Discover Dobrogea

Tag: cetatea Tomis

Povestea vasului Christofle descoperit în „Mormântul cu oranți” de la Tomis

Exponatul lunii decembrie 2025 la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este vasul Christofle descoperit în „Mormântul cu oranți” de la Tomis.

În urma lucrărilor edilitare din iarna 1987–1988, în zona sud-vestică a Constanței, lângă actualul Hotel Maria, au fost identificate peste o sută de morminte care au lărgit considerabil aria cunoscută a necropolei romane de la Tomis. Printre acestea s-a remarcat un hipogeu pictat, descoperit în cadrul unei intervenții de salvare desfășurate în condiții dificile. Monumentul este alcătuit dintr-o cameră funerară (6,15 × 3,90 m; h. 2,90 m) precedată de un dromos în unghi, accesibil prin trepte de calcar. Pereții, construiți din piatră legată cu mortar specific epocii romane târzii, se păstrează până la 2,25–2,90 m și indică existența unei bolți prăbușite. Inventarul funerar, modest și fragmentar (amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz, resturi osteologice), permite datarea complexului între secolele IV–VI p. Chr.

Unicul artefact păstrat integral este un vas miniatural din bronz argintat cu interior aurit, descoperit pe prima treaptă a dromosului, la -1,45 m adâncime. Cu dimensiuni reduse și trei picioare scurte, piesa prezintă urme de coroziune accentuate și, mai important, o ștampilă în relief deteriorată deliberat din care se disting doar literele „STO” (Fig.2). Această incizare intenționată, fără legătură cu ritualul funerar roman, sugerează o intervenție modernă, menită probabil să mascheze originea obiectului. Caracteristicile paleografice ale marcajului, alături de urma de aurire și fragmente osoase de pasăre aflate la interior (posibilă ofrandă ulterioară), indică intruziunea piesei într-o fază post-romană.Analiza literației permite asocierea cu producătorul francez de prestigiu Christofle, activ din 1830, celebru pentru introducerea galvanizării cu argint în anii 1840. Evoluția marcajelor sale, de la ștampila cu balanță (1844–1935) la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” (după 1935), până la ștampila cu numele companiei, oferă un reper cronologic sigur.

Coroborarea datelor stratigrafice, tipologice și istorice susține ideea unei intruziuni din secolul al XIX-lea, într-un moment de intensă urbanizare a Constanței și de contact cu comunități occidentale. Astfel, vasul nu aparține inventarului funerar roman, ci reflectă un episod de reutilizare sau perturbare târzie a hipogeului. Această intrare accidentală ilustrează „biografia” complexului funerar, un monument folosit, modificat și reinterpretat de-a lungul a aproape două milenii.

Ingrid Petcu Levei, arheolog MINAC

December 11, 2025
Colonizarea greacă și războiul pentru Tomis

În cadrul procesului de colonizare început din sec. VIII a.Chr., grecii au întemeiat colonii în bazinul Mării Negre, numită la acea vreme Póntos Eúxeinos sau Marea Ospitalieră. Astfel de colonii au fost create și pe litoralul vest-pontic, în Dobrogea românească de astăzi.

Grecii din Milet au întemeiat mai întâi, în sec. VII a.Chr, Histria, cel mai vechi oraș atestat de pe teritoriul României. Tot milesienii au înființat ceva mai târziu, în sec. VI a.Chr, Tomisul, care a fost inițial un emporion, mic port de escală, dar care, mai târziu, din sec. III a.Chr. a evoluat într-un înfloritor polis.

În epoca elenistică, Tomis și-a început dezvoltarea economică bazându-se pe schimburile de mărfuri și pe tranzacțiile derulate cu populația băștinașă și a devenit un important oraș-port, parte a Confederației de Cinci Cetăți Grecești Vest Pontice numită Pentapolis.

Prima mențiune scrisă a existenței Tomisului o avem de la Memnon, un istoric ce a trăit în sec.II p.Chr. în Heracleea Pontica, oraș din Sudul Mării Negre. Într-o istorie a cetății sale natale, Memnon face câteva mențiuni referitoare la emporionul vest-pontic Tomis și la un important moment din viața acestei așezări. Acest episod tomitan menționat de către Memnon s-a petrecut undeva la jumătatea sec.III a.Chr., în intervalul anilor 256-254 a.Chr. (datarea cea mai probabilă).

Astfel, știm că la mijlocul sec.III a.Chr., Tomisul, mic dar important emporion, era disputat atât de Callatis, cât și de cetatea greacă Bizantyon. Callatisul mai ales era interesat să pună monopol pe tranzacțiile comerciale tot mai înfloritoare de la Tomis. Tomisul a încheiat cel mai bine acest război, iar în deceniile următoare a reușit să devină cetate autonomă, beneficiind și de numeroase alte avantaje.

Astfel, tot din sec.III a. Chr., la puțin timp după acest război, Tomis a început să își bată propriile monede de bronz și, câteva veacuri mai târziu a devenit cel mai important oraș al litoralului vestic și capitală a Scythiei Minor „prea strălucită metropolă a Pontului Stâng”, a declarat pentru Discover Dobrogea, educatorul muzeal din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Cristian Cealera.

October 21, 2024
Legenda lui Tomos, eroul eponim al Tomisului

În afara legendei argonauților, prezentată de către Ovidius, mai există un mit al întemeierii Tomisului. Este cunoscut și studiat de către specialiști, fiind corelat cu vestigii antice descoperite de-a lungul anilor. Potrivit acestui mit, numele de Tomis ar veni de la Tomos, un erou fondator al orașului, care este menționat în inscripții și care apare în numeroase emisii monetare locale din epoca romană a cetății.

Legenda lui Tomos, prezentat ca întemeietor al Tomisului

Astfel, Tomos este prezentat ca întemeietor al urbei, la mai bine de un secol distanță după poemul lui Publius Ovidius Naso.

Monedele cu întemeietorul Tomos apar în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 p.Chr.), continuă sub Marcus Aurelius (161-180 p.Chr.), și vor fi emise și sub dinastia Severilor (mai ales în timpul lui Elagabal/Heliogabalus (218-222 p.Chr.) și al lui Severus Alexander (222-235 p.Chr.).

„Pe toate aceste emisiuni monetare ale orașului roman Tomis, eroul apare pe avers, alături de legendă. Pe reversul monedelor sunt figurate cel mai adesea divinități (Demetra, Hermes, Athena, Eros pe delfin, Thanatos etc.), eroul Herakles sau ciorchini de struguri. Monedele poartă ca legendă inscripția Tomis Ktistes, «Tomos Întemeietorul… Ctitorul…».

