Clădirile de patrimoniu din zona Peninsulară a Constanței reprezintă o importantă moștenire care ne-a rămas din trecut. Mix-ul de culturi, religii și arhitecturi concentrat în Centrul Vechi al orașului de la malul mării este unic în lume. În Constanța Veche, găsești atât ruinele încărcate de istorie ale anticului Tomis, dar și casele și lăcașurile de cult ale etnicilor care au locuit în urmă cu 100 de ani și chiar mai mult, în această zonă. Deoarece se apropie Ziua Dobrogei, am făcut o plimbare în zona Peninsulară în compania Dianei Slav, cea care a lansat, în urmă cu 8 ani ”Constanța walking tour”, pentru a afla poveștile clădirilor de patrimoniu construite de minorități și de români, după Unirea Dobrogei cu țara, în noiembrie 1878.
Clădirile de patrimoniu ale comunității grecești sunt impresionante
În zona Peninsulară a Constanței a existat un cartier grecesc, până la începutul secolului XX. Acolo, întâlnim și acum Biserica Greacă, Școala Greacă și Teatrul Elpis, moșteniri pe care grecii ni le-au lăsat, alături de alte clădiri importante, precum casa Embiricos, Hotel Grand, casa Manicatide sau casa Hrisicos, unul dintre primele hoteluri ridicate de grecii din Constanța.
Clădirile de patrimoniu ale comunității elene rămân în istorie, deoarece grecii au construit în Constanța primele teatre, prima biserică, prima școală și primul cinematograf, astfel că și-au lăsat amprenta în această regiune minunată.
”Casa Embiricos, una dintre cele mai frumoase din Centrul Vechi al Constanței a aparținut familiei de greci Embiricos. Ei aveau o casă în Constanța și alta în Brăila, care nu este la fel de impozantă ca a noastră, dar a fost complet restaurată și este centru cultural.
Frații Embiricos făceau comerț cu cereale, iar după Primul Război Mondial au construit Palatul Navigației în Constanța, acum casa Embiricos. Ei au avut 4 nave, toate cu nume grecești și o linie transatlantică Constanța – New York.
Alături de fostul cartier bulgăresc de pe str. Gheorghe Șonțu ne atrage atenția o casă portocalie, care aparține comunității grecești, imobil care a fost Consulatul Grec în perioada interbelică.
O altă moștenire este o frumoasă casă a unui medic grec stabilit în Constanța, important pentru că a scris un fel de dicționar, o istorie a grecilor din Dobrogea prin anii 1900 și a fost premiat internațional pentru calitatea informației pe care a furnizat-o.
Casa este în stil Art Deco și are sub balcon o plăcuță pe care scrie Harry Goldstein, un arhitect foarte apreciat pentru tot ce a însemnat stilul Art Deco. După ce au venit comuniștii la putere, arhitectul s-a mutat la București și și-a schimbat numele cu unul românesc, după mamă, Horia Maicu și așa a proiectat în continuare și în București.
Pe Ecaterina Varga avem trei case aproape una de cealaltă, din 3 decade diferite: 1884, 1994 și 1904. Una este moștenire greacă, probabil a unui farmacist și pe frontonul casei scrie cu caractere grecești. Acestea ne arată că orașul se extindea mai spre nord, pentru că, inițial, toate erau concentrate în actuala zonă Peninsulară.
Zamfirios Chiriacu este o altă casă foarte interesantă din anul 1894, care are un basorelief cu un frumos cap de femeie. Următoarea casă este din 1884, construită cu 10 ani mai devreme și are inițialele A.M, care, în general, erau ale proprietarilor. Câteodată puteau fi și inițialele arhitectului.
Puțin mai sus, pe strada Ecaterina Varga este o altă locuință, care are înscris, într-un balcon mic din fier forjat, anul construirii, 1904, destul greu de observat.
Și fostul Hotel Grand are o poveste foarte frumoasă. Stavro Dumitriu a cumpărat terenul în 1912 și a spus că face un hotel de lux acolo. La acea vreme, lumea îi spunea că este nebun dacă realizează un spațiu de cazare situat la marginea orașului. Planurile au fost realizate de arhitectul francez Edgar de Goue, care a realizat și Hotelul Palace, iar clădirea, care beneficia de salon de mic dejun, apă caldă și electricitate în fiecare cameră a fost inaugurată în 1920 și a avut mare succes, chiar din momentul deschiderii.
Fiul lui Stavro Dumitriu a adus în Constanța reprezentanța mașinilor americane Ford pentru Balcani, care era chiar în actuala Piață Ovidiu, fostă Independenței. La acea vremea se dorea construirea unei fabrici de asamblare a mașinilor Ford în Constanța, pentru că aveam și portul aproape și puteau fi livrate autovehiculele foarte ușor, însă s-a deschis ulterior în București. Există fotografii de epocă în care erau aliniate în fața casei mașinile Ford, mari și negre, de tip Al Capone”, povestește Diana Slav, ghid de turism în Constanța.
