Discover Dobrogea

Tag: cetatea Histria

12 atracții turistice din Dobrogea pe care trebuie să le vezi

Minunata regiune dintre Dunăre și Marea Neagră are o multitudine de locuri de vizitat, însă am ales 12 atracții turistice din Dobrogea, pe care orice turist ar trebui să le vadă. Județele Constanța și Tulcea sunt preferate, în special, pentru litoral și Delta Dunării, dar ele au mult mai multe atracții turistice interesante, pe care, din păcate, puțini oaspeți le vizitează.

Atracții turistice din Dobrogea – Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

Una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Dobrogea, Cheile Dobrogei, le oferă vizitatorilor un peisaj spectaculos. Vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică, sunt foarte apreciate de geologi.

Mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, iar această atracție turistică este impresionantă prin faptul că oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, care au o vechime de aproape 2 milioane de ani.

Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea Histria, cel mai vechi oraș din România actuală

De pe lista de atracții turistice din Dobrogea, nu lipsește Cetatea Histria. Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România actuală, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea.

”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este basilica episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.

Biserica îngropată de la Istria

În apropierea cetății, în satul Istria, turiștii pot vizita Biserica îngropată, un edificiu care are o vechime de 165 de ani și o arhitectură deosebită. Lăcașul de cult a fost construit după numeroase intervenții făcute de creștinii bulgari la autoritățile turcești de la Babadag. Pentru ridicarea bisericii au fost folosite soluții ingenioase de construcție la acea vreme, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pentru a avea o acustică mai bună.

Lucrările la lăcașul de cult au început în anul 1857 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Pardoseala frumosului edificiu vopsit în alb, se află la un metru sub pământ, iar pereții au o grosime de 90 cm.

Pentru a construi Biserica îngropată, piatra folosită a fost adusă de la zidurile Cetății Histria, care nu fusese descoperită la acea vreme de către arheologul Vasile Pârvan.

Deoarece Biserica îngropată de la Istria este unică, veche și foarte frumoasă, ea a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță.

Edificiul a fost construit în formă de cruce, cu faţada în stil oriental turcesc, cu trei arcade.

Atracții turistice în Dobrogea – Cetatea Capidava

Pe lista de atracții turistice din Dobrogea este, desigur, Cetatea Capidava. Monumentul istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos.

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”, însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Muzeul de la Topalu, cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, zeul Războiului

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere. Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

Basilica Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

Zidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

În clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii. Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.

Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

Munții Măcinului sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, motiv pentru care au fost amenajate și marcate 18 trasee turistice, atât peisagistice, cât și tematice și pentru bicicliști.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand, care, în urma unei vizite, în anul 1926, au înființat, un an mai târziu, primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

Cetatea Argamum-Orgame și Capul Doloșman

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței.

Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani.

Fortăreața este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

Iacobdeal, lacul de smarald al Dobrogei, unic în Europa

Lacul Iacobdeal, Turcoaia sau ”La fântâna” cum mai este denumit, atrage, în fiecare an, foarte mulți turiști. Situat în județul Tulcea, în apropierea localității Turcoaia, lacul a devenit o atracție, atât datorită poziționării sale, cât și a culorii de smarald a apei.

Iacobdeal este un lac antropic, care are o adâncime de aproximativ 20 de metri. El s-a format într-o veche carieră de granit, care a fost exploatată în trecut și este înconjurat de pereți înalți, cu o textură frumoasă din granit.

”Dinamitarea uneia dintre galerii a făcut ca acea cuvetă lacustră să inunde lacul și astfel s-a creat Lacul Turcoaia sau Iacobdeal. Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei creează o imagine inedită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Lacul Iacobdeal seamănă cu un lac glaciar, deși se află la aproximativ 150-200 de metri altitudine. Acest lucru îl face să fie unic nu doar în România, ci și în toată Europa.

Foarte mulți turiști pasionați de natură care merg în Munții Măcinului poposesc, măcar pentru o noapte și la Lacul Iacobdeal cu corturile. Vara, apa acestuia este perfectă pentru scăldat, chiar dacă are o adâncime de aproximativ 20 de metri.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în Marea Neagră

Între numeroasele atracții turistice din Dobrogea se numără și Cetatea Halmyris, din județul Tulcea. Situată în antichitate între două lacuri sărate și în apropierea Mării Negre, Cetatea Halmyris de la Murighiol a fost denumită în trecut ”Sărătura”. În exteriorul cetății, la acea vreme, toate dealurile din jur erau împădurite și pe coasta lor până la Dunăre era așezarea civilă, căreia i se spunea ”Satul corăbierilor”. Acum, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare așteaptă să fie cercetat și restaurat, deoarece a fost săpat doar în proporție de 20-25%.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anca Ivanov, supraveghetor la Cetatea Halmyris.

Pe drumul spre Poarta de Nord a Cetății Halmyris pot fi văzute ruinele unei basilici creștine timpurii. Edificiul a fost construit în prima jumătate a sec. IV p.Chr. după 324, când Constantin a devenit singurul conducător al Imperiului Roman.

În august 2001 a fost descoperită în interiorul Cetății Halmyris o bazilică paleocreștină construită la jumătatea sec. IV, după creștinarea Imperiului Bizantin, după Constantin cel Mare.

Sub altarul ei s-a descoperit o criptă, în care au fost descoperite moaștele a doi martiri, preotul Epictet și monahul Astion.

Lângă basilică se află termele romane, băile particulare ale castrului, dar și barăci care găzduiau o parte a garnizoanei de la Halmyris.

January 6, 2023
Mita electorală era folosită de romani încă din antichitate, iar metodele au rămas neschimbate și azi

Mita electorală are origini mai vechi decât ne-am fi gândit mulți dintre noi. În urmă cu peste 20 de secole, romanii foloseau cu succes mita electorală în cetățile din Dobrogea și nu doar aici, pentru a primi voturile electoratului. De peste 2000 de ani, chiar și metodele la care recurg politicienii au rămas neschimbate, astfel că pâinea și circul sunt, în continuare, o rețetă sigură pentru influențarea votului populației.

Mita electorală, un obicei de peste 20 de secole

Încă din anul 100 a.Chr. există informații potrivit cărora, alegătorii depindeau din punct de vedere economic de clasele bogate, care, în campaniile electorale profitau de acest lucru, pentru a obține mai multe voturi.

La acea vreme, romanii, care primeau donații de cereale și diferite mărfuri au introdus un sistem colectiv de mită și au început să distribuie gratis hrana către populație. Uneori, se făceau distribuții speciale de vin și ulei, din proprietatea privată sau din impozitele adunate din provincii.

”În antichitate, politicienii puteau deveni binefăcători, prin susținerea financiară a anumitor activități. Dacă un magistrat își dorea cu ardoare să acceadă la o magistratură superioară sau să intre pentru prima oară în politică și era bogat, putea să subvenționeze activitatea administrativă a băilor publice, pe termen limitat. Astfel, el oferea intrarea gratuită la therme, până la o anumită dată. Astfel, el câștiga capital politic și intra în rândul binefăcătorilor. În urma donației făcute de acesta, locuitorii puteau intra să facă baie gratis. Era un fel de mită electorală.

Și împărații romani, cu ocazia celebrării unor victorii anunțau că pe o perioadă de câteva luni, intrarea este gratuită pentru toată lumea, la edificiile de pe întregul teritoriul imperiului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Festivalurile, o modalitate de succes pentru influențarea electoratului

Dacă am citi cum se făcea politica în antichitate și cum recurgeau oamenii politici ai acelor vremuri la mita electorală, nu ne-am mai mira de ceea ce se întâmplă acum, atât în campaniile electorale, cât și în pre-campanii.

