Discover Dobrogea

Tag: Cerna

Covoare albe de ghiocei decorează pădurile din Dobrogea

Fragili și delicați, frumoșii ghiocei și-au făcut deja aparția în pădurile din Dobrogea. Simbol al primăverii, al speranței și purității, plăpânzii ghiocei ne încântă la începutul fiecărui an cu prezența lor. Puțini dintre noi știu însă că ghiocelul din pădurile dobrogene este o specie protejată, iar specialiștii ne sfătuiesc să ne bucurăm de aceste minuni ale naturii, fără să le rupem. Dacă iubim aceste plante care s-au adaptat să trăiască în condiții extreme, le putem admira, mirosi și fotografia, fără să le distrugem.

O explozie de ghiocei în pădurile din Dobrogea

Am ajuns în weekend în pădurile Babadag și Niculițel, în căutarea primăverii. Am găsit-o! Și-a făcut debutul timid, iar ghioceii sunt primii ei vestitori. Temperaturile generoase i-au încurajat să răsară și să înfrumusețeze pădurile dobrogene.

Directorul general al Administrației Parcului Național Munții Măcinului, Viorel Roșca a declarat pentru Discover Dobrogea că le recomandă vizitatorilor și tuturor iubitorilor de natură care ajung în zonele protejate în care există în această perioadă ghiocei, să îi ia cu ei doar în minte și în fotografii. El ne sfătuiește să nu îi rupem, pentru că se ofilesc repede, iar dacă sunt smulși cu tot cu bulb nu vor mai crește în anii următori. Este important să conștientizăm că aceste specii trebuie protejate, dacă vrem ca și copiii sau nepoții noștri să se bucure de frumusețea unor plante precum ghiocelul cu frunze îndoite, bujorul de stepă, brebeneii sau brândușele.

Ghiocelul cu frunze îndoite, o specie rară în Tulcea

Ghiocelul cu frunze îndoite sau Galanthus plicatus după numele lui științific, îl găsim numai în Tulcea. El a apărut deja în zonele Babadag, Ciucurova, Greci, Niculițel, Luncavița și Cerna și poate fi recunoscut după cele două cute longitudinale pe care le are pe frunze. O altă caracteristică a ghiocelului cu fruze îndoite este pata verde pe care o are pe segmentele interne ale florii, care pornește de la bază. Directorul APNMM Viorel Roșca ne-a precizat că această specie s-a adaptat la condițiile extreme din Dobrogea, cu puține precipitații, umiditate scăzută și temperaturi ridicate.

El s-a aclimatizat în această regiune aridă și se găsește în sud-estul României, până în Crimeea. Ghioceii din Dobrogea sunt diferiți ca aspect morfologic și din punct de vedere științific de alte specii ale acestei plante. Structura lor ne indică niște condiții extreme de vegetație, a mai precizat Viorel Roșca. Ghioceii cu frunzele îndoite din Dobrogea trebuie să fie protejați, deoarece ei nu trăiesc în alte zone ale țării. Pentru a se adapta, ei au suferit anumite adaptări morfologice.

Ghioceii, cadoul de la Dumnezeu

În nordul Dobrogei se află cea mai mare rezervaţie de ghiocei din România. Multe din pădurile dobrogene sunt arii protejate și adăpostesc zeci de specii rare. Este importantă protecția ghioceilor, deoarece ei reprezintă un element de biodiversitate unic în România, iar ghiocelul cu frunze îndoite se găsește doar în Dobrogea și în Crimeea. Bucuria este să privim aceste flori, să le mirosim, nu să le rupem, ne transmite directorul Administrației Parcului Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

El spune că ghioceii sunt un cadou pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, pe care ar trebui să îl iubim mai mult și să îl protejăm. Și aceasta, cu atât mai mult, cu cât ghiocelul dobrogean se află pe lista roșie europeană a speciilor periclitate. Situl de la Babadag este înscris pe lista Natura 2000, care reuneşte ariile naturale protejate de importanţă naţională şi europeană.

