Discover Dobrogea

Tag: Dobrogea de Nord

Casele tradiționale lipovenești, cu acoperiș din stuf și detalii albastre, o atracție pentru turiștii care ajung în Dobrogea

Admirăm arhitectura deosebită pe care o au casele tradiționale lipovenești, de fiecare dată când ne plimbăm prin localitățile din Dobrogea. Simple, dar deosebit de frumoase, văruite cu alb, cu ușile și geamurile vopsite cu albastrul tradițional lipovenesc, unele cu acoperiș din stuf, aceste locuințe atrag privirile tuturor.

Casele tradiționale lipovenești, vechi de peste 100 de ani, sunt reabilitate

Dacă te plimbi pe străzile din Jurilovca, vei vedea o mulțime de case vechi, tradiționale, care au fost restaurate și puse în valoare. Nu este deloc ușor să refaci aceste locuințe străvechi, însă, cei care se ambiționează să le reabiliteze, se bucură de rezultatul muncii lor.

O astfel de casă ca-n povești, veche de aproximativ 130 de ani, am vizitat în Jurilovca. Locuința a fost cumpărată în urmă cu 15 ani de profesorul de filozofie Ștefan Constantin, care a reabilitat-o și a făcut-o să arate ca pe vremuri.

Chiar și Majestatea sa Margareta a vizitat această casă tradițională lipovenească.

Ștefan este din Târgoviște, însă, după ce a vizitat Jurilovca s-a îndrăgostit de acele locuri, și-a luat o casă și s-a mutat acolo. Acum, face parte din comunitate și promovează cultura și istoria zonei.

”Jurilovca, este, probabil, unul dintre cele mai complexe locuri din Dobrogea și chiar din țară, de departe, din foarte multe puncte de vedere. De la sate tradiționale și istorie, la arheologie și natură. Zona are o multitudine de habitate, de la cele lagunare, deltaice, marine, complexitatea este uriașă.

Casa era într-o stare de degradare foarte avansată când am cumpărat-o în urmă cu 15 ani. Am lucrat la ea pe îndelete și am încercat să o transform în căsuța visurilor mele, așa cum o vedeam eu, detaliu cu detaliu.

N-am avut niciun plan inițial, am lucrat de pe o zi pe alta, îmi veneau idei, renunțam la unele dintre ele, dar, în principiu, a fost o muncă fizică uriașă.

Totul s-a realizat greu, dar, dacă mă întrebi pe mine, cel mai greu este să lucrez cu alții. Prefer să fac eu muncă fizică foarte grea, dar să fie totul în mâna mea. Când sunt lucruri pe care eu nu le pot face și trebuie să chem un meșter, atunci mi se pare puțin mai complicat și mai greu de lucrat.

Acoperișul, de exemplu, a trebuit să îl înlocuiesc, pentru că nu mai putea fi renovat. Mi-a luat doi ani până am reușit să pun totul la punct, să găsesc un meseriaș, să cumpăr stuf, cherestea și așa mai departe.

O parte din casă era prăbușită și a trebuit să scot tot acel moloz și, fiind străin în sat, necunoscând pe nimeni, mi-a fost destul de greu atunci. A trebuit să scot piatra din vechile fundații, ca să o refolosesc. Acolo a fost muncă de ocnaș, clar. Tot ce se vede piatră acum, în curte, a fost scoasă de mine din pământ.

Anul exact al construcției casei nu am reușit să îl identific, deși m-am străduit din plin, pentru că nimeni nu își mai aduce aminte din fosta familie, dar, probele indirecte indică anii 1890-1900.

Cel mai drag obiect din această casă este fotografia fostului proprietar, moș Lisei. Este neprețuită, pentru că e singurul obiect pe care l-am găsit în casă. Casa era goală când am cumpărat-o, în afară de acel tablou cu moș Lisei, care era un personaj. Se pare că a fost comandant de navă pe Dunăre și a rămas în memoria multora aici, prin zonă”, povestește Ștefan Constantin.

Casa arată ca în povești: are acoperiș tradițional din stuf, este frumos vopsită, are mobilier vechi și, desigur, acel tablou al foștilor proprietari. Ștefan organizează excursii inedite pentru turiști, cu bicicletele, cu bărci și caiace și le oferă oaspeților mâncare tradițională lipovenească și cazare în frumoasa lui casă.

”Lacherda și icrele de știucă sunt preparate tradiționale la noi, în Jurilovca. Lacherda este făcută din scrumbie, marinată, cu oțet, sare și apă. Nu are prea multe ingrediente, dar este foarte gustoasă.

La noi, turiștii pot vedea mai multe, pentru că localitatea Jurilovca are foarte multe pensiuni, căsuțe tradiționale, avem Cetatea Argamum și se organizează multe spectacole.

Îi așteptăm pe turiști cu pește, pentru că, fără pește, nu este masa pusă la rușii lipoveni. Oaspeții sunt tratați cu produse tradiționale, cu lacherdă, cu pirașki, un fel de brânzoaice care sunt umplute cu orez și rahat și sunt lipite mai altfel decât brânzoaicele”, a precizat Malîș Daniela, localnică din Jurilovca.

Casele tradiționale lipovenești au o arhitectură cu elemente specifice

În multe zone din Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se concentrează o populație mai însemnată de ruși lipoveni putem observa cu ușurință arhitectura tradițională a caselor acestora.

”Localităţile dobrogene cu populaţie lipovenească se încadrează tipicului aşezărilor ruso-lipoveneşti, care au un stil bine precizat. Gospodăriile sunt distribuite de o parte şi de alta a drumului, iar casele au latura secundară orientată către stradă, iar faţada principală către curte, pentru a păstra intimitatea familiei.

Casele tradiționale lipovenești sunt apropiate unele de altele și se remarcă prin ornamentaţia din lemn traforat a frontoanelor şi prin faptul că sunt dispuse pe străzi largi, dezvoltate după un traseu geometric.

Meşterii constructori erau, de cele mai multe ori, localnici, iar casele existente în localităţile lipoveneşti din Dobrogea sunt reprezentative pentru această etnie.

Majoritatea caselor aparţinând acestei etnii erau construite din piatră şi chirpici, având acoperişul din stuf şi ţiglă, iar pardoseala din pământ.

În general, materialele folosite la construcţia caselor şi anexelor gospodăreşti au fost: piatra pentru temelie, chirpicii şi ceamurul pentru pereţi, lutul pentru lipitură, lemnul pentru tâmplărie, stuful, ţigla, tabla și plăcile de azbociment pentru acoperiş.

La ridicarea caselor, ca şi la strângerea recoltelor, un rol însemnat îl avea claca, o formă benevolă de întrajutorare între localnici, care se întâlneşte în multe alte comunităţi etnice, nu doar la cele lipoveneşti”, scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.

Frontonul casei, însemnul identitar al etniei rușilor lipoveni

Însemnele identitare ale rușilor lipoveni pot fi observate și în cadrul motivelor care decorează frontonul. Frontoanele din lemn au ornamente traforate cu motive geometrice, florale sau zoomorfe, care se regăsesc şi în decorul capitelurilor de la stâlpii prispei.

”Decorul frontoanelor prezintă motive variate, din lemn traforat, aplicate pe vârful frontonului, sau de o parte şi de alta a ferestrei acestuia.

Paziile sunt şi ele decorate cu traforuri dantelate, puse în evidenţă de cromatica vie a vopselei, care poate fi bleu, verde sau albastră.

Deseori, la baza frontonului triunghiular, în părţile laterale, este construită o mică streaşină, ce are rolul de a apăra peretele de ploi. Această streaşină, asemeni acoperişului, aminteşte de arhitectura slavă nordică, adusă aici de staroveri din ţinuturile lor de baştină.

Deşi nu păstrează semnificaţiile originare, elementele decorative ale casei lipoveneşti sunt o dovadă a legăturii acestor etnici cu mitologia slavă.

Astfel, frontoanele prezintă motive ce amintesc de respectul pe care vechii slavi îl aveau faţă de Vodeanoi, spiritul apelor, care avea în grijă peştii, plantele şi animalele acvatice.

În acest sens, pe frontoanele caselor lipoveneşti dobrogene există motive florale, valuri sau peşti, dar şi elemente decorative ce duc cu gândul la mitul sirenei, din panteonul slav. Uneori, în mijlocul frontonului, erau plasate motive solare sau rozete” scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa.

Lejanka, nelipsită din casele tradiționale lipovenești

Un element specific în arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni îl reprezintă lejanka. Denumită și sobă sau cuptor întins, lejanka este folosită atît ca sursă de încălzire, cît şi ca pat în zilele friguroase.

”Lejanka (de la cuvântul „ležat” – a sta culcat) este un fel de pat din pământ, construit în prelungirea sobei, care, datorită unei construcţii ingenioase, comunică cu soba şi se încălzeşte simultan cu aceasta.

