Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, iar acum vom avea un motiv în plus să facem drumeții în Nordul Dobrogei, pentru că au fost amenajate 6 trasee noi. Toate au un grad redus de dificultate și sunt deja marcate, astfel încât vizitatorii să nu se rătăcească.
6 trasee noi în Munții Măcinului, pentru iubitorii de plimbări în natură
În Dobrogea de Nord nu există extrasezon, iar posibilitățile de petrecere a timpului liber sunt multiple. Drumețiile pe cărările șerpuite ale Munților Măcinului sunt foarte tentante chiar și în această iarnă, mai ales pentru cei care sunt curioși să vadă cele 6 trasee noi.
Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului
”Am amenajat 6 trasee noi anul acesta în Munții Măcinului, pentru că un potențial turistic mai mare decât în Dobrogea, nu cred că există în alt colț al țării sau al Europei.
Este vorba de traseele peisagistice Cocoș-Sarica și Dealul Consul, prima rezervație din țara noastră, iubită și declarată de Regina Maria în 1927.
Un alt traseu este Troesmis, cu acces din localitatea Turcoaia, care include cetatea cu același nume. Fortăreața, fost oraș maiestuos și înfloritor în secolul I, ne dezvăluie acum vestigii arheologice importante.
De asemenea, am mai omologat traseul tematic Niculițel, care are o lungime de 9 km și poate fi parcurs în 3 ore.
Traseul Poteca Priopcei este important pentru geologie. El este interesant pentru toți vizitatorii, deoarece aceștia pot observa 36 de familii de roci. Noi am încercat să surprindem vizitatorii în zona Boldea, unde sunt înălțimi de 300-400 de metri, iar locul arată ca un amfiteatru, cu plăcuțe pe care turiștii găsesc informațiile necesare și descrierea rocilor pe care le văd. Vechimea acestora este de cel puțin 450 de milioane de ani, pentru cele din orogeneza veche a munților hercinici. Ele sunt dezvăluite de natură ca într-un laborator și arată extraordinar.
Am înființat, marcat și omologat acest traseu de geologie împreună cu colegii mei, pentru că ne-am gândit că suntem foarte norocoși să avem aceste bogății în Dobrogea. La poalele traseului Poteca Priopcei este o zonă în care sunt curenți ascendenți, unde anual vin să se inițieze în arta utilizării parapantelor, pasionați de la școlile din Târgu-Mureș și Cluj.
Traseul tematic Dinogeția, marcat și omologat tot anul acesta, include o altă cetate veche, la limanul din zona Garvăn-Luncavița. Am mai omologat și un traseu de legătură între Dealul cu Drum, primul nostru traseu turistic din zona Munților Măcin și drumul spre Vârful Țuțuiatu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.
Țuțuiatu, cel mai înalt vârf din Dobrogea
Vârful Țuțuiatu are o înălțime de 467 de metri, astfel că ne putem gândi că poate fi un deal. Totuși, el este un munte cu o creastă ascuțită, de la care îi vine și numele.
”Aici, pe lângă granit, sunt numeroase familii de roci, care se pot observa la suprafață. Sunt niște spații în care răsar, din acest granit din zona Țuțuiatu, flori intens colorate, de stâncă, precum ciucușoara de stâncă sau campanula romanica, acel clopoțel mov, dobrogean, descoperit de Săvulescu în 1895 și multe alte plante endemice pentru Dobrogea”, am mai aflat de la Viorel Roșca.
În Munții Măcinului sunt acum 18 trasee turistice
În Munții Măcinului sunt concentrate cele mai multe trasee turistice marcate, din toată Dobrogea. Astfel, turiștii pot alege dintre cele 18 trasee, unul mai interesant decât altul. În funcție de preferințe, vizitatorii pot merge la pas, călare sau cu bicicleta.
”Avem 10 trasee peisagistice și 6 tematice, care au asigurată o infrastructură specifică de promovare, unde există panouri și plăcuțe de informare cu informații bine sintetizate, astfel că înțelegi unde te afli, chiar și fără ghid.
Un alt traseu este pentru biciclete. El are o lungime de 270 de kilometri și merge de la Măcin până la Horia. Lungimea aceasta este dată și de cele 10 segmente, pentru că, de la marginea parcului poți intra pe 10 trasee secundare, străbătând creasta Munților Măcin. Sunt zone extraordinare, iar traseul de cicloturism are o dificultate medie, dar peisajul este încântător.
