Tag: craciunul pe stil vechi

Tradițiile care marcau Crăciunul pe stil vechi la ucraineni și-au mai pierdut, în timp, esența. Unele ritualuri au dispărut, dar multe încă se mai păstrează. Căciunul pe stil vechi este celebrat pe 7 și 8 ianuarie în comunitatea de ucraineni, după calendarul Iulian. Haholii sărbătoresc pe 6 ianuarie Svatâi Vecer sau Ajunul Crăciunului, când gospodinele fac ultimele pregătiri în casă și gătesc colacii pentru colindători.

Crăciunul pe stil vechi  la ucraineni și cina rituală de Svatâi Vecer

Svatâi Vecer reprezintă perioada în care familia se reunește înainte de Crăciunul pe stil vechi la ucraineni, dar și momentul în care sunt pomenite rudele decedate, pentru care, pe vremuri se păstra un loc la masă și se puneau tacâmuri. Pentru a se asigura că va fi belșug în gospodărie, ucrainenii așezau pe vremuri fân sub masă, dar și diferite unelte folosite adesea, precum topor, coasă, foarfece sau fusul pentru tors lâna.

”Pentru cina rituală de Svatâi Vecer, haholii pregătesc 12 feluri de mâncare de post. Nu lipsesc osvarul, un compot din fructe uscate și cucheaua, o fiertură de grâu amestecată cu miere şi nuci.

Pe masă sunt și piroghi, mici plăcinte coapte, umplute cu cartofi, cu dovleac sau cu varză, dar și pampuşché, pâinici care se rup cu mânile şi se servesc cu pastă de mac frecat, cu usturoi pisat, cu ceapă prăjită sau cu zeamă de sfeclă. Toate preparatele erau puse în același timp pe masă, pentru ca aceasta să fie îmbelșugată.

În unele localități, în seara de Ajun puteau fi consumate și produse pe bază de pește. La Sfântu Gheorghe, pentru masa de Veceră se pregăteau pirișché, niște colțunași umpluți cu șira spinării de la morun, care era conservată în timpul anului și apoi se fierbea și era folosită ca umplutură pentru acest tip de plăcinte. De asemenea, se mai făceau pirișché cu cartofi, cu varză, scordolea sau marinată”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Alexandru Chiselev, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea.

În noaptea magică, ucrainenii aflau cum va fi vremea în anul următor

În noaptea de Ajun, ucrainenii aprindeau candele și lumânări în casă, la icoană/pokutea sau în grajdurile animalelor.

Tot în noaptea magică, ei puteau afla cum va fi vremea tot anul următor, cu ajutorul unei cepe. Aceasta era desfăcută și pe fiecare din cele 12 foi atent pregătite se presăra sare. În dimineața Crăciunului, în funcție de apa lăsată în foile de ceapă, ei aflau dacă anul va fi secetos sau bogat în ploi.  Se spune că obiceiul este vechi de sute de ani și prognoza nu este niciodată greșită.

Exista și un ritual prin care, în funcție de modul în care arăta splina porcului se prevestea cum va fi vremea în anul următor. Porcul era tăiat în trecut cât mai aproape de Crăciun, în unele sate chiar în ziua Crăciunului. În acel moment se examina forma splinei. Dacă era îngustă la cap şi groasă la capăt, atunci urma să fie o iarnă grea.

În Ajunul Crăciunului, ucrainencele coceau colacii pentru colindători

În Ajunul Crăciunului  pe stil vechi, ucrainenii pregăteau pe vremuri copturile ritualice, respectiv colacii, care aveau de dimensiuni diferite și tradiționalul Crăciunel. La haholi, colacii jucau un rol esențial. Ei le erau oferiți ca dar colindătorilor, iar Crăciunelul le era dat animalelor, pentru sănătate și spor.

”Gospodinele coceau aproximativ 10–15 colaci mai mari, împletiţi, pentru grupurile de colindători adulți și pentru bărbații care colindau pentru biserică. De asemenea, ele pregăteau și aproximativ 80 de colăcei, pentru colindătorii copii sau necăsătoriţi. Când venea preotul să anunțe Nașterea lui Isus, batiușka era răsplătit cu o pereche de colaci.

Tot din Ajun se pregătea Crăciunelul sau hrestec cum îi spun ucrainenii. Acesta este o coptură în formă de opt sau de cruce, ţinută pe un cui, lângă icoană ”pokutea”, până la Bobotează, apoi era stropită cu aghiazmă și împărţită la animale, pentru sănătate și spor. Unele din aceste obiceiuri se mai păstrează și astăzi”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

Tinerii merg cu Vecera să anunțe Nașterea lui Isus

Crăciunul pe stil vechi la ucraineni are  o tradiție foarte veche. Potrivit acesteia, în noaptea de Ajun prevede ca tinerii să meargă în vizită cu Vecera la rudele mai în vârstă, pentru a vesti Nașterea lui Isus.

