Tag: Daniel Renard

  • Hotelul Palace din Constanța, unitatea de lux în care se cazau, pe vremuri, oamenii bogați ai Europei

    Hotelul Palace din Constanța, unitatea de lux în care se cazau, pe vremuri, oamenii bogați ai Europei

    Unul dintre cele mai frumoase hoteluri din zona peninsulară a Constanței, Hotelul Palace, a fost construit din anul 1912 pentru a fi o unitate de cazare de lux, un spațiu de elită. Apariția sa este legată de inaugurarea Cazinoului din Constanța, deoarece, toți oamenii bogați ai Europei care ajungeau în oraș, doreau să se cazeze într-un hotel de lux.

    Hotelul Palace, o unitate de cazare de mare clasă, în urmă cu peste 100 de ani

    În primii ani ai secolului XX, turismul din fostul Tomis s-a îmbogățit cu un hotel de mare clasă. Este vorba despre Hotelul Palace, care avea o frumoasă deschidere spre ”Golful pescarilor”.

    hotel-palace-constanta

    Hotelul Palace a început să fie construit în anul 1912, la doi ani după deschiderea Cazinoului din Constanța. Există un contract de cesiune semnat de Primăria Constanța și Societatea Marilor Stabilimente, cea care administra Cazinoul, document potrivit căruia, cesionarul avea obligația să construiască un hotel cu 200 de camere, la cel mai înalt standard al hotelurilor din acea vreme.

    Trebuia să aibă foarte multe facilități, pentru că se preconiza să devină un loc în care să vină oamenii bogați ai Europei, care jucau la Cazinoul din Constanța și voiau să facă acest lucru cât mai discret.

    Astfel, în martie 1912, societatea i-a comandat arhitectului francez Edgar de Goué să realizeze proiectul pentru Hotelul Palace, pe spațiul ales pe strada Farului. Farul Genovez era atât de important la vremea aceea, încât, o perioadă a dat numele străzii.

    O reclamă din 1916 trecea în revistă dotările acestei moderne unități de cazare. Turiștii erau anunțați că hotelul are 250 de camere sau apartamente, lumină electrică, apă caldă și rece în fiecare cameră, săli de baie la fiecare etaj, sală de corespondență, sală pentru fumători, fabrică de gheață, serviciu de omnibuze-automobile și un celebru restaurant cu bucătărie româno-franceză. Puține unități de cazare se puteau lăuda cu astfel de dotări și facilități.

    Daniel Renard, arhitectul Cazinoului din Constanța, a fost cooptat în echipă

    Lucrările la Hotelul Palace au început greu, din cauza unor dispute legate de terenul pe care urma să fie ridicat, situat pe malul mării, despre care se spunea că nu va putea ține o astfel de construcție.

    hotel-palace-constanta

    Proiectat de la început pentru a fi o unitate de lux, hotelul a fost construit foarte bine, dovadă fiind faptul că el rezistă și astăzi, deși nu a fost restaurat de foarte mult timp.

    hotel-palace-constanta

    Deși se credea că planurile au fost realizate de către Daniel Renard, Hotelul Palace a fost proiectat de arhitectul francez Edgar de Goué. Pentru buna desfășurare a lucrărilor, ulterior, a fost implicat în echipă și arhitectul Daniel Renard, cel care a realizat Cazinoul din Constanța.

     

    hotel-palace-constanta

    Când a fost inaugurat, în 1914, Hotelul Palace era cel mai modern din Constanța și, o lungă perioadă de timp, a continuat să fie așa.

    Hotelul Palace avea facilități de lux pentru perioada în care a fost inaugurat

    Turiștii care se cazau la Hotelul Palace din Constanța aveau parte de facilități de lux, pentru acea vreme. Unitatea de cazare avea baie în fiecare cameră, un lucru extraordinar în perioada respectivă. Hotelul avea încălzire centrală, iluminat electric, dar și un mijloc de transport care ducea turiștii la gară și îi aducea, deși gara era la doi pași, pentru că se afla în zona actuală a palatului administrativ al Constanței.

    hotel-palace-constanta

    Toți chelnerii erau francezi și aproape că nu se vorbea limba română. Toată lumea trebuia să fie servită impecabil, pentru că existau niște reguli foarte stricte. Erau standardele la care Cazinoul se aliniase și, desigur, pe care trebuia să le respecte și Hotelul Palace.

    hotel-palace-constanta

    De asemenea, Hotelul Palace avea un mobilier foarte scump și o terasă pe care turiștii stăteau să admire marea. În plus, avea o bucătărie foarte bună, în care găteau bucătari români și străini. Totul făcea parte din acea bunăstare pe care o oferea participanților săi, frumoasa epocă Belle Époque, în perioada premergătoare primei mari tragedii a secolului trecut, care a fost Primul Război Mondial.

