Discover Dobrogea

Tag: Cetatea Enisala

„Clipe din trecut ale cetății Enisala”, un proiect cultural filmat lângă frumoasa fortăreață

Toamna aceasta, Cetatea Enisala din județul Tulcea revine la viață! Dintre zidurile cetății apar genovezii, tătarii, turcii și românii de odinioară. Ostași care mărșăluiesc, își curăță armele, se pregătesc de război. Nu vă panicați! Se filmează!

„Realizăm filmări istorice cu actori figuranți îmbrăcați în costume de epocă pentru a reda atmosfera acelor vremuri. Să vedem clipe de istorie și nu doar ziduri atunci când vizităm o cetate este conceptul de bază de la care pornim. Ne propunem să oferim publicului imagini video cu cele mai importante momente din istoria cetății Enisala. Vizitatorii vor vedea imaginile pe ecranele unor televizoare. Imaginile video spun istoria pe înțelesul oricui, o imagine valorează cât 1000 de cuvinte!

Acest proiect s-ar putea aplica pentru orice cetate din România care a fost bine conservată.

Începem cu Enisala pentru că este mai puțin cunoscută publicului larg și mai vitregită muzeografic. Dorim să-i îmbogățim oferta culturală ca să mai reducă din decalaj față de celelalte cetăți din țara noastră.

Cetatea Enisala are o poveste misterioasă și fascinantă de la construcție și până în zilele noastre, care merită adusă la cunoștința publicului larg. Este singura cetate rămasă în picioare în Dobrogea printr-o ironie a istoriei: decăderea ei treptată ca importanță militară a ajutat-o să supraviețuiască. A fost cruțată de soarta crudă pe care au avut-o celelalte cetăți dobrogene care au fost dărâmate de turci la ordinul rușilor, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol.

Toamna acesta, la Cetatea Enisala din județul Tulcea se aude bâzâitul dronei. Nu vă panicați! Se filmează! Realizăm un videoclip de prezentare a cetății Enisala. Videoclipul îmbină imagini din dronă și de la sol din zilele noastre.

Materialele video vor putea fi văzute la Cetatea Enisala și pe rețelele de social media.

Proiectul cultural „Clipe din trecut ale cetății Enisala” este implementat de Enigma Film SRL în parteneriat cu ICEM Tulcea, Asociația Club Sportiv Nokors, Asociația Kavalkada. Proiectul se derulează în perioada 15.07.2024-15.11.2024 și este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN)”, afirmă Cristian Nencu, managerul de proiect.

Sponsori: Ben Ari Negev Industrial SRL, Europolis SA.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

October 1, 2024
12 atracții turistice din Dobrogea pe care trebuie să le vezi

Minunata regiune dintre Dunăre și Marea Neagră are o multitudine de locuri de vizitat, însă am ales 12 atracții turistice din Dobrogea, pe care orice turist ar trebui să le vadă. Județele Constanța și Tulcea sunt preferate, în special, pentru litoral și Delta Dunării, dar ele au mult mai multe atracții turistice interesante, pe care, din păcate, puțini oaspeți le vizitează.

Atracții turistice din Dobrogea – Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

Una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Dobrogea, Cheile Dobrogei, le oferă vizitatorilor un peisaj spectaculos. Vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică, sunt foarte apreciate de geologi.

Mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, iar această atracție turistică este impresionantă prin faptul că oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, care au o vechime de aproape 2 milioane de ani.

Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea Histria, cel mai vechi oraș din România actuală

De pe lista de atracții turistice din Dobrogea, nu lipsește Cetatea Histria. Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România actuală, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea.

”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este basilica episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.

Biserica îngropată de la Istria

În apropierea cetății, în satul Istria, turiștii pot vizita Biserica îngropată, un edificiu care are o vechime de 165 de ani și o arhitectură deosebită. Lăcașul de cult a fost construit după numeroase intervenții făcute de creștinii bulgari la autoritățile turcești de la Babadag. Pentru ridicarea bisericii au fost folosite soluții ingenioase de construcție la acea vreme, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pentru a avea o acustică mai bună.

Lucrările la lăcașul de cult au început în anul 1857 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Pardoseala frumosului edificiu vopsit în alb, se află la un metru sub pământ, iar pereții au o grosime de 90 cm.

Pentru a construi Biserica îngropată, piatra folosită a fost adusă de la zidurile Cetății Histria, care nu fusese descoperită la acea vreme de către arheologul Vasile Pârvan.

Deoarece Biserica îngropată de la Istria este unică, veche și foarte frumoasă, ea a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță.

Edificiul a fost construit în formă de cruce, cu faţada în stil oriental turcesc, cu trei arcade.

Atracții turistice în Dobrogea – Cetatea Capidava

Pe lista de atracții turistice din Dobrogea este, desigur, Cetatea Capidava. Monumentul istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos.

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”, însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Muzeul de la Topalu, cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, zeul Războiului

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere. Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

Basilica Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

Zidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

În clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii. Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.

Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

Munții Măcinului sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, motiv pentru care au fost amenajate și marcate 18 trasee turistice, atât peisagistice, cât și tematice și pentru bicicliști.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand, care, în urma unei vizite, în anul 1926, au înființat, un an mai târziu, primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

Cetatea Argamum-Orgame și Capul Doloșman

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței.

Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani.

Fortăreața este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

Iacobdeal, lacul de smarald al Dobrogei, unic în Europa

Lacul Iacobdeal, Turcoaia sau ”La fântâna” cum mai este denumit, atrage, în fiecare an, foarte mulți turiști. Situat în județul Tulcea, în apropierea localității Turcoaia, lacul a devenit o atracție, atât datorită poziționării sale, cât și a culorii de smarald a apei.

Iacobdeal este un lac antropic, care are o adâncime de aproximativ 20 de metri. El s-a format într-o veche carieră de granit, care a fost exploatată în trecut și este înconjurat de pereți înalți, cu o textură frumoasă din granit.

”Dinamitarea uneia dintre galerii a făcut ca acea cuvetă lacustră să inunde lacul și astfel s-a creat Lacul Turcoaia sau Iacobdeal. Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei creează o imagine inedită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Lacul Iacobdeal seamănă cu un lac glaciar, deși se află la aproximativ 150-200 de metri altitudine. Acest lucru îl face să fie unic nu doar în România, ci și în toată Europa.

Foarte mulți turiști pasionați de natură care merg în Munții Măcinului poposesc, măcar pentru o noapte și la Lacul Iacobdeal cu corturile. Vara, apa acestuia este perfectă pentru scăldat, chiar dacă are o adâncime de aproximativ 20 de metri.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în Marea Neagră

Între numeroasele atracții turistice din Dobrogea se numără și Cetatea Halmyris, din județul Tulcea. Situată în antichitate între două lacuri sărate și în apropierea Mării Negre, Cetatea Halmyris de la Murighiol a fost denumită în trecut ”Sărătura”. În exteriorul cetății, la acea vreme, toate dealurile din jur erau împădurite și pe coasta lor până la Dunăre era așezarea civilă, căreia i se spunea ”Satul corăbierilor”. Acum, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare așteaptă să fie cercetat și restaurat, deoarece a fost săpat doar în proporție de 20-25%.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anca Ivanov, supraveghetor la Cetatea Halmyris.

Pe drumul spre Poarta de Nord a Cetății Halmyris pot fi văzute ruinele unei basilici creștine timpurii. Edificiul a fost construit în prima jumătate a sec. IV p.Chr. după 324, când Constantin a devenit singurul conducător al Imperiului Roman.

În august 2001 a fost descoperită în interiorul Cetății Halmyris o bazilică paleocreștină construită la jumătatea sec. IV, după creștinarea Imperiului Bizantin, după Constantin cel Mare.

Sub altarul ei s-a descoperit o criptă, în care au fost descoperite moaștele a doi martiri, preotul Epictet și monahul Astion.

Lângă basilică se află termele romane, băile particulare ale castrului, dar și barăci care găzduiau o parte a garnizoanei de la Halmyris.

January 6, 2023
”Drumul Cetăților”, un traseu turistic de o zi, în județul Tulcea

Turiștii pasionați de istorie și arheologie, dar și de drumeții pot face o excursie de o zi în județul Tulcea, pe traseul ”Drumul Cetăților”. Acesta are un caracter cultural și oferă posibilitatea cunoașterii a trei dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea, amplasate într-un cadru natural unic, cu peisaje pitorești și cu numeroase povești istorice. Traseul turistic urmează ruta Babadag-Enisala-Jurilovca-Slava Rusă și este promovat de Grupul de Acțiune Locală GAL Razim.