În ceea ce privește inscripțiile, există în primul rând două epigrame în care Tomisul apare ca «orașul lui Tomos», precum și un al treilea izvor epigrafic, descoperit în Dobrogea și unde, din nou, este menționat numele său.

În epoca romană, Tomos era adorat de poporul urbei. Aflăm chiar dintr-o inscripție descoperită la Topraisar (sigur mutată de la Constanța) că eroul își avea în urbea sa și un heroon, un altar al său, unde i se puteau aduce ofrande. Se pare că acest lucru s-a petrecut în vremea lui Hadrian, succesor al lui Traian (117-138 p.Chr.) și în timpul căruia Tomisul a fost reședință a guvernatorului provinciei Moesia Inferior.

Cine a fost cu adevărat Tomos și dacă el a existat în realitate, nu vom ști probabil niciodată. Vestigiile descoperite ne arată însă clar că acum aproximativ 1800 de ani, la Tomis, el era considerat întemeietor al urbei. Ce legende despre el s-au pierdut în negura timpului, nici asta nu vom afla, poate, niciodată… Numele său, al lui Tomos, «cel cu suliță puternică», a supraviețuit, însă, pentru a îmbogăți misterul și povestea acestui oraș bimilenar.”, a declarat pentru Discover Dobrogea, educatorul muzeal din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Cristian Cealera.

October 21, 2024
Zidul de incintă al cetății Tomis, un reper istoric al perioadei antice

Chiar dacă nu a fost realizată, până acum, o reconstituire a cetății Tomis, vechile ziduri ale fortificației reprezintă un important reper istoric și o moștenire pe care o avem din epoca romană. Istoricii apreciază că zidul datează din secolele III – VI p.Chr., din epoca romană, construcția acestuia fiind începută în timpul împăratului Dioclețian și continuată în perioada domniei lui Constantin cel Mare, dar cercetările arheologice consemnează și o refacere amplă a acestuia sub domnia lui Justinian I.

Zidul de incintă al Cetății Tomis avea o grosime de aproximativ 3 metri

Lungimea vechiului zid de incintă al cetății Tomis, calculată de la Poarta Mare din zona plajei Modern, până la intersecția B-dului Ferdinand cu str. I.G.Duca, este estimată de arheologi, la aproximativ 800 de metri.

Singura zonă în care acesta poate fi observat, pe o porțiune de 100 – 150 de metri, este în Parcul Arheologic din Constanța. „Turnul măcelarilor” din acest parc și un alt turn descoperit de specialiști pe str. Mihail Kogălniceanu, sunt datate în secolul IV p.Chr.

Cu o grosime de aproximativ 3 metri pe anumite porțiuni, zidul a fost construit din piatră și mortar, la exterior fiind folosite blocuri masive de piatră.

O mare parte din zidul antic se află sub actualele construcții ale orașului nou, însă, o importantă descoperire a fost făcută în februarie 2022, când, chiar la intrarea în Teatrul de Stat Constanța, au fost găsite, sub pardoseală, bucăți din zidul de incintă al cetății Tomis, care a fost datat în secolul III p.Chr., dar sunt și porțiuni din secolele IV și VI, la care s-au adăugat turnuri.

Descoperirea de la Teatrul de Stat Constanța este foarte valoroasă, confirmând arheologilor traseul drept al zidului de incintă al cetății Tomis, care merge către poarta de S-V a vechiului oraș, prevăzută cu două turnuri.

De-a lungul timpului, încă din antichitate, din zidul de incintă al cetății Tomis a fost luată foarte multă piatră, folosită chiar și la construcția clădirilor, astfel că acesta nu este întreg.

October 20, 2024
12 cetăți din Dobrogea care merită să fie vizitate

Nu trebuie să fii pasionat de istorie pentru a te îndrăgosti de numeroasele cetăți din Dobrogea, după ce le afli poveștile. În aceste fortărețe găsim frânturi despre trecutul strămoșilor noștri, despre modul în care trăiau și se manifestau, uneori chiar și despre ceea ce își doreau anticii. Cetățile din Dobrogea, reprezintă, pentru vizitatorii de orice vârstă, o călătorie prin istoria antică.

Histria, una dintre cele mai importante cetăți din Dobrogea

Histria este primul oraș cunoscut pe teritoriul țării noastre, întemeiat de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr., ca port la Marea Neagră. El a fost distrus în secolul VII d.Hr., de invaziile avaro-slave.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii.

Histria este o cetate extraordinară, care oferă vizitatorului ziduri de incintă, turnuri, poarta mare a orașului, poarta mică și foste basilici din epoca romano-bizantină. Tot la Histria pot fi văzute cartierele în care locuiau coloniștii greci, dar și zona lor economică.

Muzeul Histria adăpostește cele mai frumoase, deosebite și importante piese sau monumente de arhitectură descoperite în interiorul cetății romano-bizantine.

O vizită la Histria înseamnă o vizită efectiv în istoria unei cetăți care a dăinuit timp de 12 secole.

12 cetăți din Dobrogea – fortăreața medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului.

Dintre toate cetățile din Tulcea, fortăreața de la Enisala este cel mai vizitat obiectiv turistic din județ.

Cetatea Tropaeum Traiani, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi nu putea lipsi din top 12 cetăți din Dobrogea, fiind unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța.

Tropaeum Traiani este un complex de monumente, format din cetatea Tropaeum Traiani, monumentul Tropaeum Traiani și muzeul de la Adamclisi. Startul ține de primul război dintre daci și romani și de bătălia care s-a dat pe platourile de acolo.

Victoria a fost a romanilor, iar Traian a hotărât, la finalul celor două războaie, să construiască un monument triumfal, care să celebreze victoria și totodată să impună respect tuturor celor din jur, care s-ar mai fi gândit vreodată să pună sub semnul întrebării autoritatea imperială.

După război a avut loc ridicarea cetății. Aceasta a fost construită pe locul unei foste așezări locale a populației getice. Cetatea a urcat destul de repede la rang de municipium și a rămas acolo până undeva la începutul secolului al VII-lea.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important. Soclul statuii împăratului Traian și toate piesele descoperite în cetate, se află la Muzeul Tropaeum Traiani, din localitatea Adamclisi.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman de la vărsarea Dunării în mare

Dintre numeroasele cetăți din Dobrogea, castrul militar roman Halmyris a fost un punct important. Ea se află în apropierea localității Murighiol, iar turiștii care trec prin localitate și au ca destinație Delta Dunării, n-ar trebui să o ocolească.