Clădirile de patrimoniu ale comunității musulmane au farmecul lor oriental
Cele mai cunoscute și mai reprezentative dintre clădirile de patrimoniu ale comunității musulmane din Constanța sunt Geamia Hunchiar și Moscheea Carol I. Există, însă, fotografii foarte vechi în care putem observa locuințe construite din pământ, lipite una de cealaltă, care erau, probabil, înainte de 1878 în zona Peninsulară a Constanței.
Din anii 1881-1882, Primăria a modernizat zona Peninsulară și a avizat doar proiecte de construcție pentru case rezistente și etajate, care acum reprezintă multe dintre clădirile de patrimoniu din Constanța.
”Moscheea Carol I este legată de rege, pentru că lăcașul de cult a fost creat la cererea expresă a lui Carol I. El a dorit construirea moscheei, în semn de mulțumire pentru comunitatea musulmană, care a cerut, în mod oficial, prin intermediul unei scrisori publice, ca musulmanii să fie cetățeni ai României, nu ai Bulgariei.
Oficial se știe că stilul arhitecturii este egipteano-bizantin, un mix, pentru că, nefiind parte a Imperiului Otoman, nu mai trebuia să respectăm canoanele arhitecturale ale unei moschei.
Moscheea are câteva elemente cu influențe bizantine, inclusiv steaua bizantină cu 8 colțuri. Mai este un element, pe care eu l-am interpretat ca pe o formă de respect – brâul de pe clădire este de inspirație brâncovenească, după elementele vegetale folosite, însă, înăuntru avem lalelele, floarea națională a Turciei, dar ele sunt în poziție culcată, puse în bernă, cum s-ar spune.
Acest detaliu se poate lega cu cealaltă moschee, Geamia Hunchiar, care are lalelele pe ușă în poziție verticală, însă clădirea este construită din perioada otomană, în anul 1862.
Geamia Hunchiar este cel mai vechi lăcaș musulman de cult din orașul Constanța.
Pe ușa de la intrare, lalelele sunt în poziție verticală. Există și o placă originală, din 1865, montată în onoarea sultanului Abdul Aziz.
Pe placă putem vedea una dintre cele 99 de reprezentări pe care musulmanii le au pentru Allah.
O altă clădire care a aparținut comunității musulmane este casa cu semiluni a fraților Hagi de pe str. Negru Vodă. Intrarea inițială era centrată, pentru că imobilele sunt construite simetric, iar deasupra lor se văd semiluna și steaua. Erau casele a doi frați, negustori turci și, probabil, de aceea au fost făcute în oglindă, pentru că fiecare avea aripa lui de clădire. Inclusiv deasupra ferestrelor sunt elemente musulmane”, am aflat de la Diana Slav.
Moștenirea lăsată de membrii comunității armene este foarte importantă
”Casa cu lei” este cel mai cunoscut imobil pe care ni l-a lăsat moștenire un reprezentant al comunității armene. Ea a aparținut unui armean bogat, Dicran Emirzian, care avea un magazin denumit ”La Louvre”. La parterul acestei case a locuit multă vreme Lazăr Munteanu, unul dintre cei mai mari colecționari ai țării.
Constănțeanul Krikor Zambaccian, care era născut într-o familie de armeni, pe atunci adolescent, a observat prin ferestrele deschise ale Casei cu lei, tablourile de pe pereți. Nu știa ce este acolo, dar și-a dat seama că este ceva frumos și important.
A reușit să vadă acea colecție, iar contactul cu lucrările de artă i-a declanșat marea pasiune de o viață, astfel că a devenit cel mai mare colecționar român de artă. El a avut o colecție unică, pe care a dăruit-o statului român și care astăzi poate fi văzută în Muzeul Zambaccian din București. Specialiștii spun că Zambaccian era un Mecena al timpului său și a fost decorat chiar de Regele Mihai.
”Casa lui Krikor Zambaccian, construită între 1905-1910 poate fi văzută în Centrul Vechi al Constanței, iar ceea ce o face ușor de remarcat este mozaicul original de culoare roz, de pe fațada de la etaj”, am aflat de la Diana Slav.
Și Farul Genovez este o moștenire oarecum armenească, deoarece Artin Aslan, cel care a coordonat lucrările realizate de compania engleză era un constructor armean. El era ofițer francez de origine armeană și a fost implicat activ în războiul Crimeei.
Palatul Manissalian a aparținut unui armean foarte bogat, care făcea afaceri cu cereale. Casa Manissalian a fost și sediul Camerei de Comerț din Constanța, însă, în al Doilea Război Mondial clădirea a fost bombardată și ulterior a fost demolată.