Traseul „Drumul Cetăților” începe din orașul Babadag

Traseul ”Drumul Cetăților” pornește din ”Sinaia Dobrogei”, cum a fost numită localitatea Babadag, datorită așezării sale la poalele dealurilor împădurite Koiun-Baba, Sultan Tepe și Ianik Bair.

Orașul Babadag are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

Dealul cu sculpturi de la Babadag este o altă atracție turistică, mai puțin cunoscută de vizitatori. Povestea Platoului cu sculpturi este foarte interesantă. Am scris aici despre povestea sculpturilor abandonate de zeci de ani, pe dealul pe care se află Tabăra Babadag, un loc care le oferă vizitatorilor o frumoasă priveliște asupra orașului.

Orașul Babadag și zonele limitrofe reprezintă o zonă turistică unică, prin frumusețea, diversitatea, bogăția și varietatea numeroaselor rezervații naturale care se regăsesc în această zonă.

Pădurea Babadag își justifică statutul de rezervație naturală și areal protejat prin cea mai mare concentrație de specii de orhidee amenințate cu dispariția, întâlnite pe o suprafață restrânsă. Cele mai multe specii plante rare se întâlnesc în partea de sud a rezervației, în pădurea de stejar pufos.

Enisala, prima fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi este inclusă în traseul ”Drumul Cetăților”, deoarece, pe teritoriul său există un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea medievală Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei.

Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Bambola sau Pampulo.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

La baza Cetății Enisala, săpăturile arheologice au scos la iveală sute de complexe arheologice, majoritatea funerare, așezări neolitice sau din prima Epocă a fierului.

În satul Enisala se poate vizita și Gospodăria țărănească conservată in situ, o adevărată sinteză a arhitecturii tradiționale din nordul Dobrogei de la începutul secolului al XX-lea. Realizată din lut, piatră, lemn și stuf, aceasta se integrează armonios peisajului local.

În apropiere se află biserica Sf. Treime, ridicată în perioada 1890-1904, care prezintă un iconostas pictat la începutul secolului XX de către Rafael Mateef, un prolific zugrav de biserici.

Orgame-Argamum, a doua fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

Traseul ”Drumul Cetăților” continuă spre Cetatea Orgame-Argamum, despre care se spune că a fost primul oraș locuit din Dobrogea. Fortăreața este situată în Jurilovca, localitate întemeiată de lipoveni, la începutul sec. al XIX-lea, fondatorul acesteia fiind Jurilca. Localitatea este situată pe malul Lacului Razim și are un mic port, un punct de plecare important spre alte zone turistice, astfel că este denumită și ”Poarta Razimului”.

Cetatea Orgame-Argamum, situată la aproximativ 7 km de comuna Jurilovca, pe faleza stâncoasă a Capului Doloșman și este cel mai important obiectiv cultural al zonei.

Potrivit izvoarelor antice, orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Chr. Coloniștii greci din Milet, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice.

Vasile Pârvan a identificat situl de la Capul Doloșman ca fiind Orgame, la începutul secolului XX. Deocamdată, în situl de la Capul Doloșman nu s-a găsit nici o inscripție sau un alt izvor cu numele Orgame, astfel că toate dovezile sunt cumva indirecte.

Acum, însă, nu mai este nici un dubiu pentru specialiști că Orgame este actuala Cetate Argamum.

Cetatea Ibida de la Slava Rusă încheie traseul ”Drumul Cetăților”

De la Jurilovca, se continuă traseul spre Slava Rusă, trecând prin localitățile Lunca și Ceamurlia de Jos, urmând Valea Slavelor. Este un drum frumos, cu dealuri acoperite de păduri, cu peisaje inedite și locuri umbroase.

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

Istoricii și arheologii apreciază că Ibida sau Libida era de 4 ori mai mare decât Cetatea Histria și de două ori mai mare față de Tropaeum Traiani.

”Fortificația de la Slava Rusă a intrat în literatura de specialitate în 1875, iar pe la 1898, inginerul Pamfil Polonic face un prim-plan al cetății și spune că avea ziduri și turnuri colosale.

El a identificat 24 de turnuri și 3 porți, două dintre ele numite impropriu porți, pentru că sunt locurile prin care râul Slava intra și respectiv ieșea din cetate. Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Suprafața este împărțită în două părți aproximativ egale.

Latura de nord a cetății intră în sat, laturile de est și sud sunt sub actualele ulițe ale localității Slava Rusă, iar sub unul dintre dealuri a fost descoperită o fortificație anexă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu. Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

La Ibida au fost descoperite și două basilici.

În zona Slava Rusă-Slava Cercheză, vechile tradiții creștine au fost continuate de comunitățile de lipoveni, ale căror biserici sunt răspândite pe teritoriul celor două sate. Două dintre cele mai reprezentative biserici din Slava Rusă, sunt Uspenia și Vovedenia, ambele cu mănăstiri în incintă. Cele două obiective pot face parte dintr-un circuit cultural-religios.

În zonă se poate vizita și o moară de vânt, simbol al arhitecturii populare, o construcție de lemn de la începutul secolului XX.

De la Slava Rusă se pot realiza excursii cu bicicleta sau cu mașina spre rezervația naturală Pădurea Babadag-Codru, Pădurea Topolog și spre Complexul Lagunar Razim-Sinoe.

Pe traseul ”Drumul Cetăților”, turiștii pot face popasuri la numeroasele pensiuni și cherhanale din zonă, unde pot mânca produse tradiționale preparate din pește proaspăt, de către localnici.

September 23, 2022
Cetatea Enisala, cel mai vizitat obiectiv turistic din județul Tulcea

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Cetatea medievală Enisala

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cercetătorii au emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți situată în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câștigate din comerț și care erau deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră. La acea vreme, Lacul Razim era mai mult un golf pentru Marea Neagră, iar dealul pe care a fost ridicată fortificația era cel mai înalt și mai bine poziționat, la o altitudine de 110 metri, spune muzeograful Andreea Celâcu.

Ea a precizat că poate fi luată în considerare și o a doua ipoteză, care atribuie construcția cetății de la Enisala unui principe tătar. Nu trebuie să uităm, faptul că regiunea se afla, în sec. al XIV-lea, sub controlul Hoardei de Aur.

Yeni-Sale, cetatea înaltă așezată pe un deal pietros

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Bambola sau Pampulo.

Pe de altă parte însă, pe harta austriacă executată de Ignatius Albrecht în ultimul sfert al sec. al XVIII-lea este menționată denumirea Eracri-Kupei.

Asupra cetății au fost aduse numeroase modificări, iar zonele deschise la culoare sunt cele reconstruite. În mod normal, cetățile au la fiecare colț câte un turn, însă în cazul Cetății Enisala a mai rămas un singur turn, cel situat la poarta principală. Există și o poartă secundară, formată ulterior prin spargerea zidului de către genovezi.

Ulterior, cetatea a făcut parte din sistemul de apărare al Țării Românești, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mircea cel Bătrân. Apoi, din 1420 au venit turcii în zonă și au locuit până la Războiul de Independență, din anul 1877.

Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărești, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.

Urme de locuire din prima epocă a fierului și din perioada medievală, la Enisala

Primele cercetări arheologice au fost realizate la Cetatea Enisala, de Grigore Avakian, în anul 1939. În anii 1963-1964, alți doi arheologi au reluat cercetările din zona cetății și au descoperit urme de locuire din prima epocă a fierului. De asemenea, ei au găsit câteva complexe medievale de locuire și o a doua incintă, scoasă din sistemul defensiv, aflată la marginea pantei mai line a promontoriului, la baza căruia a fost localizat cimitirul cetății.

Locuirea medievală de pe ”Dealul Gras” suprapune un prim nivel din prima epocă a fierului (cultura Babadag). Au fost descoperite însă și fragmente ceramice atribuite epocii romane.

Săpăturile arheologice realizate până în prezent au condus la descoperirea în ”Castel” sau fortificația principală și în exteriorul acesteia, a două locuințe din prima epocă a fierului și a 12 locuințe medievale, dintre care două aparțin sigur nivelului anterior ridicării zidurilor.

Nivelul de locuire medieval, anterior construcției cetății, datat după materialul descoperit la sfârșitul sec. XIII-începutul sec. XIV, este tăiat de fundația zidurilor. Nivelului de locuire al cetății îi corespunde o placă de mortar, deasupra acesteia aflându-se un nivel de locuire datat larg, în secolele XIV-XVI.