Cetatea Halmyris este o fortificație romană, care a existat în perioada cuprinsă între secolele I-VII d.Hr. Este una dintre locațiile care găzduiește basilica în care au fost găsite moaștele primilor sfinți creștini din Dobrogea, Epictet și Astion, dar și situl cunoscut drept ”Satul Corăbierilor”. Aici, a fost descoperit inclusiv portul cetății.

De-a lungul secolelor, Cetatea Halmyris a mai fost denumită Talamonium și Salmorus, toate cele trei nume fiind traduse prin sărătura sau sărăturile. Numele îi vine de la golful cu apă sărată, care în antichitate se afla în zona cetății.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris. În vremea aceea, marea era la aproximativ 3 km distanță, iar Dunărea curgea pe lângă fortăreață și de acolo se vărsa în mare.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris.

Cetatea Capidava, fortăreață importantă în sistemul roman de apărare

Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative cetăți din Dobrogea, o fortăreață de la frontiera Dunării de Jos.

Castrul roman Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

În Cetatea Capidava au fost descoperite numeroase vestigii, dar și peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Cetatea Argamum le oferă turiștilor o lecție de istorie și un peisaj spectaculos

Dintre numeroasele cetăți din Dobrogea, Argamum-Orgame este o fortificație de care turiștii sunt atrași ca un magnet. Se spune că orașul Orgame este prima așezare atestată istoric din România, deși mulți specialiști afirmă că Histria este cea mai veche.

”Cetatea Argamum se află în județul Tulcea, la 8 km de localitatea Jurilovca, în punctul Capul Doloșman. Este o cetate grecească, menționată în sec. V de Hecateus din Milet, ca Orgame-Poli, fiind considerată prima așezare cu caracter urban de pe teritoriul României.

Sunt arheologi și istorici care spun că Histria ar fi prima așezare cu caracter urban, dar, dacă ne referim strict la documentele istorice, Argamum este menționată prima dată în secolul al V-lea.

Cetatea Argamum le oferă celor care o vizitează un peisaj extraordinar și ne ajută să ne transpunem în timp, pentru că este vorba de epoca romană. Situl a existat între secolele I și sfârșitul sec. VI, aici fiind o așezare urbană de epocă romană foarte importantă, care suprapune vestigiile de perioadă greacă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

În interiorul cetății Argamum-Orgame au fost descoperite 3 basilici paleocreștine, iar în afara sitului, în zona necropolei antice grecești se află și cel mai vechi mormânt grecesc din tot bazinul Mării Negre.

Fortificația bizantină Vicina de la Păcuiul lui Soare, una dintre cetățile din Dobrogea mai puțin vizitate

Cetatea de la Păcuiul lui Soare este în mare parte acoperită de apele Dunării.

Situl arheologic este localizat în partea de nord-est a insulei Păcuiul lui Soare, în dreptul dealului Dervent, la granița dintre județele Constanța și Călărași. Insula se află la aproape 12 kilometri de Ostrov și la 9 km de Sucidava sau Pârjoaia cum i se spunea inițial localității.

Cetatea bizantină Vicina a fost întemeiată de împăratul Ioan Tzimiskes în anii 971-972, pe o suprafață de 3-5 hectare, ca bază navală și fort de apărare al imperiului. Flota de la Păcuiul lui Soare avea rolul de a împiedica invaziile celor care ar fi venit de la gurile Dunării pentru a ataca orașul Dorostolon, capitala themei bizantine din această zonă a imperiului.

La începutul secolului al XI-lea, cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare și-a pierdut caracterul de bază navală, iar în interiorul ei s-a desfășurat o intensă viețuire, care a durat până în prima jumătate a secolului al XV-lea, în momentul ocupării Dobrogei de către turci, cu o întrerupere în secolul XII.

În cadrul cercetărilor efectuate în 1956 s-a descoperit că porțiunea păstrată din cetatea insulară este mărginită în partea de nord-est de un zid lung de 42 de metri, iar spre sud-est de un alt zid a cărui lungime măsura 240 de metri și avea o înălțime de 5-6 metri.

Poarta și portul cetății sunt acum în pădurea de pe insula Păcuiul lui Soare, însă, când este multă vegetație ele nu pot fi văzute prea ușor. Doar aproximativ 10% din fosta fortăreață mai poate fi văzută. Ea a fost ruptă și acoperită de apele Dunării.

Cetatea Dinogeția, un important punct turistic în Dobrogea

Înconjurată de bălțile și gârlele pe care le formează Dunărea în apropierea localității Garvăn din comuna Jijila, Cetatea Dinogeția este amplasată într-o zonă spectaculoasă, la fel ca multe dintre cetățile din Dobogea.

”Fortăreața romană și bizantină de lângă satul Garvăn a fost locuită în perioada romană, între secolele I-VI și în perioada medie bizantină, între sec. X-XII.

Cetatea Dinogeția este foarte cunoscută datorită investigațiilor arheologice realizate în perioada interbelică, dar și în perioada recentă”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Fortificația este situată pe o mică insulă, denumită de către localnici ”Bisericuța Garvăn”. Fiind amplasată între ape, fortăreața avea avantajul unei apărări naturale.

Turiștii care ajung la Dinogeția pot observa zidul de incintă, care are o grosime de 3 metri și este străjuit de 14 turnuri. De asemenea, vechea fortăreață păstrează și ruinele unei bazilici.

Cetatea antică Tomis ne oferă multe informații despre istoria orașului romano-bizantin

În cetatea antică Tomis pot fi văzute numeroase vestigii. În centrul Constanței poate fi vizitat Edificiul Roman cu Mozaic, o construcție cunoscută în toată Europa, în primul rând prin mozaicul care se păstrează aici.

Poetul Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și implicit pentru intrarea sa în istorie. Publius Ovidius Naso a fost exilat în anul 8, din Roma în cetatea Tomis, al cărei țărm spunea că este pustiu.

Se spune că orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar ”numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia. Unii istorici au apreciat că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Cetatea Ibida, cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

”Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu.

Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

Cetatea Ibida a durat din sec. IV până în sec. VII, cam 3 secole, după care avem urme ale bizantinilor, iar de prin sec. XIV găsim locuințe medievale în vechea cetate abandonată.

