Povestea păpușilor multietnice realizate de artistul plastic Elena Orbocea este minunată. Elena mi-a povestit că face parte dintr-o familie mixtă și își iubește foarte mult ținuturile natale. Având o mamă lipoveancă și un tată grec, Elena a îmbrățișat de mică tradițiile ambelor minorități din Dobrogea și ulterior a aflat că există mult mai multe. Tocmai de aceea, ideea realizării unei expoziții cu păpuși care să reprezinte toate etniile din spațiul dobrogean a încântat-o atât de mult, încât timp de 3 ani și-a petrecut timpul liber pentru a-și îndeplini visul. Pentru că iubește mult ținuturile natale și este mândră de multiculturalitate, de multitudinea minorităților din Dobrogea, de modul în care acestea trăisc într-o perfectă armonie de sute de ani, Elena Orbocea a dat creat 14 păpuși inspirate din tradiția și istoria acestei regiuni.
Povestea păpușilor multietnice, ”Dobrogea spațiu multietnic – păpuși simbolice cu marcă identitară”
Expoziția artistului plastic din Tulcea, Elena Orbocea, ”Dobrogea – spațiu multietnic. Păpuși simbolice cu marcă identitară” poate fi văzută până la mijlocul lunii noiembrie, la Muzeul de Artă Populară Constanța. Vernisajul a avut loc pe 12 octombrie 2018, în prezența ambasadorului Republicii Armenia la București, Sergey Minasyan. Au participat de asemenea, președintele Uniunii Armenilor filiala Constanța, Liviu Merdinian, președintele Comunității Elene Elpis Constanța, Anton-Traian Antoniadis și președintele Comunității Rușilor Lipoveni filiala Constanța.
3 ani, 14 păpuși unicat
”Am luat lucrurile în serios, am făcut cercetare, am studiat în mod amănunțit costumele tradiționale, trăsăturile antropologice ale fiecărei etnii și rezultatul a apărut 3 ani mai târziu. 14 păpuși, fiecare reprezentând câte o etnie din spațiul dobrogean.”, spune Elena Orbocea.
Păpușile sunt unicat, respectă trăsăturile fiecărei etnii și sunt realizate integral de artistă, pe armătură de sârmă, îmbrăcate cu material textil, capul, mâinile și picioarele sunt din polimer și papier-mâché, iar costumele și broderiile sunt făcute manual de Elena. Proiectul a durat 3 ani și nu a constat doar în documentarea artistei privind costumele tradiționale ale etnicilor dobrogeni, ea a învățat să coasă diferite modele și a folosit tehnici diverse de abordare pentru a realiza ținutele păpușilor.
”Am încercat să merg pe caracteristicile generale ale costumului tradițional, însă, ca orice artist, mi-am pus amprenta pe creațiile inedite și am stilizat costumele în anumite puncte.”, a precizat Elena Orbocea.
Fiecare păpușă are un nume și o poveste
Cele 14 păpuși care alcătuiesc expoziția au costume inspirate de spațiul multietnic dobrogean, alcătuit din: români, aromâni, armeni, turci, tătări, ruși lipoveni, greci, ucraineni, bulgari, italieni, germani, maghiari, evrei și romi. Mai mult decât atât, fiecare păpușă are un nume frecvent folosit în cadrul fiecărei minorități și straie tradiționale alese și cusute cu migală.
Păpușa armeancă Anaid, inspirată de constănțeanca Anaid Tavitian
Teatrologul Anaid Tavitian a făcut posibilă organizarea expoziției de păpuși multietnice la Muzeul de Artă Populară Constanța. Elena Orbocea spune că fără implicarea omului de teatru Anaid Tavitian, această expoziție nu ajungea la Constanța sau cel puțin nu atât de repede și îi mulțumește din suflet pentru sprijinul oferit. În plus, artistul și-a botezat păpușa armeancă Anaid, după cel al prietenei sale, constănțeanca Anaid Tavitian.
