Crăciunul în satele din Dobrogea aducea cu el o multe tradiții și obiceiuri, dar și o atmosferă de tihnă și de împlinire sufletească, pe vremea bunicilor și a străbunicilor noștri. Practic, toată suflarea satului aștepta marea sărbătoare, care coagula în jurul ei, întreaga comunitate.
Crăciunul în satele din Dobrogea avea, în primul rând, o componentă religioasă
Sărbătorile de iarnă aveau, în satele dobrogene, o componentă religioasă, pentru că este celebrată Nașterea Mântuitorului. Nu lipseau însă nici elementele cu valență precreștină, printre care mascarea colindătorilor.
„Casele dobrogenilor urmau un tipar planimetric cu tindă mediană și două camere, odaia curată și cea de dormit. Locuințele erau acoperite cu stuf în zona Deltei Dunării sau cu olană, în partea centrală a regiunii.
Odaia curată sau camera de oaspeți avea rolul de expunere a celor mai frumoase lucruri, care demonstrau nu neapărat bogăția, cât mai degrabă hărnicia femeilor respective, având în vedere că cele mai multe țesături erau realizate chiar în casă, la războiul de țesut.
În camera curată, la colțul dinspre Răsărit se punea la icoană Crăciunelul, o coptură pregătită pentru animalele din gospodărie, dar și colacii pentru colindători sau osvarul la ucraineni. Acest colț devenea, practic, un fel de mic altar al casei respective, fiind sacralizat în perioada sărbătorilor”, a declarat pentru Discover Dobrogea cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.
Cum se pregăteau dobrogenii pentru întâmpinarea Crăciunului
Dobrogea este recunoscută ca fiind un mozaic multietnic și multicultural, astfel că, pregătirea pentru sărbătoarea Crăciunului era diferită, în funcție de populație.
„Cu câteva zile înainte de marea sărbătoare a creștinismului avea loc primenirea casei, o curățenie generală realizată de gospodine. Apoi, urmau câteva elemente legate de pregătirea hranei. În primul rând sacrificiul ritualizat al porcului și pregătirea alimentelor pe care noi le considerăm acum tradiționale.
În privința sacrificiului porcului, în trecut, datorită faptului că mijloacele de păstrare a cărnii erau mult diminuate față de ziua de astăzi, animalul era sacrificat cât mai aproape de Crăciun, de foarte multe ori chiar în Ajunul marii sărbători, bineînțeles urmând un anumit ritual.
Acesta începea cu trasarea unui cerc, așa-zis magic, în jurul locului unde urma să aibă loc sacrificiul, apoi realizarea semnului crucii pe capul sau pe corpul porcului, după ce acesta a fost curățat și spălat pentru purificare și bineînțeles, Ignatul se încheia cu gustoasa pomană a porcului, o masă comunitară, obligatorie în toate cazurile în care are loc un sacrificiu”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.
Produse tradiționale și copturi rituale pregătite de Crăciun, în Dobrogea
Cu câteva zile înainte de Crăciun, în satele din Dobrogea avea loc pregătirea colacilor și a altor copturi rituale, extrem de importante în viața tradițională.
„Crăciunelul era o coptură în formă de 8 sau care reprezenta o figură antropomorfă. El era agățat, atât la români, cât și la ucrainenii din Dobrogea în cui, lângă icoană, urmând ca de Bobotează să fie oferit animalelor, pentru sănătate și prosperitate.
Crăciunelul era destinat exclusiv animalelor din ogradă. El era înmuiat în aghiazma mare, realizată de Bobotează și oferit animalelor, pentru ca acestea să aibă mană, vacile să dea mult lapte și să nască viței sănătoși, practic, să meargă sporul în casă și în gospodărie.
Românii, dar și alte etnii, cu excepția rușilor lipoveni, pentru masa rituală din Ajunul Crăciunului realizau „pelincile lui Isus” sau „scutecele Domnului”, niște foi coapte pe plită, unse cu sirop făcut din apă și zahăr, peste care se presăra nucă.
De asemenea, se preparau și „turtele Maicii Domnului”, din foi subțiri, coapte, unse cu zahăr și presărate cu nucă pisată, care erau împărțite ulterior pe o prescură sau pe un colac.