    Hotelul Palace a fost construit în stilul eclectic, specific Rivierei franceze

    Gândit să fie o anexă a Cazinoului, Hotelul Palace trebuia să acopere toate exigențele pe care Edgar de Marcay, un baron de origine belgiană care a condus Cazinoul și Societatea Marilor Stabilimente, știuse să le impună ca stil al stabilimentului.

    hotel-palace-constanta

    ”Alcătuit din 5, respectiv 6 etaje la nivelul fațadei dinspre mare, hotelul este construit în stilul eclectic specific Rivierei franceze. Fațada principală, concepută simetric și monumental, ca și întreaga clădire, are ca element central intrarea pe latura sudică, flancată de două console mari, prevăzute în partea superioară cu ghirlande de tip Empire.

    Fiecare nivel este individualizat: ferestrele de la parter au deasupra un arc ușor destins, cu cheie de boltă, etajul 1 alternează balcoane cu feronerie și zidărie, etajul 2 are un șir ritmat de balcoane cu feronerie pe console, următoarele niveluri sunt separate de o friză cu val grecesc, iar ferestrele ultimului nivel, semicirculare, cu mici balcoane și aceeași feronerie, sunt flancate de console masive, cu decorații și ghirlande despărțitoare. Fațada dinspre mare, mai înaltă, deoarece hotelul urmează panta malului, introduce o scară monumentală, în spirală, care ajunge până la nivelul de atunci al cheiului, deci al apelor mării.

    hotel-palace-constanta

    Inaugurat în iulie 1914, Hotelul Palace a avut încă de la început luxul necesar categoriei sale”, scria criticul de artă Doina Păuleanu, în cartea sa, ”Peninsula misterioasă”.

    Turiștii cazați în hotel erau răsfățați și li se îndeplinea orice dorință

    Legătura între Cazinoul din Constanța și Hotelul Palace a fost făcută de baronul Edgar de Marcay. Acesta avea experiența cazinourilor de la Monte Carlo și, datorită relațiilor pe care le-a avut aici cu diverși primari și prefecți, el a reușit să intre în protipendada constănțeană și să obțină, în 1912, concesiunea Cazinoului pentru o perioadă de 20 de ani.

    hotel-palace-constanta

    ”Baronul Edgar de Marcay a fost condiționat să ridice și un hotel de lux pentru jucătorii care veneau la Cazinou. Ea un hotel care avea lift, curent electric, iar dacă voiai un frizer la 12 noaptea, nu era nicio problemă. Practic, orice dorință a clienților hotelului era îndeplinită.

    hotel-palace-constanta

    De asemenea, era un hotel discret pentru cei care veneau să își toate averile la Cazinou. Nu avea saloane mari, nu se făceau recepții acolo, nici nu se dorea acest lucru. Hotelul avea și două intrări separate, astfel că dacă un bogătaș venea cu o doamnă care nu era neapărat soția sa, ei puteau intra pe uși diferite și se întâlneau la apartament.

    Era ideal pentru pariorii acelor vremuri și a fost foarte popular, astfel că era greu de găsit o cameră la Palace în sezonul estival. Familiile foarte importante preferau să stea acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, publicistul Cristian Cealera, autorul volumelor ”Poveștile Mării Negre”.

    Fostul hotel de lux al Constanței are nevoie urgentă de lucrări de restaurare

    Hotelul în care, pe vremuri, se caza elita României și a Europei, este, de ani buni, lăsat în paragină. Ultima restaurare a clădirii s-a făcut în urmă cu 50 de ani, când, imobilul a intrat în circuitul hotelier, după ce, ani buni, a fost naționalizat și a găzduit chiriași.

    hotel-palace-constanta

    În cel mai modern hotel de la malul mării, inaugurat în urmă cu 108 ani, din păcate, nici măcar o cameră nu mai are vechiul mobilier luxos de odinioară.

    subsol-hotel-palace-constanta

    Deși este o clădire foarte veche, în care nu s-au mai făcut investiții de zeci de ani, subsolul nu este foarte afectat de trecerea timpului, astfel că, potrivit specialiștilor, poate fi consolidat.

     

  • Pentru Cazino, istoria de acum 100 de ani se repetă, iar constănțenii pot decide soarta clădirii-emblemă a orașului

    Pentru Cazino, istoria de acum 100 de ani se repetă, iar constănțenii pot decide soarta clădirii-emblemă a orașului

    Despre dramele din viața Cazinoului din Constanța s-ar putea turna un film care să bată recordul la încasări. A cunoscut mărirea și decăderea de multe ori, știe ce înseamnă bogăția dar și sărăcia lucie. Problemele lui au început încă de când se afla în faza de proiectare și încă mai continuă. În orice țară civilizată, o clădire unică în lume ar fi o mină de aur pentru autorități. Noi îl lăsăm de mai bine de 15 ani să se degradeze și nu ridicăm un deget să îl recondiționăm. Dăm vina pe legi, pe licitații contestate și între timp, stăm cu mâinile în sân.