Armenii s-au stabilit pe teritoriile românești în diferite perioade istorice, ca urmare a unor masacre săvârșite asupra lor de diferite nații cotropitoare. Odată stabiliți pe aceste meleaguri, armenii s-au acomodat vieții pe care o duceau localnicii, însă și-au păstrat cu sfințenie și propriile obiceiuri, moștenite din străbuni. Limba armenească este astăzi din ce în ce mai puțin utilizată, chiar și printre membrii comunității. Neamurile s-au ”împrospătat” și cunoștințele legate de limbă au fost tot mai greu de transmis în familiile mixte. Se consideră că este o limbă foarte grea, care nu se aseamănă cu nicio altă limbă, chiar și alfabetul este complicat. Pentru cei care doresc să o învețe, fie că sunt sau nu membri ai comunității, biserica armenească organizează cursuri. În Dobrogea, armenii au format o comunitate, cândva numeroasă, de negustori, ceasornicari și bijutieri apreciați.
Păpușa Varvara este lipoveancă și poartă numele mamei artistei
Lipovenii din România sunt credincioși ortodocși de rit vechi, cunoscuți în întreaga lume sub denumirea de staroveri, ”de credință veche” sau staroobreadti, ”de rit vechi”. Schisma religioasă care a avut loc în Rusia în secolul al VII-lea și prigoana declanșată asupra celor care se împotriveau reformei au determinat mii de ruși staroveri să-și părăsească patria natală și să migreze în diferite locuri ale lumii.
De-a lungul timpului, lipovenii și-au păstrat cu sfințenie tradițiile, portul și religia. Și în prezent, slujbele religioase se țin în limba slavonă, iar calendarul pe care-l folosesc este cel Iulian.
Milena este bulgăroaică
Comunități bulgare, cu numeroși membri s-au stabilit în Dobrogea începând din anul 1850, după ce luaseră parte la războiul ruso-turc din 1828-1829, sperând că Bulgaria va fi eliberată. Acest lucru nu s-a întâmplat și au fost nevoiți să se refugieze din calea răzbunării turcești.
S-au stabilit în Țara Românească și în Dobrogea și au avut un rol important în evoluția economică a acestui spațiu. După 1877 teritoriul dobrogean devine pământ românesc și intră sub autoritatea statului român, moștenind totodată și un mozaic etnic extrem de interesant.
Istvan, păpușa care îi reprezintă pe maghiari
Maghiarii din Dobrogea nu sunt foarte numeroși și nici nu au rădăcini vechi prin aceste ținuturi. Ei au venit fie benevol, în căutare de lucru, fie repartizați cu forța în anumite locuri de muncă, în anii comunismului.
Aceștia s-au stabilit aici, în cele mai multe cazuri și și-au întemeiat familii cu femei din părțile locului. Prezența lor confirmă o vorbă din bătrâni, care circulă prin zona Dobrogei: ”Cine bea apă din Dunăre, nu mai pleacă niciodată.”
Aaron este reprezentantul evreilor
Evreii formau în 1899, o comunitate de 1903 persoane, cam 10% din populația Tulcei. În vremurile acelea, Tulcea era un oraș prosper, cu numeroase consulate străine și o activitate portuară intensă, favorabilă comerțului. Majoritatea evreilor se ocupa cu negustoria, dar, printre ei, se aflau și buni meșteșugari, cizmari, croitori și tinichigii.
Prăvăliile comercianților evrei se găseau în special în centru și în sectorul comercial vechi, numit ”Coloanele turcești”. Pe la 1930 existau acolo peste 100 de proprietăți evreiești, case de locuit și prăvălii. Comunitatea deținea 3 sinagogi, o școală pentru studiul Torei (Talmud Tora), Mikve Teara, o casă de bătrâni și o baie rituală. Astăzi, comunitatea israelită mai numără 28 de persoane, cea mai mare parte dintre evrei emigrând de-a lungul timpului în Israel.
Chira, păpușa pentru minoritatea aromânilor
Aromânii poartă nume diferite în izvoarele istoriografice: vlahi, vlasi, aromâni, macedoromâni, fârșeroți, saracaceni, armâni, rrămâni etc. Potrivit documentelor, vlahii din Balcani, adică aromânii, ar fi urmașii dacilor învinși de Traian.
Părerile istoricilor privind localizarea acestor vlahi sunt împărțite, unii susțin că ar fi fost români din nordul Dunării, în timp ce alții îi plasează în Balcani sau în Dobrogea. Aceștia și-au păstrat limba, tradițiile și obiceiurile, cu mare grijă. Chiar și astăzi, în comunitatea lor, sunt destul de rare căsătoriile mixte.