Structura Cetății Enisala

Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

Bastionul porții principale, atrage atenția ca element arhitectonic deosebit. Lată de 3 metri și cu o înălțime de aproape 4 metri, acesta are o frumoasă arcadă dublă, terminată cu un arc în zona centrală.

Lipit de bastionul porții principale se află un turn hexagonal, care se înalță cu aproximativ 6 metri deasupra curtinei. Trebuie amintit, de asemenea, că lângă turnul din colțul de nord, în care mai poate fi observată încă o fereastră de tragere, se află o spărtură, boltită în partea superioară, care a fost interpretată ca poartă secundară.

Fortificația principală are incinta din zidărie cu finisaje din blocuri de dimensiuni relativ mici, pentru care s-a folosit un liant de var și nisip. Blocurile sunt slab fasonate sau neprelucrate și au fost dispuse în asize aproape regulate.

Rocile inventariate în zidurile fortificației principale de la Enisala sunt cretacice, triasice și blocuri exotice. Primele două categorii sunt răspândite în zone învecinate cetății, iar a treia include blocuri reutilizate din edificii mai vechi, cu localizare necunoscută. Nisipul cuarțos roșu-brun din componența mortarului parameților și emplectonului poate fi regăsit pe plaja îngustă și lungă de peste 2 km a Lacului Razim, între Capul Iancina, în sud și promontoriul dealului Călugăra, în nord, la o distanță de 8-10 km de Enisala, spun specialiștii.

O a doua incintă, aproape complet scoasă din sistemul defensiv, prevăzută cu cinci turnuri pătrate și unul triunghiular, se află la marginea pantei mai line a promontoriului pe care a fost amplasată cetatea.

Cisterna de la Cetatea Enisala

Cei care ajung în cetatea Enisala, pot observa fosta cisternă din cadrul fortăreței medievale, lipită de zidul sud-estic al incintei.

Cercetarea complexului a evidențiat că acea cisternă a fost tencuită foarte atent pe interior, cu multe straturi de mortar. De asemenea, a fost observată și prezența în centrul podelei a unui bazinet circular din cărămizi, folosit pentru adunarea și curățarea periodică a reziduurilor. Acesta era format din două inele concentrice, cel de jos înalt de 15 cm și cel de sus de 10 cm, buza acestuia fiind la nivelul pavajului de cărămidă din interiorul construcției.

Monede din perioada romană până în sec. al XVIII-lea, în Cetatea Enisala

Inventarul monetar de la Cetatea Enisala acoperă o perioadă de timp îndelungată, de la epoca romană până în secolul al XVIII-lea.

În acest interval, sec. al XIV-lea este cel mai bine reprezentat, prin cele 6 monede genovezo-tătare, o monedă Hoarda de Aur din bronz, emisă de Abd-Ullah în centrul de la Orheiul Vechi, un dinar de argint de la Vladislav I Vlaicu, 7 ducați de argint emiși în timpul lui Mircea cel Bătrân, un gros de argint de la Petru I Mușat, o monedă de bronz bulgărească și 7 monede turcești.

Secolul al XV-lea este ilustrat doar de un dinar de argint emis de Mircea cel Bătrân și o jumătate de gros, pus în circulație în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

În cadrul descoperirilor ceramice de la Enisala, o deosebită valoare pentru interpretările istorice o are ceramica smălțuită cu monograme. Acestea apar pe suprafața interioară a cupelor sau bolurilor de mici dimensiuni.

Indiferent din ce zonă vii, fie că este vorba despre Babadag, Sarichioi sau Sălcioara, toate drumurile duc către Cetatea Enisala. Dacă ajungi acolo într-o zi de luni, nu vei putea intra în interiorul fortăreței, dar o poți admira în toată splendoarea ei, în special în lumina apusului.

August 26, 2022
12 cetăți din Dobrogea care merită să fie vizitate

Nu trebuie să fii pasionat de istorie pentru a te îndrăgosti de numeroasele cetăți din Dobrogea, după ce le afli poveștile. În aceste fortărețe găsim frânturi despre trecutul strămoșilor noștri, despre modul în care trăiau și se manifestau, uneori chiar și despre ceea ce își doreau anticii. Cetățile din Dobrogea, reprezintă, pentru vizitatorii de orice vârstă, o călătorie prin istoria antică.

Histria, una dintre cele mai importante cetăți din Dobrogea

Histria este primul oraș cunoscut pe teritoriul țării noastre, întemeiat de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr., ca port la Marea Neagră. El a fost distrus în secolul VII d.Hr., de invaziile avaro-slave.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii.

Histria este o cetate extraordinară, care oferă vizitatorului ziduri de incintă, turnuri, poarta mare a orașului, poarta mică și foste basilici din epoca romano-bizantină. Tot la Histria pot fi văzute cartierele în care locuiau coloniștii greci, dar și zona lor economică.

Muzeul Histria adăpostește cele mai frumoase, deosebite și importante piese sau monumente de arhitectură descoperite în interiorul cetății romano-bizantine.

O vizită la Histria înseamnă o vizită efectiv în istoria unei cetăți care a dăinuit timp de 12 secole.

12 cetăți din Dobrogea – fortăreața medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului.

Dintre toate cetățile din Tulcea, fortăreața de la Enisala este cel mai vizitat obiectiv turistic din județ.

Cetatea Tropaeum Traiani, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi nu putea lipsi din top 12 cetăți din Dobrogea, fiind unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța.

Tropaeum Traiani este un complex de monumente, format din cetatea Tropaeum Traiani, monumentul Tropaeum Traiani și muzeul de la Adamclisi. Startul ține de primul război dintre daci și romani și de bătălia care s-a dat pe platourile de acolo.

Victoria a fost a romanilor, iar Traian a hotărât, la finalul celor două războaie, să construiască un monument triumfal, care să celebreze victoria și totodată să impună respect tuturor celor din jur, care s-ar mai fi gândit vreodată să pună sub semnul întrebării autoritatea imperială.

După război a avut loc ridicarea cetății. Aceasta a fost construită pe locul unei foste așezări locale a populației getice. Cetatea a urcat destul de repede la rang de municipium și a rămas acolo până undeva la începutul secolului al VII-lea.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important. Soclul statuii împăratului Traian și toate piesele descoperite în cetate, se află la Muzeul Tropaeum Traiani, din localitatea Adamclisi.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman de la vărsarea Dunării în mare

Dintre numeroasele cetăți din Dobrogea, castrul militar roman Halmyris a fost un punct important. Ea se află în apropierea localității Murighiol, iar turiștii care trec prin localitate și au ca destinație Delta Dunării, n-ar trebui să o ocolească.

Cetatea Halmyris este o fortificație romană, care a existat în perioada cuprinsă între secolele I-VII d.Hr. Este una dintre locațiile care găzduiește basilica în care au fost găsite moaștele primilor sfinți creștini din Dobrogea, Epictet și Astion, dar și situl cunoscut drept ”Satul Corăbierilor”. Aici, a fost descoperit inclusiv portul cetății.

De-a lungul secolelor, Cetatea Halmyris a mai fost denumită Talamonium și Salmorus, toate cele trei nume fiind traduse prin sărătura sau sărăturile. Numele îi vine de la golful cu apă sărată, care în antichitate se afla în zona cetății.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris. În vremea aceea, marea era la aproximativ 3 km distanță, iar Dunărea curgea pe lângă fortăreață și de acolo se vărsa în mare.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris.

Cetatea Capidava, fortăreață importantă în sistemul roman de apărare

Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative cetăți din Dobrogea, o fortăreață de la frontiera Dunării de Jos.

Castrul roman Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

În Cetatea Capidava au fost descoperite numeroase vestigii, dar și peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Cetatea Argamum le oferă turiștilor o lecție de istorie și un peisaj spectaculos

Dintre numeroasele cetăți din Dobrogea, Argamum-Orgame este o fortificație de care turiștii sunt atrași ca un magnet. Se spune că orașul Orgame este prima așezare atestată istoric din România, deși mulți specialiști afirmă că Histria este cea mai veche.

”Cetatea Argamum se află în județul Tulcea, la 8 km de localitatea Jurilovca, în punctul Capul Doloșman. Este o cetate grecească, menționată în sec. V de Hecateus din Milet, ca Orgame-Poli, fiind considerată prima așezare cu caracter urban de pe teritoriul României.

Sunt arheologi și istorici care spun că Histria ar fi prima așezare cu caracter urban, dar, dacă ne referim strict la documentele istorice, Argamum este menționată prima dată în secolul al V-lea.