Tot la vest, în perimetrul necropolei romano-bizantine este o necropolă medievală, cam de sec. XVII-XVIII, foarte bogată în monede, atât orientale cât și otomane”, a declarat pentru Discover Dobrogea, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cetatea Noviodunum, un sit cu numeroase legende

Fortăreața Noviodunum din localitatea Isaccea era una dintre cetățile din Dobrogea foarte accesate în perioada medievală și în cea antică. Cetatea Noviodunum se află pe lista siturilor arheologice din Dobrogea, selecționate pentru evaluare, în vederea includerii în dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

”Cetatea Noviodunum este un sit pluristratificat, cu locuire din perioadă preistorică, plecând din perioadă romană, apoi medie bizantină și ulterior perioada otomană.

Interesant pentru vizitatori este să afle că era sediu al Flotei Romane de Dunăre și una din așezările importante ale provinciei Scythia, care avea titlul de municipium. Noviodunum era un oraș destul de important, un loc în care au fost martirizați foarte mulți dintre cei care îmbrățișaseră creștinismul, noua credință apărută în sec II-III d.Hr.

Noviodunum este un sit cu o suprafață uriașă, care ajunge undeva la 600 de hectare, însemnând orașul propriu-zis, zona de așezare civilă și zona de necropolă.

De asemenea, este o zonă în care au ajuns de-a lungul timpului împărați romani și sultani otomani, care au trecut pe la Isaccea să traverseze Dunărea în campaniile lor, iar acestea nu sunt niște legende, ci realități istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, șeful Biroului de Arheologie Preventivă din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Carsium de la Hârșova așteaptă să iasă la lumină

Sunt multe cetăți din Dobrogea care merită să fie promovate, iar printre ele se numără și fortificația Carsium de la Hârșova. Castrul a fost ridicat din vremea împăratului Traian, pe unul din dealurile care sunt în jurul orașului modern și face parte din ansamblul de fortificații construite în perioada Imperiului Roman, de-a lungul limes-ului dunărean.

”Cetatea Carsium este acoperită, în mare parte, de cartierul de locuințe. Chiar dacă nu pot fi văzute multe elemente din vechea fortificație, locul pe care este amplasat fostul oraș este spectaculos, deoarece se suprapune cu rezervația naturală Canaralele din Portul Hârșova.

Inițial a fost un castru de pământ, transformat apoi în castru de piatră, a devenit ulterior o adevărată cetate care a funcționat, în mare parte, în perioada epocii târzii. Cetatea a avut o istorie lungă, până în epocă medievală, chiar până în secolul al XIX-lea.

Acum, se mai păstrează câteva vestigii, printre care ”turnul comandant”, care se poate vedea de pe șoseaua dintre Hârșova și Constanța. Pot fi observate și zidurile de incintă, dar și o serie de alte construcții care au fost scoase la lumină, însă, arheologii așteaptă să înceapă săpăturile la Cetatea Carsium Hârșova, pentru a descoperi mai multe vestigii istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Nicolae Constantin, responsabilul științific al șantierului de la Cetatea Carsium Hârșova.

Dobrogea este un teritoriu fabulos din punct de vedere al descoperirilor arheologice, iar cercetătorii spun că oriunde ai băga cazmaua în această regiune, trebuie să iasă un fragment ceramic.

Cetățile din Dobrogea sunt adevărate pagini de istorie, peste care au trecut sute și chiar mii de ani. Între timp, multe fortărețe s-au deteriorat, au fost parțial distruse și trebuie să fie reabilitate.

January 18, 2022
Mormântul lui Ovidius, misterul neelucidat al Constanței

Locul în care a fost amplasat mormântul lui Ovidius în vechea cetate Tomis, reprezintă și acum, după mai bine de 2000 de ani, una dintre cele mai mari enigme legate de legendarul poet.

Mormântul lui Ovidius nu va fi găsit, probabil, niciodată

Pentru un poet atât de mare, care a fost bine primit la Tomis și învățase chiar limba geților, care a scris poeme în această limbă, însă, din păcate nu au fost păstrate, este ciudat faptul că nu cunoaștem locul în care a fost îngropat.

Arheologii constănțeni spun că mormântul poetului nu va fi găsit, deoarece Tomisul din timpul lui Ovidiu era foarte mic din punct de vedere al dimensiunilor, raportat la orașul de astăzi. El se întindea pe o zonă care nu are configurația actuală a țărmului, care, în vremea lui Ovidiu era cu totul altfel.

O parte din țărm este acum în poziție submersă, în timp ce Tomisul lui Ovidiu era întins până în dreptul Pieței Independenței, Piața Ovidiu de astăzi.

Mormântul lui Ovidius a fost distrus încă din antichitate

Este posibil să nu mai existe deloc, pentru că, în general, necorpolele se făceau în afara zidurilor cetății, iar cetatea s-a tot mărit.

Limita cetății Tomis era, în perioada romano-bizantină târzie, pe locul fostului Hotel Continental. Astfel, zona de necropolă a devenit zonă locuibilă.

La acea vreme însă, când se extindea zona locuibilă dincolo de necropolă, nu se păstrau niciodată mormintele, deoarece se considera că este normal ca locuințele să ocupe acel spațiu.

Se presupune că mormântul lui Ovidius nu mai există încă din antichitate. Odată cu lărgirea spațiului cetății, chiar dacă mormântul marelui poet a fost unul elegant, cu însemne care să arate poziția lui privilegiată în lumea antică, acesta nu mai există.

Căutat vreme îndelungată de arheologi, mormântul lui Ovidius nu a fost găsit niciodată. Știm sigur că Ovidius a fost la Tomis și că aici a fost înmormântat, la porțile cetății. Totuși, acestea s-au mutat tot timpul către nord, zona spre care întotdeauna creștea orașul și au ajuns, în perioada romano-bizantină, acolo unde este farmacia Miga.

Destinul lui Publius Ovidius Naso a fost legat de Tomis, de Constanța

Influența personajului legendar Publius Ovidius Naso a fost extraordinară în urbea marină, pentru că destinul său a fost legat de vechea cetate Tomis, devenită ulterior orașul Constanța.

Ovidius a fost exilat de Augustus în anul 8 din Roma în cetatea Tomis, o mică așezare cu statut urban, al cărei țărm spunea că este pustiu. Drumul a fost lung și anevoios, astfel că Ovidiu a călătorit aproape 6 luni pentru a ajunge la Tomis.