Aris, din minoritatea grecilor
Grecii au rădăcini vechi în Dobrogea. Unii au fost armatori, navigatori sau industriași, veniți cu afaceri pe vremea când în Sulina exista porto-franco, alții erau simpli agricultori și crescători de animale, în special de oi și capre. Aceștia din urmă au ajuns în Dobrogea, fugind din calea războiului civil din Grecia. Există o frumoasă legendă legată de întemeierea unui sat de greci. Bătrânii spun că localitatea Izvoarele ar fi apărut datorită nașterii unui copil, mai multe familii de refugiați fiind nevoite să se oprească din călătorie pentru a rămâne alături de tânăra mamă, pe perioada de lăuzie. Iarna năprasnică din acel an, a făcut ca popasul de 40 de zile să se prelungească.
Astfel, aceste familii au rămas pentru totdeauna aici, mai ales că peisajul și condițiile climatice semănau foarte mult cu cele din zona lor de origine. Grecii au rădăcini vechi în Dobrogea. Unii au fost armatori, navigatori sau industriași, veniți cu afaceri pe vremea când în Sulina exista porto-franco, alții erau simpli agricultori și crescători de animale, în special de oi și capre. Aceștia din urmă au ajuns în Dobrogea, fugind din calea războiului civil din Grecia. Există o frumoasă legendă legată de întemeierea unui sat de greci. Bătrânii spun că localitatea Izvoarele ar fi apărut datorită nașterii unui copil, mai multe familii de refugiați fiind nevoite să se oprească din călătorie pentru a rămâne alături de tânăra mamă, pe perioada de lăuzie. Iarna năprasnică din acel an, a făcut ca popasul de 40 de zile să se prelungească. Astfel, aceste familii au rămas pentru totdeauna aici, mai ales că peisajul și condițiile climatice semănau foarte mult cu cele din zona lor de origine.
Ana, păpușa din etnia ucrainenilor
Ucrainenii din Dobrogea își spun haholi și se consideră urmașii luptătorilor cazaci care s-au refugiat din calea trupelor țarinei Ecaterina a II-a, după distrugerea Secei Zaporojene.
Au câștigat cu sabia pământ în Delta Dunării, unde s-au stabilit începând cu secolul al XVIII-lea. Haholii sunt viteji și la petreceri. O nuntă la Sfântu Gheorghe durează trei zile și trei nopți, în care se bea, se mănâncă bine și se chiuie cu voie bună. Limba tradițională este ucraineana, în care sunt amestecate cuvinte din română, turcă și greacă.
Marco, etnicul italian
Italienii care au încercat să scape de sărăcie, au venit în Dobrogea după anul 1978. Cioplitori în piatră, șlefuitori sau agricultori, italienii s-au amestecat cu localnicii, schimbând istoria unor așezări, în care și astăzi se mai vorbește limba italiană. Prima dată au venit câțiva bărbați. Încet-încet, fiind atrași de bogăția și frumusețea acestui ținut și-au adus și familiile cu ei.
Cândva, comunitatea a numărat 1000 de suflete. Italienii, care se pricepeau să lucreze câmpul, au renunțat la cetățenia italiană și au devenit cetățeni români. Doar ei au primit pământ de la regele Carol I, câte 5 hectare pentru fiecare familie. Italienii care au rămas în Dobrogea au apreciat bogăția acestui pământ, dar s-au plâns de lipsa apei: aveau doar o singură fântână în colonie, care se închidea seara. O localnică își amintește: ”Bunica ne spunea că vinul era, pe atunci, foarte ieftin, iar când rămâneau fără apă, cumpărau vin. Dacă seara nu mai aveau apă să-și spele farfuriile, le spălau cu vin.”
Canan, păpușa pentru minoritatea turcă
Turcii au venit în nordul muntos al Dobrogei, ca oșteni în armata care a descălecat în anul 1262. Erau conduși de Sari Saltuk Dede, dervișul trimis cu misiunea de a răspândi religia islamică. Aceste evenimente se întâmplau înainte de fulminanta ascensiune a Imperiului Otoman. Dobrogea era pe atunci un teritoriu al nimănui, aproape nepopulat, stăpânit la sud de Imperiul Bizantin, dar neocupat, iar la nord de Hoarda de Aur.