De-a lungul timpului, lejanka, nelipsită din arhitectura interiorului lipovenesc, a suferit unele modificări, iar în prezent se construieşte doar din plăci de teracotă”, spune dr. Cerasela Dobrinescu.

Case colorate cu acoperișuri din stuf

Casele frumos colorate ale rușilor lipoveni, cu acoperișurile din stuf au devenit o atracție pentru turiștii români și străini.

”Casele rușilor lipoveni sunt zugrăvite în culori tari, verde sau albastru, iar ferestrele corespunzătoare camerelor sunt amplasate de o parte şi de alta a uşii care permite accesul în interior. Pe latura lungă, la intrarea în casă, se desfăşoară o prispă (povetca), care în dreptul uşii este mai largă.

Acoperişurile caselor sunt în două sau patru ape, iar vechile învelitori din stuf, specifice aşezărilor aflate pe malul Dunării, au fost înlocuite, pe măsura trecerii anilor, cu ţiglă, tablă sau plăci de azbociment.

Dintre toate acestea, stuful a fost mult timp învelitoarea preferată a ruşilor lipoveni, aceştia procurându-l uşor, direct din baltă.

Meşterii aveau două tehnici prin care realizau aceste învelitori din stuf: ruseşte, prin dispunerea snopilor dinspre coamă spre streaşină, şi nemţeşte, prin aranjarea stufului în straturi scurte, suprapuse peste şarpanta ale cărei leţuri sunt bătute des.

Astfel, în localităţile aflate în apropierea apelor, stuful, găsindu-se din abundenţă, a fost folosit cu precădere în realizarea acoperişului, în timp ce în satele Slava Rusă şi Slava Cercheză, situate în preajma unor păduri, frontoanele şi paziile caselor au cunoscut o mare varietate stilistică”, am aflat de la dr. Cerasela Dobrinescu.

Arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni din Dobrogea poate fi admirată în numeroase localități, printre care Sarichioi, Carcaliu, Jurilovca, Slava Cercheză, Slava Rusă din județul Tulcea sau Ghindărești și Năvodari din județul Constanța.

April 9, 2023
Documentarul ”Dunărea sălbatică”, o călătorie magică prin Delta Dunării, alături de Charlie Ottley

Documentarul ”Dunărea sălbatică” este cadoul pe care jurnalistul și producătorul britanic Charlie Ottley, care acum locuiește în țara noastră, l-a făcut românilor, chiar de Ziua Națională. Viața sălbatică din Delta Dunării, traiul pescarilor în localitățile dintre ape, poveștile locurilor, toate ne sunt prezentate, în mod realist, cu bune și cu rele, în filmul lui Charlie. El a declarat pentru Discover Dobrogea, că ”Delta Dunării este unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa și chiar din lume”.

Documentarul ”Dunărea sălbatică” prezintă Delta Dunării ca fiind ”raiul” de la capătul României

Charlie Ottley ne prezintă în filmul pe care l-a realizat, o incursiune prin zonele turistice din Delta Dunării, tradițiile oamenilor, dar lumea mirifică a deltei.

După un an întreg de filmări și peste 15.000 de cadre surprinse, Charlie promovează ”raiul” de la capătul României, deoarece dorește ca el să fie văzut de cât mai mulți turiști străini.

”Ideea a fost să filmăm, în 4 anotimpuri, viața în Delta Dunării. Să observăm oamenii care trăiesc aici, tradițiile și costumele lor, diferitele culturi ale minorităților care locuiesc în deltă și să le arătăm lumii întregi. Acesta e un loc special și cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa și chiar din lume. Îi mulțumesc Asociației Delta Dunării, pentru tot sprijinul pe care ni l-a oferit la filmările noastre pentru realizarea documentarului Wild Danube.

Mulți europeni nu știu că este o opțiune reală pentru ei să vină aici și să petreacă o săptămână într-un mod plăcut, să se plimbe pe aceste minunate căi navigabile, pe canalele din deltă, să ajungă la lacuri și să admire stufărișul, nuferii și viața păsărilor din natură”, a declarat pentru Discover Dobrogea, britanicul Charlie Ottley.

În documentarul ”Dunărea sălbatică” sunt prezentate atracțiile din Dobrogea de Nord până în inima Deltei Dunării

Documentarul ”Dunărea sălbatică” este un ghid de călătorie pentru toți cei care doresc să ajungă în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Jurnalistul britanic nu prezintă doar viața sălbatică din inima deltei, ci și principalele atracții turistice, patrimoniul cultural din județul Tulcea și obiceiurile localnicilor.

El ne plimbă inclusiv în Dobrogea de Nord și ne arată obiectivele culturale și istorice. Pornește din Dunavățul de Jos, unde prezintă frumoasa Cetate Halmyris, continuă incursiunea în localitatea Jurilovca, la Cetatea Argamum-Orgame, apoi merge la Cetatea medievală Enisala.

După acest periplu prin Dobrogea de Nord, jurnalistul ajunge și în Delta Dunării, în localitatea Sfântu Gheorghe, unde putem vedea plaja ei sălbatică, o zonă preferată de mulți turiști.

”Delta este minunată. De fapt, în afara țării, foarte puțini oameni au auzit despre Delta Dunării.

Este Amazonul Europei și cred că vom putea, în curând, să vedem turiști de pe toată planeta venind aici, să viziteze Delta Dunării și să admire superbele priveliști și ecosistemul, care este unic”, spune Charlie Ottley.

Charlie Ottley: ”Delta Dunării ar putea fi giuvaerul din coroana turismului românesc”

Documentarul ”Dunărea sălbatică” nu ne prezintă doar lucrurile frumoase din Delta Dunării, ci și problemele din micile localități izolate.

Charlie ne arată minunile din satul Letea, caii sălbatici și cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, dar și comuna C.A.Rosetti, în care mai trăiesc puține familii și multe case sunt părăsite.

Oamenii au lăsat totul în urmă și au plecat din aceste localități, atât din cauza lipsei apei, cât și a declinului industriei de pescuit și a condițiilor grele de trai.

Arhitectura caselor din Delta Dunării trebuie conservată

Documentarul ”Dunărea sălbatică” reprezintă și un semnal de alarmă pentru autorități, care ar trebui să fie mai preocupate de semnificația culturală a localităților din deltă și să ajute localnicii să păstreze moștenirea arhitecturală, dar și cultura, care ar putea să se piardă.

”Arhitectura tradițională a caselor din Delta Dunării ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorități și comunități. Construcțiile din beton, cu arhitectură modernă, afectează frumusețea și semnificația culturală a localităților din deltă și distrug potențialul turistic.

Sunt multe clădiri care s-au deteriorat și au fost restaurate cu materiale care nu sunt tradiționale, iar oamenii nu mai respectă arhitectura zonei. Mulți localnici au părăsit sau au demolat casele vechi, ori nu au suficienți bani să le restaureze.

Am văzut sate vechi, aici, în deltă, care și-au pierdut farmecul de odinioară, iar unele au fost abandonate.

Am fost la Sfiștofca și acolo mai locuiesc doar câteva familii. Cred că turismul poate să umple acest gol, pentru a le oferi un răspuns oamenilor, însă doar cu o infrastructură corectă și cu o promovare eficientă se poate realiza acest lucru.

O mare parte din România este patrimoniu, iar cultura și arhitectura vor fi pierdute dacă nu se implică și autoritățile pentru conservarea lor”, a precizat pentru Discover Dobrogea, jurnalistul britanic Charlie Ottley.

Sulina, singurul oraș din Delta Dunării, nu lipsește din documentarul ”Dunărea sălbatică”

Sulina și celebrul ei Cimitir multietnic sunt prezentate în documentarul ”Dunărea sălbatică”.

Deși în perioada ei de glorie, Sulina a fost unul dintre cele mai importante orașe din România, astăzi, multe dintre casele luxoase ridicate în trecut de negustorii bogați, sunt părăsite și se deteriorează.

Chiar și așa însă, Sulina a rămas o localitate fermecătoare și este vizitată în fiecare vară de mulți turiști pentru istoria ei, dar și pentru plajele generoase.

”Dunărea sălbatică”, un documentar în memoria lui Ivan Patzaichin, sufletul Deltei Dunării

Crișan, Chilia, Mila 23, sunt alte localități prin care Charlie Ottley s-a plimbat și a filmat.

El i-a luat un interviu și lui Ivan Patzaichin în această vară, chiar lângă casa acestuia, din localitatea Mila 23. Din păcate, însă, sufletul Deltei Dunării, cel mai mare canoist român, omul care a promovat delta cel mai mult, care a iubit-o și a atras permanent atenția asupra faptului că este agresată de către cei care practică turismul de o zi, a murit pe 5 septembrie 2021.

Pentru a-i aduce un omagiu, jurnalistul Charlie Ottley a scris la finalul documentarului ”în memoria lui Ivan Patzaichin”.

Ivan Patzaichin spunea că turismul lent înseamnă protejarea naturii și a patrimoniului, iar Delta Dunării trebuie să devină regina turismului lent din România.