Și aspectul legat de cultul morților este foarte important, pentru că se spune că în această perioadă, cerurile se redeschid, sufletele celor decedați urmând să revină pe Pământ și să petreacă marea sărbătoare alături de membrii în viață ai familiei. În anumite comunități se punea chiar un scaun separat, ce rămânea neocupat și veselă, iar respectivii credeau că urmau să fie folosite de persoanele care au revenit temporar în viața lor, din lumea de dincolo”, a povestit pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.
Colindele se păstrează și azi în satele din Dobrogea
Unele tradiții se păstrează la nivel intim, familial, altele au început să se dilueze în societatea de astăzi, pentru că modernismul și globalizarea își spun cuvântul.
„Obiceiul colindatului se păstrează foarte bine în satele din Dobrogea. În Dobrogea de Nord avem la români, câteva colinde pentru care sunt folosite măști. De exemplu, în zona Dăieni-Turcoaia, tinerii umblă cu iapa sau cu moși, la Măcin ei merg cu oleleul.
La Luncavița și la Isaccea se colindă cu faimosul moșoi sau cu ceata de moșoi, iar la Rachelu se merge cu moșoaica. Pentru realizarea acestor măști se utilizează materiale naturale, precum tătăcuțele, care sunt înfrumusețate. Li se pun coarnele unui căprior sau ale unui berbec, iar mascatul respectiv dă și numele obiceiului din acea localitate, respectiv moșoiul, oleleul sau moșoaica.
Flăcăii merg în general cu colindul și păstrează acest obicei. La Luncavița s-a festivizat oarecum această tradiție și a devenit o defilare o moșoilor. În trecut exista un singur mascat, însă, în prezent, la Luncavița sunt vreo 12, iar personajele simbolizează lunile anului.
În ceea ce privește colindele, în spațiul dobrogean regăsim 160 din cele 193 de colinde repertoriate de Monica Brătulescu. Dar există câteva tipuri inedite, de exemplu colindul în care apare motivul flăcăului cu oaste sau a voinicului trecând Dunărea sau a Maicii Domnului căutându-și fiul răpit de Iuda sau urmărirea cerbului”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.
De Sfântul Nicolae se dădea startul pregătirilor pentru Crăciun
În jurul Sfântului Nicolae se formau cetele de colindători și aveau loc noi ierarhizări și asocieri între băieți. Unii ieșeau din după ce se căsătoreau și intrau în ceata bărbaților căsătoriți, iar flăcăii intrau în ceata respectivă și o completau.
„În această perioadă avea loc și un fenomen de educare al tinerilor, pentru că aceștia trebuia să învețe colindele la numeroasele repetiții, se realiza și recuzita, care consta în măști, bici, buhai și alte obiecte folosite în cadrul acestor obiceiuri. Se spunea că nicio casă nu trebuie să fie lăsată necolindată, pentru că era semn de rău augur.
Colindele erau vechi și foarte lungi, însă, din păcate, azi au început să fie înlocuite cu variante mult mai simple, poate chiar mai ritmate sau mai atractive pentru public. Lucrul cel mai frumos era bucuria gospodarilor de a te primi în casă pentru a colinda la icoană, de a petrece sau de a simți alături de gazde magia sărbătorilor și bucuria de a oferi în schimb, micile produse alimentare pe care acestea le pregăteau cu mare drag pentru colindători.
Cu mulți ani în urmă, în seara de Sf. Nicolae se puneau crenguțe de măr în apă, care serveau ulterior, de Anul Nou, drept sorcove. În unele localități se spunea că ramura pusă de un anumit membru al familiei, care înflorește prima, înseamnă că acesta va avea noroc în anul ce urmează”, spune Alexandru Chiselev.
Pe vremuri, dobrogenii nu împodobeau bradul de Crăciun
În mod tradițional, în casele din Dobrogea nu se împodobeau brazi de Crăciun. Aceștia au reprezentat un element de decor care a fost preluat ulterior, în primul rând în spațiul urban, apoi și în lumea satului. Pomul de Crăciun simbolizează trecerea unui an și venirea altuia, dar și faptul că totul se reînnoiește și întinerește.