”Principala modalitate prin care familiile conducătoare influențau electoratul era asigurarea distracțiilor pe placul acestuia, printr-o succesiune constantă de spectacole publice.

Inițial, festivalurile durau câte o zi, după care a crescut numărul sărbătorilor, dar și numărul zilelor în care acestea erau organizate, astfel că s-a ajuns la 5, 7 sau chiar la 14 zile, iar Senatul vota sporirea fondurilor destinate acestora.

Pe lângă sumele oferite din fondurile publice se făceau și donații din buzunarele private, de către magistrații individuali care prezidau aceste festivaluri.

La Roma, jocurile oficiale, în care circul și teatrul erau principalul punct de atracție, au fost suplimentate treptat prin întreceri cu gladiatori sau confruntări cu fiare sălbatice, pe care nobilii le prezentau drept întreceri periculoase”, scria Robert Etienne, în volumul ”Viața cotidiană la Pompei”.

Majorarea nejustificată a taxelor se făcea și în anul 100 a.Chr.

De multe ori, oamenii de afaceri erau în legătură sau făceau înțelegeri cu comandanții militari și cu guvernatorii. Ei puteau concesiona inclusiv strângerea taxelor și impozitelor, a căror valoare o puteau majora chiar și de două sau trei ori. O parte o vărsau în vistieria imperiului, iar celelalte două sau 3 părți strânse în mod forțat de la populație erau împărțite între ei și guvernatorim iar în campanii banii erau folosiți pentru mita electorală.

Histria a fost primul oraș cu regim democratic din Dobrogea antică, iar histrienii au luptat pentru drepturile lor de-a lungul timpului. Ei au militat chiar și pentru privilegiul de a pescui în Delta Dunării, pentru a nu fi obligați să plătească taxe în acest sens.

”Aceste privilegii privind permisiunea de a pescui în Delta Dunării, apar într-o inscripție denumită în limba greacă ”horotesia”, adică hotărnicia. Când Histria și orașele grecești din Scythia Minor au intrat sub autoritate romană, au existat mai mulți guvernatori.

Atunci, histrienii au trimis mai multe solii cu numeroase plângeri împotriva unui grec care concesionase vama pe Brațul Sfântu Gheorghe, acolo unde ei pescuiau, dar ulterior li s-au cerut bani.

Histrienii spuneau că se bucură de acele privilegii, care le-au fost recunoscute chiar și de barbarul Zalmodegicos și nu acceptau să îi plătească taxă unui grec.

Scrisorile au fost arhivate, iar în anul 100 p.Chr., pe 25 octombrie, Manius Valerius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferior a dat o lege, un decret, în care a propus să se hotărască ce măsură să ia în legătură cu plângerile histrienilor.

Acesta, care era în campania în războiul împotriva dacilor, în războiul daco-roman din anii 101-102 p.Chr. și era un prieten apropiat de Traian, a dat câștig de cauză poporului histrian și a respins contra-oferta făcută de grecul lor, care își dorea să câștige cât mai mulți bani.

Datorită corupției din administrația romană, ei știau în ce regiuni trebuia să ajungă armatele romane și comisiile senatoriale puteau să îi pună la curent pe localnici despre acele teritorii și bogățiile lor, care urmau să fie exploatate.

Manius Valerius Maximus le-a recunoscut histrienilor aceste privilegii și s-au trasat granițele teritoriului histrian, pentru că orice oraș grecesc avea două teritorii, unul agricol orășenesc (chora) și o zonă de influență, controlat de magistrații cetății, necesar pentru a exploata resursele materiale din zonă.

Vital pentru dezvoltarea cetății, în cazul Histriei, teritoriul a fost constituit dintr-un segment din brațul Sfântu Gheorghe, pe care pescuiau localnicii.

Pescuitul în Delta Dunării reprezenta, practic, una dintre ocupațiile de bază ale histrienilor și o sursă de venit în cei 1300 de ani cât a funcționat cetatea. Acest privilegiu a fost reconfirmat, fără plata vreunei taxe sau a unui impozit”, a precizat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Histrienii cu simț civic erau menționați în decrete așezate în agora cetății

Sunt foarte multe povești pe care cercetătorii le-au descoperit despre locuitorii Cetății Histria. Pe lângă cele care vizează cultul imperial, divinitățile protectoare ale cetății, despre mita electorală sau despre instituția medicinei publice la acea vreme ori aspectele din viața religioasă a locuitorilor, sunt și multe povestiri despre eroismul histrienilor, în lupta lor pentru câștigarea anumitor drepturi.

”Pe mine m-a frapat o întâmplare adevărată, care s-a petrecut la începutul secolului III î.Hr. Aceasta, face referire la o ambasadă a 3 cetățeni histrieni, care au mers la Zalmodegicos, o puternică autoritate locală, pentru a răscumpăra peste 60 de ostatici și pentru a putea negocia respectarea vechilor privilegii ale cetății, din partea acestuia.

După lungi parlamentări și în schimbul unor daruri, Zalmodegicos a fost de acord să îi elibereze pe acei ostatici și, totodată, a acceptat ca acele privilegii de care dispuneau histrienii să le poată fi redate.

Ei au militat atunci și pentru dreptul la exploatarea pinilor pentru făclii pe insula Peuce, Insula Pinilor, care nu se știe unde era. Acestei ambasade i s-a recunoscut meritul la întoarcere, iar numele celor 3 cetățeni au fost gravate într-un decret onorific, păstrat lângă altarul templului lui Zeus Polius, un loc de mare cinste și onoare, decret care a fost găsit.

Există în Muzeul Histria și un document epigrafic, care menționează o altă ambasadă, a cetățeanului Dioscurides, tot din sec. III î.Hr. El a fost onorat în urma acestei ambasade pe care a dus-o la bun sfârșit.

În decret se precizează că a întâmpinat nenumărate pericole. Cel mai mare dintre ele, consta în pierderea libertății. Și aceasta, deoarece, în momentul în care ieșeai de pe poarta cetății puteai fi prins și vândut ca sclav. Acești oameni nu țineau cont de pericole și mergeau în slujba cetății, acolo unde era nevoie.

Este important de știut că aceste decrete onorifice erau așezate în agora, în piața publică. La Histria, agora avea un portic. Aceste decrete reprezentau și un factor motivațional pentru ceilalți locuitori, să aducă servicii și mai mari cetății, precum acest cetățean”, aflăm de la George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

September 4, 2022
Cetatea Histria așteaptă de 6 ani să intre în Patrimoniul UNESCO

Cetatea Histria se află pe lista Patrimoniului Cultural European din anul 2007. Histria este cea mai vizitată cetate din România și îndeplinește toate criteriile pentru a fi introdusă în UNESCO, dar, deși dosarul a fost întocmit în urmă cu 6 ani, instituțiile abilitate nu au solicitat nici până acum integrarea cetății în Patrimoniul Mondial.

Cetatea Histria este pe lista indicativă UNESCO, nu și în Patrimoniul Mondial

În urmă cu 6 ani, cercetătorul Iulian Bîrzescu, din cadrul Institutului Național de Arheologie ”Vasile Pârvan”, a făcut un dosar pentru integrarea Cetății Histria în Patrimoniul UNESCO, iar documentele au fost depuse la Institutul Național al Patrimoniului. În 2020, cercetătorul a trimis documentația și la Consiliul Județean Constanța, însă nu a primit prea multe răspunsuri de la autoritățile județene, deși, introducerea cetății în Patrimoniul Mondial ar atrage multe fonduri și numeroși turiști.

”Cetatea se află pe lista indicativă UNESCO, a îndeplinit absolut toate criteriile și are șanse mari să fie acceptată, dar, se pare că Guvernul României a avut alte priorități și a amânat trimiterea dosarului la Comisia UNESCO.