    Abia acum, după ani buni în care nimeni nu a făcut nimic pentru reabilitarea clădirii-simbol a Constanței, autoritățile locale au lansat un sondaj de opinie. Locuitorii pot să își spună punctul de vedere cu privire la sursa de finanțare, la viitoarea destinație sau dacă este necesară acoperirea cheltuielilor sale de funcționare și de mentenanță din activitățile asigurate în interiorul Cazinoului. Chestionarul îl găsiți aici și poate fi completat până la sfârșitul acestei luni. Cu toții ne văităm că este lăsat în paragină, tocmai de aceea ar trebui să completăm chestionarul. Chiar dacă părerea noastră nu va fi luată în seamă, este un exercițiu de civism prin care arătăm că ne pasă de soarta acestei bijuterii arhitecturale.

    În Primul Război Mondial, Cazinoul a fost distrus de o bombă și a fost reabilitat în ciuda problemelor economice

    Spuneam că istoria Cazinoului se repetă. Directorul Muzeului de Artă din Constanța, Doina Păuleanu mi-a reamintit că în Primul Război Mondial, cea mai frumoasă clădire din orașul de la malul mării a fost spital de campanie. Cazinoul a fost distrus după ce a căzut o bombă peste el. Cu greu a fost refăcut, deoarece se considera că repararea Cazinoului ar fi un lucru frivol, în situația în care spitale, școli și alte edificii trebuiau reparate din banii publici. Nici acum situația economică nu este prea bună, însă, reabilitarea clădirii este o prioritate, fiind un monument istoric cu o arhitectură unică în lume.

    Cazinoul, singura clădire din lume cu trei fundații

    Încă din faza de proiect, Cazinoul s-a confruntat cu probleme. Este singura clădire din lume care are trei fundații, astfel că nu poate fi eclipsată de niciun alt imobil din acest punct de vedere, spune istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu. A fost ridicat pe un promontoriu de pământ extras din mare și bătut cu maiul pentru a se tasa și a ajunge la densitatea specifică. Prima fundație a proiectat-o arhitectul Daniel Renard. Apoi, Daniel Renard a plecat împreună cu liberalii de la conducerea orașului și au venit conservatorii. Primarul Ion Bănescu l-a ales pe arhitectul Petre Antonescu pentru continuarea lucrării. El a avut o altă viziune, un alt proiect în stil național și a făcut al doilea rând de fundații pentru a-și pune opera în practică. Petre Antonescu este autorul Cazinoului din Sinaia, care, de altfel, este foarte frumos. S-a terminat mandatul, au venit alegerile, au plecat conservatorii și s-au întors liberalii la conducerea orașului. Daniel Renard a fost chemat să își continue lucrarea, iar când a văzut că i-a fost modificat proiectul, a zis: ”Mi-au fost stricate fundațiile!”, astfel că s-a făcut și al treilea rând de fundații. Acesta este unul dintre lucrurile care individualizează Cazinoul.

    Cazinoul din Constanța e construit pe o porțiune de teren extrasă din mare

    Cazinoul este original și unic în lume, pentru că e construit pe o porțiune de teren extrasă din mare, spune istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu. Ea apreciază că nicio altă clădire nu poate concura din acest punct de vedere cu bijuteria Constanței. Înainte de începerea lucrărilor, orașul se termina sus, unde acum este Bulevardul Regina Elisabeta, iar în locul în care se află acum faleza și Cazinoul, era marea. Promenada de la malul mării pe care ne plimbăm cu drag, constănțeni și turiști deopotrivă, a fost un proiect grandios conceput de prefectul acelor vremuri, Scarlat Vârnav. Anghel Saligny a fost cel care a avut curajul să îl pună în operă începând din 1903. Saligny coordona atunci lucările de construcție ale Portului Constanța. Pentru a fi realizată faleza din fața Cazinoului, a fost nevoie atât de geniul său și de experiența inginerilor portului, cât și de utilajele care au fost aduse din port cu această ocazie, afirmă Doina Păuleanu.

    În urmă cu mai bine de 100 de ani, autoritățile au împrumutat banii necesari pentru finalizarea Cazinoului din Constanța

    Suma estimată acum mai bine de un secol pentru construirea actualului monument istoric al orașului Constanța a depășit cu mult calculele specialiștilor, astfel că primăria a împrumutat bani pentru terminarea clădirii. Pentru că au fost cheltuită o sumă impresionantă, după inaugurarea Cazinoului în 1910, autoritățile au pus problema rentabilității sale. Primăria dorea să recupereze investiția majoră pe care o făcuse, iar în anul 1911 a concesionat imobilul unei companii care vărsa în fondurile Cazinoului o sumă substanțială în fiecare an.