Cetatea Argamum le oferă celor care o vizitează un peisaj extraordinar și ne ajută să ne transpunem în timp, pentru că este vorba de epoca romană. Situl a existat între secolele I și sfârșitul sec. VI, aici fiind o așezare urbană de epocă romană foarte importantă, care suprapune vestigiile de perioadă greacă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

În interiorul cetății Argamum-Orgame au fost descoperite 3 basilici paleocreștine, iar în afara sitului, în zona necropolei antice grecești se află și cel mai vechi mormânt grecesc din tot bazinul Mării Negre.

Fortificația bizantină Vicina de la Păcuiul lui Soare, una dintre cetățile din Dobrogea mai puțin vizitate

Cetatea de la Păcuiul lui Soare este în mare parte acoperită de apele Dunării.

Situl arheologic este localizat în partea de nord-est a insulei Păcuiul lui Soare, în dreptul dealului Dervent, la granița dintre județele Constanța și Călărași. Insula se află la aproape 12 kilometri de Ostrov și la 9 km de Sucidava sau Pârjoaia cum i se spunea inițial localității.

Cetatea bizantină Vicina a fost întemeiată de împăratul Ioan Tzimiskes în anii 971-972, pe o suprafață de 3-5 hectare, ca bază navală și fort de apărare al imperiului. Flota de la Păcuiul lui Soare avea rolul de a împiedica invaziile celor care ar fi venit de la gurile Dunării pentru a ataca orașul Dorostolon, capitala themei bizantine din această zonă a imperiului.

La începutul secolului al XI-lea, cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare și-a pierdut caracterul de bază navală, iar în interiorul ei s-a desfășurat o intensă viețuire, care a durat până în prima jumătate a secolului al XV-lea, în momentul ocupării Dobrogei de către turci, cu o întrerupere în secolul XII.

În cadrul cercetărilor efectuate în 1956 s-a descoperit că porțiunea păstrată din cetatea insulară este mărginită în partea de nord-est de un zid lung de 42 de metri, iar spre sud-est de un alt zid a cărui lungime măsura 240 de metri și avea o înălțime de 5-6 metri.

Poarta și portul cetății sunt acum în pădurea de pe insula Păcuiul lui Soare, însă, când este multă vegetație ele nu pot fi văzute prea ușor. Doar aproximativ 10% din fosta fortăreață mai poate fi văzută. Ea a fost ruptă și acoperită de apele Dunării.

Cetatea Dinogeția, un important punct turistic în Dobrogea

Înconjurată de bălțile și gârlele pe care le formează Dunărea în apropierea localității Garvăn din comuna Jijila, Cetatea Dinogeția este amplasată într-o zonă spectaculoasă, la fel ca multe dintre cetățile din Dobogea.

”Fortăreața romană și bizantină de lângă satul Garvăn a fost locuită în perioada romană, între secolele I-VI și în perioada medie bizantină, între sec. X-XII.

Cetatea Dinogeția este foarte cunoscută datorită investigațiilor arheologice realizate în perioada interbelică, dar și în perioada recentă”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Fortificația este situată pe o mică insulă, denumită de către localnici ”Bisericuța Garvăn”. Fiind amplasată între ape, fortăreața avea avantajul unei apărări naturale.

Turiștii care ajung la Dinogeția pot observa zidul de incintă, care are o grosime de 3 metri și este străjuit de 14 turnuri. De asemenea, vechea fortăreață păstrează și ruinele unei bazilici.

Cetatea antică Tomis ne oferă multe informații despre istoria orașului romano-bizantin

În cetatea antică Tomis pot fi văzute numeroase vestigii. În centrul Constanței poate fi vizitat Edificiul Roman cu Mozaic, o construcție cunoscută în toată Europa, în primul rând prin mozaicul care se păstrează aici.

Poetul Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și implicit pentru intrarea sa în istorie. Publius Ovidius Naso a fost exilat în anul 8, din Roma în cetatea Tomis, al cărei țărm spunea că este pustiu.

Se spune că orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar ”numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia. Unii istorici au apreciat că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Cetatea Ibida, cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

”Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu.

Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

Cetatea Ibida a durat din sec. IV până în sec. VII, cam 3 secole, după care avem urme ale bizantinilor, iar de prin sec. XIV găsim locuințe medievale în vechea cetate abandonată.

Tot la vest, în perimetrul necropolei romano-bizantine este o necropolă medievală, cam de sec. XVII-XVIII, foarte bogată în monede, atât orientale cât și otomane”, a declarat pentru Discover Dobrogea, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cetatea Noviodunum, un sit cu numeroase legende

Fortăreața Noviodunum din localitatea Isaccea era una dintre cetățile din Dobrogea foarte accesate în perioada medievală și în cea antică. Cetatea Noviodunum se află pe lista siturilor arheologice din Dobrogea, selecționate pentru evaluare, în vederea includerii în dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

”Cetatea Noviodunum este un sit pluristratificat, cu locuire din perioadă preistorică, plecând din perioadă romană, apoi medie bizantină și ulterior perioada otomană.

Interesant pentru vizitatori este să afle că era sediu al Flotei Romane de Dunăre și una din așezările importante ale provinciei Scythia, care avea titlul de municipium. Noviodunum era un oraș destul de important, un loc în care au fost martirizați foarte mulți dintre cei care îmbrățișaseră creștinismul, noua credință apărută în sec II-III d.Hr.

Noviodunum este un sit cu o suprafață uriașă, care ajunge undeva la 600 de hectare, însemnând orașul propriu-zis, zona de așezare civilă și zona de necropolă.

De asemenea, este o zonă în care au ajuns de-a lungul timpului împărați romani și sultani otomani, care au trecut pe la Isaccea să traverseze Dunărea în campaniile lor, iar acestea nu sunt niște legende, ci realități istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, șeful Biroului de Arheologie Preventivă din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Carsium de la Hârșova așteaptă să iasă la lumină

Sunt multe cetăți din Dobrogea care merită să fie promovate, iar printre ele se numără și fortificația Carsium de la Hârșova. Castrul a fost ridicat din vremea împăratului Traian, pe unul din dealurile care sunt în jurul orașului modern și face parte din ansamblul de fortificații construite în perioada Imperiului Roman, de-a lungul limes-ului dunărean.

”Cetatea Carsium este acoperită, în mare parte, de cartierul de locuințe. Chiar dacă nu pot fi văzute multe elemente din vechea fortificație, locul pe care este amplasat fostul oraș este spectaculos, deoarece se suprapune cu rezervația naturală Canaralele din Portul Hârșova.

Inițial a fost un castru de pământ, transformat apoi în castru de piatră, a devenit ulterior o adevărată cetate care a funcționat, în mare parte, în perioada epocii târzii. Cetatea a avut o istorie lungă, până în epocă medievală, chiar până în secolul al XIX-lea.

Acum, se mai păstrează câteva vestigii, printre care ”turnul comandant”, care se poate vedea de pe șoseaua dintre Hârșova și Constanța. Pot fi observate și zidurile de incintă, dar și o serie de alte construcții care au fost scoase la lumină, însă, arheologii așteaptă să înceapă săpăturile la Cetatea Carsium Hârșova, pentru a descoperi mai multe vestigii istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Nicolae Constantin, responsabilul științific al șantierului de la Cetatea Carsium Hârșova.

Dobrogea este un teritoriu fabulos din punct de vedere al descoperirilor arheologice, iar cercetătorii spun că oriunde ai băga cazmaua în această regiune, trebuie să iasă un fragment ceramic.

Cetățile din Dobrogea sunt adevărate pagini de istorie, peste care au trecut sute și chiar mii de ani. Între timp, multe fortărețe s-au deteriorat, au fost parțial distruse și trebuie să fie reabilitate.

January 18, 2022
Cetățile din Tulcea, obiective turistice unice, cu povești extraordinare

Cetățile din Tulcea au numeroase legende și sunt obiective turistice extrem de interesante, amplasate în zone în care peisajele sunt spectaculoase. Argamum, Enisala, Halmyris, Noviodunum, Ibida sau Aegyssus, toate au o poveste și îi așteaptă pe vizitatori să o descopere.

Cetățile din Tulcea, locuri încărcate de istorie și legende

Toate cetățile din Tulcea au o poveste care este fundamentată din punct de vedere arheologic și istoric. În plus, ele sunt amplasate în locuri extrem de frumoase, astfel că devin atractive chiar și pentru cei care nu sunt pasionați de istorie.