Inițial, bradul de Crăciun era împodobit cu ornamente realizate tradițional, conuri de brad, nuci îmbrăcate în staniol, beteală confecționată acasă din hârtie creponată sau glase. Obligatoriu în vârful bradului de Crăciun era instalată steaua, care face trimitere la steaua care a condus cei trei magi către locul nașterii lui Isus. Apoi au apărut decorațiunile în magazine și acele fermecătoare globuri de sticlă și așa a evoluat împodobirea brazilor.
Cum își decorau dobrogenii casele, pentru a simți că că este Crăciunul
„În comunitățile de ucraineni, încă din Ajunul Crăciunului, aceștia adunau fân din căpițele din grădină și îl împrăștiau prin toate camerele casei. Prin acest gest, ei recreau staulul în care s-a născut Isus Christos, iar acest fân era ținut până de Bobotează, ulterior fiind oferit animalelor.
În alte comunități, la icoană se așezau colacii și gutuile. Acestea erau printre puținele elemente de decor, care prefigurau marea sărbătoare”, a afirmat cercetătorul Alexandru Chiselev.
În satele din Delta Dunării, fiecare etnie se pregătea în mod diferit pentru Crăciun
Localnicii din Delta Dunării nu mâncau doar pește de Crăciun. Ei creșteau și porci, pe care îi păstrau după tăiere în cavarma, în untură. Ei pregăteau însă și preparate din pește și făceau chiar și o răcitură din pește.
La Sfântu Gheorghe, de exemplu, de pe masa de Crăciun nu poate lipsi scrumbia marinată, iar italienii din localitatea Greci consumau pește afumat.
La rușii lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului anumite specialități culinare și nu aveau loc întâlniri. Ei țineau un post negru, urmând ca abia de Crăciun, după slujbă, să stea la masă.
În schimb, la ucraineni, în Ajun de Crăciun avea loc o cină rituală, numită Vecera, pentru care se pregăteau 12 feluri de mâncare de post, din care nu lipseau cucheaua, o fiertură de grâu îndulcită, osvarul, compotul din fructe uscate și fel de fel de plăcinte, chiar și o pampușcă, un fel de turtă mică, crestată astfel încât să creeze imaginea unui soare.
Credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian.
Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.
În prezent, datorită căsătoriilor mixte, asistăm la o dublare a sărbătorilor în foarte multe familii se sărbătorește și pe nou, dar sărbătorile sunt punctate și pe stil vechi, pe 6 ianuarie.
Pe vremuri, darurile de Crăciun erau simbolice
Darurile de Crăciun că erau mai mult simbolice, în satele dobrogene. Dacă vorbim despre darurile oferite colindătorilor, acestea se rezumau la colaci, fructe, gutui, mere, nuci și erau primite cu foarte mare bucurie.
”Toate acestea mergeau pe ideea reciprocității darului, colindătorul oferă prin urările sale bunăstare gospodăriei, iar gazdele trebuie să ofere la rândul lor, în schimb, un colac și diverse produse pe care acestea, chiar dacă nu le aveau la îndemână, le pregăteau cu mare drag.
De exemplu, în satul Letea, pentru colindătorii de Crăciun se pregăteau 80 de colaci mici și vreo 12 colaci mari pentru ceata de colindători de la biserică. Femeile lucrau cu trudă în acea perioadă.
Spre surprinderea și bucuria mea, în anul 2019 când am participat la sărbătorile de Crăciun pe vechi, în satul Letea, cele două cete de colindători strânseseră fiecare, în jur de 50 de colaci.
Aceștia se înșiră pe un băț foarte lung, pe o prăjină și sunt expuși în fața tuturor, deoarece este un motiv de mândrie cu două valențe. Pe de o parte, ei demonstrează la câte case au reușit să colinde, iar pe de altă parte, arată cât de harnice au fost gospodinele în realizarea acelor colaci”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.
Fotografiile ne-au fost oferite de Alexandru Chiselev, cercetător la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea.
Sărbători cu multe bucurii vă dorim!