Cetatea Histria are multe elemente de unicitate, pe care le-am prezentat în documente. Este o cetate ioniană, față de celelalte din Marea Neagră, incluse în Patrimoniul UNESCO, care sunt doriene.

Histria este o cetate între trei mari civilizații: scitică, tracică și ioniană, acesta a fost elementul principal de unicitate și era o fortăreață care lega, prin Dunăre, Orientul de Europa Centrală. Am găsit foarte multe elemente importante pentru a păstra acest patrimoniu, care dorim să fie introdus în UNESCO”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Iulian Bîrzescu, cercetător la Institutul Național de Arheologie ”Vasile Pârvan”.

Remus Negoi, senator USR: ”Este foarte important ca această cetate să intre în Patrimoniul Mondial”

„Cetatea Histria reprezintă unul din cele mai importante situri arheologice şi este cel mai vizitat sit din judeţul Constanţa. De aceea trebuie fac tot ce se poate pentru a-l promova în vederea conservării şi protejării, așa cum mă implic și pentru orice alt sit din Dobrogea sau din România, în calitate de vicepreședinte al Comisiei parlamentare reunite pentru relația cu UNESCO.

Cetatea Histria se află pe lista indicativă UNESCO şi îndeplineşte criteriile de unicitate şi autenticitate pentru a intra în patrimoniul mondial. Am înţeles că a fost deja depus la Institutul Național al Patrimoniului (I.N.P.) un dosar în acest sens. Voi verifica în ce stadiu se află acum dosarul şi mă voi implica personal pentru ca documentele depuse să fie analizate, iar autorităţile competente să continue procedura, astfel încât dosarul să ajungă la UNESCO pentru a fi analizat.

Este foarte important ca această cetate să intre în Patrimoniul Mondial, pe de o parte pentru că, în mod cert, are o valoare inestimabilă şi, pe de altă parte, pentru că va atrage şi fonduri pentru conservare şi punere în valoare.

Sunt necesare investiţii majore la Cetatea Histria. În prezent, deşi există un muzeu, acesta a fost construit cu mulţi ani în urmă, iar clădirea necesită lucrări de modernizare. Voi face toate demersurile pentru a aduce în atenţia Institutului Naţional al Patrimoniului situaţia Cetăţii Histria şi pentru a urgenta procesul de depunere a dosarului în vederea intrării acestui sit în Patrimoniul Mondial”, a declarat pentru Discover Dobrogea, vicepreședinte al Comisiei parlamentare reunite pentru relația cu UNESCO, senatorul Remus Negoi.

În ultimii 30 de ani, patrimoniul de la Histria a fost agresat permanent și chiar parțial distrus

Din păcate, patrimoniul de la Histria a fost agresat permanent în ultimii 30 de ani, însă, tumulii care au mai rămas, reprezintă elemente unice pentru zona de la Marea Neagră.

”În fiecare an, tumulii sunt aplatizați din cauza lucrărilor agricole și a lipsei de înțelegere pentru păstrarea patrimoniului cultural, așa cum a rămas din antichitate. Acest tezaur unic din zona Mării Negre a început să fie alterat după anii 90. Tumulii au fost aplatizați, iar alții au fost distruși de lucrările agricole care s-au făcut anual.

Statul român nu a intervenit niciodată pentru protecția reală a monumentelor și nimeni nu a vrut să apere și să păstreze vestigiile antice. Sunt 1200 de tumuli în necropola Histria, zonă de trei ori mai mare decât fostul oraș, care avea aproximativ 60 de hectare, iar inelele din piatră se văd foarte bine și de pe Google Earth.

În anii 90 au început lucrările agricole, apoi au venit și politicienii care au distrus 7 tumuli la începutul anilor 2000 și nu s-a întâmplat absolut nimic, nu a plătit nimeni. După aceea, au fost foarte multe lucrări în apropiere, iar când s-au reparat drumurile au fost distruși vreo 40 de tumuli, dar statul nu a vrut să intervină.

Ministerul Culturii are mai multe comisii, însă nu a impus o protecție a acestor vestigii istorice, astfel că, am ajuns în situația în care, sub ochii noștri, într-o epocă modernă, vedem cum se distruge patrimoniul și nimeni nu ia măsuri. În anii 2000 au fost scandaluri și procese care s-au finalizat întotdeauna în defavoarea monumentelor, ca peste tot în România și, mai departe, acest fenomen continuă, pentru că nu s-a schimbat nimic”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Iulian Bîrzescu, cercetător la Institutul Național de Arheologie ”Vasile Pârvan”.

În urmă cu 100 de ani, arheologul Vasile Pârvan a educat oamenii pentru a proteja patrimoniul

Constanța are cel mai bogat patrimoniu cultural din România și sunt mai multe modalități prin care siturile istorice pot fi conservate, însă, politicienii din ultimii 30 de ani, nu au fost interesați să conserve și să pună în valoarea siturile arheologice.

”Ar trebui să existe mai mult respect și să se facă educație pentru patrimoniu, mai ales în comunitățile mici. S-a încercat, la un moment dat, cu Poliția Patrimoniului și prin alte mijloace coercitive, însă rezultatele au fost foarte proaste. În schimb, educația este cam singura soluție aplicată peste tot în lume.

Educația oamenilor este esențială, deoarece, dacă ei sunt informați și conștientizează valoarea pe care o au vestigiile istorice din zona în care locuiesc, vor aprecia și respecta patrimoniul cultural.

Aceasta a fost metoda pe care a aplicat-o arheologul Vasile Pârvan la Histria, în urmă cu 100 de ani. De atunci, relația noastră a fost foarte bună cu sătenii și nu au existat niciodată probleme, chiar dacă nivelul material nu a fost prea ridicat.

Oamenii au avut un respect foarte mare pentru monumente, până când a apărut o nouă legislație, o nouă lume, care a bulversat tot ce a fost construit cu migală. Politicul și educația au avut întotdeauna un rol important în păstrarea patrimoniului, iar în ultimii 30 de ani, acest respect al oamenilor față de istorie s-a redus considerabil”, am aflat de la cercetătorul Iulian Bîrzescu.

Cetatea Histria este cel mai vizitat sit arheologic din România, dar are nevoie de investiții

Muzeul de la Cetatea Histria este o adevărată saună pe timpul verii, turiștii fiind întâmpinați cu o temperatură de peste 40 de grade în interiorul acestuia. În prezent, doar expoziția de la parter poate fi vizitată, deoarece muzeul va intra într-un proces de reabilitare, însă, proiectul nu prevede modernizarea clădirii, schimbări majore sau punerea în valoare a mai multor obiecte descoperite în cetate, care stau înghesuite într-un depozit, departe de ochii vizitatorilor.

”A fost realizat în urmă cu 5 ani un proiect european de 10 milioane de euro pentru reabilitarea Cetății Histria. Sunt tot felul de discuții și au fost diferite viziuni amestecate între politică și cultură, dar fără să fie ceva serios. Nu știu care este acum stadiul proiectului, pentru că trebuia să înceapă anul trecut. S-au făcut tot felul de măsurători aici, s-au și cheltuit bani în studii de fezabilitate. Proiectul de finanțare a fost făcut cu Institutul Național al Patrimoniului și Academia Română, iar Ministerul Culturii a dat toate avizele, însă nu știu de ce s-a oprit la un moment dat.

Histria are nevoie de o punere în valoare modernă, de un muzeu nou, adaptat anului în care suntem. Clădirea Muzeului Histria este un calvar pentru oricine vine aici, dar și pentru monumente. Este un muzeu care a fost gândit foarte bine în anii 80, când nu exista curent electric la Histria și era nevoie de lumină. În anii 2000 s-a gândit cineva că este bine să pună termopane și s-a creat acest efect de seră și, probabil, este cel mai călduros muzeu din lume.