Charlie Ottley: ”Pentru mine, tot ce văd în Delta Dunării este un mare WOW”

Charlie a declarat pentru Discover Dobrogea că îi place Delta Dunării pentru spațiile ei deschise și pentru natura spectaculoasă care ni se dezvăluie în biorezervația naturală.

”Îmi place sunetul păsărilor și al animalelor. Dacă pur și simplu mergi liniștit pe canale și stai să asculți, este ca o orchestră care cântă atât de tare și este foarte de liniștitor și frumos, îți oferă atât de multă inspirație. Eu sunt poet și aici mă inspiră atât de multe lucruri să scriu poezie și sunt fericit când văd toate aceste păsări incredibile.

Este uimitor, biodiversitatea din Delta Dunării este extraordinară, este un ecosistem vital, la nivel global. Pentru mine, tot ceea ce văd aici este un mare WOW”, a afirmat Charlie Ottley pentru Discover Dobrogea.

December 3, 2021
Miere de Jurilovca, povestea unei comunități de apicultori din mediul rural

Miere de Jurilovca este mai mult decât un produs delicios, 100% natural. De fapt, Miere de Jurilovca este povestea unei comunități de apicultori din mediul rural, care dorește ca tinerii să nu plece în străinătate, ci să își găsească rostul acasă și să deschidă o mică afacere. Este o poveste frumoasă despre solidaritate și puterea exemplului, despre familie și implicare. Și, pentru că există multă determinare, Miere de Jurilovca a devenit un brand local, din ce în ce mai cunoscut.

Miere de Jurilovca, o inițiativă care unește comunitatea locală

În comunitatea din Jurilovca activează în acest moment 80 de apicultori, producători locali. Apicultura a devenit o tradiție în comunitatea locală și este transmisă de la o generație la alta.

”În cadrul proiectului nostru Miere de Jurilovca, în mod activ s-au implicat aproximativ 10 apicultori. Sperăm ca anul 2021 să ne ofere mai multe oportunități și toți apicultorii locali să vină alături de noi, să se creeze un grup comun. Astfel, vom avea mai multă reprezentativitate și o putere mai mare în negocierea cu actorii care au posibilitatea să comercializeze produsele noastre”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Gentilia Zenovei-Balaban, responsabil pe probleme de comunicare din cadrul Inițiativei ”Miere de Jurilovca”.

2020 a fost anul în care românii i-au susținut mai mult pe producătorii locali

În 2020 am văzut un interes mai mare al românilor de a susține afacerile locale, de a cumpăra produse de la producătorii locali. Practic, cea mai importantă lecție pe care am învățat-o cu toții în timpul pandemiei au fost solidaritatea, susținerea reciprocă. Și nu a fost rău deloc, ar trebui să practicăm mai des acest exercițiu de solidaritate.

”Proiectul nostru, Miere de Jurilovca a ajuns să se dezvolte foarte frumos, în contextul în care am observat că tot mai mulți oameni vor să ne cunoască. Noi îi numim consumatori informați, pentru că ei vor să știe de unde vin produsele alimentare pe care le consumă și care sunt practicile agricole ale fermierilor care le produc. Acest lucru este extrem de important pentru consolidarea unei relații de încredere reciprocă, între consumatori și producători.

Noi ne-am propus să creăm și un context în care aceștia să se întâlnească. În 2020, am vorbit despre revirimentul interesului românilor față de produsele autohtone, pentru că ne-am dat seama că, în felul acesta, putem sprijini micii producători locali, îi putem ajuta să supraviețuiască.

În 2021 sper că vom muta discuția pe dezvoltare și pe un interes mai mare asupra tuturor produselor românești, pentru că este extrem de important să ne dăm seama că trebuie să devenim niște consumatori responsabili și să conștientizăm că toți avem de câștigat, dacă resursele noastre rămân în comunitatea locală și în țara noastră”, spune Gentilia Zenovei-Balaban.

Ce vor să afle consumatorii despre Miere de Jurilovca?

”Noi suntem foarte bucuroși când întâlnim consumatori curioși. Mulți vor să știe unde este amplasată stupina, cât de mult călătorim cu stupii, care sunt tipurile de miere, care sunt tratamentele pe care le folosim pentru a întări sănătatea familiilor de albine.

Unii dintre ei și-au manifestat interesul de a vizita stupina, de a face sesiuni de fotografie în stupină, îi interesează care sunt perioadele cele mai prielnice pentru o vizită. Mai au și curiozități despre viața albinelor sau despre provocările acestui domeniu, care este în acest moment și extrem de vulnerabil, după părerea noastră”, a afirmat Gentilia Zenovei-Balaban.

Miere de Jurilovca, un exercițiu de solidaritate

Miere de Jurilovca este un exercițiu de solidaritate, pentru că în această inițiativă colaborează 3 entități. Fiecare dintre ele și-a propus câte un obiectiv, iar scopul lor comun este de a sprijini producătorii locali de miere din comunitatea din Jurilovca.

”Avem ca lider în această inițiativă administrația locală, un catalizator în relația dintre producători și consumatori, care garantează pentru brand-ul local și care asigură vizibilitatea inițiativei noastre.

Ideea de bază a venit de la Patronatul Femeilor de Afaceri din IMM-uri, un ONG din Constanța, care sprijină nenumărate inițiative antreprenoriale și, între altele, susține, prin instrumente concrete, antreprenoriatul din mediul rural. Patronatul este unul dintre partenerii activi în cadrul proiectului Miere de Jurilovca și o entitate care se implică în susținerea tuturor celor care au posibilitatea să își dezvolte mici afaceri la nivel local.

Al treilea partener implicat în inițiativa Miere de Jurilovca este Cătălin Balaban, un producător local cu experiență în apicultură. El este cel care asigură reprezentativitatea în cadrul acestui parteneriat. Are și rolul de a coopta apicultorii din comunitatea locală în cadrul acestei platforme și de a iniția și dezvolta dialogul cu toți oamenii aceștia care au posibilitatea să comercializeze produsele, sub eticheta comună Miere de Jurilovca”, povestește Gentilia Zenovei-Balaban.

O vizită la stupină ne ajută să apreciem mai mult mierea, deliciosul produs realizat de albine

Mulți dintre cei care cunosc proprietățile mierii și știu că este un produs foarte sănătos, vor să vadă stupina și sunt curioși să afle cum se organizează albinele. Totuși, trebuie să știm că ea nu poate fi vizitată oricând.

”Din momentul în care stupii sunt scoși în mediul pastoral, stupina poate fi vizitată. Noi recomandăm, de exemplu, o vizită în stupină în perioada culesului teilor.

Primul cules al anului este la rapiță, însă în această perioadă albinele sunt mai agitate, pentru că sunt preocupate de formarea și întărirea noilor familii. De altfel, rapița secretă și o serie de substanțe care agită foarte mult albinele și atunci, toată lumea intră în stupină cu echipament complet, pentru că albinele sunt destul de preocupate în acel moment să își reia activitatea, după o perioadă foarte lungă de pauză în stup.

În schimb, la culesul teilor, albinele sunt foarte liniștite, se poate vizita stupina cu un echipament minimal, cu o protecție la nivelul feței, se pot face fotografii și oricine poate veni să se relaxeze într-o stupină poate să își facă foarte puține griji în privința vreunui incident cu albinele.

Noi chiar le recomandăm celor care consumă miere în mod frecvent, să își găsească niște surse sigure, însemnând producătorii locali, pe care ar trebui să încerce să îi cunoască, să îi viziteze, pentru a avea certitudinea că produsul pe care îl introduc în consumul familial răspunde tuturor exigențelor pe care le avem cu toții. În momentul în care consumatorul și producătorul au o relație directă, de încredere și de respect reciproc, toată lumea are de câștigat”, am aflat de la Gentilia Zenovei-Balaban.

Produsele locale susțin turismul în Dobrogea de Nord

Produsele locale, printre care se numără și Mierea de Jurilovca, au un rol important în susținerea turismului din Dobrogea de Nord. Jurilovca este o comunitate situată în zona continentală a Deltei Dunării, pe malul Lacului Razim-Sinoe. În zonă sunt obiective turistice extraordinare, care merită să fie descoperite, iar producătorii din localitate îi încurajează pe toți vizitatorii, când vin în Jurilovca, să consume produse locale și să îi caute pe producătorii locali, dar și să viziteze atracțiile turistice din zonă.

”Aceasta este o abordare pe care o avem în comun cu Asociația de Management al Destinației Delta Dunării, împreună cu care avem o colaborare excelentă, cel puțin la nivelul județului Tulcea.

Împreună cu Asociația Delta Dunării, am participat la Târgul de Turism al României, unde, alături de Miere de Jurilovca, am pus bazele unor noi colaborări, am cunoscut persoane resurse care ne-au sprijinit ulterior, am primit aprecierea reprezentanților Ministerului Agriculturii.