”Se spune că Palatul Manissalian a fost mai luxos decât Casa cu lei, ambele având proprietari armeni și fiind proprietate privată. Bombardamentele au fost exact în zona palatului, Cazinoului și Catedralei și apoi au ajuns la Cuibul Reginei, pentru că nemții căutau, de fapt, rezervoarele de petrol din port. Clădirea a fost grav avariată, iar comuniștii au construit în locul ei un bloc. Manissalian a fost cel care a încercat să salveze cât mai mulți armeni, astfel că a făcut spital și orfelinat, pentru că, în 1915 erau multe familii destrămate”, povestește Diana Slav în tururile pe care le organizează în centrul vechi al Constanței.
Monumentele istorice ale comunității evreiești, cândva spectaculoase, sunt lăsate în ruină
Cartierul evreiesc era în zona Sinagogii, unul dintre cele mai spectaculoase lăcașuri de cult din zona Peninsulară a Constanței. În apropiere este un monument istoric, care se pare că a găzduit Primăria Constanța timp de câțiva ani, până când funcționarii s-au mutat într-un sediu nou, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Este vorba despre Casa Alleon, una dintre clădirile de patrimoniu din Constanța, cu o arhitectură deosebită, moștenire a culturii evreiești. Imobilul i-a aparținut lui Jean Gérard Amédée Alleon un francez bogat, de origine evreu sefard. Clădirea, care după Primul Război Mondial a dat și numele străzii pe care este ridicată, acum este abandonată.
”Comunitatea evreiască nu a avut mulți membri în Constanța, iar după al Doilea Război Mondial, ea s-a redus și mai mult, pentru că regimul comunist nu a fost prietenos cu evreii. Din acest motiv avem foarte puține amintiri de la această comunitate.
Între ele, este Sinagoga de rit Așkenaz, care este o ruină și Templul de rit Sefard, care, din păcate a dispărut complet. Mi-ar fi plăcut să avem mai multe clădiri ale acestei comunități. Eu, pentru a vedea o sinagogă funcțională, a trebuit să merg tocmai la Tulcea.
Templul Sefard, sinagoga care a dispărut, era construită în stil maur. Ea a fost folosită de nemți ca depozit de muniție, ceea ce pentru evrei a reprezentat pângărirea supremă. Potrivit obiceiurilor evreiești, nu trebuie să te mai atingi timp de 50 de ani de o clădire pângărită, ca să se curețe de păcate. Între timp însă, templul s-a degradat, iar cutremurul din 1977 l-a distrus și mai mult, după care a fost demolat”, a mai spus Diana Slav.
Bulgarii, comunitatea slab reprezentată în Dobrogea
Până în anul 1940, cartierul bulgăresc era lângă biserica minorității, în Constanța Veche. Comunitatea bulgară a solicitat Primăriei Constanța, în anul 1898, aprobarea construirii unui lăcaș de cult. Când s-a făcut schimbul de populație, biserica a fost preluată de Episcopia Tomisului. Ea a fost pictată din nou, iar inscripțiile în limba bulgară au fost înlăturate, fiind schimbate cu unele în limba română.
”Cartierul bulgăresc a fost în Constanța până prin anul 1940, pentru că, în urma celui de-al Doilea Război Mondial s-a făcut schimbul de populație. Bulgarii au fost duși, aproape peste noapte în țara lor și minoritarii români din Bulgaria au fost aduși cu forța în România. De aceea, în perioada respectivă s-a micșorat foarte mult comunitatea bulgară, care în Constanța mai are 18 membri. Ea mai este reprezentată în județul Tulcea, la Vișina și în alte localități”, spune Diana Slav.
Constanța s-a dezvoltat și a fost populată cu români, după Unirea Dobrogei cu țara
Nu doar minoritățile sunt reprezentative, când vorbim despre clădirile de patrimoniu din Constanța. Și românii au ridicat case frumoase, care sunt și acum admirate și fotografiate către localnici și turiști. Cele mai vizibile sunt pe Bulevardul Elisabeta, acolo unde toată protipendada își construia imobile.
După Războiul de Independență, autoritățile au dorit să populeze Constanța cu români. Mihail Kogălniceanu, din dorința de a aduce cât mai mulți români în Dobrogea, i-a invitat pe cei din mediul rural, cu promisiunea că le dă pământ. Pentru a da un exemplu privind potențialul orașului, Kogălniceanu și-a construit mai multe case în Constanța, pentru a da un exemplu, iar fiului său i-a cumpărat un conac la Murfatlar, acum monument istoric.
”Pe Bulevardul Elisabeta avem casa unui fost primar, Titus Cănănău, dar și pe cea a medicului comunal de la acea vreme, Nicolae Pilescu și a inginerului Camil Brânză, care a fost în echipa lui Anghel Saligny când s-a construit Podul de la Cernavodă. Culmea este că Anghel Saligny nu a avut casă lângă Cazinoul din Constanța, ci mult mai departe, pe strada Atelierelor.