Această reabilitare nu repune în valoare expoziția de la Muzeul Histria, care este neschimbată de 40 de ani, ca mod de expunere, ca restaurare și conservare a obiectelor. Ideal ar fi să aducem lucruri noi, pentru a arăta, totuși, ca un muzeu potrivit secolului în care suntem.

Turiștii care vin la noi se plâng mereu de căldura insuportabilă și ne critică pe noi, deși nu avem nicio vină. Sunt și oameni în vârstă, iar în muzeu sunt peste 40 de grade vara. Nu ne putem juca cu lucrul acesta și este evident că trebuie să fie făcute modificări, așa cum au făcut turcii sau grecii. Muzeul trebuie să fie legat de baza arheologică. De exemplu, proiectul propus în urmă cu doi ani de Consiliul Județean, a scos din start baza arheologică, ceea ce era incalificabil, pentru că nu există un muzeu fără bază arheologică, respectiv depozitele în care se țin obiectele descoperite”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Iulian Bîrzescu.

”În urma demersurilor făcute la Consiliul Județean, a fost aprobat un buget pentru realizarea, în primă fază, a unor intervenții asupra structurii clădirii, care constau într-o nouă hidroizolație, consolidarea în interior a pereților muzeului și o zugrăveală”, a precizat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria, pentru Discover Dobrogea.

Pentru atragerea turiștilor români și străini în Dobrogea, este nevoie ca politicienii să înțeleagă că este foarte importantă investiția în cultură, că muzeele și cetățile au nevoie de o punere modernă în valoare, că proiectele nu se pot face pe picior, iar specialiștii trebuie ascultați și consultați. Este nevoie de viziune, de o gândire nouă, de muzee noi, adaptate acestor vremuri, iar expozițiile să se adreseze unui public mai larg. În plus, trebuie să existe un interes crescut pentru protejarea patrimoniului cultural și introducerea cetăților din Dobrogea în Patrimoniul Mondial UNESCO, deoarece, valoarea acestora este inestimabilă.

August 1, 2022
12 cetăți din Dobrogea care merită să fie vizitate

Nu trebuie să fii pasionat de istorie pentru a te îndrăgosti de numeroasele cetăți din Dobrogea, după ce le afli poveștile. În aceste fortărețe găsim frânturi despre trecutul strămoșilor noștri, despre modul în care trăiau și se manifestau, uneori chiar și despre ceea ce își doreau anticii. Cetățile din Dobrogea, reprezintă, pentru vizitatorii de orice vârstă, o călătorie prin istoria antică.

Histria, una dintre cele mai importante cetăți din Dobrogea

Histria este primul oraș cunoscut pe teritoriul țării noastre, întemeiat de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr., ca port la Marea Neagră. El a fost distrus în secolul VII d.Hr., de invaziile avaro-slave.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii.

Histria este o cetate extraordinară, care oferă vizitatorului ziduri de incintă, turnuri, poarta mare a orașului, poarta mică și foste basilici din epoca romano-bizantină. Tot la Histria pot fi văzute cartierele în care locuiau coloniștii greci, dar și zona lor economică.

Muzeul Histria adăpostește cele mai frumoase, deosebite și importante piese sau monumente de arhitectură descoperite în interiorul cetății romano-bizantine.

O vizită la Histria înseamnă o vizită efectiv în istoria unei cetăți care a dăinuit timp de 12 secole.

12 cetăți din Dobrogea – fortăreața medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului.

Dintre toate cetățile din Tulcea, fortăreața de la Enisala este cel mai vizitat obiectiv turistic din județ.

Cetatea Tropaeum Traiani, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi nu putea lipsi din top 12 cetăți din Dobrogea, fiind unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța.

Tropaeum Traiani este un complex de monumente, format din cetatea Tropaeum Traiani, monumentul Tropaeum Traiani și muzeul de la Adamclisi. Startul ține de primul război dintre daci și romani și de bătălia care s-a dat pe platourile de acolo.

Victoria a fost a romanilor, iar Traian a hotărât, la finalul celor două războaie, să construiască un monument triumfal, care să celebreze victoria și totodată să impună respect tuturor celor din jur, care s-ar mai fi gândit vreodată să pună sub semnul întrebării autoritatea imperială.

După război a avut loc ridicarea cetății. Aceasta a fost construită pe locul unei foste așezări locale a populației getice. Cetatea a urcat destul de repede la rang de municipium și a rămas acolo până undeva la începutul secolului al VII-lea.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important. Soclul statuii împăratului Traian și toate piesele descoperite în cetate, se află la Muzeul Tropaeum Traiani, din localitatea Adamclisi.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman de la vărsarea Dunării în mare

Dintre numeroasele cetăți din Dobrogea, castrul militar roman Halmyris a fost un punct important. Ea se află în apropierea localității Murighiol, iar turiștii care trec prin localitate și au ca destinație Delta Dunării, n-ar trebui să o ocolească.

Cetatea Halmyris este o fortificație romană, care a existat în perioada cuprinsă între secolele I-VII d.Hr. Este una dintre locațiile care găzduiește basilica în care au fost găsite moaștele primilor sfinți creștini din Dobrogea, Epictet și Astion, dar și situl cunoscut drept ”Satul Corăbierilor”. Aici, a fost descoperit inclusiv portul cetății.

De-a lungul secolelor, Cetatea Halmyris a mai fost denumită Talamonium și Salmorus, toate cele trei nume fiind traduse prin sărătura sau sărăturile. Numele îi vine de la golful cu apă sărată, care în antichitate se afla în zona cetății.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris. În vremea aceea, marea era la aproximativ 3 km distanță, iar Dunărea curgea pe lângă fortăreață și de acolo se vărsa în mare.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris.

Cetatea Capidava, fortăreață importantă în sistemul roman de apărare

Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative cetăți din Dobrogea, o fortăreață de la frontiera Dunării de Jos.

Castrul roman Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

În Cetatea Capidava au fost descoperite numeroase vestigii, dar și peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Cetatea Argamum le oferă turiștilor o lecție de istorie și un peisaj spectaculos

Dintre numeroasele cetăți din Dobrogea, Argamum-Orgame este o fortificație de care turiștii sunt atrași ca un magnet. Se spune că orașul Orgame este prima așezare atestată istoric din România, deși mulți specialiști afirmă că Histria este cea mai veche.

”Cetatea Argamum se află în județul Tulcea, la 8 km de localitatea Jurilovca, în punctul Capul Doloșman. Este o cetate grecească, menționată în sec. V de Hecateus din Milet, ca Orgame-Poli, fiind considerată prima așezare cu caracter urban de pe teritoriul României.

Sunt arheologi și istorici care spun că Histria ar fi prima așezare cu caracter urban, dar, dacă ne referim strict la documentele istorice, Argamum este menționată prima dată în secolul al V-lea.

Cetatea Argamum le oferă celor care o vizitează un peisaj extraordinar și ne ajută să ne transpunem în timp, pentru că este vorba de epoca romană. Situl a existat între secolele I și sfârșitul sec. VI, aici fiind o așezare urbană de epocă romană foarte importantă, care suprapune vestigiile de perioadă greacă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

În interiorul cetății Argamum-Orgame au fost descoperite 3 basilici paleocreștine, iar în afara sitului, în zona necropolei antice grecești se află și cel mai vechi mormânt grecesc din tot bazinul Mării Negre.

Fortificația bizantină Vicina de la Păcuiul lui Soare, una dintre cetățile din Dobrogea mai puțin vizitate

Cetatea de la Păcuiul lui Soare este în mare parte acoperită de apele Dunării.