”Dacă ar fi ca eu să fac o recomandare pentru câteva din siturile din județul Tulcea ar fi Slava Rusă, de departe cel mai mare oraș roman din Dobrogea.

Dacă ne raportăm la Argamum am putea spune că avem prima așezare urbană de pe teritoriul României.

De asemenea, Isaccea, care este situl care furnizează cea mai mare cantitate de obiecte arheologice și zona în care au fost martirizați cei care propovăduiau noua credință.

Dacă mergem pe epoci ceva mai recente, Enisala nu are egal, atât prin peisaj, cât și prin acel ”cuib de vulturi”, unde este așezat obiectivul istoric și arheologic. Și nu putem să trecem peste bisericuța Sf Atanasie de la Niculițel.

Am punctat 5 dintre obiectivele care, din punctul meu de vedere sunt importante și au o poveste în spate. Asta nu înseamnă că Halmyris nu este la fel de important. Toate au o poveste și așteptăm vizitatorii să descopere aceste povești”, a declarat pentru Discover Dobrogea, șeful Biroului de Arheologie Preventivă din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Argamum-Orgame, un sit important, într-un loc spectaculos

Una dintre cetățile din Tulcea de care turiștii sunt atrași ca un magnet este Argamum-Orgame. Se spune că orașul Orgame este prima așezare atestată istoric din România, deși mulți specialiști afirmă că Histria este cea mai veche.

”La 8 km de localitatea Jurilovca se află, în punctul Capul Doloșman, cetatea Argamum. Este o cetate grecească, menționată în sec. V de Hecateus din Milet, ca Orgame-Poli, fiind considerată prima așezare cu caracter urban de pe teritoriul României.

Sunt arheologi și istorici care spun că Histria ar fi prima așezare cu caracter urban, dar, dacă ne referim strict la documentele istorice, Argamum este menționată prima dată în secolul al V-lea.

Situl nu este foarte cunoscut, dar turiștii care ajung în acest loc au ocazia să viziteze și punctul de informare de la Cetatea Argamum, unde vor regăsi o serie de date istorice și arheologice.

Într-adevăr și peisajul este spectaculos, stânca de la Capul Doloșman îți oferă o priveliște extraordinară asupra Lacului Razim.

Cei care nu sunt doar iubitori de istorie cunosc faptul că Jurilovca este un punct de plecare spre Gura Portiței. Până în perioada Otomană se naviga foarte mult pe acest lac și se făcea o legătură între cele două canale Dunavăț și Dranov cu Brațul Sfântu Gheorghe, pentru că nu întotdeauna acesta din urmă era propice navigației, în special din cauza înnisipării gurii de vărsare.

Cetatea Argamum le oferă celor care o vizitează un peisaj extraordinar și ne ajută să ne transpunem în timp, pentru că este vorba de epoca romană. Situl a existat între secolele I și sfârșitu sec. VI, aici fiind o așezare urbană de epocă romană foarte importantă, care suprapune vestigiile de perioadă greacă. De asemenea, poate fi vizitată și zona de necropolă”, a precizat cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Ibida din Slava Rusă, unul dintre cele mai frumoase sate din Tulcea

Cetatea Ibida este acoperită parțial de satul Slava Rusă, astfel că nu e la fel de spectaculoasă ca multe dintre cetățile din Tulcea.

Totuși, vă puteți bucura de o plimbare prin localitatea Slava Rusă, una dintre cele mai verzi și frumoase din județul Tulcea, împrejmuită de dealuri, cu numeroase case tradiționale, multe dintre ele părăsite.

”În Slava Rusă există una dintre cele mai mari fortificații de epocă romană din Dobrogea, Ibida sau Libida cum spun arheologii. Cetatea este suprapusă parțial de satul actual Slava Rusă.

Cei care merg în zonă pot să viziteze atât perimetrul unde se desfășoară investigațiile arheologice, unde vor vedea atât zona zidurilor de incintă cu turnurile aferente, cât și magaziile de provizii.

Mai există o construcție care ține de necropola orașului roman, pe care arheologii o numesc ”Cavoul Tudorca”. Numele pornește de la cel care a descoperit acest cavou, cercetat ulterior de către specialiști.

Turiștii au ce să vadă și la Slava Rusă. În plus, cei care vizitează mânăstirea Uspenia trec prin această cetate și în felul acesta am pomenit și un alt obiectiv care poate fi vizitat în zonă”, povestește cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Enisala, cel mai vizitat obiectiv turistic din Tulcea

Dintre toate cetățile din Tulcea, fortăreața de la Enisala este cel mai vizitat obiectiv turistic din județ. În anul 2020, peste 48.000 de turiști au ajuns la ruinele cetății medievale Enisala.

”Cetatea Enisala, situată pe Dealul Gras, a fost datată în diferite perioade, însă un lucru este clar, că fortăreața a fost ridicată în a doua jumătate a sec. al XIV-lea de către genovezi, cei care controlau traficul comercial în Marea Neagră.

Și aceasta este o zonă cu un peisaj extraordinar, iar de pe Dealul Gras se poate vedea, chiar la poale și zona investigată de arheologi în anul 2013, când am cercetat vechiul sat medieval aflat aici, în vecinătate.

La Enisala avem un punct de informare care este foarte util pentru vizitatori. Aceștia pot afla foarte multe date despre zona arheologică de la Enisala, dar și câteva informații despre rezervațiile naturale din zonă”, spune șeful Biroului de Arheologie Preventivă din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Halmyris, fortificația romană de la Murighiol

Mulți dintre turiștii care merg spre Murighiol au ca destinație Delta Dunării. Puțini știu însă, faptul că în apropierea localității Murighiol se află Cetatea Halmyris. Merită și ea să fie vizitată, deoarece a fost un punct important.

”Cetatea Halmyris este o fortificație romană, care a existat în perioada cuprinsă între secolele I-VII d.Hr. Este una dintre locațiile care găzduiește basilica în care au fost găsite moaștele primilor sfinți creștini din Dobrogea, Epictet și Astion, dar și situl cunoscut drept ”Satul Corăbierilor”. Aici, a fost descoperit inclusiv portul cetății.

Turiștii care ajung în zonă apreciază și produsele tradiționale preparate de localnici. În Murighiol, dar și la Dunavățul de Jos ori în Mahmudia, vizitatorii pot mânca pește și preparate din pește gătite ca în Delta Dunării, după ce vizitează vestigiile istorice”, am mai aflat de la cercetătorul Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Dinogeția, un important punct turistic

Înconjurată de bălțile și gârlele pe care le formează Dunărea în apropierea localității Garvăn din comuna Jijila, Cetatea Dinogeția este și ea amplasată într-o zonă spectaculoasă.

”Fortăreața romană și bizantină de lângă satul Garvăn a fost locuită în perioada romană, între secolele I-VI și în perioada medie bizantină, între sec. X-XII.

Cetatea Dinogeția este foarte cunoscută datorită investigațiilor arheologice realizate în perioada interbelică, dar și în perioada recentă”, afirmă cercetătorul științific Aurel-Daniel Stănică.

Cetatea Dinogeția este situată pe o mică insulă, denumită de către localnici ”Bisericuța Garvăn”. Fiind amplasată între ape, fortăreața avea avantajul unei apărări naturale.

Turiștii care ajung Dinogeția, una dintre cetățile din Tulcea, pot observa zidul de incintă, care are o grosime de 3 metri și este străjuit de 14 turnuri. De asemenea, vechea fortăreață păstrează și ruinele unei bazilici.

Cetatea Noviodunum, un sit cu numeroase legende

În apropierea cetății Dinogeția, urmând traseul Dunării, ajungem la Isaccea, unde se află fortăreața Noviodunum, foarte accesată în perioada medievală și în cea antică. Cetatea Noviodunum se află pe lista siturilor arheologice din Dobrogea, selecționate pentru evaluare, în vederea includerii în dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

”La Noviodunum exista vadul de traversare a Dunării. Era punctul unde Dunărea era cea mai îngustă și putea fi traversată de către cei care voiau să acceseze de la nord la sud sau invers, drumurile din diferitele perioade istorice.

Cetatea Noviodunum este un sit pluristratificat, cu locuire din perioadă preistorică, plecând din perioadă romană, apoi medie bizantină și ulterior perioada otomană.

Interesant pentru vizitatori este să afle că era sediu al Flotei Romane de Dunăre și una din așezările importante ale provinciei Scythia, care avea titlul de municipium. Noviodunum era un oraș destul de important, un loc în care au fost martirizați foarte mulți dintre cei care îmbrățișaseră creștinismul, noua credință apărută în sec II-III d.Hr.