Dincolo de aceasta, ne-am propus să intrăm și în școli. Considerăm că este important să ne asumăm rolul de educare a copiilor. Putem să mergem în unitățile de învățământ și să facem prezentări foarte interesante și interactive, prin care să îi încurajăm pe copii să caute produsele românești, să înțeleagă de ce este important, să le identifice și să le consume, eventual să îi încurajăm spre un comportament alimentar sănătos”, afirmă Gentilia Zenovei-Balaban.

Eticheta Miere de Jurilovca ne asigură că achiziționăm un produs local și autentic

Multe dintre produsele din miere care ajung pe rafturile supermarket-urilor, au o mențiune pe etichetă, că sunt de proveniență UE și non-UE. Astfel, avem o idee destul de vagă despre proveniența acestui produs.

”Noi, în Dobrogea, avem această șansă extraordinară să identificăm producători locali din comunitățile rurale, pentru a ne asigura că ceea ce cumpărăm este un produs natural și autentic. Nu avem posibilitatea să identificăm un produs natural la raft, nu avem foarte multe șanse.

În cadrul inițiativei Miere de Jurilovca, ne-am propus să creăm o etichetă comună pe care să o folosească apicultorii din comunitate, pentru a ajunge la cât mai muți consumatori. De asemenea, le transmitem consumatorilor informații despre importanța produselor locale și despre rolul pe care îl are fiecare dintre noi, pentru susținerea micilor afaceri”, am aflat de la Gentilia Zenovei-Balaban.

Povestea cu bula care se formează în miere este reală sau e doar un mit?

”Este o poveste frumoasă. În anumite perioade din an, mierea naturală se cristalizează și își schimbă aspectul, astfel că în borcan nu mai are cum să apară nicio bulă. De altfel, acesta este primul indicator al produsului natural, mierea cristalizată.

Este foarte puțin probabil să găsim miere cristalizată pe rafturile marilor magazine, pentru că sunt încă mulți consumatori care preferă mierea în stare lichidă. Este mai ușor așa, aspectul este mai interesant, din punct de vedere estetic este, poate, ceea ce ne-am dori, dar nu este neapărat și un produs 100% natural. Veți vedea că toate tipurile de miere, inclusiv mierea de salcâm, toate ajung să formeze cristale.

Mierea de rapiță cristalizează la câteva zile după extracție. Este foarte ușor să o recunoaștem, pentru că are o culoare deosebită, este mai albicioasă și are un parfum distinct.

Mierea de salcâm este extrem de delicată și puțin parfumată. Este cea mai apreciată, pentru că este foarte echilibrată din acest punct de vedere.

Sortimentele de bază pentru mierea produsă în Dobrogea, în zona noastră, sunt rapița, teiul, salcâmul, mierea de floarea soarelui, mierea polifloră din flora spontană a deltei, de exemplu. Dar, există și mici variațiuni, în funcție de opțiunile fiecărui apicultor și desigur de specificul zonei în care se află. Sunt și producători care fac miere din mentă sălbatică, dar în cantități foarte mici”, am aflat de la Gentilia Zenovei-Balaban.

De unde cumpărăm Miere de Jurilovca?

Deoarece este un produs foarte bun și 100% natural, mulți se întreabă de unde pot cumpăra Miere de Jurilovca.

”Sunt mai multe posibilități. Avem un site mieredejurilovca.ro, unde ne spunem poveștile și unde, toți cei interesați au posibilitatea să îi descopere pe producătorii locali.

Se pot face în acest moment comenzi telefonic sau pe WhatsApp ori de pe pagina de Facebook Miere de Jurilovca.

Cei care ajung în Jurilovca ne pot găsi mierea în magazinele locale, în majoritatea structurilor turistice locale, la terasele și restaurantele din Jurilovca.

Toți cei care ajung în zonă se pot răcori la Gura Portiței cu o limonadă cu Miere de Jurilovca. Practic, aici, în zona noastră, toți cei care ne vizitează pot fi aproape siguri că mierea consumată este locală.

Până acum am reușit să creăm și să consolidăm și o serie de parteneriate de calitate în Tulcea, dar și în alte zone din Delta Dunării. Mierea de Jurilovca poate fi găsită și în anumite structuri turistice din Crișan sau Sfântu Gheorghe, dar mai puțin în Constanța.

Anul 2020 a fost un an destul de dificil pentru producția de miere. Au fost apicultori locali care nu au avut deloc miere de salcâm, unii nu au avut miere de rapiță, astfel că prețurile variază. Pentru un borcan de 800 de grame, de exemplu, prețul ar fi de 20-25 de lei.

Unul dintre planurile pe care le avem pentru viitor este crearea unui magazin on-line, dar, deocamdată, ne concentrăm pe interacțiunea directă cu clienții noștri și cu reprezentanții HORECA, pentru a-i convinge că Miere de Jurilovca este un produs de calitate, pe care îl pot achiziționa la prețul pieței”, spune Gentilia Zenovei-Balaban.

Miere de Jurilovca este o inițiativă frumoasă, pe care ar trebui să o urmeze mai multe comunități. Este un gen de proiect care unește interesele celor din zonă, creează un brand local, iar cei implicați își pot valorifica produsele într-o manieră superioară. Dacă anul 2020 ne-a învățat ce înseamnă solidaritatea și sprijinul producătorilor locali, am putea să experimentăm mai des acest lucru, astfel încât să susținem micile afaceri locale ale producătorilor din țara noastră, în loc să cumpărăm produse a căror proveniență este necunoscută.

March 2, 2021
KaLaMACHE, locul în care peștele și fructele de mare devin spectacol culinar

Peștele și fructele de mare se gătesc în mii de feluri în Delta Dunării și în Dobrogea de Nord. Totuși, rar se întâmplă să asităm la show-uri culinare KaLaMACHE. La Cherhanaua de la Jurilovca, toți cei care ajung la Mache fotografiază sau filmează produsele care arată senzațional pe plitele pe care sunt preparate.

KaLaMACHE, un brand culinar pentru Dobrogea de Nord

Radu Manolache și Gabi, prietenul său din facultate au reușit să facă, dintr-o zonă situată între Lunca și Jurilovca, de care mulți nu auziseră, un punct de atracție pentru gastronomia deltaică. Din primăvară până târziu în toamnă, ei oferă spectacole culinare care îi vrăjesc pe turiștii dornici să testeze noi experiențe gastronomice.

Radu și-a înregistrat la OSIM brand-ul KaLaMACHE, pentru că iubește să gătească peștele, astfel că a devenit foarte cunoscut și căutat. Mache, cum îi spun prietenii, nu se teme să ne dezvăluie rețetele, deoarece pentru turiști farmecul este să mănânce preparatele din pește și fructe de mare, pe malul Lacului Golovița, în compania plăcută oferită de el și de Gabi.

Tocănița de rapane face senzație la KaLaMACHE

Ceea ce este inedit și apreciat de turiștii care vizitează localul lui Radu Manolache este conceptul de live cooking. Toată mâncarea este gătită pe plite, în fața clienților. Astfel, le este oferit un spectacol gastronomic, dar și o garanție a faptului că ceea ce mănâncă este proaspăt și făcut în fața lor.

”O să vă pregătesc un preparat mai nou, o tocăniță de rapane KaLaMACHE. O gătim pe plită, pentru că este o metodă mai interesantă, un mod balcanic și mediteranean de gătit. Este un mod de preferat pentru spațiile de acest gen, întrucât gătitul pe foc deschis sau cu cărbuni este mai greu de stăpânit. Suntem într-o zonă cu stuf, cu lemn, iar focul este foarte dificil de controlat.

Pentru tocănița de rapane avem nevoie de niște rapane curățate. Sunt prefierte, de Marea Neagră, luate de la o firmă din Agigea, lucru de care sunt foarte mândru, pentru că o lungă perioadă de timp le-am cumpărat din Bulgaria.

Rapana este un melc de mare care consumă în principiu midii, acestea fiind mâncarea lui preferată.

Rețeta este foarte simplă, pentru că rapanele sunt prefierte. Unul dintre secretele gătitului acestui tip de melci este faptul că nu trebuie să stea prea mult pe plită. Mulți îi țin în mod excesiv pe foc și ajung ca o gumă de mestecat. Timpul ideal de preparare este de 4-5 minute. Fiind prefierte, ele trebuie foarte puțin încălzite, se toarnă deasupra puțin ulei de măsline și se întorc permanent pe plită.

Deasupra rapanelor se adaugă, cât timp se află pe plită, sos de roșii și mujdei de usturoi, iar la sfârșit, în farfurie, mai punem un ingredient.

În Delta Dunării, mujdeiul de usturoi se face ca o pastă, iar noi îl folosim la toate preparatele.

După 4-5 minute, rapenele miros deja senzațional și sunt luate de pe plită și puse pe platou. Li se adaugă un sos mediteranean, din zeamă de lămâie, ulei de măsline, oregano și busuioc pasate la blender. Ele sunt servite la KaLaMACHE, cu pâine proaspătă sau prăjită, în funcție de preferințe”, a declarat Radu Manolache pentru Discover Dobrogea.