Dervișul Sari Saltuk Dede a fost baba (tată, părinte, în limba turcă) pentru noua comunitate de musulmani din Dobrogea. Războinicii lui baba au fost întemeietorii civilizației care s-a păstrat peste timp. Se face frecvent o confuzie între turci și tătari. Până și recenzorii români care lucrau la strângerea datelor din teren aveau greutăți în a face distincția între cele două naționalități. Deși sunt grupuri etnice diferite, turcii și tătarii sunt descriși etnic ca minoritate turco-tătară sau religios, drept comunitate musulmană.
Serin, păpușa tătăroaică
Tătarii au sosit în mai multe valuri pe teritoriul României actuale. În secolul al XIII-lea își fac apariția primele comunități tătare în Dobrogea. După războiul din Crimeea, sosește un nou val de imigranți tătari. Asupra originii lor etnice, în lucrările de istorie, etnografie, geografie sau lingvistică, părerile sunt împărțite: unii susțin originea mongolă, iar alții originea turcă a tătarilor.
Oricare ar fi concluziile, tătarii au existat în istorie ca o entitate distinctă. După unirea Dobrogei cu România în 1878, a început o nouă epocă pentru tătari, prin fondarea unor instituții publice de cultură națională și de cult islamic, între acestea, un Seminar Musulman. Tătarii dobrogeni și-au creat o cultură proprie, inspirată din istorie și tradiții. Cu timpul, unii dintre tătarii dobrogeni, puțini la număr, s-au mutat în alte zone de pe teritoriul României.
Floarea, păpușa creată pentru etnia rromă
Rromii sunt atestați documentar, pentru prima dată, în Țările Române, în anul 1385, când Dan I, domnitorul Țării Românești, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai întâi Mănăstirii Vodița. Între aceste bunuri mobile și imobile se aflau și 40 de sălașe de ”ațigani”. Rromii au primit numele de ”athinganoi” (de neatins), denumire atribuită inițial unei secte eretice din Imperiul Bizantin din secolul al XI-lea.
Termenul ”rrom” provine din cuvântul pankrit ”dom”, care înseamnă om. Rromii folosesc cuvântul ”rrom” pentru confirmarea etniei, însă unii preferă să fie numiți ”țigani” de către majoritari. În cultura tradițională a rromilor, noțiunea de neam nu se referă la înrudirea de sânge, ci la gruparea lor după următoarele criterii: meseria tradițională, structurile de organizare socială, obiceiurile de familie și sărbătorile calendaristice. În Dobrogea trăiesc rromi-turci, de religie musulmană, iar femeile lor poartă șalvari.
Elsa, nemțoaica din Dobrogea
Germanii dobrogeni au fost singurul grup etnic german din România care nu a venit direct din Germania, ci din alte spații colonizate de germani, respectiv Basarabia și Rusia de Sud. De asemenea, a fost singura populație germană care a trăit vreodată sub directa stăpânireotomană (până în 1878, Dobrogea a fost o componentă integrală a Imperiului Otoman).
În 1863, Ecaterina a II-a a Rusiei a semnat un document, invitând germanii să se stabilească în Rusia și să lucreze acolo pământul, asigurându-i totodată că își pot păstra limba și cultura. Mai târziu, între 1814-1824, țarul Alexandru I al Rusiei a chemat coloniști germani, care s-au instalat în Basarabia. Aceștia veneau din sudul Germaniei, dar și din nord-est și au înființat mai multe sate în Basarabia. Țarul i-a atras promițându-le: libertate de organizare, libertate religioasă, scutire de serviciul militar și scutire fiscală timp de 10 ani. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a introdus serviciul militar obligatoriu și pentru germanii din Basarabia, încercându-se rusificarea lor. Nemulțumiți de noua situație, dar și de faptul că nu le mai ajungea pământul pentru copii, unii au decis să plece, iar o parte din ei s-a stabilit în Dobrogea.