Noviodunum un sit cu o suprafață uriașă, care ajunge undeva la 600 de hectare, însemnând orașul propriu-zis, zona de așezare civilă și zona de necropolă.

A fascinat de-a lungul timpului această zonă, pentru că devenise, la un moment dat, un loc încărcat de legende pentru locuitorii din Isaccea de perioadă otomană.

Oamenii acelor vremuri nu știau că a existat o perioadă și mai veche, astfel că atribuiau cetatea unor căpetenii care treceau prin zonă. Și nu trebuie uitat că pe aici și-a trecut Darius armatele în campania lui contra sciților.

De asemenea, este o zonă în care au ajuns de-a lungul timpului împărați romani și sultani otomani, care au trecut pe la Isaccea să traverseze Dunărea în campaniile lor, iar acestea nu sunt niște legende, ci realități istorice.

Noviodunum și Isaccea, care sunt două locații diferite, cu legende și povești extraordinare, care au în spate și un adevăr istoric”, povestește cercetătorul Aurel-Daniel Stănică.

Există legende pentru fiecare dintre cetățile din Tulcea, însă, ele sunt mai interesante atunci când vizităm ruinele fortărețelor antice și medievale, cu atât mai mult, cu cât ele sunt amplasate în zone foarte pitorești.

March 26, 2021
Maslenița, sărbătoarea rușilor lipoveni de întâmpinare a primăverii

Masleniţa este sărbătoarea prin care rușii lipoveni celebrează Soarele și venirea primăverii. Denumită și Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă, Maslenița are loc în ultima săptămână de dinaintea intrării în Postul Paştelui. Masleniţa adună laolaltă fetele şi femeile, îmbrăcate în costume tradiţionale, care ţin în mână câte o batistă (kasinka) şi merg pe străzi, într-un dans ritual, cântând cântece specifice acestui obicei, asemeni colindelor româneşti.

Maslenița, sărbătorită anul acesta la Cetatea Enisala

Asociația Delta Dunării, alături de rușii lipoveni din comunele Jurilovca și Sarichioi organizează ”Ziua Iertării”, ultima zi din „Maslenița”, la Cetatea Enisala și vă invită să urmăriți confruntarea artistică on-line. Evenimentul va fi transmis live, pe pagina de Facebook a Asociației Delta Dunării.

Duminincă, 14 martie, la ora 14.00, reprezentanții celor mai mari comunități de ruși lipoveni din județul Tulcea, Sarichioi și Jurilovca se vor întâlni la poalele Cetății Enisala și își vor lua, împreună, rămas bun de la iarnă.

Ansamblurile Juraveli din Jurilovca și Landâș din Sarichioi vor cânta cele mai frumoase melodii din repertoriul lor, iar costumele din moși strămoși și veselia care îi caracterizează vor învălui sărbătoarea.

Maslenița nu s-a sărbătorit în mod public în perioada comunismului

Săptămâna Maslenița sau Maslenîia, reprezintă o perioadă în care rușii lipoveni sunt foarte veseli și interpretează cântece și dansuri tradiționale. Fiind o sărbătoare în care este celebrat soarele, rușii lipoveni din Tulcea lansau, pe vremuri, săgeți aprinse de pe Colnicul Hora, lucru care acum nu mai este permis, pentru a nu fi provocate incendii.

”Masleniţa este o denumire de origine slavă (maslo înseamnă ulei) şi are legătură cu faptul că multe din mâncărurile preparate cu această ocazie sunt cocături unse, date cu unt.

În perioada comunismului, timp de 25 de ani, Masleniţa nu s-a mai sărbătorit public în comunităţile lipoveneşti, dar după anul 1990 acest obicei a fost revigorat în majoritatea localităţilor dobrogene cu populaţie ruso-lipovenească.

Cei dintâi care au reluat serbările dedicate Masleniţei, în Dobrogea, au fost ruşii lipoveni din oraşul Tulcea, iar acest eveniment a avut loc, oficial, la data de 25 februarie 1993, la iniţiativa Comunităţii Ruşilor Lipoveni.

La Ghindăreşti, obiceiul a renăscut după anul 1999, astfel încât în fiecare an, cu o săptămână înainte de intrarea în post, de luni până vineri, toţi locuitorii satului se distrează, pentru că Săptămâna Albă este una a „petrecerii”.

După această perioadă, vin săptămânile de smerenie ale Postului Mare, în care veselia şi dansul sunt interzise.

La Carcaliu, în judeţul Tulcea, sărbătoarea a fost revitalizată din 1994, la iniţiativa profesorului Feodor Chirilă, în prezenţa a sute de oameni.

Textul cântecelor performate la Carcaliu prezintă două variante: prima se referă la sfatul fetelor pentru primirea sau respingerea unui flăcău, iar cea de-a doua, la sfatul mamei cu feciorul ales de cea mai frumoasă fată din sat, în ceea ce priveşte acceptarea sau respingerea ei.

Maslina na Kamenka prezintă momente preluate din obiceiurile de nuntă, de fapt o succesiune de secvenţe ceremoniale, cu valenţe magice, dar mai ales ludice, ce se desfăşoară în joia săptămânii albe”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea sa „Ruşii lipoveni din Dobrogea – istorie şi tradiţii specifice (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011)”.

Maslenița, sărbătoarea primăverii, a iubirii și a luminii

Maslenița este o sărbătoare emblematică a rușilor lipoveni. Din punct de vedere etimologic, denumirea săptămânii și a tradiției derivă din termenii slavi maslo, care înseamnă unt sau ulei sau sîr cu sensul de brânză.

”Maslina, Maslenița, Sîrnăia reprezintă o sărbătoare slavă ancestrală, de întâmpinare a primăverii, care înglobează rituri agrare, elemente legate de cultul familial și de cel al strămoșilor.

În trecut, în această perioadă se performau acțiuni magice, cu rolul de a asigura recolte bogate și totodată fertilitate.

În timp, aceste aspecte s-au diluat, sărbătoarea fiind înglobată de biserică în calendarul sărbătorilor mobile, sub forma Săptămânii Lăsatului de Sec de Brânză (Sîropustnaia Nedelia).

Caracterul familial al sărbătorii, care cristaliza legăturile sociale în interiorul grupului, poate fi decodificat din denumirile unor zile ale acestei perioade: vineri – serile soacrei (mama soției), sâmbătă – șezătorile cumnatei (sora soțului).

În această perioadă elementul feminin imprimă comunității anumite reguli, prin performarea unor gesturi. Maslenița este o sărbătoare exclusiv feminină, cele mai multe roluri sunt asumate de femei: pregătirea alimentelor, efectuarea dansurilor circulare, în special în ziua de joi, cusutul batistelor cu rol ceremonial sau pregătirea instrumentarului ritual.

În alte situații, chiar dacă dispozitivul ritual era realizat de băieți, el era destinat fetelor, de exemplu construirea leagănelor decorate cu flori, la Jurilovca”, scrie cercetătorul Alexandru Chiselev, în cartea sa ”Dinamica rituală a tradițiilor de peste an”.

De Maslenița, fetele se dădeau în leagăn și se făceau întreceri cu caii

Unele dintre obiceiurile pe care rușii lipoveni le practicau de Maslenița s-au diminuat sau au fost eliminate. În prezent, în special ansamblurile tradiționale ale comunităților locale sunt singurele care mai mențin formele publice ale sărbătorii.

Rușii lipoveni preferă să sărbătorească Maslenița în familie și să consume preparate pe bază de lapte sau brânză și să facă gestul prin care cer iertare.

”Multe elemente rituale performative, precum datul fetelor în leagăn, întrecerile cu caii, plimbatul cu căruțele, lansarea săgeților aprinse de pe Colnicul Hora din Tulcea nu se mai practică de mult timp.

Repertoriul contemporan prezintă cântece specifice acestei sărbători, care au ca motiv central Strela, simbol al săgeții și al despărțirii de sezonul rece sau melodii legate de anumite preparate alimentare consumate în această perioadă, precum blinî sau vareniki.

Alte cântece au ca motive principale hameiul sau seraja utița, pasăre mitică ordonatoare a haosului primordial.

Tot cu ocazia acestei sărbători se confecționau păpuși, Ciucila Mucila, Maslenița, îmbrăcate în vestimentație tradițională. Acestea aveau mai mult rolul de a impresiona audiența, nu de alungare simbolică a iernii”, afirmă cercetătorul Alexandru Chiselev.