Tocănița de morun, delicatesă la KaLaMACHE

Tocănița de morun este o altă delicatesă, un preparat foarte solicitat de turiștii care ajung la Jurilovca, în localul lui Radu Manolache.

”Morunul este un pește al cărui pescuit este interzis în Delta Dunării. Deja sunt foarte multe ferme care îl comercializează, atât din România, cât și în Bulgaria. Este un lucru bun faptul că acum îl găsim și putem să îl cumpărăm fără nicio problemă.

Este un pește din familia sturionilor, a cărui carne este foarte apreciată, iar textura lui e diferită față de cea a altor pești. La noi în țară au rămas doar păstruga, morunul, cega și nisetrul.

Tocănița de morun se prepară în maximum 7-8 minute, după ce, în prealabil peștele a fost curățat, dezosat și tăiat cubulețe. Carnea este macerată înainte în ulei de măsline. În general, condimentele se pun la final.

Este o specie care, alături de păstrăv, nu prea are gust de pește. El este preparat la KaLaMACHE, la fel ca tocănița de rapane. Când este aproape gata, se adaugă pastă de roșii și usturoi, pentru că peștele fără usturoi e ca nunta fără lăutari. La final, peste pește se toarnă sosul mediteranean preparat din ulei de măsline, oregano și busuioc. Este o rețetă ușoară, fără prea multe ingrediente”, ne-a povestit Radu Manolache.

Siliotka, salata de pește lipovenească

Tot la Mache am gustat și o salată de pește senzațională, care, pentru rușii lipoveni este o mâncare tradițională.

Ea se prepară din file de scrumbie sărată, la care se adaugă ceapă verde, ceapă roșie, mărar, piper, ulei de măsline, roșii, zeamă de lămâie și alte ingrediente care o fac pur și simplu delicioasă.

Când nu ajungi la Mediterana, mănânci fructe de mare la KaLaMACHE

Peștele este foarte căutat la Mache, inclusiv de către cei care nu apreciază acest produs, din cauza oaselor. El știe să fileteze chiar și carasul, care are o carne dulce și extrem de gustoasă, însă puțini știu să îl mănânce. Totuși, Radu Manolache nu se limitează să gătească doar pește, pentru că cererea de fructe de mare este foarte mare.

”Gătim zeci de porții în fiecare zi, la KaLaMACHE. La noi se vând mai bine preparate precum tocăniță de rapane sau de morun, midiile, calamarii, storceagul și creveții, decât celelalte produse tradiționale.

Turiștii sunt foarte deschiși să încerce gusturi și experiențe noi. Sunt foarte mulți români care nu au mai plecat din țară datorită pandemiei de Covid 19 și au regăsit aici, probabil, preparatele pe care le mâncau prin Grecia, Italia, Spania și alte țări în care mergeau.

Mulți dintre cei care ajung la noi, vin atât pentru spectacolul culinar pe care îl oferim, cât și pentru produsele proaspete și gătite într-un mod inedit”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Radu Manolache, inițiatorul brand-ului KaLaMACHE.

Radu Manolache, bucureșteanul care gătește la Jurilovca

Radu Manolache povestește că a început să facă show-uri culinare la Jurilovca în urmă cu doi ani, la cererea unor prieteni.

”Eu sunt bucureștean și găteam pe la diferite ocazii acasă la prieteni, în weekend-uri și mi-au spus că este păcat să nu fac ceva și la Jurilovca. Și așa, încet, încet, am început să fac o terasă într-o zonă mai rustică, pentru că așa am considerat că ar fi normal, să vii și să te simți bine în natură. Acum, KaLaMACHE a devenit un brand și mulți clienți din țară vin la Jurilovca, pentru a mânca bunătățile pe care le preparăm noi”, a precizat Radu.

Acum, localul este închis, dar Mache ne pregătește o altă surpriză. El va deschide o terasă nouă, într-un alt spațiu, în Portul Jurilovca, vizavi de Cherhanaua cu același nume, pentru că îi place să se reinventeze în permanență.

January 2, 2021
În Munții Măcinului sunt 6 trasee noi pentru turiștii dornici de drumeții

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, iar acum vom avea un motiv în plus să facem drumeții în Nordul Dobrogei, pentru că au fost amenajate 6 trasee noi. Toate au un grad redus de dificultate și sunt deja marcate, astfel încât vizitatorii să nu se rătăcească.

6 trasee noi în Munții Măcinului, pentru iubitorii de plimbări în natură

În Dobrogea de Nord nu există extrasezon, iar posibilitățile de petrecere a timpului liber sunt multiple. Drumețiile pe cărările șerpuite ale Munților Măcinului sunt foarte tentante chiar și în această iarnă, mai ales pentru cei care sunt curioși să vadă cele 6 trasee noi.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

”Am amenajat 6 trasee noi anul acesta în Munții Măcinului, pentru că un potențial turistic mai mare decât în Dobrogea, nu cred că există în alt colț al țării sau al Europei.

Este vorba de traseele peisagistice Cocoș-Sarica și Dealul Consul, prima rezervație din țara noastră, iubită și declarată de Regina Maria în 1927.

Un alt traseu este Troesmis, cu acces din localitatea Turcoaia, care include cetatea cu același nume. Fortăreața, fost oraș maiestuos și înfloritor în secolul I, ne dezvăluie acum vestigii arheologice importante.

De asemenea, am mai omologat traseul tematic Niculițel, care are o lungime de 9 km și poate fi parcurs în 3 ore.

Traseul Poteca Priopcei este important pentru geologie. El este interesant pentru toți vizitatorii, deoarece aceștia pot observa 36 de familii de roci. Noi am încercat să surprindem vizitatorii în zona Boldea, unde sunt înălțimi de 300-400 de metri, iar locul arată ca un amfiteatru, cu plăcuțe pe care turiștii găsesc informațiile necesare și descrierea rocilor pe care le văd. Vechimea acestora este de cel puțin 450 de milioane de ani, pentru cele din orogeneza veche a munților hercinici. Ele sunt dezvăluite de natură ca într-un laborator și arată extraordinar.

Am înființat, marcat și omologat acest traseu de geologie împreună cu colegii mei, pentru că ne-am gândit că suntem foarte norocoși să avem aceste bogății în Dobrogea. La poalele traseului Poteca Priopcei este o zonă în care sunt curenți ascendenți, unde anual vin să se inițieze în arta utilizării parapantelor, pasionați de la școlile din Târgu-Mureș și Cluj.

Traseul tematic Dinogeția, marcat și omologat tot anul acesta, include o altă cetate veche, la limanul din zona Garvăn-Luncavița. Am mai omologat și un traseu de legătură între Dealul cu Drum, primul nostru traseu turistic din zona Munților Măcin și drumul spre Vârful Țuțuiatu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Țuțuiatu, cel mai înalt vârf din Dobrogea

Vârful Țuțuiatu are o înălțime de 467 de metri, astfel că ne putem gândi că poate fi un deal. Totuși, el este un munte cu o creastă ascuțită, de la care îi vine și numele.

”Aici, pe lângă granit, sunt numeroase familii de roci, care se pot observa la suprafață. Sunt niște spații în care răsar, din acest granit din zona Țuțuiatu, flori intens colorate, de stâncă, precum ciucușoara de stâncă sau campanula romanica, acel clopoțel mov, dobrogean, descoperit de Săvulescu în 1895 și multe alte plante endemice pentru Dobrogea”, am mai aflat de la Viorel Roșca.

În Munții Măcinului sunt acum 18 trasee turistice

În Munții Măcinului sunt concentrate cele mai multe trasee turistice marcate, din toată Dobrogea. Astfel, turiștii pot alege dintre cele 18 trasee, unul mai interesant decât altul. În funcție de preferințe, vizitatorii pot merge la pas, călare sau cu bicicleta.

”Avem 10 trasee peisagistice și 6 tematice, care au asigurată o infrastructură specifică de promovare, unde există panouri și plăcuțe de informare cu informații bine sintetizate, astfel că înțelegi unde te afli, chiar și fără ghid.

Un alt traseu este pentru biciclete. El are o lungime de 270 de kilometri și merge de la Măcin până la Horia. Lungimea aceasta este dată și de cele 10 segmente, pentru că, de la marginea parcului poți intra pe 10 trasee secundare, străbătând creasta Munților Măcin. Sunt zone extraordinare, iar traseul de cicloturism are o dificultate medie, dar peisajul este încântător.

Al 18-lea traseu este în zona Cerna, are o lungime de 13 km și destinat celor interesați de turismul ecvestru”, a precizat directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Sfinxul dobrogean din Munții Măcinului

”Ne întreba cineva de ce am înființat atâtea trasee. I-am răspuns că avem atâtea daruri de la Dumnezeu și de la natură, încât cea mai bună măsură de protecție este cunoașterea. Ne dorim să facem cunoscute aceste bogății, tuturor iubitorilor de natură și de frumos și să le prezentăm locurile de poveste descoperite în Munții Măcinului.