Situl arheologic este localizat în partea de nord-est a insulei Păcuiul lui Soare, în dreptul dealului Dervent, la granița dintre județele Constanța și Călărași. Insula se află la aproape 12 kilometri de Ostrov și la 9 km de Sucidava sau Pârjoaia cum i se spunea inițial localității.

Cetatea bizantină Vicina a fost întemeiată de împăratul Ioan Tzimiskes în anii 971-972, pe o suprafață de 3-5 hectare, ca bază navală și fort de apărare al imperiului. Flota de la Păcuiul lui Soare avea rolul de a împiedica invaziile celor care ar fi venit de la gurile Dunării pentru a ataca orașul Dorostolon, capitala themei bizantine din această zonă a imperiului.

La începutul secolului al XI-lea, cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare și-a pierdut caracterul de bază navală, iar în interiorul ei s-a desfășurat o intensă viețuire, care a durat până în prima jumătate a secolului al XV-lea, în momentul ocupării Dobrogei de către turci, cu o întrerupere în secolul XII.

În cadrul cercetărilor efectuate în 1956 s-a descoperit că porțiunea păstrată din cetatea insulară este mărginită în partea de nord-est de un zid lung de 42 de metri, iar spre sud-est de un alt zid a cărui lungime măsura 240 de metri și avea o înălțime de 5-6 metri.

Poarta și portul cetății sunt acum în pădurea de pe insula Păcuiul lui Soare, însă, când este multă vegetație ele nu pot fi văzute prea ușor. Doar aproximativ 10% din fosta fortăreață mai poate fi văzută. Ea a fost ruptă și acoperită de apele Dunării.

Cetatea Dinogeția, un important punct turistic în Dobrogea

Înconjurată de bălțile și gârlele pe care le formează Dunărea în apropierea localității Garvăn din comuna Jijila, Cetatea Dinogeția este amplasată într-o zonă spectaculoasă, la fel ca multe dintre cetățile din Dobogea.

”Fortăreața romană și bizantină de lângă satul Garvăn a fost locuită în perioada romană, între secolele I-VI și în perioada medie bizantină, între sec. X-XII.

Cetatea Dinogeția este foarte cunoscută datorită investigațiilor arheologice realizate în perioada interbelică, dar și în perioada recentă”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Fortificația este situată pe o mică insulă, denumită de către localnici ”Bisericuța Garvăn”. Fiind amplasată între ape, fortăreața avea avantajul unei apărări naturale.

Turiștii care ajung la Dinogeția pot observa zidul de incintă, care are o grosime de 3 metri și este străjuit de 14 turnuri. De asemenea, vechea fortăreață păstrează și ruinele unei bazilici.

Cetatea antică Tomis ne oferă multe informații despre istoria orașului romano-bizantin

În cetatea antică Tomis pot fi văzute numeroase vestigii. În centrul Constanței poate fi vizitat Edificiul Roman cu Mozaic, o construcție cunoscută în toată Europa, în primul rând prin mozaicul care se păstrează aici.

Poetul Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și implicit pentru intrarea sa în istorie. Publius Ovidius Naso a fost exilat în anul 8, din Roma în cetatea Tomis, al cărei țărm spunea că este pustiu.

Se spune că orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar ”numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia. Unii istorici au apreciat că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Cetatea Ibida, cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

”Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu.

Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

Cetatea Ibida a durat din sec. IV până în sec. VII, cam 3 secole, după care avem urme ale bizantinilor, iar de prin sec. XIV găsim locuințe medievale în vechea cetate abandonată.

Tot la vest, în perimetrul necropolei romano-bizantine este o necropolă medievală, cam de sec. XVII-XVIII, foarte bogată în monede, atât orientale cât și otomane”, a declarat pentru Discover Dobrogea, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cetatea Noviodunum, un sit cu numeroase legende

Fortăreața Noviodunum din localitatea Isaccea era una dintre cetățile din Dobrogea foarte accesate în perioada medievală și în cea antică. Cetatea Noviodunum se află pe lista siturilor arheologice din Dobrogea, selecționate pentru evaluare, în vederea includerii în dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

”Cetatea Noviodunum este un sit pluristratificat, cu locuire din perioadă preistorică, plecând din perioadă romană, apoi medie bizantină și ulterior perioada otomană.

Interesant pentru vizitatori este să afle că era sediu al Flotei Romane de Dunăre și una din așezările importante ale provinciei Scythia, care avea titlul de municipium. Noviodunum era un oraș destul de important, un loc în care au fost martirizați foarte mulți dintre cei care îmbrățișaseră creștinismul, noua credință apărută în sec II-III d.Hr.

Noviodunum este un sit cu o suprafață uriașă, care ajunge undeva la 600 de hectare, însemnând orașul propriu-zis, zona de așezare civilă și zona de necropolă.

De asemenea, este o zonă în care au ajuns de-a lungul timpului împărați romani și sultani otomani, care au trecut pe la Isaccea să traverseze Dunărea în campaniile lor, iar acestea nu sunt niște legende, ci realități istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, șeful Biroului de Arheologie Preventivă din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Carsium de la Hârșova așteaptă să iasă la lumină

Sunt multe cetăți din Dobrogea care merită să fie promovate, iar printre ele se numără și fortificația Carsium de la Hârșova. Castrul a fost ridicat din vremea împăratului Traian, pe unul din dealurile care sunt în jurul orașului modern și face parte din ansamblul de fortificații construite în perioada Imperiului Roman, de-a lungul limes-ului dunărean.

”Cetatea Carsium este acoperită, în mare parte, de cartierul de locuințe. Chiar dacă nu pot fi văzute multe elemente din vechea fortificație, locul pe care este amplasat fostul oraș este spectaculos, deoarece se suprapune cu rezervația naturală Canaralele din Portul Hârșova.

Inițial a fost un castru de pământ, transformat apoi în castru de piatră, a devenit ulterior o adevărată cetate care a funcționat, în mare parte, în perioada epocii târzii. Cetatea a avut o istorie lungă, până în epocă medievală, chiar până în secolul al XIX-lea.

Acum, se mai păstrează câteva vestigii, printre care ”turnul comandant”, care se poate vedea de pe șoseaua dintre Hârșova și Constanța. Pot fi observate și zidurile de incintă, dar și o serie de alte construcții care au fost scoase la lumină, însă, arheologii așteaptă să înceapă săpăturile la Cetatea Carsium Hârșova, pentru a descoperi mai multe vestigii istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Nicolae Constantin, responsabilul științific al șantierului de la Cetatea Carsium Hârșova.

Dobrogea este un teritoriu fabulos din punct de vedere al descoperirilor arheologice, iar cercetătorii spun că oriunde ai băga cazmaua în această regiune, trebuie să iasă un fragment ceramic.

Cetățile din Dobrogea sunt adevărate pagini de istorie, peste care au trecut sute și chiar mii de ani. Între timp, multe fortărețe s-au deteriorat, au fost parțial distruse și trebuie să fie reabilitate.

January 18, 2022
Cetățile din Constanța, o călătorie prin istoria antică

Cetățile din județul Constanța reprezintă pagini de istorie, peste care au trecut sute, ba chiar mii de ani. Între timp, ele s-au deteriorat, au fost parțial distruse și multe dintre ele trebuie să fie reabilitate. Nu trebuie să fii pasionat de istorie pentru a te îndrăgosti de cetățile constănțene, după ce le afli poveștile.

Cetățile din Constanța și 4 trasee turistice spectaculoase

Toate drumurile spre cetățile din județul Constanța pornesc de la anticul Tomis. Atât localnicii, cât și turiștii care ajung în cel mai mare oraș de pe malul mării pot descoperi și locurile frumoase, încărcate de istorie.

Cercetătorul științific Gabriel Talmațchi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a declarat pentru Discover Dobrogea, că există 4 trasee cu plecare din Constanța, pentru cei care doresc să viziteze, împreună cu familia, locuri extraordinare.

