetate, a Dobrogei, înălţând apoi în munţi Ulpia Traiana și spre mare, Tropaeum Traiani. Având Dobrogea în stăpânire, a fost uşor apoi ca acvilele romane să treacă fluviul, să ia în stăpânire depresiunile vecine și să întemeieze castre. De aceea s-a zis că ”fără lanțul muntos și fără faţada maritimă, orice formaţiune politică la Dunărea de jos e ciungă”, de aici și marea însemnătate a Dobrogei pentru România”, scria Constantin Brătescu în 1928, în cartea ”Dobrogea, 50 de ani de viață românească”, publicație tipărită cu prilejul semicentenarului integrării Dobrogei în statul român.

January 3, 2020