Discover Dobrogea este prima platformă de promovare a turismului din regiunea Dobrogea și a reușit, prin articole al căror conținut este interesant, să atragă mulți cititori. Acesta este abia începutul, am lansat site-ul de aproape 3 luni, dar vă promit că veți afla și în 2019 multe alte lucruri despre Dobrogea, pe care nu le știați. Deoarece la final de an toată lumea face bilanțuri, am realizat o selecție ce cuprinde 5 dintre cele mai citite materiale despre Dobrogea. Dacă vreți să le recitiți sau nu ați reușit încă, dați click pe titluri și sunteți direcționați către fiecare articol. Nu uitați că poveștile vor continua în anul următor și vor fi mai multe și mai frumoase.
De ziua ei, pe lângă tradiționala urare de ”La mulți ani!”, am întocmit un Top 10 al aspectelor care definesc unicitatea și farmecul regiunii Dobrogea. Chiar dacă este cea mai ”vârstnică” zonă a României, e foarte frumoasă, bogată și ”bine dotată”, motiv pentru care brand-ul Dobrogea trebuie promovat la adevărata lui valoare, astfel încât toți turiștii, români sau străini, să-i afle istoria și potențialul.
Am aflat așadar, că Dobrogea este singurul teritoriu din România situat între Dunăre și Marea Neagră, că orașul Constanța este cel mai vechi de pe teritoriul României actuale, locuit fără întrerupere, că Cetatea Histria este cea mai veche așezare urbană din țară sau că Dobrogea are cel mai numeros mix etnic, cultural și arhitectural din zona balcanică. De asemenea, nu trebuie să uităm că Dobrogea este singura regiune din țară cu toate formele de relief și cu cei mai vechi munți, că are cel mai diversificat bazin hidrografic și cel mai mare potențial energetic eolian. N-am omis din top nici Delta Dunării, despre care am menționat că are cel mai divers ecosistem din Europa. Tropaeum Traiani, cel mai mare monument arhitectural antic din țară se regăsește și el printre cele 10 lucruri la superlativ despre Dobrogea, iar Portul Constanța și Podul de la Cernavodă nu au fost nici ele uitate, pentru că reprezintă proiectul de țară al Regelui Carol I pentru Dobrogea.
Al doilea cel mai citit articol despre Dobrogea este cel pe care l-am scris despre satul Sarichioi, care, la apus, mi-a dezvăluit un peisaj de basm.
Portul pescăresc Sarichioi a fost primul pe care l-am văzut când am ajuns în comună și sincer, nu mă mai dădeam dusă de acolo. L-am prins la apus și era tare frumos în straiele portocalii proiectate de soare. Bărcile lăsate de pescarii din sat să se odihnească ședeau cuminți pe malul Lacului Razelm. Parcă erau aliniate special pentru ședința foto care a urmat. Nici nu m-am săturat bine de micul port și am trecut prin sat. Pe cuvânt vă zic, n-am văzut nicăieri mai multe flori în fața curților. Ziceai era concurs, nu alta. Toate culorile și speciile posibile ședeau mândre la porțile localnicilor și făceau trecerea vizitatorilor prin sat mai frumoasă. Am regretat abia seara târziu că nu am făcut câteva fotografii, pur și simplu m-a furat peisajul și am uitat să deschid camera.
Tot pe malul lacului Razelm am ajuns la biserica lipovenească de rit vechi din Sarichioi. Nu mă dau eu în vânt după lăcașuri de cult, dar acesta este deosebit. Situată pe malul Lacului Razelm, clădirea este vopsită în alb și bleu și poartă semețe cupole aurii, ce au în vârf semnul crucii, diferit de cel pe care îl știm noi. Crucea lipovenească are opt capete în loc de patru și este alcătuită cu ajutorul a trei lemne puse orizontal, în loc de unul singur.
Un interes deosebit l-au avut cititorii Discover Dobrogea și pentru povestirile despre satul Sf. Gheorghe din Delta Dunării, pe care le-am aflat de la ghidul de turism Eduard Acsente.
În timp ce caviarul este o delicatesă oriunde pe planetă, pescarii din Sfântu Gheorghe îl mâncau de foame, când nu aveau ce altceva să pună pe masă. Ba chiar făceau și plăcintă și tot felul de preparate cu icre negre, nu de moft, ci pentru că nu își permiteau să cumpere mâncare și trăiau doar din ce pescuiau. Eddy își amintește că mânca direct cu lingura caviar, când foamea îi dădea ghes.
Sunt impresionante fotografiile în care vedem pescarii, mai tineri sau mai în vârstă, cu fețele arse de soare, cu mâinile bătătorite de la atâta muncă și uscate de la apa de Dunăre, ajungând obosiți la amiază cu bărcile la mal, după o zi întreagă în care au stat pe baltă. Practic, acesta este modul în care își pot întreține familia, iar sărăcia este lucie în multe zone din Delta Dunării, iar localnicii se hrănesc de multe ori doar cu peștele pe care îl prind și cu icrele acestuia. Nu este deloc ușoară viața în deltă, iar peisajele superbe de care noi ne bucurăm, nici nu mai sunt observate de unii pescari, care sunt mai preocupați să aibă ce să pună acasă pe masă decât să admire priveliștea care nu-i mai impresionează.