În România există 3 specii de ghiocei

În România există 3 specii de ghiocei: ghiocelul grecesc, ghiocelul comun și ghiocelul cu frunze îndoite, am aflat tot de la specialistul Viorel Roșca. Ghiocelul grecesc (Galanthus elwesii) este o specie iubitoare de căldură, care se găsește în Grecia și în zona de sud a României: Tulcea, Caraș-Severin, Vrancea. El poate fi observat în zonele mai aride și cu climat mai blând.

Valentin Ciuraru, pasionat de flora dobrogeană ne-a precizat că Galanthus elwesii se găsește și în sudul județului Constanța, în pădurile Hagieni, Albești, Dumbrăveni și Dobromir. Ghiocelul comun (Galanthus nivalis) crește din nordul Franței până în sudul Greciei, dar și la noi. El nu poate fi văzut însă în Dobrogea. Ghiocelul cu frunze îndoite (Galanthus plicatus) poate fi admirat doar în Tulcea. El crește în zonele Babadag, Ciucurova, Greci, Niculițel, Luncavița și Cerna și poate fi recunoscut după cele două cute longitudinale pe care le are pe frunze.

Dobrogea, o zonă spectaculoasă

Multe plante sunt protejate în Parcul Național Munții Măcinului și în alte zone din Dobrogea. Specialiștii monitorizează 73 de specii rare, vulnerabile și periclitate, din care 27 de specii sunt endemice, plante care trăiesc doar în Dobrogea, am mai aflat de la specialistul Viorel Roșca.

Printre acestea, el a enumerat: clopoțelul dobrogean, brebenelul, brândușa galben-aurie, garofița pitică dobrogeană de stâncă, irisul, stânjenelul de stâncă sau cimbrișorul dobrogean.

Tot aici s-au adaptat și două specii de bujor: bujorul românesc sau comun cum i se mai spune și bujorul de stepă, care poate fi văzut în zonele limitrofe pădurii. El nu este bogat în petale, deoarece este nevoit să trăiască în condiții vitrege.

Primăvara, un spectacol de culori în pădurile din Dobrogea

O explozie de culori și parfumuri întâlnim primăvara în rezervațiile naturale din Dobrogea. Ghiocei, brândușe, bujori, garofițe, iriși, stânjenei sau clopoței, toate ne atrag privirile și ne încântă cu frumusețea lor. Speciile din Dobrogea sunt adaptate în mii de ani să trăiască în condițiile vitrege din această regiune.

Ele au colori vii pentru a atrage insectele, astfel că Dobrogea este și patria insectelor. Există un lanț trofic funcțional, cum nu este în nicio zonă a Europei, spune directorul general al Administrației Parcului Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Pe de altă parte, el afirmă că protejarea lor ține de conștiința și respectul fiecăruia pentru natură, de educația primită acasă și de exemplele din familie. Dacă ne dorim să nu dispară în timp aceste plante fragile și deosebit de frumoase, ar trebui să îi descurajăm pe cei care le rup și le vând în apropierea pădurilor. Doar când nu vor mai exista cumpărători, ghioceii și alte specii protejate nu vor mai fi rupte pentru a fi comercializate.

February 3, 2020
Coșia de la Cerna, un obicei străvechi cu întreceri de cai la poalele Munților Măcinului

Dacă participi la ”Coșia”, întrecerea de cai pe care bulgarii o organizau în urmă cu un secol la Cerna, ai impresia că te întorci în timp. Încercați să vă imaginați mirosul de iarbă proaspăt cosită, copiii veseli de toate vârstele îmbrăcați în costume populare, caii nerăbdători să participe la competiție, care dau din copite și ridică praful pe drumurile de țărână. Tabloul este completat de silueta Munților Măcinului, la poalele cărora se desfășoară evenimentul. Este un amalgam de senzații și lucruri noi, cu care cei din mediul urban nu sunt obișnuiți.

Coșia de la Cerna, o tradiție veche de un secol

Coșia, pentru cei care nu știu, reprezintă o întrecere între cai. Este o tradiție străveche reînviată în anul 2013 de Asociația Altona, mi-a declarat președintele Andreia Tanur. Ea spune că serbarea aceasta nu a mai fost practicată din anul 1940, de când bulgarii au plecat din sat, deoarece a avut loc schimbul de populație din Cadrilater, dintre România și Bulgaria.