Diferența dintre Tomis și Roma era foarte mare, astfel că nefericirea sa este foarte ușor de înțeles.

El a făcut în mod constant apel la clemența împăratului, inițial Augustus, ulterior, din anul 14 Tiberius, care nu i-au acordat clemența, iar poetul a murit la Tomis în anul 17 sau 18, trist și neconsolat.

Destinul lui a fost impresionant. El a fost unul dintre cei mai mari poeți ai umanității. Chiar și Shakesperare purta în buzunarul redingotei sale, un volum de poeme scrise de Ovidiu.

Ovidiu a fost un personaj extraordinar, iar destinul său nefericit a lăsat loc unei compasiuni generale care s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor.

Ovidius, inițiatorul literaturii de exil

Ovidiu mai are încă un mare merit. El a inițiat un gen literar care va deveni deosebit de important de-a lungul secolelor următoare. Este vorba despre literatura de exil.

Publius Ovidius Naso a fost primul care a scris literatură de exil și a făcut acest lucru de aici, de la Tomis, prin Tristele și Ponticele pe care le-a expediat la Roma.

Poetul Ovidius, brand-ul orașului Constanța

Ovidius a rămas legat de viața cetății timp de multe secole scurse după moartea sa, iar în perioada modernă, el a devenit brand-ul orașului Constanța.

Primul prefect al administrației românești instalată în Constanța în 1878, Remus Opreanu, a avut ideea să îl întrupeze pe Ovidius într-o statuie, pentru a deveni brand al cetății noastre.

Remus Opreanu a avut idei extraordinare și a dorit să aducă ordine în această zonă, care fusese timp de mai bine de 450 de ani inclusă în Imperiul Otoman.

Sarcina lui a fost dificilă, dar a avut mai multe idei, una dintre ele fiind realizarea statuii lui Ovidiu.

Ea a fost făcută de renumitul sculptor italian Ettore Ferrari și a fost dezvelită în anul 1887. Chipul marelui poet latin a fost realizat după o stampă veche, întrucât nu existau imagini cu acesta. Ovidius este sculptat în poziție meditativă, îmbrăcat în togă romană. O copie fidelă a statuii a fost inaugurată în anul 1925 la Sulmona, orașul în care s-a născut poetul.

Statuia situată în faţa Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa a fost demolată de mai multe ori şi apoi repusă pe soclu.

Ovidius scria că orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă

”Orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia.

Fratricidul Medeei, preluat probabil din opera de exil a poetului latin, figurează într-un compendiu de mitologie din secolele I-II intitulat Biblioteca lui Apollodor. Se spune că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și, implicit, pentru intrarea sa în istorie.

May 3, 2021
Cetățile din Constanța, o călătorie prin istoria antică

Cetățile din județul Constanța reprezintă pagini de istorie, peste care au trecut sute, ba chiar mii de ani. Între timp, ele s-au deteriorat, au fost parțial distruse și multe dintre ele trebuie să fie reabilitate. Nu trebuie să fii pasionat de istorie pentru a te îndrăgosti de cetățile constănțene, după ce le afli poveștile.

Cetățile din Constanța și 4 trasee turistice spectaculoase

Toate drumurile spre cetățile din județul Constanța pornesc de la anticul Tomis. Atât localnicii, cât și turiștii care ajung în cel mai mare oraș de pe malul mării pot descoperi și locurile frumoase, încărcate de istorie.

Cercetătorul științific Gabriel Talmațchi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a declarat pentru Discover Dobrogea, că există 4 trasee cu plecare din Constanța, pentru cei care doresc să viziteze, împreună cu familia, locuri extraordinare.

”Românii, dobrogenii trebuie să-și cunoască istoria, cu bune și cu rele, cu tot ce s-a întâmplat în provincia Istro-Pontică.

În cetățile din Constanța găsim frânturi, pasaje despre trecutul strămoșilor noștri, despre modul în care trăiau și se manifestau, uneori chiar și despre ceea ce își doreau anticii.

Sunt multe cetăți în județul Constanța, iar pentru vizitarea lor am identificat 4 trasee, de o zi sau de două zile, pentru cei care vor să meargă pe urmele înaintașilor noștri”, a precizat Gabriel Talmațchi.

Cetatea antică Tomis, punctul de plecare către traseele istorice

În general, punctul de plecare, către cetățile din județul Constanța este Tomisul, de la care se poate ajunge spre nordul, centrul și vestul județului, dar și în sudul acestuia.

”În vechea cetate atică Tomis pot fi văzute multe vestigii, care ne transmit multe despre istoria orașului romano-bizantin. În zona centrală sunt urmele lăsate de antici și poate fi văzut zidul de incintă al cetății romane-bizantine.

Tot în centrul Constanței poate fi văzut Edificiul Roman cu Mozaic, o construcție cunoscută în toată Europa, în primul rând prin mozaicul care se păstrează aici. El este printre puținele mozaicuri păstrate care au o astfel de dimensiune, o lucrare similară, puțin mai mare ca suprafață o găsim doar în Italia.

Un traseu de o zi spre cetățile Histria și Ulmetum

Pornind din vechiul Tomis, turiștii și localnicii pot face un traseu de o zi, spre nord, la cetățile din Constanța, Histria și Ulmetum.

”Histria este primul oraș cunoscut pe teritoriul țării noastre, întemeiat de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr. ca port la Marea Neagră. El a fost distrus în secolul VII d.Hr., de invaziile avaro-slave.

Este o cetate extraordinară, care oferă vizitatorului ziduri de incintă, turnuri, porți, poarta mare a orașului, poarta mică, foste basilici, pentru că și acolo vorbim de epoca romano-bizantină. Tot la Histria pot fi văzute cartierele în care locuiau coloniștii greci, dar și zona lor economică.

Pe lângă aceasta, imediat în vecinătate se află un muzeu. Muzeul Histria adăpostește, ca orice muzeu de sit, în general, cel mai frumoase, deosebite și importante piese sau monumente de arhitectură descoperite în interiorul cetății romano-bizantine.

O vizită la Histria înseamnă o vizită efectiv în istoria unei cetăți care a dăinuit timp de 12 secole. Spre exemplu, Tomisul nu s-a bucurat de aceeași continuitate și de aceeași istorie lungă, așa cum o are Histria. Săpăturile care s-au făcut acolo de 100 de ani, începute de Vasile Pârvan, au permis în timp salvarea unor monumente, păstrarea și conservarea acestora și restaurarea lor, acolo unde a fost cazul. De aceea, o călătorie la Histria este o călătorie în timp, agreabilă și plină de informații.