De exemplu, există un loc în care avem și noi Sfinxul nostru, Sfinxul dobrogean. În zona Culmii Pricopanului peisajul este absolut încântător, iar acolo poate fi observată o rocă sculptată natural, care, privită dintr-un anumit unghi îți dă impresia că este un uriaș care veghează toată Culmea Pricopanului”, am mai aflat de la Viorel Roșca.

Ținututuri de basm, în Dobrogea de Nord

Zona Edirlen-Carasan-Teke, între Celic Dere și Trestenic este spectaculoasă din punct de vedere floristic. Acolo, cercetătorii au identificat peste 1200 de specii de plante.

”Este o specie de bujor de stepă, nu cel cu frunze late, românesc, ci acela adaptat la condițiile climatice deosebite din Dobrogea, cu frunze filiforme, foarte subțiri, pentru a nu pierde planta apă în perioadele extreme. Să ai un astfel de covor de bujori în primăvară, în lunile aprilie-mai, împreună cu alte specii minunate, din care aș aminti părul argintiu sau gorunul balcanic, mojdreanul, teiul argintiu, carpenul, tufărișurile cu păducel și migdal pitic, care acoperă dealurile din Dobrogea, este o adevărată minune. De asemenea, sunt zone întregi cu o specie de cununiță de stâncă, care dau o imagine extraordinară a stepei ponto-sarmatice din Dobrogea”, afirmă directorul APNMM, Viorel Roșca.

Iarna, Munții Măcinului arată ca Făgărașul în miniatură

Dealurile din Dobrogea și Munții Măcinului, arată, ca peisaj, ca Făgărașul în miniatură. Chiar dacă înălțimea munților este de până în 500 de metri, alternanța bruscă dintre vârfurile semețe cu creste ascuțite și văile adânci, oferă un peisaj extraordinar. Iarna, când ninge sau toamna târziu, când se așterne covorul de frunze ruginii, panorama este splendidă.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

”Iarna, zona este la fel de frumoasă ca la munte, în ceea ce privește biodiversitatea și peisajul, chiar dacă noi avem mai puțină zăpadă decât acolo.

Munții Măcinului sunt extraordinari și iarna, pentru că există niște curenți ascendenți deosebiți. De aceea avem și o multitudine de specii de păsări răpitoare. Sunt 141 de specii de păsări, dintre care 13 cuibăresc în Munții Măcinului, deși, în literatura de specialitate sunt date ca specii de pasaj, care se odihnesc și pleacă mai departe. Nu este așa, ele au găsit un teritoriu atât de bogat în ceea ce privește liniștea și abundența de hrană și un lanț trofic atât de bine închegat, încât au rămas și cuibăresc aici.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

De exemplu, viesparul este întâlnit într-un număr foarte mare, la fel și eretele sur, eretele alb, ciuful de câmp, eretele vânăt, vulturul codalb, specii care sunt la ele acasă în Dobrogea și fac acele rotocoale în văzduh, parcă te îmbie să vii și să îți fie gazde.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

Iarna am văzut foarte multe pisici sălbatice, care s-au înmulțit în zonă, iar toamna am observat jderii de piatră”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Spectacolul peisagistic este minunat în toate sezoanele în rezervațiile naturale din Dobrogea, iar traseele turistice sunt la îndemâna oricui, aceasta fiind, de fapt, frumusețea lor. Este adevărat, există și turiști care vor să urce cu mașina pe munte sau să găsească un popas, ori să facă un grătar în Munții Măcinului și sunt dezamăgiți când află că acolo pot face doar drumeții. Munții Măcinului, prin geomorfologia lor și-au făcut drum singuri și au, la distanță foarte mică, abrupturi și diferențe de nivel, care îți permit să mergi doar la pas, pe poteci marcate și șerpuite.

December 22, 2020
Sabangia, livada din care îți poți culege fructe zemoase și gustoase

Am avut parte de o experiență inedită săptămâna aceasta. Am cules fructe direct din pom, în Livada Sabangia. Poate că ție nu ție se pare ceva ieșit din comun, dar, când stai la bloc, astfel de preocupări sunt un vis frumos pentru mulți dintre cei care își procură legumele și fructele doar din piețe, târguri sau din hipermarket-uri.

Am cules fructe din copac în Livada Sabangia, la fel ca în copilărie

Primarul comunei Sarichioi, Vitali Finoghen ne-a oferit o frumoasă surpriză în timpul incursiunii pe care am făcut-o zilele acestea în Dobrogea de Nord și în Delta Dunării, cu reprezentanții Asociației Delta Dunării. Pentru că își promovează producătorii din localitate și se mândrește cu rezultatele lor, edilul ne-a dus să vizităm Livada Sabangia.

Astfel, am avut posibilitatea să ne alegem fructele direct din pom. Mi-am amintit de copilărie, când mă cocoțam în pomii fructiferi din grădina bunicilor mei din Tulcea și adunam caise, piersici, corcodușe sau mere.

În Livada Sabangia găsești orice tip de pom fructifer

5000 de pomi fructiferi din toate soiurile și speciile sunt plantați pe cele 5 hectare de teren ale livezii Sabangia. ”Nu există pom fructifer pe care să nu îl găsiți la noi în livadă”, a precizat pentru Discover Dobrogea Vali Clocotici, doamna care, împreună cu soțul său, are grijă de toți pomii de pe plantație.

Este greu de crezut, însă cei doi reușesc să se ocupe singuri de afacere. Ei au grijă de cei 5000 de pomi, îi tund manual cu foarfeca, apoi culeg fructele și le comercializează la poarta livezii. Soții Clocotici muncesc în fiecare zi, de la 6 dimineața până după miezul nopții și știu în ce stadiu se află fructele din fiecare copac.

”Pe mine dacă mă trimiteți la 2 noaptea în livadă și îmi spuneți că vreți o piersică sau o prună dintr-o anumită specie, eu știu exact unde se află pomii”, ne-a povestit Vali Clocotici.

Livada Sabangia îți oferă experiența de a culege singur fructele

Turiștii care ajung în Sabangia pot vizita livada, din care sunt lăsați să își culeagă singuri fructele. Poate fi o aventură minunată și pentru copiii care nu au bunici la țară și nu au mai avut parte de o astfel de experiență.

Cei mici își pot petrece ore frumoase în natură, pot culege fructe împreună cu părinții și rămân cu amintiri plăcute. În această perioadă, caișii, prunii, merii, piersicii și nectarinii sunt plini cu fructe, care așteaptă să fie culese.

De la absolventă de drept, la producător de fructe

Vali Clocotici a povestit pentru Discover Dobrogea că nu a fost producător de fructe dintotdeauna. Astfel, am aflat că ea terminat Dreptul, a lucrat 6 ani la Primăria Niculițel, apoi a fost profesor de limba română, timp de doi ani. A lăsat totul în urmă și a plecat în Italia împreună cu soțul ei, unde au lucrat, timp de 8 ani, într-o livadă. Când s-au întors acasă au hotărât să facă același lucru și în țară, au făcut un împrumut și au cumpărat Livada Sabangia, în urmă cu 3 ani. I-a costat 275.000 de euro și doresc să își recupereze investiția în 10 ani.

Afacerea va fi extinsă dacă se întorc copiii acasă

Vali Clocotici ne-a dezvăluit că are planuri mari și ar vrea să își extindă afacerea. Pentru a face acest pas, ea spune că trebuie să își aducă acasă copiii, care sunt în străinătate.

”Vreau să pot să îmi aduc fata acasă din Germania și să îi fac o livadă așa cum îmi place mie, pe sârme, exact ca la carte. Ne tot rugăm de vecinii din jur să ne vândă 3 hectare de teren, pentru a-mi putea aduce copiii acasă. Atât de mult îmi place ceea ce fac, încât visez mereu la livada pe care o voi face eu, de la zero. Dacă îmi vor veni copiii acasă, atunci vom face și o linie de procesare, pentru că avem nevoie de mai multă forță de muncă. Deocamdată, toată livada de 5 hectare este lucrată doar de mine și de soțul meu”, a mai spus Vali Clocotici, administratorul Livezii Sabangia.

Producătorii sunt sprijiniți și promovați de primarul din Sarichioi

”Atâta timp cât există turism în deltă, iar traseul trece prin zona Sarichioi-Sabangia, cei 14 agricultori își vând produsele la marginea drumului. Și la Livada Sabangia producătorii au fructe la vânzare, iar doamna Clocotici este integrată cu Livada Sabangia în circuitul turistic și toate pensiunile din jur cumpără fructe proaspete de la ea”, ne-a declarat primarul comunei Sarichioi, Vitali Finoghen.