De la Andreia Tanur am aflat că Asociația Altona a reluat această sărbătoare împreună cu Primăria Cerna, deoarece promovează tradițiile satului. În localitate locuiesc aproximativ 600 de meglenoromâni dar au mai rămas și bulgari, astfel că toate obiceiurile străvechi sunt readuse în atenția localnicilor.

16 cai s-au întrecut pe ulițele comunei Cerna

Coșia a ajuns anul acesta la a VII-a ediție și au participat 16 cai. Primarul comunei Cerna, Petre Sopu spune că întrecerea de cai datează din anul 1920. Ea a fost practicată timp de 20 de ani de către bulgarii care săteau la acea vreme în sat. Din păcate însă, această tradiție nu a mai continuat după întoarcerea lor în țara natală, dar s-a reluat în 2013 și pe an ce trece sunt mai mulți participanți.

Anul acesta au ajuns la Cerna posesori de cai din Brăila, dar și din localități din județele Constanța și Tulcea. Cei 16 cai participanți la competiție au alergat în trei etape, iar primii doi clasați s-au întrecut pentru a putea fi stabilit câștigătorul. Traseul a fost de aproximativ un kilometru și jumătate.

Atmosfera tradițională a fost asigurată la Coșie de 5 ansambluri de copii

Copiii din Tulcea și Brăila au participat cu bucurie la această sărbătoare. Ei s-au jucat, au cântat și au dansat pe scena amenajată și le-a plăcut să ia parte la evenimentul care a redevenit tradițional.

La spectacolul folcloric care a precedat întrecerea de cai au participat 5 ansambluri de copii, printre care și ”Altona”, condus de Andreia Tanur.

Au ajuns la Cerna și elevi de la ansamblul ”Mușețeanca” din Brăila, ”Vulturul” din Vrancea, ”Ivușca” de la Carcaliu și ”Drăguța Siliștea” din Turcoaia. În pauză, micuții au mâncat vată de zahăr și au asistat la întrecerea de cai.

Munții Măcinului, apreciați de vizitatorii pasionați de turismul ecvestru

Sărbătoarea Coșia se înscrie în calendarul de evenimente din județul Tulcea, care promovează tradiția, meșteșugurile și multiculturalitatea. Acest eveniment urmărește prezervarea și continuarea obiceiurilor minorității bulgare din Tulcea, la care se alătură comunitățile română, meglenoromână și aromână din zonă.

”Coșia are loc în Cerna, o localitate din Tulcea situată lângă Munții Măcinului, pe care nu o cunoaște multă lume. Zona Munții Măcinului dezvoltă un produs care promovează turismul ecvestru și cel pe cărările montane. Este o poveste întregită de partea de tradiții și de gastronomie. Și aceasta, deoarece în localitatea Greci există produse tradiționale atestate precum plăcinta dobrogeană. Importante pentru turiștii care ajung în Dobrogea de Nord și pun accent pe partea ecumenică sunt și mănăstirile Celic-Dere, Cocoș și Saon. Vin foarte mulți oaspeți în partea continentală a județului Tulcea, vizitatori care caută un altfel de turism. La Măcin, în localitatea Greci sau Luncavița este foarte apreciat turismul ecvestru. Există o serie de evenimente care atrag motocicliștii preocupați de protecția mediului. Ei au recondiționat fântânile din zonă, respectă natura și nu provoacă dezastre. Munții Măcinului, nefiind înalți, permit o escaladare mult mai facilă, iar familiile cu copii care caută un altfel de turism montan îi adoră”, mi-a declarat președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac.

Alexandra Maxim, singura fată care a participat ”Coșia” din Cerna

Pe lângă cei 15 bărbați care au participat la Coșie s-a numărat și o domnișoară. Alexandra Maxim iubește animalele și are propriul ei cal, care are deja 5 ani și pe care îl crește de când era mic. Ea s-a clasat pe locul III la competiția de astăzi, dar mi-a spus că anul trecut a obținut locul II.

Își pregătește calul pentru cursele de viteză făcând antrenamente cu el pe câmpurile din Cerna. Vorbește cu drag despre calul ei și spune că are un ritual zilnic, care constă în spălarea cu un șampon special pentru cai și țesălare. Alexandra mi-a zis că este destul de costisitoare întreținerea animalului ei preferat, dar îl iubește foarte mult și acest aspect nu mai contează.