”Alt obicei al ucrainenilor în Ajunul Crăciunului este să meargă cu vecera. Copii trec pe la rude cu câte doi colaci și spun: Dobri vecer, sfati vecer, preimaite nașu veceru?/ Bună seara, sfântă seara, primiți vecera noastră? și li se răspundea: Praimaim vașu veceru!/ Primim vecera voastră.

Copii erau răsplătiţi cu hostenţea/duchide, daruri oferite de gazde: colaci, biscuiţi făcuţi la sobă sau nuci și mâncau din preparatele gătite de gazde pentru masa rituală din seara de Ajun. La ultima casă la care se mergea cu vecera se dădeau de pomană colacii pregătiţi. Era de bun augur pentru gazde, dacă primul vecernek era băiat.

De Crăciun, ucrainenii recreau în casă, staulul în care s-a născut Isus

Printre practicile de Crăciun/Rizvó, se remarcă recrearea simbolică a staulului în care s-a născut Hristos, prin aşezarea paielor cam de două degete, peste tot în casă şi în bucătărie.

”În satul Telița, se obișnuia așezarea sub icoană a fânului, sub forma unui pătuț, în care se afla un aluat antropomorf denumit Iisus. Aceste practici amintesc de scenele nativității de la catolici.

 Pe laviţă, la colţul unde este icoana se punea puţin fân din seara de Ajun şi trei colaci.

 În localitatea Sfântu Gheorghe se puneau paie și colac în spațiul de la icoană ”pocutéa”, apoi acestea erau date la animale la 40 de zile după Crăciun”, am mai aflat de la Alexandru Chiselev.

Crăciunul pe stil vechi și tradițiile ucrainenilor

”În dimineața Crăciunului pe stil vechi, ucrainenii merg la slujba de la biserică. Există și anumite ritualuri care erau practicate cu ceva timp înainte de marea sărbătoare.

În localitatea Sfântu Gheorghe, de Sfânta Varvara se punea grâu la încolțit într-o farfurie. Acesta se stropea în fiecare dimineața cu gura, pe nemâncate. Domnișoarele îl tăiau și îl prindeau la haine, înainte de a merge la biserică. Apoi, după slujbă, acesta era dat la vaci să-l mănânce, pentru sănătate.

În prima zi de Crăciun, pe 7 ianuarie se obişnuia vizitarea celor cei mai în vârstă membri ai familiei extinse: socrii, fraţii şi surorile mai mari. Se ofereau daruri soacrei, de exemplu o pereche de colaci, material de rochie sau pantofi”, a mai spus cercetătorul Alexandru Chiselev.

Obiceiul cel mai important de Crăciun este colindatul

Ucrainenii colindă doar în zilele de Crăciun, deoarece în ajunul marii sărbători ei merg doar cu Vecera. Se spune că obiceiul cu cea mai mare însemnătate din ziua Nașterii Domnului este colindatul.

”Copiii ”koleadniciki” sunt primii care merg cu colindul, lucru care se întâmplă până la prânz. Aceștia intonau colinde simple, cu tentă umoristică: Bihla telecika,/ Kak zbereznecika,/ Ta do ghiakika u dvir./ Ia tubi ghiaciku,/ Za kaliaduiu,/ Dai pirih,/ Iak ne daseș peroha,/ Vozimu vola za roha,/ A kobelku za ciubrenku,/ Tai povedu na Muhelku,/ Iz Muhelke u iarmarok,/ Dai ghiakiku pirijok!/ Calaci na hurt!/ Alerga vițica,/ Precum veverița,/ Până la unchieșul în curte./ Eu ție unchiule,/ Îți voi colinda,/ Dă plăcinta,/ Dacă nu dai plăcinta,/ Iau boul de coarne,/ Și iepușoara de coamă,/ Și-i duc la Muhelka,/ De la Muhelka la iarmaroc,/ Dă unchieșule un pirijok!/ Colaci la grămadă.

Mai pe seară, cetele de flăcăi/koleadniché, dar și bărbați, avându-l în frunte pe ”bereza”, un tânăr proaspăt căsătorit, mergeau în fiecare gospodărie cu colinde de inspirație religioasă.

Ei mergeau din casă în casă și colindau la icoană. Gazdele le ofereau cârnați, colaci, pe care îi înșirau pe un băț, dar și bani.

Prin oferirea colacului, toate dorințele de recolte bogate venite din partea colindătorilor erau răsplătite printr-un produs ce materializa recolta trecută, practic, dovada eficienței urărilor spuse în urmă cu un an.

Flăcăii și bărbații colindau timp de două zile, iar în a treia zi petreceau. Bărbații colindau pentru biserică și banii strânși îi foloseau pentru repararea lăcașului de cult sau pentru achiziționarea unor obiecte de cult”, a precizat Alexandru Chiselev.

În satul Letea, colacii se schimbau în neam

”Un aspect ritual interesant din satul Letea,  la Crăciunul pe stil vechi la ucraineni, este legat de schimbatul colacilor în neam. Plecând de acasă cu un colac destinat ultimei rude vizitate, acesta era luat de fiecare gazdă și înlocuit cu altul, în fiecare gospodărie vizitată.