Tot pe Bulevardul Elisabeta și-a construit una dintre locuințe și Mihail Kogălniceanu, însă aceasta nu a rezistat. În capătul străzii avea casa guvernatorul Dobrogei, Constantin Pariano, sediul actual al Muzeului de Sculptură Ion Jalea.
Bulevardul Elisabeta era zona în care locuiau românii și în care aveau casele funcționarii publici, de aceea avem toate numele românești: Șomănescu, Pilescu, unde acum este reședința arhiepiscopală, Mihail Kogălniceanu și mulți alții. Tot aici a fost construit și al doilea Cazinou al Constanței, al cărui administrator a fost fiul lui Ion Creangă, iar nepotul scriitorului, Horia Creangă a fost arhitectul Bucureștiului.
În perioada comunistă, Bulevardul Elisabeta s-a numit Carpați, iar pe Muzeul Ion Jalea încă mai există o plăcuță pe care scrie B-dul Carpați.
Ascunsă printre străzile din Centrul Vechi, poate fi văzută o casă cu o cupolă ca la geamie, care a aparținut unui român.
Se spune că a fost imobilul unui pictor și a dorit să îl construiască astfel, în onoarea Reginei Maria, care avea o afinitate pentru stilul musulman. De altfel, regina a folosit un element arhitectural similar, la vila pe care și-a construit-o lângă Palatul Regal din Mamaia”, am mai aflat de la ghidul de turism, Diana Slav.
Diana Slav iubește atât de mult Constanța, încât și-a tatuat-o pe braț
Diana Slav este inițiatoarea ”Constanța Walking Tour” și le prezintă turiștilor români și străini, dar și constănțenilor, clădirile de patrimoniu din Constanța și atracțiile din zona Peninsulară. Diana spune că, din toate tururile pe care le face, Nicolae Titulescu este strada ei preferată, pentru că acolo simte că se plimbă prin istorie.
Diana mi-a povestit că îi place atât de mult sediul primului Palat Comunal Constanța, în care funcționează acum Muzeul de Artă Populară, încât și l-a tatuat pe braț.
”Îmi place enorm clădirea aceasta, mi-am și tatuat-o pe mână, cu o bază care simbolizează valurile mării. Este o clădire importantă, din punctul meu de vedere. Este orașul Constanța stilizat și vreau să-l tatuez și în altă variantă”, a povestit Diana Slav.
În afară de clădirile monument istoric, Diana mi-a vorbit și despre alte lucruri pe care le-a descoperit sau le-a aflat și reprezintă curiozități ale Constanței.
Între altele, Diana mi-a arătat balcoanele cu șină de cale ferată, care sunt deasupra Restaurantului Ana și Ion din zona Peninsulară. Traversele de la balcoane au fost construite cu șine de cale ferată, iar unele sunt chiar ale companiei britanice Danube and Black Sea Railway. Când a fost dezafectată calea ferată, șinele au fost folosite pentru susținerea balcoanelor și era o modă la vremea aceea să fie folosite la structura de rezistență.
”Sediul companiei britanice Danube and Black Sea Railway, cea care a dezvoltat prima dată Portul Constanța, când eram sub dominația Imperiului Otoman, încă mai există în zona Peninsulară, deși a fost construit înainte de 1877. Clădirea a fost reabilitată și aparține Primăriei Constanța. Ea are ușa roșie și geamuri ghilotină, care se ridică, așa cum au britanicii. Englezii au venit în orașul nostru în 1857, când au făcut calea ferată Constanța-Cernavodă și apoi au dezvoltat portul”, spune Diana Slav.
Un alt lucru inedit, pe care nu îl observasem, este o firmă foarte veche, rămasă de prin anul 1920, pe o casă de pe strada Cuza Vodă. Pe ea scrie ”Franzelărie de lux” și datează, probabil, din perioada interbelică.
Tot Diana Slav mi-a arătat, pe strada C.A.Rosetti, vis-a-vis de Casa Alleon, o scurgere din piatră de pe vremea romană, care a fost luată de la Cetatea antică Tomis și refolosită la o clădire din 1890, cu același scop, de scurgere.
Tot în zona Peninsulară este și un capac de canalizare din anul 1924. Pe el scrie CANALISARE, pentru că vocabularul s-a schimbat în 1930 și abia atunci s-a scris canalizare.
Despre clădirile de patrimoniu din Constanța se pot pune extrem de multe lucruri, însă, acest articol este despre moștenirea pe care o avem de la etnicii care au trăit în zona Peninsulară în urmă cu un secol sau chiar mai mult. Mai multe povești despre clădirile din Centrul Vechi al Constanței puteți afla în cadrul tururilor organizate de Diana Slav.