O franțuzoaică a ajuns la Coșia din Cerna, tocmai de la Paris

Au participat la ”Coșia” de la Cerna sute de oameni, dar n-a fost dificil să remarc în mulțime o doamnă mulatră, care se bucura că este acolo împreună cu fetița ei. Vorbește foarte puțin româna, pentru că este căsătorită cu un fost localnic din Cerna.

El s-a stabilit la Paris, s-a căsătorit cu o franțuzoaică și au împreună o fetiță. Au venit în vacanță la părinții lui, iar soției îi plac foarte mult zona și tradițiile și adoră să facă drumeții în Munții Măcinului.

Munții Măcinului preferați pentru turismul ecvestru

Turiștii care ajung în Munții Măcinului vor să se plimbe cu caii pe diferite trasee. Marian Birca, ranger la Parcul Național Munții Măcinului spune că vin foarte mulți turiști străini și români care practică turismul ecvestru.

Ei sunt încântați că se pot plimba cu caii pe traseele din munți și vin în zonă pentru excursii de o zi, chiar dacă sunt cazați pe litoralul românesc sau în Delta Dunării.

O astfel de experiență poate fi practicată chiar și de cei care nu au mai călărit niciodată. Marian Birca spune că turiștii se acomodează timp de 10 minute cu calul în manej, după care pleacă pe munte, însoțiți de un ghid. Există un traseu de două ore și altul de cinci ore, însă mulți îl preferă pe cel mai scurt, deoarece sunt începători și obosesc repede. Prețul pentru această aventură este de 30 de lei pe oră, iar grupul format din 5 sau 7 persoane achită 110 lei pentru ghid. Caii sunt foarte cuminți și ascultători și nu creează probleme.

Sunt numerose atracții și posibilități de divertisment în Dobrogea de Nord, însă mulți nu au aflat de ele, deoarece sunt insuficient promovate. Despre multe alte locuri frumoase din județul Tulcea veți citi și în articolele următoare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea, printr-un Like pe pagina noastră de Facebook.

May 17, 2019
Jurnalistii au dat tastatura pe undita, in cadrul primei editii ”Cupa presei la pescuit – Uzlina 2018”

Cupa Presei la Pescuit a fost un bun prilej să evadăm din redacția de știri, în care suntem asaltați în permanență cu informații de ultimă oră pe care trebuie să le prezentăm publicului în cel mai scurt timp. Un astfel de eveniment este, practic, visul oricărui jurnalist. Este o meserie fumoasă, care te ține permanent în tensiune, dar câteva zile liniștite petrecute în Delta Dunării îți încarcă bateriile și este imposibil să le refuzi. Iar când ești invitat să lași laptop-ul și să pui mâna pe undiță, provocarea este cu atât mai mare, în condițiile în care mulți dintre oamenii din presă, fie ei și din Constanța, nu au mai pescuit niciodată. Un astfel de moment de respiro a oferit Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării pentru 30 de jurnaliști din București, Tulcea și Constanța, care au lăsat redacțiile în urmă și au avut parte de o experiență inedită. Totul a fost organizat ca la carte și ne-am bucurat timp de 3 zile, în perioada 28-30 octombrie 2018 de vizitele pe care le-am făcut în câteva localități din județul Tulcea, de plimbările în Delta Dunării alături de ghizii profesioniști Ionuț Călin și Eduard Acsente, de spectacole oferite de localnicii din Sarichioi și Cerna și de multe alte surprize. Le iau pe rând, să nu mă pierd în detalii.

Cupa Presei la Pescuit, un eveniment de promovare a Dobrogei de Nord și Deltei Dunării

Am fost de foarte multe ori în Tulcea, dar niciodată nu am urcat până la Cetatea de la Enisala. Prima oprire a fost așadar la fortăreața medievală Yeni-Sale (Sat nou) sau Enisala cum o știm cu toții. Situată pe un deal calcaros, cetatea, care reprezintă un monument de arhitectură militară, domină zona lacurilor Razim și Babadag.

De la Ghidul Eduard Acsente, care ne-a însoțit tot drumul și ne-a spus povestiri interesante, am aflat că fortificația de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești între anii 1397-1416, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După ce Dobrogea a fost cucerită de turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană, însă ulterior, deoarece nu mai corespundea intereselor strategice și economice ale turcilor a fost abandonată.