De la Histria, pe traseul de întoarcere ar putea fi făcută o oprire în comuna Pantelimonul de Sus, la cetatea Ulmetum. Aceasta este a doua cetate din Dobrogea, care a fost săpată de Vasile Pârvan la începutul secolului XX. El este cel care și-a mutat inclusiv vagoneții cu care se căra pământul la Pantelimon, la Ulmetum, tocmai pentru a se putea face respectiva săpătură. În apropiere se află o rezervația naturală Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei, un loc de care mulți se îndrăgostesc după ce ajung acolo.

Ulmetum este o cetate mai mică, o fortificație care era așezată pe unul din drumurile centrale imperiale de epocă romană. Ea adăpostea, în general, unități militare de cavalerie, care aveau rolul de a interveni în cazul în care se întâmpla ceva vizavi de siguranța negustorilor și a cetățenilor romani care circulau pe drumul central imperial din provincie.

Teritoriul dobrogean făcea parte din provincia romană Moesia Inferior. Cetatea de astăzi păstrează, la o scară mai mică decât Histria și alte cetăți, turnuri, clădiri militare, un pretorium, o serie de foste zone pentru comerț.

În interiorul cetății Ulmetum, ca de obicei în jurul unui punct de trecere unde era pază militară, locul s-a transformat și într-un nod comercial, unde se făceau diferite schimburi. În general, produsele agrare erau folosite pentru aceste schimburi. Există un zid de incintă și mai multe porți pe care le avea cetatea. Turiștii pot să petreacă o după-amiază foarte plăcută și agreabilă în ceea ce a fost odată fortificația de la Ulmetum”, a povestit cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Cetatea Callatis, Mangalia de astăzi

Un alt traseu de o zi, pe drumul spre cetățile din județul Constanța, poate fi spre Mangalia, în vechea cetate Callatis, cum se numea înainte colonia greacă și apoi orașul roman și romano-bizantin.

”În interiorul orașului de astăzi sunt destule insule, zone, în care s-au păstrat vestigiile cetății antice începând din epoca elenistică, până în cea romană. Este vorba despre ziduri de incintă și de biserici. Acolo este o bazilică foarte bine păstrată și rară ca tip de arhitectură de tip sirian, care poate fi vizitată. Zona centrală a Mangaliei este plină cu astfel de monumente.

Nu trebuie uitat nici Muzeul de Istorie de la Mangalia, care adăpostește o serie de descoperiri arheologice, multe dintre ele din zona necropolelor, a cimitirelor de epocă greacă și romană, care au fost refăcute în interiorul muzeului. Sunt reconstituiri, care de obicei le plac foarte mult copiilor, pentru că ei pot vedea cum arăta vechea cetate, ce fel de piese erau, la ce serveau ele, dincolo de explicațiile pe care le dă cineva.

Dincolo de Mangalia, la Albești, tot spre sud, există o fortificație de perioadă greacă, așezată la acea vreme în zona de influență pe care o avea Callatisul și care a funcționat doar pentru epoca greacă. Ea avea un rol de avanpost, o unitate militară pentru apărare a spațiului de influență economică al cetății.

Aici, se strângeau în mare parte resursele solului, grânele care urmau să ajungă apoi în cetate, la Callatis, fie pentru folosința cetățenilor orașului, fie pentru exporturile de cereale care se făceau atunci. Știm despre exportul de cereale și de pește, pe care îl făceau coloniile din vestul pontului, precum Histria, Tomis și Callatis. Din documentele vremii am aflat că astfel de produse ajungeau până la Atena”, am mai aflat de la cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Cetățile Capidava și Carsium, atracții turistice în județul Constanța

Un alt traseu spre cetățile din Constanța este spre Cernavodă. Pornind din vechiul Tomis spre autostrada A2, se ajunge la Cernavodă. Acolo este un muzeu cu numeroase obiecte specifice epocilor istorice.

”Din acest an, muzeul de la Cernavodă se va dezvolta, prin apariția unei alte clădiri în apropiere, care va fi dedicată neoliticului și culturii Hamangia. Gânditorul și perechea sa, dar și alte realizări excepționale ale artei preistorice, au fost descoperite la Cernavodă.

De la Cernavodă se poate ajunge la Capidava. Cetatea a făcut parte dintr-un program de restaurare și conservare, care a fost finalizat. Cei care au vizitat cu ani în urmă cetatea Capidava vor vedea o mare diferență între cetatea de atunci și cea restaurată de astăzi.

Din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai expresive cetăți pe care le avem, raportat la timpurile istorice. Restaurarea, refacerea zidurilor, a unor construcții, alei, vechi drumuri din interiorul cetății, a porților de intrare, toate s-au făcut foarte frumos și merită ca acest obiectiv turistic să fie vizitat.

Următorul punct pe acest traseu este cetatea Carsium, situată în Hârșova. Pe unul din dealurile care sunt în jurul orașului modern este ridicată o cetate încă din vremea împăratului Traian.

Inițial a fost un castru de pământ, transformat apoi în castru de piatră, a devenit ulterior o adevărată cetate care a funcționat, în mare parte, în perioada epocii târzii. Cetatea a avut o istorie lungă, până în epocă medievală, chiar până în secolul al XIX-lea.

În baza unui tratat, cei din Imperiul Otoman au aruncat-o în aer. A fost o înțelegere în acest sens, dar, din păcate a fost distrus castrul în mare parte. Se mai păstrează și acum câteva vestigii, printre care turnul comandant, care se poate vedea de pe șoseaua dintre Hârșova și Constanța. Putem observa și zidurile de incintă, dar și o serie de alte construcții care au fost scoase la lumină în urma săpăturilor arheologice.

De la cetatea Carsium, priveliștea este extraordinară, pentru că acest castru este situat pe o zonă înaltă, iar panorama este spectaculoasă, cu o vizibilitate pe zeci de kilometri de jur împrejur, iar în fața ei, la bază, este Dunărea”, a afirmat cercetătorul științific Gabriel Talmațchi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Tropaeum Traiani, cetatea lui Traian și complexul de monumente de la Adamclisi

Un alt traseu spre cetățile din Constanța este către Adamclisi, acolo unde împăratul Traian a întemeiat un municipiu.