El spune că acest fenomen se înregistrează de 3 ani, de când a început să crească numărul turiștilor care merg în Delta Dunării, datorită implicării Asociației Delta Dunării în promovarea zonei.

”Mă gândesc să realizez o platformă care să cuprindă toți producătorii, să îi promovăm și să își poată vinde produsele chiar și în alte localități. Este o idee pe care o vom putea aplica în viitor, pe termen lung, pentru că îi ajutăm pe producători”, a precizat edilul șef de la Sarichioi, Vitali Finoghen.

La Sarichioi se întâmplă ceva senzațional

Povestea este minunată, pentru că, din 2018, numărul turiștilor care au ajuns în Delta Dunării și în Dobrogea de Nord a crescut cu 67%, ne-a declarat Corina Davidov, purtătorul de cuvânt al Asociației Delta Dunării.

”Asociația Delta Dunării și-a început activitatea la sfârșitul anului 2017. După un an în care asociația a promovat intens județul Tulcea, în 2018 au venit primele rezultate.

Domnul primar de la Sarichioi ne-a spus cu surprindere, că se întâmplă ceva senzațional, pentru că producătorii și-au vândut toate legumele și fructele direct din stradă. Anul acesta și-au scos toate produsele în stradă și le-au vândut chiar în sat, nemaifiind nevoie să caute transport sau locuri în piețe. De 3 ani încoace, turiștii s-au obișnuit să găsească legume și fructe proaspete, cultivate între Sabangia și Sarichioi, iar legumicultorii s-au învățat să le scoată la vânzare pentru turiștii care trec spre Delta Dunării. Astfel, producătorii nu mai sunt nevoiți să caute transport și locuri în piețe”, a declarat pentru Discover Dobrogea, purtătorul de cuvânt al Asociației Delta Dunării, Corina Davidov.

Dacă în urmă cu 3 ani, producătorii locali nu își puteau vinde toate legumele și fructele direct din stradă, deoarece nu era un trafic mare de turiști, între timp, zona a fost intens promovată de Asociația Delta Dunării și lucrurile s-au schimbat. Localnicii nu mai trebuie să ducă cea mai mare parte a producției în piețe, unde marfa trebuie transportată și tarabele trebuie plătite.

August 8, 2020
Oferte early booking pentru paradisul dintre ape – Delta Dunării și Dobrogea de Nord

Poveștile frumoase se scriu cu oameni deosebiți, creativi, prietenoși și lipsiți de aroganțe, care își pun și sufletul pe masă. Am fost zilele acestea la standul Delta Dunării și Dobrogea de Nord, care nu putea lipsi de la Târgul de Turism al României și am poposit acolo o vreme, alături de reprezentanții Asociației de Promovare Delta Dunării. Este greu să te dezlipești de oamenii frumoși, care fac tot ce pot pentru ca regiunea lor să fie foarte cunoscută și apreciată la adevărata ei valoare. Am întâlnit acolo meșteșugari care pregătesc lucrări de artă inedite, agenți economici și administratori ai multor localități care își prezintă atracțiile turistice în cel mai plăcut mod cu putință, dar l-am observat și pe ambasadorul Deltei Dunării, campionul Ivan Patzaichin, care întotdeauna își face timp pentru promovarea zonei pe care o iubește.

Ivan Patzaichin vă așteaptă în Delta Dunării

De la standul județului Tulcea la Târgul de Turism nu a lipsit, cum vă spuneam, campionul Ivan Patzaichin.

El este ambasadorul Deltei Dunării și promovează un turism responsabil, atât prin Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, cât și prin proiectul ”Descoperă RowMania – România văzută din barcă”, pe care l-a lansat de 10 ani.

Multiplu campion la canoe, Ivan Patzaichin promovează mișcarea în aer liber prin sportul cu vâsle și ecoturismul, dar ne îndeamnă să înțelegem și să interpretăm natura, să o iubim și să nu o distrugem. El îi invită pe vizitatori în Delta Dunării, ”nu pentru o zi, ci pentru cel puțin 4-5 zile, astfel încât să vedeți cum arată acest loc mirific”.

Holbina Trei Bibani deschide sezonul turistic în Delta Dunării

În Delta Dunării, sosirea păsărilor migratoare și începerea competițiilor de pescuit sportiv dau startul deschiderii sezonului turistic.

Păsările călătoare vor ajunge în deltă la începutul lunii martie, cam în aceeași perioadă în care este organizat primul concurs de pescuit în regim catch&release din acest sezon, la resort-ul Holbina Trei Bibani.

Pikemaster Pikechallege a devenit deja un concurs tradițional la Holbina Trei Bibani și este programat pentru perioada 13-15 martie. Așadar, pe 13 martie putem spune că începe în mod oficial sezonul turistic în Delta Dunării, așteptat atât de mult de pescarii amatori sau profesioniști, dar și de iubitorii de natură.

Gastronomia deltaică, cea mai apreciată la Târgul de Turism

O mulțime de vizitatori trec pe la standul Delta Dunării și Dobrogea de Nord, atât pentru oferte în această regiune de poveste, cât și pentru a degusta minunatele produse tradiționale deltaice. Organizatorii le oferă cu generozitate celor care le trec pragul la târg, pește afumat, marinat, șuncă de pește, celebra plăcintă dobrogeană, tot felul de bunătăți, dar și vinuri de la cramele din județul Tulcea.

Este imposibil să nu ți se facă dor de localitățile liniștite, situate între apele Dunării, prin care ai fost și în care dorești să te reîntorci sau în care ți-ai dori să ajungi, atunci când vezi pliantele și îi auzi vorbind pe cei care le prezintă.

Oferte early-booking în Delta Dunării

Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, iar Delta Dunării, fiind o zonă parcă desprinsă din Rai este foarte căutată de turiști. Agenții economici își prezintă ofertele, atât pentru sărbătorile Pascale, cât și pentru întregul sezon turistic din acest an, la standul Delta Dunării și Dobrogea de Nord.

Am aflat de la președintele Asociației de Management al Destinației Delta Dunării, Cătălin Țibuleac, faptul că proprietarii de hoteluri și de pensiuni s-au pregătit deja pentru turiști, iar pentru Paște gradul de ocupare este de aproximativ 55%. La standul județului Tulcea veți găsi oferte și puteți face rezervări pentru unitățile de cazare din localitățile Murighiol, Sulina, Uzlina, Crișan, Lunca, Gura Portiței, Jurilovca, Vișina și nu numai.

AMDTDD dorește să atragă mai mulți turiști străini

Dacă până de curând Delta Dunării era promovată în special de turiștii români sau străini care o vizitau, de aproape trei ani, acest paradis dintre ape are un înger păzitor, numit Asociația de Management al Destinației Delta Dunării. Prin proiectele vizionare ale membrilor asociației, județul Tulcea a fost intens mediatizat, atât în țară, cât și peste hotare.

Președintele AMDTDD, Cătălin Țibuleac spune că anul acesta, acțiunile de promovare pentru județul Tulcea se vor axa mai mult pe plan extern. El a precizat că asociația, împreună cu partenerii săi, va participa la târgurile internaționale de turism.

De asemenea, organizația va continua acțiunile de promovare prin intermediul unor vloggeri și bloggeri cu vizibilitate maximă peste hotare începute de anul trecut. Cătălin Țibuleac afirmă că se va pune, în paralel, un mare accent și pe mediatizarea regiunii la nivel național, pentru că turiștii români sunt majoritari în Delta Dunării. Important însă, este ca aceștia să fie cât mai educați, să înțeleagă de ce merg la Tulcea și ce reprezintă Delta Dunării, să conștientizeze faptul că este și obligația lor să respecte natura și să o păstreze pentru generațiile viitoare.

Producătorii tradiționali din Tulcea vor obține finanțare europeană

Alimentele tradiționale au devenit din ce în ce mai căutate, iar județul Tulcea ar putea deveni campion pe țară, în ceea ce privește numărul produselor atestate și protejate în Uniunea Europeană.

Paula Vals, o importantă reprezentantă a județului Tulcea în privința produselor tradiționale în curs de atestare, a afirmat la deschiderea Târgului de Turism că Federația Producătorilor Tradiționali a reușit să obțină notificare la Bruxelles.

”Acest lucru înseamnă că vom avea finanțări pentru promovare, astfel că, împreună cu asociațiile de turism vom duce mai departe tradițiile, gastronomia și tot ce înseamnă Dobrogea”, a precizat Paula Vals, președintele Asociației Tradițional Moesis, organizație care a depus documentația pentru a obține atestarea europeană, printre altele și pentru ”Plăcinta dobrogeană”. Paula Vals crede că produsul turistic trebuie îmbogățit cu cel gastronomic, pentru că nu se poate face turism de calitate fără alimente tradiționale.

Delta înseamnă natură, tradiție, multiculturalitate și nu în ultimul rând, gastronomie. Mai puteți ajunge sâmbătă, 22 februarie la Târgul de Turism al României și echipa care reprezintă județul Tulcea vă va convinge că merită din plin să vizitați tărâmul de vis din Delta Dunării.