Acum, cetatea reprezintă un punct de atracție, atât pentru localnici, cât și pentru turiștii români sau străini. Spre deliciul grupului nostru de jurnaliști, în timpul vizitei participau la o ședință foto pe pietrele de calcar, o mireasă însoțită de soțul ei. Cum suntem curioși din fire, am aflat de la tineri că sunt căsătoriți de 3 ani, dar nu au avut timp până acum să facă fotografii și au profitat de vremea frumoasă de la sfârșitul lunii octombrie pentru a escalada dealul calcaros de sub zidurile înalte ale cetății.

Portul de la Sarichioi și un apus de poveste

După un drum foarte scurt, am mai făcut o oprire în comuna Sarichioi, care are în componență alte patru localități, printre care și satul Enisala. Am ajuns la apus, când bărcile pescarilor erau deja trase la mal, iar soarele devenit portocaliu, ne-a inspirat să facem multe fotografii.

Nu am poposit mult timp pe așa-zisa faleză din Sarichioi, pentru că am făcut și o vizită la biserica din localitate. Întrucât populația din Sarichioi este formată în mare parte din ruști staroveri, religia lor este creștin-ortodoxă de rit vechi, iar slujbele se țin în slavonă. În lăcașul de cult, femeile nu au fost lăsate să intre fără să își acopere capul, iar jurnalistele care nu aveau o eșarfă la îndemână, au rămas afară să facă fotografii. Dacă priviți poza cu atenție, veți observa că este diferită crucea de pe biserica rușilor-lipoveni de cea a catolicilor sau ortodocșilor de rit nou. Treceam mai departe cu povestirea și uitam să vă spun că lăcașul de cult este situat chiar pe malul Dunării, astfel că ți-e mai mare dragul să poposești puțin acolo dacă ai drum, pentru a te reculege.

Sunt multe lucruri de povestit despre fiecare localitate în parte, întrucât sunt pline de povești și încărcate de istorie aceste locuri din Dobrogea, dar voi reveni cu alte articole pentru fiecare dintre ele.

Am lăsat în urmă comuna Enisala și frumosul ei sat Sarichioi, iar când am ajuns în Murighiol ne-am îmbarcat în trei catamarane și am pornit spre resort-ul Egreta. Chiar dacă am făcut doar o scurtă, foarte scurtă vizită și aceea pe nocturnă, cât să luăm o gustare și să îl cunoaștem pe proprietar, mi-a plăcut unitatea de cazare. În plus, aveau un cățel tare prietenos care ne-a condus politicos la plecare, până la ambarcațiuni.

Resort-ul Cormoran din Uzlina

Următoarea oprire a fost la resort-ul Cormoran din Uzlina, gazda noastră timp de două nopți și tot atâtea zile. De fapt, când am dat check-in mi-a apărut pe telefon că unitatea de cazare este situată în Murighiol, dar sunt atât de apropiate localitățile, încât, am aflat de la ghid că nu greșim dacă o precizăm pe una sau pe cealaltă.

Ne-a întâmpinat cu mâncăruri alese și cu un spectacol oferit de Ansamblul ”Landâș” (Lăcrămioară) din Sarichioi, președintele Asociațiației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac. El dorește să coaguleze mediul de afaceri, autoritățile locale și centrale și jurnaliștii, din dorința de a promova destinația turistică Delta Dunării, iar organizarea primei ediții a ”Cupei presei la pescuit” a reprezentat un prim pas, făcut cu dreptul, fie vorba între noi.

Cupa presei la pescuit – Uzlina 2018

Organizatorii au fost inspirați și le-au oferit jurnaliștilor care nu au vrut să pescuiască, posibilitatea de a se plimba prin Delta Dunării împreună cu ghizi locali foarte bine documentați. 12 jurnaliști au participat în ziua următoare la ”Cupa presei la pescuit”, în timp ce toți cei care au optat pentru o plimbare până la Sfântu Gheorge, au contemplat frumusețea Deltei Dunării ore întregi, din bărcile rapide.