”Un traseu, de suflet pentru mine, este Tropaeum Traiani, pentru că mare parte din activitatea mea arheologică ține de această cetate.

Plecarea se face din Constanța, cu destinația Tropaeum Traiani. În alți ani, un alt loc de oprire pe această rută era la Bisericile din cretă de la Murfatlar. Din păcate, ele nu pot fi vizitate, deoarece starea lor de conservare nu este deloc bună. Urmează să se realizeze și aici un proiect de conservare și restaurare, astfel încât acest obiectiv turistic să poată fi vizitat.

Este vorba despre un complex de bisericuțe din secolele X-XI, epoca romano-bizantină, o perioadă a migrațiilor. Locul a fost ales de călugării care au crezut că acolo pot fi mai aproape de Dumnezeu. În bisericile din cretă există foarte multe inscripții în diferite limbi, ceea ce înseamnă că prin zonă treceau mulți oameni de diferite etnii. Tot acolo găsim scrieri ale popoarelor nordice, ale vichingilor.

Tropaeum Traiani este un complex de monumente, format din cetatea Tropaeum Traiani, monumentul Tropaeum Traiani și muzeul de la Adamclisi. Startul ține de primul război dintre daci și romani și de bătălia care s-a dat pe platourile de acolo.

Victoria a fost a romanilor, a lui Traian, care a hotărât la finalul celor două războaie să construiască un monument triumfal, care să celebreze victoria și totodată să impună respect tuturor celor din jur, care s-ar mai fi gândit vreodată să pună sub semnul întrebării autoritatea imperială.

Monumentul este excepțional la scara întregului imperiu, pentru că nu există altul cu o asemenea dimensiune. O formă de celebrare a victoriilor o cunoaștem din Franța de astăzi, Galia anterioară, din timpul împăratului Augustus, care a trăit cu 100 de ani înaintea lui Traian, dar altceva după aceea nu există.

Într-un muzeu de la din Roma, o sală întreagă este dedicată monumentului cetății și în general complexului de la Tropaeum Traiani, pentru că lumea arheologică din Italia arată respect față de acest monument.

După război a avut loc ridicarea cetății. Aceasta a fost construită pe locul unei foste așezări locale a populației getice. Cetatea a urcat destul de repede la rang de municipium și a rămas acolo până undeva la începutul secolului al VII-lea.

Muzeul Tropaeum Traiani este extraordinar, pentru că în interiorul său se păstrează tot ceea ce este original din monumentul triumfal. În muzeu, vizitatorii fac o călătorie prin poveste, pentru că monumentul cuprinde de jur împrejur o serie de imagini, denumite metope, care prezintă șirul evenimentelor ce duc spre finalul bătăliei și câștigarea acesteia de către oastele lui Traian pe platourile de la Adamclisi. Pe lângă acestea, mai sunt numeroase obiecte descoperite și expuse în interiorul muzeului.

Spre capătul acestui traseu este cetatea de la Păcuiul lui Soare. Foarte puțină lume cunoaște această cetate, care este exact vizavi de mânăstirea Dervent, iar pentru a se ajunge la ea, se traversează Dunărea, cu barca. Nu există un sistem clasic prin care se poate ajunge la această cetate, dar în zonă sunt barcagii care, contra unei sume modice te pot trece dincolo de apă.

Păcuiul lui Soare este o cetate ridicată în secolul X de armata bizantină, care a funcționat aproximativ 30-40 de ani. Rolul ei era acela de a controla trecerea de vase pe Dunăre.

Cetatea era foarte importantă, pentru că în apropiere se afla Durostorum, actualul oraș Silista, unde erau cantonate unități militare care trebuia să facă față valului populațiilor migratoare.

Fiind realizată de militari, cetatea Păcuiul lui Soare a fost ridicată foarte repede. Interesant este faptul că este construită într-o tehnică pe care o putem vedea la Constantinopol, de către meșteri care făceau parte din cadrul armatei. Din păcate, o parte din cetate este sub apă și doar o porțiune din cetatea originală poate fi văzută astăzi”, spune cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Acestea sunt locurile istorice mai importante și mai cunoscute, dar în județul Constanța există și alte cetăți, precum Sacidava, în apropierea localității Dunăreni sau Sucidava, de la Izvoarele.

Dobrogea este un teritoriu fabulos din punct de vedere al descoperirilor arheologice, iar cercetătorii spun că oriunde ai băga cazmaua în această regiune, trebuie să iasă un fragment ceramic. În România, poate doar zona Sarmisegetuza Regia mai aduce atât de multe vestigii pe metrul pătrat.

January 12, 2021
Legendele legate de numele orașului antic Tomis și mitul argonauților

Multe povești au apărut în legătură cu proveniența numelui pe care îl purta orașul antic Tomis, actualmente Constanța. De la mitul argonauților, la mitul eroului fondator al Tomisului sau asocierea unor cuvinte grecești folosită pentru a denumi zona stâncoasă situată pe malul Mării Negre, fiecare cercetător a venit cu propira concluzie. Toate sunt interesante, tocmai de aceea merită să fie expuse în acest articol, astfel încât să cunoaștem toate variantele.

Orașul antic Tomis și mitul argonauților

Dacă este să vorbim despre povești și legende, e plăcut să ne amintim ce a scris poetul Ovidius despre orașul antic Tomis și întemeierea acestuia. Este, de fapt, una dintre puținele mărturii care au rămas în legătură cu nașterea și botezul acestei localități de la malul mării. Potrivit legendelor, totul se leagă de călătoria argonauților în Colchida. ”Numele denumirii orașului Tomis este legat de legenda argonauților, prin fratricidul comis de Medeea asupra fratelui ei Absyrtos, cu scopul de a întârzia corăbiile regelui Aietes, tatăl lor, care s-au oprit pentru a recupera trupul tânărului să îl înmormânteze”, a precizat pentru Discover Dobrogea arheologul Traian Cliante. Astfel, de aici s-a ajuns să se vorbească de Tomis, ca despre locul în care a fost ciopârțit Absyrtos. În mitologia greacă, argonauții au fost 50 de eroi, care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus. Ei l-au însoțit pe Iason în faimoasa expediție organizată de acesta la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care i-a cerut să îi aducă Lâna de Aur. Echipajul a fost însoțit și de Medeea, care era îndrăgostită de Iason.