    Cazinoul nu a fost o clădire apreciată la inaugurare, Renard era jignit permanent

    Arhitectului Daniel Renard i-au fost adresate foarte multe invective, mi-a povestit directorul Muzeului de Artă Constanța, Doina Păuleanu. Cazinoul însuși, spune ea, a fost făcut când profiterol, când dric. A fost derulată o campanie întreagă de denigrare. Era o clădire prea modernă pentru oamenii acelor vremuri. Era anul 1903, iar art-nouveau a apărut la Paris la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acest proiect s-a sincronizat cu ceea ce era mai nou în Europa timpului. Această noutate venea într-un oraș în care existau și elemente care considerau că noi trebuie să ne vedem de arhitectura noastră națională și să nu mergem pe lucruri care țin de acest limbaj modernist, spune Doina Păuleanu.

    Chiar și după deschiderea Cazinoului, clădirea a fost însoțită de o cohortă de invective. Cu siguranță, situația i-ar fi fost mai ușoară arhitectului Daniel Renard, dacă ar fi știut că un secol mai târziu, toată lumea va aprecia că opera sa este cea mai frumoasă clădire pe care o are Constanța.

    Cazinoul era locul în care lumea bună mergea la baluri, la jocuri de noroc sau la piese de teatru

    La începutul secolului trecut, balurile erau principalul mod de distracție pentru constănțeni și turiști. La Cazino, oamenii dansau, socializau, se întâlneau, se puneau la cale căsătorii, se cunoșteau persoane din diferite categorii sociale, spune Doina Păuleanu. Ea precizează că tot acolo se desfășurau și piese de teatru. Exista o sală mare pentru piese de teatru, chiar dacă avea o acustică proastă, de care se plângea toată lumea. În sprijinul lui Daniel Renard a venit la acea vreme Victor Ștefănescu, un arhitect important al cărui tată a înființat Opera din București și care știa exact ce trebuie făcut. Totuși, la acustică nu s-a putut umbla, pentru că era, totuși, un cazinou.

    Cazinoul a funcționat pe multiple funcțiuni și la diverse ore. Putea să fie și un loc de întâlnire pentru constănțeni și turiști și un loc de spectacole, de baluri sau de conferințe, dar în același timp își păstra funcția de cazinou, având sălile destinate jocurilor de noroc.

    Istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu, precizează că în Cazinoul din Constanța au funcționat de-a lungul timpului și restaurante de elită și cu ștaif, cofetării sau baruri. Un exemplu în acest sens, spune ea, este oferit în romanul ”Întunecare” de Cezar Petrescu, ce debutează cu o masă care a fost luată la Cazinoul din Constanța, unde chelnerii erau veniți de la Athénée Palace. Era un loc în care se etalau nume ale epocii, toaletele și bijuteriile, un spațiu al mondenității și al vieții boeme deopotrivă. Pe aceste două coordonate ar trebui să meargă din nou Cazinoul și și-ar îndeplini funcțiile în numele cărora a fost conceput și ridicat la malul mării, apreciază Doina Păuleanu.

    Conservarea și reabilitarea Cazinoului constănțean trebuie să reprezinte priorități pentru autorități

    Cazinoul trebuie să fie conservat. A fost o clădire foarte solidă, care a fost reparată cu simț de răspundere de mai multe ori de-a lungul istoriei sale. Începutul acestor degradări, spune criticul de artă Doina Păuleanu, a fost cauzat în primul rând de faptul că a fost tăiat de la lumină și căldură dar și din cauză că la un moment dat, s-au făcut niște încercări de a străpunge tavanul, pentru a vedea din ce sunt alcătuite zidurile și ce materiale trebuie folosite la reabilitare. Aceste orificii nu au fost acoperite și au determinat degradarea mai rapidă a clădirii. Fiind o clădire părăsită, geamurile au început să se spargă, oamenii și păsările au pătruns în incintă, astfel că lucrurile care puteau fi remediate ușor atunci, vor fi extrem de costisitoare și dificile în viitor. De ani buni, specialiștii atrag atenția că sunt necesare măsuri de conservare, întrucât monumentul se degradează foarte repede. Chiar și suma necesară refacerii clădirii, estimată la aproximativ 7 milioane de euro, a ajuns acum undeva la 10 milioane.

    Sunt multe de spus despre Cazinou, însă voi reveni și cu alte informații în articolele viitoare. Iar voi, nu uitați să completați chestionarul de pe pagina Primăriei Constanța, dacă vă pasă într-adevăr de soarta acestei bijuterii arhitecturale.

    Fotografii: Romain Veillon