Astfel se crea o legătură simbolică de-a lungul întregului neam, pe linie consangvină și spirituală și o rețea rituală care unea simbolic rudele, în seara de Ajun.

„Țineau foarte mult să-i vizităm. Dacă-i uitam se supărau. Și spuneau părinților: La ăla au fost, dar la mine nu. Așa că anul următor scriam pe caiet. Acum merg la nanu, apoi la unchiu, la mătușa, la bunica”

O astfel de secvență rituală se desfășura în satul Letea astfel: după ce terminau de colindat, gazda oferea colacul și banii conducătorului cetei, numit beréza. Acesta spunea cetei de flăcăi: A vi caleadnichí, schedaité șapocichi i crichiti: Dai Boje dai! / Iar voi colindători, scoateți-vă căciulile și strigați: Dă Doamne, Dă!

Înainte, la Letea, darul era foarte bogat la Crăciunul pe stil vechi la ucraineni. Nu se dădeau mulți bani, dar se ofereau multe produse. Colaci mari, frumoși, împletiți și rumeni. Gospodinele se întreceau să facă cei mai frumoși colaci pentru colindători. Primeam pișcoturi, mâncare, fructe, fiecare ne dădea ce avea, nuci, vin”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev.

Obiceiuri de Crăciun pe care ucrainenii le-au păstrat

Masa rituală din Ajun și mersul cu Vecera se păstrează în continuare, fiind cel puţin egale ca importanţă, cu obiceiul colindatului, în perioada Crăciunului pe stil vehi la ucraineni.

”În urma cercetărilor efectuate, am remarcat permanența unor preparate cu rol de marcă identitară, precum kuheaua și ozvarul, pe care le-am regăsit în toate gospodăriile.

Totuși, numărul de preparate s-a redus, dar s-a încercat să se păstreze un număr par de produse pentru Ajun. La Crăciunul pe stil vechi la ucraineni, unele produse sunt pregătite în casă, altele sunt procurate din comerț.

Preparatele din pește, precum știuca marinată sau prăjită, scordoleaua sau scrumbia nu lipsesc de pe masa haholilor din Letea.

Dintre celelalte preparate regăsite și degustate, amintesc: plăcintele de foi umplute cu varză sau dovleac, aluatul modelat sub formă de pasăre, pampușke și pirișke cu diferite umpluturi”, a afirmat cercetătorul Alexandru Chiselev.

Tradițiile de Crăciun pe care haholii le-au pierdut

Crăciunul pe stil vechi la ucraineni și-a pierdut, în timp, unele tradiții,  odată cu globalizarea și cu modernizarea localităților.

”Riturile ce marcau simbolic intrarea și ieșirea din sărbătoare și-au pierdut esența. Astfel, nu se mai păstrează cutuma așezării fânului în casă, pe laviţă sau a obiectelor cu valoare simbolică sub masă.

Practica mersului prin sat cu Vecera a căpătat în mod evident valențe legate de cultul morților, darurile cu care merg vecerniki fiind numite, în românește, colindițe pentru morți. Acestea constau în punguțe, pregătite pentru fiecare persoană ce urmează a fi vizitată, în care se regăsesc un colac, fructe, dulciuri și, obligatoriu, o lumânare.

Este clar că această tradiție a fost resemnificată, trecând de la ideea de cinstire a neamului, la cea de pomenire a morților familiei.

Practica de a duce colacul ultimei persoane, celei mai în vârstă, a dispărut, fiecare membru din neam primind un dar egal valoric.

Unele persoane încă mai pregătesc colaci și Crăciunelul în cuptorul din casă, însă, cei mai mulți cumpără colacii pentru seara de Ajun și pentru Crăciun de la magazinul din sat, comandați de la Tulcea sau Sulina.

Chiar în acest context, colacii nu lipsesc din gospodării, indiciu că semnificația lor nu s-a pierdut definitiv. Lipsa colacilor de casă trebuie corelată cu pierderea profilului agrar, în momentul de față nemaiexistând culturi de grâu în sat. Astfel, anumite gesturi care aveau rolul de a influența recoltele în anul ce urma, s-au diluat în timp.

Un alt element important este legat de faptul că rolul lui bereza, deși este mult mai puțin exprimat, a fost asumat de o fată, arătând evoluţia relațiilor dintre genuri în perioada contemporană. Aceasta conducea ceata de tineri, alegea ordinea colindării caselor, stabilea durata staționării – în momentul degustării produselor oferite de gazde și strângea darul în bani.

Dacă în trecut recompensa materială în perioada Crăciunului pe stil vechi la ucraineni era mai mult asimbolică, în prezent aceasta a devenit substanțială, înlocuind practic o serie de daruri în natură, cu bani”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Alexandru Chiselev, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea.

Fotografiile ne-au fost oferite de cercetătorul Alexandru Chiselev.

Discover Dobrogea vă dorește să aveți parte de Sărbători fericite!