Poetul Ovidius în orașul Tomis

Orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar ”numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia. Fratricidul Medeei, preluat probabil din opera de exil a poetului latin, figurează într-un compendiu de mitologie din secolele I-II intitulat Biblioteca lui Apollodor, scrie criticul de artă Doina Păuleanu în cartea sa „Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței“. Se spune că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și implicit pentru intrarea sa în istorie. Publius Ovidius Naso a fost exilat în anul 8 din Roma în cetatea Tomis, al cărei țărm spunea că este pustiu. ”El a făcut în mod constant apel la clemența împăratului, inițial Augustus, ulterior, din anul 14 Tiberius, care nu i-au acordat clemența, iar poetul a murit la Tomis în anul 17 sau 18, trist și neconsolat”, precizează Doina Păuleanu.

Argonauții și Lâna de Aur

Expediția argonauților face parte din istoria și toponimia Constanței. De asemenea, stâncile Medeei care mărginesc faleza și cartierul constănțean care poartă și acum numele prințesei din îndepărtatul ținut al Colchidei, continuă să fie un reper simbolic în mentalul colectiv al Europei și al lumii, scrie criticul de artă Doina Păuleanu în „Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței“. Considerată garant al puterii, al imortalității, bogăției și fecundității sau doar talisman, Lâna de Aur devine, grație strălucirii sale supranaturale cu reflexe de purpură, simbol al regalității, precizează Doina Păuleanu.

Peninsula pe care s-a ridicat cetatea Tomis a fost pomenită în legenda argonauților, primii navigatori care au ajuns în această zonă pentru Lâna de Aur. ”Athamas, regele legendar al Tebei și soția sa Nephele, zeița norilor, au avut doi copii, pe Phrixos și pe Helle. Deși fericită o vreme, familia se destramă, iar regele se recăsătorește cu Ino, mama altor copii. Resentimentele ultimei soții se transformă rapid în ură și în dorința de a-i lichida pe cei doi frați moștenitori.

Ca să-i salveze, mama lor îl trimite în ajutor pe Chrysomallos, berbecul cu lână de aur, un fiu al lui Poseidon înzestrat nu doar cu darul de a vorbi, ci și cu acela de a pluti în văzduh, chiar dacă nu avea aripi. Copiii încalecă berbecul și zboară spre nord, peste pământ, stânci, codri și ape, deasupra unei mări. Deși sunt îndemnați să nu privească în jos, Helle se dezechilibrează, cade în valuri și se îneacă în locul numit de atunci Hellespont sau Dardanele.

Speriat și îndurerat, Phrixos ajunge în Colchida, Georgia de astăzi, țara lui Aietes, pe malul râului Phasis și jertfește berbecul înaripat în cinstea zeilor, dăruindu-i regelui blana acestuia. Lâna de Aur este imediat atârnată într-un stejar din pădurea sfântă a lui Ares, zeul războiului, fiind păzită, alături de gărzi, de un dragon.

Medeea, Iason și argonauții au reușit să fure lâna și au fost urmăriți de rege pe mare. Pentru că exista riscul de a fi ajunși, argonauții au debarcat în zona stâncoasă, locul în care faleza face și astăzi un cot lângă statuia lui Eminescu, la stâncile Medeei. Aici, Medeea îl taie în bucăți pe copilul Absyrt și îl aruncă în mare, iar capul l-a înfipt într-o prăjină și l-a așezat pe un loc înalt pentru ca regele să îl poată vedea.

Athamas s-a oprit din urmărirea argonauților, și-a căutat fiul în apele mării și l-a îngropat. Medeea, împreună cu Iason și argonauții a reușit astfel să fugă cu Lâna de Aur”, povestește Doina Păuleanu în cartea ”Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței”.

Tomis, o combinație de cuvinte grecești

Desigur, nu toți cercetătorii admit că numele dat pentru orașul antic Tomis provine de la legenda argonauților, însă toți au ajuns la concluzia că Tomisul a fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr. Unii consideră că denumirea localității vine de la o combinație de cuvinte grecești din vocabularul vechi, care puteau să aducă sau nu cu numele Tomisului.

Radu Vulpe de exemplu, ajunge la concluzia că, de fapt, Tomis vine de la locul stâncos, de la stânca ascuțită, așa cum se vedea acest promontoriu de pe corăbiile celor care se apropiau de Tomis. De aici își capătă orașul numele de Tomis, iar până în ziua de astăzi, teoria este perfect acceptată, a precizat pentru Discover Dobrogea arheologul Traian Cliante.

În varianta tomitană publicată de Ioan Adam, ca parte a unei monografii dedicate urbei, ”Colchii cari însoțiseră în goană pe regele Aetes au colonizat pe colțul acela de mal și au fondat orașul antic Tomis, al cărui nume este tras din cuvântul grecesc ”temno”care înseamnă a ciopârți, adică locul în care a fost ciopârțit trupul fiului de rege.”

Tot în greacă însă, Tomis vine de la ”tomos”, tăietură, bucată și ”tomeis”, cuțit, lamă, Tomis însemnând marginea de lume în care a fost exilat Ovidius: ”Iată de ce Tomis i s-a spus acestui loc, pentru că aici o soră și-a tăiat fratele în bucăți”, scria poetul latin. Indiferent de proveniență, numele a fost uitat în decursul timpului și înlocuit cu cel de Constanza, apoi Constanța, cu diferite variații.

Mitul eroului fondator al Tomisului

În legătură cu proveniența denumirii orașului antic Tomis există și ideea ”eroului fondator”. Acesta apare pe unele monede locale, drept Tomos întemeietorul. Unii specialiști spun că orașul era numit Tomis încă din antichitate, după numele conducătorului milesienilor. Ei au venit aici din Asia Mică, iar Tomos a fondat acest oraș cu 645 de ani înainte de Christos.

De la Tomis la Constantiana, Kiustenge și Constanța

Și despre proveniența numelui orașului Constanța sunt multe de povestit, însă voi aborda acest subiect într-un alt articol. Denumirea Constantiana, cu prescurtarea sa Constantia se pare că a fost folosită pentru oraș încă din secolul al VI-lea. Câteva veacuri i s-a spus Kiustenge, varianta turcească a cuvântului Constantia. Ion Adam preciza că: ” Orașul Constanța s-a strâmtorat sub turci, de a ajuns la urmă un sătuc sărac și necunoscut, pervertindu-și numele în Kiustenge, pentru ca după 1878, dar definitiv de data aceasta, orașul să își redobândească numele medieval, Constanța.”

January 30, 2020