”Românii, dobrogenii trebuie să-și cunoască istoria, cu bune și cu rele, cu tot ce s-a întâmplat în provincia Istro-Pontică.

În cetățile din Constanța găsim frânturi, pasaje despre trecutul strămoșilor noștri, despre modul în care trăiau și se manifestau, uneori chiar și despre ceea ce își doreau anticii.

Sunt multe cetăți în județul Constanța, iar pentru vizitarea lor am identificat 4 trasee, de o zi sau de două zile, pentru cei care vor să meargă pe urmele înaintașilor noștri”, a precizat Gabriel Talmațchi.

Cetatea antică Tomis, punctul de plecare către traseele istorice

În general, punctul de plecare, către cetățile din județul Constanța este Tomisul, de la care se poate ajunge spre nordul, centrul și vestul județului, dar și în sudul acestuia.

”În vechea cetate atică Tomis pot fi văzute multe vestigii, care ne transmit multe despre istoria orașului romano-bizantin. În zona centrală sunt urmele lăsate de antici și poate fi văzut zidul de incintă al cetății romane-bizantine.

Tot în centrul Constanței poate fi văzut Edificiul Roman cu Mozaic, o construcție cunoscută în toată Europa, în primul rând prin mozaicul care se păstrează aici. El este printre puținele mozaicuri păstrate care au o astfel de dimensiune, o lucrare similară, puțin mai mare ca suprafață o găsim doar în Italia.

Un traseu de o zi spre cetățile Histria și Ulmetum

Pornind din vechiul Tomis, turiștii și localnicii pot face un traseu de o zi, spre nord, la cetățile din Constanța, Histria și Ulmetum.

”Histria este primul oraș cunoscut pe teritoriul țării noastre, întemeiat de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr. ca port la Marea Neagră. El a fost distrus în secolul VII d.Hr., de invaziile avaro-slave.

Este o cetate extraordinară, care oferă vizitatorului ziduri de incintă, turnuri, porți, poarta mare a orașului, poarta mică, foste basilici, pentru că și acolo vorbim de epoca romano-bizantină. Tot la Histria pot fi văzute cartierele în care locuiau coloniștii greci, dar și zona lor economică.

Pe lângă aceasta, imediat în vecinătate se află un muzeu. Muzeul Histria adăpostește, ca orice muzeu de sit, în general, cel mai frumoase, deosebite și importante piese sau monumente de arhitectură descoperite în interiorul cetății romano-bizantine.

O vizită la Histria înseamnă o vizită efectiv în istoria unei cetăți care a dăinuit timp de 12 secole. Spre exemplu, Tomisul nu s-a bucurat de aceeași continuitate și de aceeași istorie lungă, așa cum o are Histria. Săpăturile care s-au făcut acolo de 100 de ani, începute de Vasile Pârvan, au permis în timp salvarea unor monumente, păstrarea și conservarea acestora și restaurarea lor, acolo unde a fost cazul. De aceea, o călătorie la Histria este o călătorie în timp, agreabilă și plină de informații.

De la Histria, pe traseul de întoarcere ar putea fi făcută o oprire în comuna Pantelimonul de Sus, la cetatea Ulmetum. Aceasta este a doua cetate din Dobrogea, care a fost săpată de Vasile Pârvan la începutul secolului XX. El este cel care și-a mutat inclusiv vagoneții cu care se căra pământul la Pantelimon, la Ulmetum, tocmai pentru a se putea face respectiva săpătură. În apropiere se află o rezervația naturală Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei, un loc de care mulți se îndrăgostesc după ce ajung acolo.

Ulmetum este o cetate mai mică, o fortificație care era așezată pe unul din drumurile centrale imperiale de epocă romană. Ea adăpostea, în general, unități militare de cavalerie, care aveau rolul de a interveni în cazul în care se întâmpla ceva vizavi de siguranța negustorilor și a cetățenilor romani care circulau pe drumul central imperial din provincie.

Teritoriul dobrogean făcea parte din provincia romană Moesia Inferior. Cetatea de astăzi păstrează, la o scară mai mică decât Histria și alte cetăți, turnuri, clădiri militare, un pretorium, o serie de foste zone pentru comerț.

În interiorul cetății Ulmetum, ca de obicei în jurul unui punct de trecere unde era pază militară, locul s-a transformat și într-un nod comercial, unde se făceau diferite schimburi. În general, produsele agrare erau folosite pentru aceste schimburi. Există un zid de incintă și mai multe porți pe care le avea cetatea. Turiștii pot să petreacă o după-amiază foarte plăcută și agreabilă în ceea ce a fost odată fortificația de la Ulmetum”, a povestit cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Cetatea Callatis, Mangalia de astăzi

Un alt traseu de o zi, pe drumul spre cetățile din județul Constanța, poate fi spre Mangalia, în vechea cetate Callatis, cum se numea înainte colonia greacă și apoi orașul roman și romano-bizantin.

”În interiorul orașului de astăzi sunt destule insule, zone, în care s-au păstrat vestigiile cetății antice începând din epoca elenistică, până în cea romană. Este vorba despre ziduri de incintă și de biserici. Acolo este o bazilică foarte bine păstrată și rară ca tip de arhitectură de tip sirian, care poate fi vizitată. Zona centrală a Mangaliei este plină cu astfel de monumente.

Nu trebuie uitat nici Muzeul de Istorie de la Mangalia, care adăpostește o serie de descoperiri arheologice, multe dintre ele din zona necropolelor, a cimitirelor de epocă greacă și romană, care au fost refăcute în interiorul muzeului. Sunt reconstituiri, care de obicei le plac foarte mult copiilor, pentru că ei pot vedea cum arăta vechea cetate, ce fel de piese erau, la ce serveau ele, dincolo de explicațiile pe care le dă cineva.

Dincolo de Mangalia, la Albești, tot spre sud, există o fortificație de perioadă greacă, așezată la acea vreme în zona de influență pe care o avea Callatisul și care a funcționat doar pentru epoca greacă. Ea avea un rol de avanpost, o unitate militară pentru apărare a spațiului de influență economică al cetății.

Aici, se strângeau în mare parte resursele solului, grânele care urmau să ajungă apoi în cetate, la Callatis, fie pentru folosința cetățenilor orașului, fie pentru exporturile de cereale care se făceau atunci. Știm despre exportul de cereale și de pește, pe care îl făceau coloniile din vestul pontului, precum Histria, Tomis și Callatis. Din documentele vremii am aflat că astfel de produse ajungeau până la Atena”, am mai aflat de la cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Cetățile Capidava și Carsium, atracții turistice în județul Constanța

Un alt traseu spre cetățile din Constanța este spre Cernavodă. Pornind din vechiul Tomis spre autostrada A2, se ajunge la Cernavodă. Acolo este un muzeu cu numeroase obiecte specifice epocilor istorice.

”Din acest an, muzeul de la Cernavodă se va dezvolta, prin apariția unei alte clădiri în apropiere, care va fi dedicată neoliticului și culturii Hamangia. Gânditorul și perechea sa, dar și alte realizări excepționale ale artei preistorice, au fost descoperite la Cernavodă.

De la Cernavodă se poate ajunge la Capidava. Cetatea a făcut parte dintr-un program de restaurare și conservare, care a fost finalizat. Cei care au vizitat cu ani în urmă cetatea Capidava vor vedea o mare diferență între cetatea de atunci și cea restaurată de astăzi.

Din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai expresive cetăți pe care le avem, raportat la timpurile istorice. Restaurarea, refacerea zidurilor, a unor construcții, alei, vechi drumuri din interiorul cetății, a porților de intrare, toate s-au făcut foarte frumos și merită ca acest obiectiv turistic să fie vizitat.