Desigur, m-am numărat și eu printre ei, nu de alta, dar nu am răbdare să țin ore bune bățul în baltă. La Sfântu Gheorghe am descoperit case frumoase și pensiuni superbe, dar și un resort de 4 stele, Green Village, prin care ne-am plimbat și pe terasa căruia ne-am bucurat de o zi însorită și călduroasă. La întoarcerea la hotel, a avut loc festivitatea de premiere a jurnaliștilor care au prins cea mai lungă știucă.

La evenimentul în cadrul căruia, atât câștigătorii cât și participanții au primit diplome de la președintele AMDTDD Cătălin Țibuleac, au participat și președintele Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu, alături de multiplul campion la kaiac-canoe, Ivan Patzaichin și de reprezentanții sponsorilor evenimentului, Cormoran Resort, Egreta Hidroturism, Memento Bus, Vinuri de Măcin, Moesis by Angelo, Bio Consulting și Irish Pub Constanța. Printre altele, am aflat că vor fi făcute în viitorul apropiat numeroase investiții pentru dezvoltarea județului Tulcea și că a crescut anul acesta numărul turiștilor cu 20% în Delta Dunării.

De asemenea, jurnaliștii au fost curioși să afle care este stadiul legii care reglementează înființarea Organizațiilor de Management al Destinației și când vor apărea normele de aplicare. Evident, răspunsurile se află la București, iar în prezent proiectul este într-o fază de blocaj, chiar dacă legea a fost declarată constituțională de către CCR. În cadrul discuțiilor au fost dezbătute și alte probleme legislative care vizează fiscalitatea în această zonă specială, Delta Dunării. Punctele gastronomice locale au fost legiferate, însă acum este nevoie și de un cadru legislativ fiscal care să le permită să funcționeze. În acest sens AMDTDD are un rol important, mai ales în ceea ce privește reprezentativitatea în relația cu autoritățile centrale. S-a discutat și despre cele șase strategii de dezvoltare și promovare a județului Tulcea, care s-au făcut începând din 1990, dar care trebuie să fie actualizate, astfel încât să corespundă situației reale a acestei zone.

Spectacol susținut de elevii meglenoromâni din localitatea Cerna

Seara s-a încheiat cu un festin culinar și cu un spectacol oferit de Ansamblul folcloric ”Altona”, format din copii meglenoromâni din localitatea Cerna, îmbrăcați în costume tradiționale. În localitatea tulceană Cerna se află cea mai importantă comunitate de meglenoromâni din România.

Deși limba lor seamănă foarte bine cu cea vorbită de aromâni, meglenoromânii spun că nu sunt macedoneni pentru că ei provin din Meglen. Ansamblul ”Altona” este compus din elevi de la Școala ”Panait Cerna”, iar baladele, doinele și muzica instrumental pe care acesta le interpretează, sunt culese de muzicologul Mirela Kozlovsky, din dorința de a păstra tradițiile și de a le transmite tinerilor moștenirea culturală meglenoromână.

Ne-am luat rămas-bun de la Delta Dunării cu o vizită la Crișan

Pentru că ne-au devenit dragi bărcile rapide și ghizii acestora, ultima zi a vizitei jurnaliștilor în Delta Dunării a fost marcată printr-o plimbare la Crișan. Nivelul extrem de scăzut al Dunării nu ne-a permis intrarea pe anumite canale, dar Ionuț și Eddy au știut să ocolească zonele impracticabile și să ne plimbe prin locuri frumoase.

Chiar dacă multe păsări au migrat deja, am văzut totuși pelicani, cormorani, lebede, egrete, ba chiar și un vultur și am aflat o mulțime de informații despre canalul Crișan și brațul Sulina, despre pădurile Letea și Caraorman. Voi reveni însă cu multe povestiri despre Delta Dunării în cadrul unei serii de articole foarte bine documentate, pentru că sunt extrem de multe lucruri de spus și sunt convinsă că vă interesează.

Despre evenimentul organizat de președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac pot spune că a fost unul reușit, iar vremea a ținut cu noi și ne-a permis să ne desfășurăm toate activitățile programate, fără să ne pună piedici. În plus, el a afirmat că dorește ca această acțiune să devină o tradiție și să aibă loc în fiecare an.

October 30, 2018