Un kilogram de caviar de la peștii care trăiesc în libertate costă aproximativ 20.000 de euro, în timp ce icrele celor crescuți în acvacultură nu depășesc prețul de 2000 de euro pe kilogram. Se spune că Bill Gates când mergea în restaurant cerea icre de la Sfântu Gheorghe. Localnicii spun că s-a interzis pescuitul la sturion în România, pentru că le făceam concurență producătorilor. Cel mai mare producător de caviar de acvacultură este în Franța, iar de când România a intrat în Uniunea Europeană, în țara noastră perioada de prohibiție se tot prelungește și nu se mai poate pescui sturion.
La fel ca mulți dintre voi, am preferat să merg doar vara în Delta Dunării. Mare greșeală! Am descoperit că și toamna este foarte frumoasă această zonă, iar pescarii erau cam singurii care se bucurau de lipsa turiștilor și de apa liniștită.
Toamna scapi de țânțarii din deltă
Partea bună este că toamna nu mai sunt țânțari în deltă. Este greu să îți imaginezi acestă zonă fără țânțari, nu-i așa? Iar dacă ai inspirația să îți faci rezervare după ce te-ai asigurat că vremea va fi însorită, ai distracția asigurată.
Un ghid bun merită toți banii, afli multe informații și te bucuri altfel de deltă
De regulă, mergem în Delta Dunării, fie pentru pescuit, fie pentru a admira natura, păsările, nuferii, trestiile și sălciile plângătoare. Iar cum toamna nu mai sunt nici nuferi, nici prea multe păsări, toți ne gândim că doar pescarii sunt atrași de zonele din deltă. Greșit! Noi am reușit să facem două plimbări în cele două zile petrecute între ape, Uzlina-Sfântu Gheorghe și Uzlina-Crișan, în care ne-au însoțit doi dintre cei 10 ghizi profesioniști, Ionuț Călin și Eduard Acsente. Vi-i recomand cu mare drag. Sunt localnici, s-au pregătit ani buni pentru a asimila toate informațiile necesare pentru practicarea acestei meserii, cunosc multe povești din fiecare localitate, sunt adevărate enciclopedii și vorbesc ore întregi despre fauna și flora din deltă. Mai mult, cunosc fiecare canal în parte și te plimbă pe unde nici nu visezi vreodată să ajungi.
Artistul plastic Elena Orbocea trăiește în Tulcea și mi-a povestit că face parte dintr-o familie mixtă și își iubește foarte mult ținuturile natale. Având o mamă lipoveancă și un tată grec, Elena a îmbrățișat de mică tradițiile ambelor minorități din Dobrogea și ulterior a aflat că există mult mai multe. Tocmai de aceea, ideea realizării unei expoziții cu păpuși care să reprezinte toate etniile din spațiul dobrogean a încântat-o atât de mult, încât timp de 3 ani și-a petrecut timpul liber pentru a-și îndeplini visul. Pentru că iubește mult ținuturile natale și este mândră de multiculturalitate, de multitudinea minorităților din Dobrogea, de modul în care acestea trăisc într-o perfectă armonie de sute de ani, Elena Orbocea a dat creat 14 păpuși inspirate din tradiția și istoria acestei regiuni.
3 ani, 14 păpuși unicat
”Am luat lucrurile în serios, am făcut cercetare, am studiat în mod amănunțit costumele tradiționale, trăsăturile antropologice ale fiecărei etnii și rezultatul a apărut 3 ani mai târziu. 14 păpuși, fiecare reprezentând câte o etnie din spațiul dobrogean.”, spune Elena Orbocea.
Păpușile sunt unicat, respectă trăsăturile fiecărei etnii și sunt realizate integral de artistă, pe armătură de sârmă, îmbrăcate cu material textil, capul, mâinile și picioarele sunt din polimer și papier-mâché, iar costumele și broderiile sunt făcute manual de Elena. Proiectul a durat 3 ani și nu a constat doar în documentarea artistei privind costumele tradiționale ale etnicilor dobrogeni, ea a învățat să coasă diferite modele și a folosit tehnici diverse de abordare pentru a realiza ținutele păpușilor.
”Am încercat să merg pe caracteristicile generale ale costumului tradițional, însă, ca orice artist, mi-am pus amprenta pe creațiile inedite și am stilizat costumele în anumite puncte.”, a precizat Elena Orbocea.
Acestea au fost cele mai citite articole din 2018, de pe platforma Discover Dobrogea. Vă mulțumesc pentru aprecieri și vă aștept cu multe alte povestiri și materiale interesante și în 2019. Un An Nou plin cu multe reușite vă doresc să aveți!