Următorul punct pe acest traseu este cetatea Carsium, situată în Hârșova. Pe unul din dealurile care sunt în jurul orașului modern este ridicată o cetate încă din vremea împăratului Traian.

Inițial a fost un castru de pământ, transformat apoi în castru de piatră, a devenit ulterior o adevărată cetate care a funcționat, în mare parte, în perioada epocii târzii. Cetatea a avut o istorie lungă, până în epocă medievală, chiar până în secolul al XIX-lea.

În baza unui tratat, cei din Imperiul Otoman au aruncat-o în aer. A fost o înțelegere în acest sens, dar, din păcate a fost distrus castrul în mare parte. Se mai păstrează și acum câteva vestigii, printre care turnul comandant, care se poate vedea de pe șoseaua dintre Hârșova și Constanța. Putem observa și zidurile de incintă, dar și o serie de alte construcții care au fost scoase la lumină în urma săpăturilor arheologice.

De la cetatea Carsium, priveliștea este extraordinară, pentru că acest castru este situat pe o zonă înaltă, iar panorama este spectaculoasă, cu o vizibilitate pe zeci de kilometri de jur împrejur, iar în fața ei, la bază, este Dunărea”, a afirmat cercetătorul științific Gabriel Talmațchi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Tropaeum Traiani, cetatea lui Traian și complexul de monumente de la Adamclisi

Un alt traseu spre cetățile din Constanța este către Adamclisi, acolo unde împăratul Traian a întemeiat un municipiu.

”Un traseu, de suflet pentru mine, este Tropaeum Traiani, pentru că mare parte din activitatea mea arheologică ține de această cetate.

Plecarea se face din Constanța, cu destinația Tropaeum Traiani. În alți ani, un alt loc de oprire pe această rută era la Bisericile din cretă de la Murfatlar. Din păcate, ele nu pot fi vizitate, deoarece starea lor de conservare nu este deloc bună. Urmează să se realizeze și aici un proiect de conservare și restaurare, astfel încât acest obiectiv turistic să poată fi vizitat.

Este vorba despre un complex de bisericuțe din secolele X-XI, epoca romano-bizantină, o perioadă a migrațiilor. Locul a fost ales de călugării care au crezut că acolo pot fi mai aproape de Dumnezeu. În bisericile din cretă există foarte multe inscripții în diferite limbi, ceea ce înseamnă că prin zonă treceau mulți oameni de diferite etnii. Tot acolo găsim scrieri ale popoarelor nordice, ale vichingilor.

Tropaeum Traiani este un complex de monumente, format din cetatea Tropaeum Traiani, monumentul Tropaeum Traiani și muzeul de la Adamclisi. Startul ține de primul război dintre daci și romani și de bătălia care s-a dat pe platourile de acolo.

Victoria a fost a romanilor, a lui Traian, care a hotărât la finalul celor două războaie să construiască un monument triumfal, care să celebreze victoria și totodată să impună respect tuturor celor din jur, care s-ar mai fi gândit vreodată să pună sub semnul întrebării autoritatea imperială.

Monumentul este excepțional la scara întregului imperiu, pentru că nu există altul cu o asemenea dimensiune. O formă de celebrare a victoriilor o cunoaștem din Franța de astăzi, Galia anterioară, din timpul împăratului Augustus, care a trăit cu 100 de ani înaintea lui Traian, dar altceva după aceea nu există.

Într-un muzeu de la din Roma, o sală întreagă este dedicată monumentului cetății și în general complexului de la Tropaeum Traiani, pentru că lumea arheologică din Italia arată respect față de acest monument.

După război a avut loc ridicarea cetății. Aceasta a fost construită pe locul unei foste așezări locale a populației getice. Cetatea a urcat destul de repede la rang de municipium și a rămas acolo până undeva la începutul secolului al VII-lea.

Muzeul Tropaeum Traiani este extraordinar, pentru că în interiorul său se păstrează tot ceea ce este original din monumentul triumfal. În muzeu, vizitatorii fac o călătorie prin poveste, pentru că monumentul cuprinde de jur împrejur o serie de imagini, denumite metope, care prezintă șirul evenimentelor ce duc spre finalul bătăliei și câștigarea acesteia de către oastele lui Traian pe platourile de la Adamclisi. Pe lângă acestea, mai sunt numeroase obiecte descoperite și expuse în interiorul muzeului.

Spre capătul acestui traseu este cetatea de la Păcuiul lui Soare. Foarte puțină lume cunoaște această cetate, care este exact vizavi de mânăstirea Dervent, iar pentru a se ajunge la ea, se traversează Dunărea, cu barca. Nu există un sistem clasic prin care se poate ajunge la această cetate, dar în zonă sunt barcagii care, contra unei sume modice te pot trece dincolo de apă.

Păcuiul lui Soare este o cetate ridicată în secolul X de armata bizantină, care a funcționat aproximativ 30-40 de ani. Rolul ei era acela de a controla trecerea de vase pe Dunăre.

Cetatea era foarte importantă, pentru că în apropiere se afla Durostorum, actualul oraș Silista, unde erau cantonate unități militare care trebuia să facă față valului populațiilor migratoare.

Fiind realizată de militari, cetatea Păcuiul lui Soare a fost ridicată foarte repede. Interesant este faptul că este construită într-o tehnică pe care o putem vedea la Constantinopol, de către meșteri care făceau parte din cadrul armatei. Din păcate, o parte din cetate este sub apă și doar o porțiune din cetatea originală poate fi văzută astăzi”, spune cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Acestea sunt locurile istorice mai importante și mai cunoscute, dar în județul Constanța există și alte cetăți, precum Sacidava, în apropierea localității Dunăreni sau Sucidava, de la Izvoarele.

Dobrogea este un teritoriu fabulos din punct de vedere al descoperirilor arheologice, iar cercetătorii spun că oriunde ai băga cazmaua în această regiune, trebuie să iasă un fragment ceramic. În România, poate doar zona Sarmisegetuza Regia mai aduce atât de multe vestigii pe metrul pătrat.

January 12, 2021
Cetatea Histria a avut 5 biserici și o zonă sacră, dedicată divinităților

Cetatea Histria, aflată pe lista de așteptare UNESCO pentru a deveni monument de patrimoniu mondial, a primit mulți vizitatori români anul acesta. Am văzut numeroși turiști în complex încă de la deschidere și am aflat că noutatea acestui an, o reprezintă faptul că numărul vizitatorilor români l-a depășit pe cel al străinilor, lucru care, în anii precedenți nu s-a întâmplat. Probabil, pandemia de Covid-19 este cea care ne-a schimbat opțiunile pentru petrecerea timpului liber și astfel, românii au vizitat mai mult atracțiile turistice din țară.

Cetatea Histria, 1300 de ani de istorie

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea. Inițial, orașul Histria, ca și orașul Tomis, dacă nu și Orgame (Argamum) în perioada romană, au fost fondate de 6 triburi milesiene. Ulterior, în perioada de ocupație romană se constituie cel de-al șaptelea trib, cel al romanilor.

”Histria, în istoria sa de 1300 de ani a fost distrusă violent și incendiată de 20 de ori. În perioada greacă, Histria a funcționat cu un sistem de duble incinte, așezarea civilă și acropola, fiecare cu câte un zid de incintă. În perioada romană timpurie, dar și în cea romano târzie n-a mai fost necesară acea strategie și a fost folosit un singur zid de incintă.

Fiecărei perioade istorice îi corespunde un anumit număr de distrugeri. În perioada arhaică 3, în perioada clasică 2, elenistică 4, romană timpurie 3 și 8 în perioada târzie.