La Slava Cercheză, rușii lipoveni ard o păpușă botezată Ciucelo

În săptămâna Maslenița era veselie în tot satul. Supărările erau uitate, cine era certat cu cineva se împăca, să nu-l prindă postul supărat.

”La Slava Cercheză, conform unei vechi tradiţii, s-a păstrat obiceiul arderii unei păpuşi mari din paie sau câlţi, botezată „Ciucelo”. Arderea păpuşii are loc în timpul unui ritual specific, în cadrul căruia oamenii cântă şi dansează în jurul păpuşii.

Înainte de acest sacrificiu simbolic, păpuşa, care este o întruchipare a iernii sau a duhurilor rele, este plimbată prin sat. Ritualul arderii are menirea de a alunga anotimpul rece, dar şi de a purifica spaţiul de tot ceea ce era considerat „rău”.

Obiceiul arderii păpuşii din paie este o moştenire de pe tărâm rusesc, unde se desfăşoară un adevărat spectacol al funeraliilor Masleniţei, ca personaj care simbolizează iarna. Mult timp, în mediul starover, această tradiţie a fost considerată un păcat.

În Ghindăreşti, cu ani în urmă, băieţii făceau întreceri cu caii, pe dealul de la marginea satului, dinspre Topalu. Caii erau împodobiţi cu panglicile luate sau primite de la fete.

Conform unor vechi cutume, fetele îşi strângeau părul lung într-o coadă la spate, pe care o legau cu o panglică (lenta), iar în perioada Masleniţei, fetele dăruiau băieţilor din aceste panglici, în semn de simpatie.

Masleniţa avea o „coregrafie” specifică: se împletea un un fel de gard uman din braţele femeilor care ţineau batiste în mâini, treceau pe sub un pod din mâini şi rămâneau acolo, apoi se cânta să se despletească gardul acesta. Ele plecau de pe o stradă și veneau pe alta, iar oamenii ieşeau la porţi cu vareniki, plăcinte și vin”, a precizat Cerasela Dobrinescu.

Clătitele au o însemnătate aparte în cadrul acestei sărbători

Mâncărurile preparate în „Săptămâna Albă” sunt cele pe bază de lactate şi ouă, precum vareniki, tradiționalii colţunaşi cu brânză, vişine şi miere, blinî, clătite cu urdă sau brânză, pirojeniki, gogoşi cu brânză, dar şi din peşte: borş de peşte, tocăniţă de peşte și peşte prăjit.

”Clătita, ”blinî” are o însemnătate aparte, iar la ruşii lipoveni există superstiţia potrivit căreia „câte blîni ai mâncat, atâţia ani din viaţă ai câştigat”.

Forma acesteia, rotundă, aspectul rumenit, fierbinte, simbolizează soarele, izvor de viaţă şi lumină. Soarele, vechi simbol arhetipal, este prezent în aproape toate culturile lumii, fiind sursă şi întruchipare a luminii diurne, cu toate valenţele ei spirituale.

În ultima zi a Masleniţei, numită şi „Duminica Iertării” sau „Ziua Iertării”, supărările sunt uitate, iar cei care au fost certaţi au datoria de a se împăca.

Cu acest prilej, se face un schimb de replici: „Iartă-mă, dacă ți-am greşit!”, „Iartă-mă şi tu!”, iar protagoniştii îşi oferă daruri.

Întotdeauna, primii care îşi cer iertare sunt cei mai tineri. Tot în „Duminica Iertării” sunt pomeniţi şi morţii, iar rudele merg la cimir cu blinî, pe care le împart în memoria decedaţilor. Simbolic, se cere iertare şi celor trecuţi la cele veşnice.

Utima zi din săptămâna Masleniţei marchează „lăsatul secului” şi începutul Postului Paştelui, care se va întinde pe o perioadă de şapte săptămâni, dar şi despărţirea de iarnă şi începutul unui nou ciclu de viaţă.

În prezent, comunităţile din oraşe sărbătoresc Màslina, cum mai este numită sărbătoarea, prin petreceri organizate în restaurante sau la sediile locale ale comunităţii, unde ansamblurile artistice pun în scenă secvenţe ale acestui obicei”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea sa „Ruşii lipoveni din Dobrogea – istorie şi tradiţii specifice (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011)”.

March 12, 2021
Cetatea Enisala, fortăreața medievală care atrage mulți turiști în Dobrogea

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Cetatea medievală Enisala

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cercetătorii au emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți situată în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câștigate din comerț și care erau deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră. La acea vreme, Lacul Razim era mai mult un golf pentru Marea Neagră, iar dealul pe care a fost ridicată fortificația era cel mai înalt și mai bine poziționat, la o altitudine de 110 metri, spune muzeograful Andreea Celâcu.

Ea a precizat că poate fi luată în considerare și o a doua ipoteză, care atribuie construcția cetății de la Enisala unui principe tătar. Nu trebuie să uităm, faptul că regiunea se afla, în sec. al XIV-lea, sub controlul Hoardei de Aur.

Yeni-Sale, cetatea înaltă așezată pe un deal pietros

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

Pe de altă parte însă, pe harta austriacă executată de Ignatius Albrecht în ultimul sfert al sec. al XVIII-lea este menționată denumirea Eracri-Kupei.

Asupra cetății au fost aduse numeroase modificări, iar zonele deschise la culoare sunt cele reconstruite. În mod normal, cetățile au la fiecare colț câte un turn, însă în cazul Cetății Enisala a mai rămas un singur turn, cel situat la poarta principală. Există și o poartă secundară, formată ulterior prin spargerea zidului de către genovezi.

Ulterior, cetatea a făcut parte din sistemul de apărare al Țării Românești, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mircea cel Bătrân. Apoi, din 1420 au venit turcii în zonă și au locuit până la Războiul de Independență, din anul 1877.

Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărești, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.

Urme de locuire din prima epocă a fierului și din perioada medievală, la Enisala

Primele cercetări arheologice au fost realizate la Cetatea Enisala, de Grigore Avakian, în anul 1939. În anii 1963-1964, alți doi arheologi au reluat cercetările din zona cetății și au descoperit urme de locuire din prima epocă a fierului. De asemenea, ei au găsit câteva complexe medievale de locuire și o a doua incintă, scoasă din sistemul defensiv, aflată la marginea pantei mai line a promontoriului, la baza căruia a fost localizat cimitirul cetății.

Locuirea medievală de pe ”Dealul Gras” suprapune un prim nivel din prima epocă a fierului (cultura Babadag). Au fost descoperite însă și fragmente ceramice atribuite epocii romane.

Săpăturile arheologice realizate până în prezent au condus la descoperirea în ”Castel” sau fortificația principală și în exteriorul acesteia, a două locuințe din prima epocă a fierului și a 12 locuințe medievale, dintre care două aparțin sigur nivelului anterior ridicării zidurilor.

Nivelul de locuire medieval, anterior construcției cetății, datat după materialul descoperit la sfârșitul sec. XIII-începutul sec. XIV, este tăiat de fundația zidurilor. Nivelului de locuire al cetății îi corespunde o placă de mortar, deasupra acesteia aflându-se un nivel de locuire datat larg, în secolele XIV-XVI.

Structura Cetății Enisala

Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

Bastionul porții principale, atrage atenția ca element arhitectonic deosebit. Lată de 3 metri și cu o înălțime de aproape 4 metri, acesta are o frumoasă arcadă dublă, terminată cu un arc în zona centrală.

Lipit de bastionul porții principale se află un turn hexagonal, care se înalță cu aproximativ 6 metri deasupra curtinei. Trebuie amintit, de asemenea, că lângă turnul din colțul de nord, în care mai poate fi observată încă o fereastră de tragere, se află o spărtură, boltită în partea superioară, care a fost interpretată ca poartă secundară.

Fortificația principală are incinta din zidărie cu finisaje din blocuri de dimensiuni relativ mici, pentru care s-a folosit un liant de var și nisip. Blocurile sunt slab fasonate sau neprelucrate și au fost dispuse în asize aproape regulate.

Rocile inventariate în zidurile fortificației principale de la Enisala sunt cretacice, triasice și blocuri exotice. Primele două categorii sunt răspândite în zone învecinate cetății, iar a treia include blocuri reutilizate din edificii mai vechi, cu localizare necunoscută. Nisipul cuarțos roșu-brun din componența mortarului parameților și emplectonului poate fi regăsit pe plaja îngustă și lungă de peste 2 km a Lacului Razim, între Capul Iancina, în sud și promontoriul dealului Călugăra, în nord, la o distanță de 8-10 km de Enisala, spun specialiștii.