Maria, păpușa româncă
Românii, care reprezintă ppulația majoritară, erau, în mod firesc, cei mai stabili, mai legați de locurile natale. Chiar dacă în vremuri de restriște se refugiau, trecând Dunărea în cealaltă ”țară românească”, ei reveneau de cele mai multe ori pentru a-și reface casele și gospodăriile.
Au trăit și trăiesc în perfectă comuniune cu celelalte etnii, care acum sunt mai multe decât în trecut, împrumutând elemente din cultura și civilizația specifică a celorlalte naționalități conlocuitoare.
Păpușile multietnice au vizitat Spania, Belgia și 3 orașe din România
Nici nu s-a uscat bine cerneala în această primăvară pe certificatele de naștere ale celor 14 păpuși, că și-au făcut pașaport și au zburat spre Spania, unde au fost admirate la prima lor expoziție. De atunci, s-au mai plimbat la Muzeul Satului din București, la ambasada din Belgia, la Tulcea, în Brașov și acum ele au ajuns la Constanța pentru o cură heliomarină de o lună. Elena Orbocea, creatoarea lor, mi-a spus că există deja alte propuneri pentru ca expoziția de păpuși să ajungă și în alte zone ale României.
Expoziție de succes
”Toți cei care au vizitat expoziția au admirat păpușile și au rămas impresionați. Fiecare se regăsește într-una dintre exponate și indiferent că vorbim despre femei sau bărbați, toți sunt entuziasmați de modul în care au fost realizate păpușile. Copiii sunt cei mai încântați de exponate, femeile rezonează cu expoziția, iar bărbații sunt foarte interesați de modul în care s-au putut realiza tehnic păpușile, citesc istoricul și studiază operele de artă cu mare atenție.” mi-a mai declarat artistul plastic.
Elena Orbocea ar putea realiza păpuși pentru toate zonele țării
Există persoane care i-au propus artistei să facă o expoziție cu păpuși care să reprezinte toate zonele țării. Ba, chiar, spaniolii i-au cerut să creeze păpuși care să poarte costumele tradiționale din Spania, astfel că artista are proiecte de viitor, deși își dorește să își facă mai mult timp pentru pictură.
Iubește toate păpușile în aceeași măsură, ca pe copiii ei
Fiecare păpușă a fost preferata artistei, în momentul în care o realiza. Totuși, acum spune că nu are una preferată. Este ca atunci când ai mai mulți copii și nu poți face diferențe între ei, afirmă Elena Orbocea. Din colecție fac parte 10 fete și 4 băieți, dar artista spune că iubește toate păpușile în egală măsură, cu plusurile și cu lipsurile lor.
Următorul proiect, o expoziție de păpuși de teatru
Cele 14 exponate ale expoziței au inspirat-o pe artisă să realizeze alte proiecte. ”Păpuși de teatru”, va fi următoarea temă pe care o va aborda. Nu este vorba de exponate pentru teatrul de păpuși, ci de păpuși inspirate din teme de teatru. Fiecare piesă de teatru are farmecul ei, are povestea ei, păpușile ei, care au un caracter pozitiv sau negativ și realizarea acestora reprezintă o nouă provocare pentru artista Elena Orbocea.
În cât timp se realizează o păpușă
Elena Orbocea, fiind secretar literar la Teatrul ”Jean Bart” din Tulcea, nu a lucrat în permanență la cele 14 păpuși, ci doar în timpul liber. Ea a petrecut o lună, două pentru construcția fiecărei păpuși. În tot acest timp a realizat cercetarea, corpul păpușilor, broderiile, costumele, podoabele și tot ceea ce a fost necesar pentru realizarea operelor de artă.
Oricine dorește să pătrundă în universul artistei, să redescopere în suflet copilăria, inocența, dragostea pentru frumos, este invitat la expoziția de păpuși multietnice, găzduită până la jumătatea lunii noiembrie de Muzeul de Artă Populară din Constanța. În plus, cei care doresc să vadă costume populare originale de valoare excepțională, din patrimoniul cultural național, reprezentative pentru etniile spațiului dintre Dunăre și Mare, pot face o vizită la Muzeul de Artă Populară Constanța, unde este deschisă expoziția temporară „Multiculturalitate dobrogeană” cu piese vechi de peste 100 de ani, din colecțiile instituției de cultură.