February 21, 2020
Dobrogea de Nord, locul ideal pentru excursii și trasee montane în această toamnă

Este o toamnă atât de caldă, colorată și plăcută, încât este păcat să stăm în casă și să nu profităm de peisajele pe care ni le oferă. În plus, în pădurile din Dobrogea de Nord, cromatica de poveste și mirosul de frunze uscate sunt un adevărat balsam pentru sufletul celor care adoră să se plimbe pe potecile întortocheate. De fapt, în această regiune nu există extrasezon, fiecare anotimp ne oferă imagini spectaculoase și posibilități inedite de petrecere a timpului liber, iar culorile pe care toamna ni le dezvăluie sunt desprinse din povești.

Slava Rusă și Slava Cercheză, paradisul din Dobrogea de Nord

Slava Rusă și Slava Cercheză sunt două localități pitorești prin peisajul care le încadrează. Situate la poalele dealurilor care fac parte din Podișul Babadag, Slavele, cum li se mai spune, sunt încărcate de istorie.

Am observat în ambele localități case vechi, unele dintre ele părăsite, dar încă frumoase, altele locuite în special de ruși lipoveni, etnici care formează majoritatea în Slava Rusă și Slava Cercheză. Pe ulițele comunei am admirat gospodării bine îngrijite, cu multe flori și cu garduri verzi sau albastre.

În timp ce priveam lung o casă ca-n basme, pe bolta căreia atârnau dovleci dolofani, un bărbat a deschis poarta și m-a invitat înăuntru. Din păcate, nu am reușit să îi aflu povestea, dar m-a lăsat să îi fac câteva fotografii.

Mi-a zis că are 83 de ani și că viața n-a fost prea ușoară pentru el, dar se bucură de ceea ce îi oferă. Chiar dacă vârsta lui este înaintată, curtea e curată și foarte îngrijită, plină de flori, care mai de care mai vesel colorate.

O altă casă, de data aceasta din satul Slava Rusă mi-a făcut cu ochiul. Părea părăsită, dar cromatica gardului, a porții și a plantelor care o acoperă, o fac să iasă în evidență. O băncuță, pe vremuri albastră, cu stinghiile rupte acum, stă cuminte în fața imobilului, deși, cu siguranță cu ani în urmă pe ea stăteau proprietarii și priveau lumea care se plimba pe uliță.

Atracțiile turistice din cele două localități dobrogene sunt Cetatea Ibida, care, din păcate este acoperită de pământ, Mănăstirea de călugări Uspenia și Mănăstirea de maici Vovidenia.

Pădurea Fântâna Mare

Prin Fântâna Mare din comuna Ciucurova am trecut și în primăvară, când am participat la Festivalul Bujorului. Pe vremuri, localitatea, care a fost locuită de turci, se numea Bașpunar. Apoi, au descoperit acel loc mirific etnicii ucraineni veniți din sudul Basarabiei și acum ei reprezintă populația majoritară în localitate.

Primăvara, bujorii înroșesc poiana de la Fântâna Mare și mulți turiști ajung în rezervația naturală să îi fotografieze. Și toamna este spectaculoasă Pădurea Fântâna Mare, prin liniștea pe care o oferă și coloritul frunzelor copacilor. Este un loc minunat pentru plimbări în aer liber, într-un cadru de basm.

Mănăstirea Cerbu și treptele ei ce amintesc de drumul Golgotei

În incursiunea noastră prin județul Tulcea am ajuns și la Mănăstirea Cerbu. Retras între Munții Dobrogei, puțini credincioși au auzit de acest lăcaș de cult situat la mică distanță de Ciucurova, pe drumul spre Topolog.

Ansamblul ne-a atras prin frumoasa lui simbolistică, ce le amintește credincioșilor de drumul Crucii Mântuitorului Iisus Hristos către dealul Golgotei.

Acolo sunt amplasate nouă troițe, care, împreună cu capela, încă neterminată, formează un ansamblu de 14 trepte, o reprezentare a opririlor Mântuitorului pe drumul Crucii.

În cele nouă troițe, locuri de rugăciune pentru credincioși, sunt pictate momentele pătimirilor lui Isus Hristos pe drumul spre Golgota.

La Mănăstirea Cerbu este și un monument funerar pentru victimele lagărului de la Ciucurova. Și aceasta, deoarece în pădurea din apropierea mănăstirii se află cele mai multe gropi comune pentru victimele lagărului sovietic de concentrare de la Ciucurova din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde au fost îngropați prizonieri români, nemți și italieni.

Un apus de basm pe Vârful Țuțuiatu

Cea mai mare provocare în incursiunea noastră prin Dobrogea a fost să urcăm pe Vârful Țuțuiatu. E adevărat, a fost o excursie neprevăzută și nici pe la sală nu am mai dat demult, dar traseul este relativ ușor, are o lungime de 7 kilometri și se parcurge într-o oră și jumătate. El pornește din localitatea Greci și escaladează cea mai mare formațiune granitică din Munții Măcin, care a luat naștere în urmă cu aproximativ 295 de milioane de ani.

Vârful Țuțuiatu este cel mai spectaculos punct de observație de pe partea vestică a Munților Măcin, el fiind și cel mai înalt, cu o altitudine de 467 de metri. Panorama este vastă și impresionantă, iar la poale se întinde comuna Greci. De sus se observă, de asemenea, Culmea Pricopanului și vârfurile crestei principale a Munților Măcin.

Am ales să vedem apusul de pe Vârful Țuțuiatu la apus, astfel că peisajul a fost spectaculos, însă coborârea am făcut-o pe întuneric, ghidați de lumina telefonului. Nu știu cum este vara traseul, dar toamna vă asigur că e superb.

Un covor generos de frunze arămii este întins pe toate potecile, iar culorile copacilor alternează de la verde și galben până la maroniu și sunt o încântare pentru turiști. Pe drum ne-am întâlnit și cu bicicliști care urcau pe creastă, pentru că acest traseu marcat cu un triunghi albastru este apreciat și de iubitorii sportului pe două roți.

A fost o excursie inspirată, perfectă pentru un weekend de toamnă călduroasă. Pot spune, fără rezerve, că Dobogea de Nord este spectaculoasă și tomna. În plus, traficul este lejer în zonă și există multe trasee pe care le pot parcurge iubitorii de plimbări în natură. Nu trebuie să mergem până la munte pentru a exploara frumusețile mediului înconjurător, este suficient să căutăm în jurul nostru și găsim multe oportunități de petrecere a timpului liber și în Dobrogea.

October 21, 2019
11.000 de turiști au petrecut în minivacanța de Paște și 1 Mai în Delta Dunării

Delta Dunării și Dobrogea de Nord au fost și în acest an destinații preferate de turiști în minivacanța de Paște și de 1 Mai. 11.000 de vizitatori au ales să se relaxeze câteva zile în deltă, să pescuiască, să admire peisajele superbe și păsările din rezervația naturală. În plus, ei au fost atrași de gastronomia locală și de tradițiile din zonă, dar și de ofertele foarte bune cu care i-au atras agenții economici.

Președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac spune că au înnoptat aproximativ 8.700 de oaspeți în unitățile de cazare din județul Tulcea. El a precizat că alte câteva mii de turiști au mers în croaziere de o zi pe Dunăre.

Delta Dunării și Dobrogea de Nord, preferate de turiști pentru minivacanța de Paște și 1 Mai

În perioada minivacanței de Paște și de 1 Mai, cele 10.092 de locuri de cazare autorizate de pe întreg teritoriul județului Tulcea au înregistrat un grad de ocupare de 88%. Zonele cu cel mai mare trafic turistic au fost Crișan, Murighiol, Sfântu Gheorghe, Jurilovca, Sulina, Tulcea, Sarichioi, Luncavița și Greci.

Obiective turistice în Delta Dunării

Obiectivele turistice gestionate de către Institutul de Cercetări Eco Muzeale „Gavrilă Simion“ au atras, în minivacanță, 12.747 de vizitatori. Pe primul loc s-au aflat Cetatea Medievală Enisala, cu 5.600 de vizitatori, și Centrul Muzeal Eco Turistic Delta Dunării cu 4.750 de vizitatori. 1.550 de persoane au ales drumețiile în Parcul Național Munții Măcinului.

În ultimul an, numărul locurilor oficiale de cazare din județul Tulcea a crescut cu peste 7%, iar numărul turiștilor este mai mare de la an la an. Președintele Cătălin Țibuleac spune că acesta este rezultatul investițiilor în infrastructură, al prelungirii sezonului turistic, care tinde să acopere și perioada de iarnă, dar și al promovării unitare pe plan intern și internațional.

În 2019, sezonul turistic în Delta Dunării a început oficial la jumătatea lunii martie, odată cu lansarea concursurilor de pescuit sportiv și cu sosirea păsărilor migratoare.

May 8, 2019