O a doua incintă, aproape complet scoasă din sistemul defensiv, prevăzută cu cinci turnuri pătrate și unul triunghiular, se află la marginea pantei mai line a promontoriului pe care a fost amplasată cetatea.

Cisterna de la Cetatea Enisala

Cei care ajung în cetatea Enisala, pot observa fosta cisternă din cadrul fortăreței medievale, lipită de zidul sud-estic al incintei.

Cercetarea complexului a evidențiat că acea cisternă a fost tencuită foarte atent pe interior, cu multe straturi de mortar. De asemenea, a fost observată și prezența în centrul podelei a unui bazinet circular din cărămizi, folosit pentru adunarea și curățarea periodică a reziduurilor. Acesta era format din două inele concentrice, cel de jos înalt de 15 cm și cel de sus de 10 cm, buza acestuia fiind la nivelul pavajului de cărămidă din interiorul construcției.

Monede din perioada romană până în sec. al XVIII-lea, în Cetatea Enisala

Inventarul monetar de la Cetatea Enisala acoperă o perioadă de timp îndelungată, de la epoca romană până în secolul al XVIII-lea.

În acest interval, sec. al XIV-lea este cel mai bine reprezentat, prin cele 6 monede genovezo-tătare, o monedă Hoarda de Aur din bronz, emisă de Abd-Ullah în centrul de la Orheiul Vechi, un dinar de argint de la Vladislav I Vlaicu, 7 ducați de argint emiși în timpul lui Mircea cel Bătrân, un gros de argint de la Petru I Mușat, o monedă de bronz bulgărească și 7 monede turcești.

Secolul al XV-lea este ilustrat doar de un dinar de argint emis de Mircea cel Bătrân și o jumătate de gros, pus în circulație în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

În cadrul descoperirilor ceramice de la Enisala, o deosebită valoare pentru interpretările istorice o are ceramica smălțuită cu monograme. Acestea apar pe suprafața interioară a cupelor sau bolurilor de mici dimensiuni.

Indiferent din ce zonă vii, fie că este vorba despre Babadag, Sarichioi sau Sălcioara, toate drumurile duc către Cetatea Enisala. Dacă ajungi acolo într-o zi de luni, nu vei putea intra în interiorul fortăreței, dar o poți admira în toată splendoarea ei, în special în lumina apusului.

October 10, 2020
La Sarichioi este și iarna de poveste

În Sarichioi, tradițiile se păstrează, iar amintirile din copilărie nu dispar niciodată. Ele revin, ori de câte ori sunt reînviate obiceiurile și lucrurile pe care le iubeam. Mirosul de lemne arse în soba bunicilor, plăcinta rumenă pe care mama o scotea din cuptor, gerul iernii care ne înroșea obrajii când stăteam ore întregi pe derdeluș sau la patinoar, aroma supei cu care ne încălzeau părinții când intram în casă după o zi de joacă, hainele frumoase pe care bunica le purta duminica la biserică, bucuria colindelor și câte și mai câte. Ei bine, toate acestea mi s-au derulat prin fața ochilor, când am ajuns la Sarichioi. Am avut senzația că m-am întors în timp și văd, cu ochii mei de copil, lucrurile care îmi erau dragi odată. Știu, mulți dintre noi nu se încumetă să meargă iarna în zonele pe care le adoră vara, pentru că nu își imaginează că pot fi la fel de interesante. La Sarichioi însă, și iarna este de poveste.

Pe lacul Razim din Sarichioi, patinoar cât vezi cu ochii

Ne-am obișnuit cu patinoarele mici din orașe, pentru că nu ni se oferă altceva și nici nu există spațiu suficient pentru amenajarea unora mai mari. Mi s-a tăiat răsuflarea însă, când am văzut kilometri întregi de gheață perfectă, numai bună pentru distracție. Lacul Razim, care înconjoară localitatea Sarichioi, se transformă iarna într-un imens patinoar. Zeci de copii merg împreună cu părinții pe lac și se distrează de minune.

Mulți spun că este periculos, însă localnicii afirmă că gheața este groasă, însă chiar dacă s-ar sparge, apa este foarte mică până departe în larg și nu există niciun pericol pentru cei care vor să practice acest sport de iarnă. Razim, este lacul cu cea mai mare suprafață din Romania. Situat în sudul Deltei Dunării, el are o suprafaţă de aproximativ 400 de km pătrați şi o adâncime de maximum 2,8 metri. Laguna Razim este legată cu brațul Sfântu Gheorghe prin canalele Dranov şi Dunăvăț, de unde primeşte un aport fluvial provenit din Dunăre.

Pescuitul la copcă

Peștele pe care îl consumă localnicii din Sarichioi trebuie să fie proaspăt, indiferent de sezon. Tocmai de aceea, pescarii merg pe canalele înghețate și pescuiesc la copcă, iar produsele pescărești pe care le pun gospodinele pe masă au un gust excelent chiar și iarna.

Cei cărora le place să meargă la pescuit, pot da o fugă în satul de pe malul Lacului Razim, să experimenteze un nou stil, cel la copcă. Nimănui nu-i strică două, trei ore petrecute în aer curat, unde mai punem că rezultatul constă în câțiva pești, care vor reprezenta o delicatesă pentru cei care îi mănâncă.

Sarichioi, localitatea cu cei mai mulți ruși lipoveni

Înconjurată de Lacul Razim și parțial de Lacul Babadag, Sarichioi este localitatea cu cei mai mulți etnici ruși lipoveni din România. Ei păstrează tradițiile străvechi, dansurile și cântecele rusești, credința și portul popular, fiind ortodocși de rit vechi sau staroveri, cum li se mai spune, adică păstrători ai credinței adevărate.

La biserica rușilor lipoveni, slujbele religioase au loc doar în limba slavonă, iar sărbătorile sunt ținute după calendarul iulian, decalate cu 13 zile față de ale noastre. Lipovenii sunt oameni veseli, care știu să se distreze și să se bucure de viață și își primesc oaspeții cu mare bucurie și cu mâncăruri tradiționale.

Cetatea Enisala

Comuna Sarichioi este plină de surprize și s-au scris multe legende despre această zonă încărcată de istorie. Fortăreața Heracleea sau Enisala cum o știu mulți, a fost construită de negustorii genovezi în vremea Imperiului Bizantin, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Situată pe un deal înalt și calcaros din satul Enisala, între lacurile Razim și Babadag, cetatea antică poate fi zărită de la distanță, iar la apus și la răsărit pare desprinsă din povești, indiferent de sezon. Denumirea localității provine din limba turcă ”Eni Sale” și se traduce prin ”Satul nou”.

Legenda vinului Negru de Sarichioi, spusă la gura sobei

La un pahar de vin fiert, băut la gura sobei, am aflat legenda vinului negru de Sarichioi. Localnicii spun că în urmă cu mai bine de un secol, ”Negrul de Sarichioi” era un vin extrem de gustos, care se vindea în restaurantele de lux din București, Tulcea, Constanța și chiar în cele de peste hotare. Cum spuneam, povestea lui este veche și pornește de la o legendă care spune că în urma unei furtuni, a naufragiat în zonă un vas franțuzesc, care se îndrepta spre Sulina. Lipovenii din Sarichioi, în frunte cu atamanul Sidor, au salvat pasagerii, dar au lăsat nava eșuată pe apă, cu tot cu marfă.

Seara, pe malul Lacului Razim au fost aduși de apă mai mulți butuci de viță-de-vie de pe vasul franțuzesc, pe care rușii lipoveni i-au pus pe foc. Bătrânul ataman Sidor a salvat câțiva butuci și i-a pus la el în grădină, iar după câțiva ani aceștia au rodit, iar din struguri a fost făcut Vinul Negru de Sarichioi, care avea un gust atât de bun, încât licoarea a devenit celebră. Nu pentru mult timp însă, deoarece vița a fost atacată de filoxera, o insectă care atacă vița-de-vie și foarte puțini localnici mai au acum acest soi de viță franțuzească. Am aflat de curând că un localnic intenționează să înființeze o plantație viticolă cu acest soi, pentru a reînvia legenda și din dorința de a-și servi oaspeții cu Negru de Sarichioi.

Indiferent de sezonul în care alegeți să vizitați comuna Sarichioi, veți fi primiți cu zâmbetul pe buze, cu muzică și voie bună, cu mâncăruri gustoase și cu multă bucurie.

January 19, 2019