Al 18-lea traseu este în zona Cerna, are o lungime de 13 km și destinat celor interesați de turismul ecvestru”, a precizat directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.
Sfinxul dobrogean din Munții Măcinului
”Ne întreba cineva de ce am înființat atâtea trasee. I-am răspuns că avem atâtea daruri de la Dumnezeu și de la natură, încât cea mai bună măsură de protecție este cunoașterea. Ne dorim să facem cunoscute aceste bogății, tuturor iubitorilor de natură și de frumos și să le prezentăm locurile de poveste descoperite în Munții Măcinului.
De exemplu, există un loc în care avem și noi Sfinxul nostru, Sfinxul dobrogean. În zona Culmii Pricopanului peisajul este absolut încântător, iar acolo poate fi observată o rocă sculptată natural, care, privită dintr-un anumit unghi îți dă impresia că este un uriaș care veghează toată Culmea Pricopanului”, am mai aflat de la Viorel Roșca.
Ținututuri de basm, în Dobrogea de Nord
Zona Edirlen-Carasan-Teke, între Celic Dere și Trestenic este spectaculoasă din punct de vedere floristic. Acolo, cercetătorii au identificat peste 1200 de specii de plante.
”Este o specie de bujor de stepă, nu cel cu frunze late, românesc, ci acela adaptat la condițiile climatice deosebite din Dobrogea, cu frunze filiforme, foarte subțiri, pentru a nu pierde planta apă în perioadele extreme. Să ai un astfel de covor de bujori în primăvară, în lunile aprilie-mai, împreună cu alte specii minunate, din care aș aminti părul argintiu sau gorunul balcanic, mojdreanul, teiul argintiu, carpenul, tufărișurile cu păducel și migdal pitic, care acoperă dealurile din Dobrogea, este o adevărată minune. De asemenea, sunt zone întregi cu o specie de cununiță de stâncă, care dau o imagine extraordinară a stepei ponto-sarmatice din Dobrogea”, afirmă directorul APNMM, Viorel Roșca.
Iarna, Munții Măcinului arată ca Făgărașul în miniatură
Dealurile din Dobrogea și Munții Măcinului, arată, ca peisaj, ca Făgărașul în miniatură. Chiar dacă înălțimea munților este de până în 500 de metri, alternanța bruscă dintre vârfurile semețe cu creste ascuțite și văile adânci, oferă un peisaj extraordinar. Iarna, când ninge sau toamna târziu, când se așterne covorul de frunze ruginii, panorama este splendidă.
Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului
”Iarna, zona este la fel de frumoasă ca la munte, în ceea ce privește biodiversitatea și peisajul, chiar dacă noi avem mai puțină zăpadă decât acolo.
Munții Măcinului sunt extraordinari și iarna, pentru că există niște curenți ascendenți deosebiți. De aceea avem și o multitudine de specii de păsări răpitoare. Sunt 141 de specii de păsări, dintre care 13 cuibăresc în Munții Măcinului, deși, în literatura de specialitate sunt date ca specii de pasaj, care se odihnesc și pleacă mai departe. Nu este așa, ele au găsit un teritoriu atât de bogat în ceea ce privește liniștea și abundența de hrană și un lanț trofic atât de bine închegat, încât au rămas și cuibăresc aici.
Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului
De exemplu, viesparul este întâlnit într-un număr foarte mare, la fel și eretele sur, eretele alb, ciuful de câmp, eretele vânăt, vulturul codalb, specii care sunt la ele acasă în Dobrogea și fac acele rotocoale în văzduh, parcă te îmbie să vii și să îți fie gazde.
Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului
Iarna am văzut foarte multe pisici sălbatice, care s-au înmulțit în zonă, iar toamna am observat jderii de piatră”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.
Spectacolul peisagistic este minunat în toate sezoanele în rezervațiile naturale din Dobrogea, iar traseele turistice sunt la îndemâna oricui, aceasta fiind, de fapt, frumusețea lor. Este adevărat, există și turiști care vor să urce cu mașina pe munte sau să găsească un popas, ori să facă un grătar în Munții Măcinului și sunt dezamăgiți când află că acolo pot face doar drumeții. Munții Măcinului, prin geomorfologia lor și-au făcut drum singuri și au, la distanță foarte mică, abrupturi și diferențe de nivel, care îți permit să mergi doar la pas, pe poteci marcate și șerpuite.