Histria a fost distrusă total, la jumătatea sec. III d.Hr, datorită invaziei carpo-gotice. Se declanșează pe la 239 d.Hr. primul val al migrațiilor, goții fiind cei dintâi care au ajuns în zonă. Ei au fost urmați de huni, avari, slavi și bulgari.

Cauza principală de abandonare a cetății au constituit-o raidurile populațiilor migratoare. Oamenii s-au săturat să își tot reconstruiască în grabă cetatea și s-au retras, dar nu departe. Ei s-au așezat în satele daco-romane din teritoriul rural, din Regio-Histria”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

5 biserici au fost descoperite în Cetatea Histria

Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este cea episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.

”Histria a accedat la rangul de episcopat, se pare în sec. VI, în timpul împăratului Iustinian, dacă nu mai devreme, în timpul împăratului Anastasius, respectiv la sfârșitul sec. V d.Hr. Astfel, ea s-a alăturat celorlalte 13 episcopii.

Nu se diferențiază față de alte biserici din acea vreme prin nimic în mod deosebit, deoarece în Sciția Minor era respectată dogma niceano calcedoniană, care era apropiată de Răsărit și reprezenta credința ortodoxă răsăriteană”, a precizat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Bazilica Episcopală, o clădire cu dimensiuni monumentale

Bazilica Episcopală era un fel de catedrală și avea dimensiuni foarte mari.

”Bazilica Episcopală de la Histria era monumentală și a fost construită cu un etaj. Ea a fost ridicată în centrul cetății târzii, care avea o suprafață de 7 hectare, iar acest monument ocupa 2% din suprafața totală. Impactul era foarte mare pentru enoriașii din teritoriul rural, care era condus de un episcop, arhiereu, un personaj ce reprezenta o importanță marcantă în oraș.

Bazilica Episcopală avea aproximativ 60 de metri lungime, 30 de metri lățimea transeptului, care îi oferea bisericii forma de cruce și aproape 20 de metri lățimea naosului, nartexului și a atriumului. Dacă ne gândim la proiectul arhitectonic, el este similar cu al altor două bazilici episcopale, descoperite în Serbia și în Macedonia”, a mai spus reprezentantul Complexului Arheologic Histria, George Stan.

Trisagion, o piesă de cult rară, descoperită la Cetatea Histria

La Histria au fost descoperite mai multe obiecte de cult. Unul dintre ele este un trisagion, care a făcut parte din Bazilica Episcopală. Există și un desen în cadrul muzeului, în care a fost reconfigurată Bazilica Episcopală în perspectiva arhitectului care, alături de arheolog au cercetat acea catedrală.

”Piesa de cult descoperită, acest trisagion este o masă sacră, ca un platou, pe care erau aduse ofrandele. Ofrandele constau din smirnă, tămâie și mir. Pe circumferința ei este gravată tripla invocație către Divinitate, rugăciunea creștinilor antici.

Pe acest fragment de trisagion scrie: ”Hágios ho Theós, Hágios ischyrós, Hágios athánatos, eléēson hēmâs”, adică Sfinte Doamne, Sfinte Preaputernicule, Sfinte Nemuritorule, Miluiește-ne pe noi. Un obiect foarte important, probabil unul dintre puținele de acest gen, care au fost descoperite în incinta bazilicilor paleocreștine din Dobrogea și nu numai. Acest fragment a fost găsit pe latura sudică a transeptului”, a povestit George Stan.

Cartierul rezidențial era, foarte probabil, cartierul episcopului

În cartierul rezidențial se presupune că stăteau episcopul și alți reprezentanți ai bisericii, spun arheologii în urma cercetărilor realizate. Tot de la ei, aflăm că și în acele vremuri oamenii se duceau la slujbele mari ținute la biserică și mergeau în pelerinaj la Histria.

”Cartierul rezidențial era denumit Episcopion, iar astfel de așezări existau și în alte orașe, mai ales în Asia Mică, în Lycia, pentru a reprezenta importanța episcopului. La Histria au fost descoperite 4 asemenea clădiri, numite domus, fiecare prevăzută cu un etaj, având o suprafață de aproximativ 850 mp fiecare”, am mai aflat de la reprezentantul Complexului Arheologic Histria, George Stan.

Apollo Ietros, cea mai importantă divinitate la Histria

Zona sacră era zona templelor și altarelor, pentru divinitățile protectoare ale cetății. Inițial au fost construite templele, o trăsătură a colonizării grecești.

”Cea mai importantă divinitate, noi îi spunem divinitatea eponimă a Histriei, a fost Apollo Ietros. Ietros înseamnă tămăduitor, medic sau vraci. Lui i s-a construit, probabil, primul sancturar de la Histria.

Ulterior, la Histria au mai fost descoperite alte două temple, datate în sec. VI î.Hr și dedicate Afroditei Pontia, protectoarea pontului și lui Zeus Polius, paznicul cetății.

Divinitățile adorate de histrieni

Au fost descoperite la Histria și fragmentele templului dedicat lui Theos Megas, marele zeu, datând de la jumătatea sec. III î.Hr. Acestea se găsesc în sala mare a muzeului, însă nu a fost identificată până acum, divinitatea respectivă. Apare sub aceeași denumire această divinitate, Theos Megas, Marele Zeu, dar după circa 3-4 secole, la Varna, la Odesos, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

”Tot aici au mai fost și alte divinități care s-au bucurat de adorația histrienilor. În perioada grecească au fost Dionisos, Hera și muzele, pentru că în sec. III î.Hr., Diogenes, un cetățean histrian, a construit un museion, un loc protejat de muze, unde se aduna elita culturală pentru a discuta despre artă.

Ulterior, în perioada romană timpurie este evident că la Histria a fost construit un templu dedicat primului împărat roman Octavianus Augustus. Era obișnuit acest mod de adorare, de respectare a cultului imperial la marginea Imperiului Roman. Însuși Augustus era de acord să fie divinizat, dar nu la Roma.

Tot în perioada romană a mai fost construită la Histria o peșteră artificială, un templu dedicat lui Mithra. Zeul Mithra este foarte important, deoarece este pe de o parte protectorul armatei romane, iar pe de altă parte a fost un concurent al creștinismului”, am mai aflat de la George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Muzeul ”Histria” expune obiectele descoperite în cetate

Muzeul Histria a fost deschis în anul 1983. Este un muzeu de sit, în care sunt păstrate și expuse o parte dintre obiectele descoperite din 1914 până în prezent. Expoziția cuprinde foarte multe piese, inclusiv din ceramică și diferite inscripții.

Ele reprezintă informații scrise, care fac referiri sau aluzii la anumite evenimente importante petrecute de-a lungul vremii, mai exact, în cei aproape 1300 de ani de ființare neîntreruptă a Histriei greco-romane.

Complexul poate fi vizitat de miercuri până duminică inclusiv, între orele 10.00-18.00, iar în zilele de luni și marți este închis.

Muzeul Histria va fi renovat, iar cetatea restaurată

De anul viitor, Histria va intra într-un proces de renovare a muzeului, de conservare și restaurare primară și consolidare a cetății.

”Atunci se va schimba și expoziția, pentru că pe noi ne preocupă ne preocupă foarte mult și aceasta. Va fi schimbat totul, expoziția va fi organizată din altă perspectivă. Vom colabora și cu designeri, vom avea panouri 3 D, se va găsi o formulă pentru modernizarea muzeului. Proiectul a fost semnat, iar bugetul este de 10 milioane de euro.

Vrem să facem o expoziție cronologică, dar și tematică, să putem prezenta într-o manieră modernă, așa cum sunt expozițiile din Occident, pentru ca toată lumea să înțeleagă atunci când intră și să nu fie nevoie de foarte multe lămuriri din partea ghizilor, deoarece, de exemplu, acum, în perioada pandemiei, noi nu avem voie să facem ghidaj”, a afirmat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

September 19, 2020