Discover Dobrogea

Tag: centrul vechi

Tur cultural dedicat copiilor, în Piața Ovidiu din Constanța

Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada” vă invită să luați parte la evenimentul cultural-educativ „Tur Cultural dedicat copiilor”, organizat în colaborare cu prof. dr. Răzvan Raul Ivan.

„Vă dăm întâlnire marți, 03 iunie 2025, ora 16.00, la statuia Lupoaicei din Constanța (Lupa Capitolina), de unde vom porni într-un tur cultural pe înțelesul copiilor. De la Lupoaică, ne continuăm traseul spre Piața Ovidiu, important centru al vechiului oraș Constanța. Aici a fost cu multă vreme în urmă „agora” tomitană, adică piața publică, după modelul celor din Grecia antică, iar în timpul stăpânirii romane „forumul”, adică piața unde se aduna poporul cu scopul dezbaterii diferitelor treburi de interes public. Ansamblul pieței s-a dezvoltat prin completarea succesivă de clădiri construite într-un stil caracteristic arhitecturii orașelor din țara noastră.

Traversăm Piața Ovidiu și ne oprim la Moscheea Regală Carol I, inițiativă a Regelui Carol I, cu scopul de a menține relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman, precum și un argument de respect și toleranță a minorităților din Dobrogea. Ne continuăm traseul pe faleză. Cum a fost construită faleza? Pe o distanță de 700 metri, s-a ridicat un dig din blocuri mari de beton, care se leagă cu cheiul principal al portului, iar golul dintre țărm și dig a fost umplut cu pământ. Pe faleză ajungem la emblematica clădire a orașului – Cazinoul. Edificiul are o siluetă interesantă, curioasă viziune de motive decorative în stilul Art Nouveau, arhitectura fiind semnată de Daniel Renard.

Toate aceste informații și multe altele, le vom dezbate marți, 03 iunie, alături de prof. dr. Raul Răzvan Ivan. Participarea este gratuită.

Vă așteptam la un tur cultural pe înțelesul copiilor!”, transmit reprezentanții Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”.

May 30, 2025
5 atracții turistice pe care le poți vedea gratuit, în Centrul Vechi al Constanței

Centrul Vechi al Constanței este adorabil dimineața, în lumina soarelui care își mijește ochii mari și roșii direct din mare. La fel de frumos, însă, este și seara, când se pregătește somnoros să adoarmă. Este o zonă de poveste, în care calci pe istorie la propriu, iar mix-ul său de culturi, religii și arhitecturi este unic în lume. Turiștii care au un buget redus, pot să viziteze câteva atracții turistice importante din Constanța, în mod gratuit.

1. Plaja Modern și răsăritul de soare din Centrul Vechi al Constanței

Multora le este greu să se trezească dimineața, însă, când ajungi la mare nu trebuie să ratezi răsăritul, chiar dacă l-ai mai văzut. Este de fiecare dată altfel, iar soarele are un stil aparte de a-și face apariția într-un mod spectaculos. Dă o fugă pe Plaja Modern cu jumătate de oră înainte de răsărit și privește în zare.

Te vei lăuda pentru decizia luată. Ia cu tine telefonul sau un aparat foto, imortalizează momentul, iar prietenii de acasă te vor invidia. După ce ai savurat la maximum începutul unei noi zile de vacanță, te poți înviora cu o cafea sau cu un mic dejun în Portul Tomis, că doar e la câțiva pași. Acolo poți admira în tihnă navele acostate, în timp ce îți faci planurile pentru următoarele atracții pe care le vei vizita în Constanța.

2. Zona confesională din Centrul Vechi al Constanței

Nu trebuie să fii o persoană care merge în fiecare duminică la biserică, pentru a studia lăcașurile de cult ale diferitelor etnii din centrul vechi al Constanței.

Zona Confesională reprezintă un areal ecumenic în care vizitatorii pot observa arhitectura imobilelor de patrimoniu.

Biserica Greacă Metamorphosis, cel mai vechi lăcaș de cult din Zona Peninsulară

Biserica Greacă Metamorphosis este cel mai vechi lăcaș de cult din perioada modernă a Constanței. Edificiul a fost ridicat în perioada Imperiului Otoman, după ce, Comunitatea Elenă de la acea vreme a obținut firman de la sultanul Abdul Aziz. Acesta a acordat permisiunea construirii unei biserici, cu condiția ca turnurile să nu fie mai înalte decât minaretele moscheilor din Constanța, motiv pentru care biserica nu are turle. Turnul clopotniță a fost construit mult mai târziu.

Edificiile au o istorie de 100 de ani, în unele cazuri, chiar mai îndelungată. 8 biserici ce reprezintă religiile islamică, mozaică, greco-catolică și ortodoxă sunt condensate în Zona Peninsulară.

Biserica Greacă a fost ridicată între 1862-1868, prin contribuţiile și donaţiile etnicilor greci din Constanţa şi din alte localităţi din țară, precum şi a grecilor din întreaga Europă.

Lăcașul de cult aflat în Centrul Vechi al Constanței, a fost încadrat ca monument istoric, încă din anul 1954.

Geamia Hunkiar, lăcașul de cult musulman construit în perioada Imperiului Otoman

Singura geamie construită în vremea turcilor care a rămas în municipiul Constanța și care face parte din cele 8 biserici situate în Zona Peninsulară a Constanței, este Geamia Hunkiar. Profesorul Metin Omer a precizat pentru Discover Dobrogea, că este o moschee dată în folosință în 1869, în numele sultanului otoman Abdülaziz.

Geamia Hunkiar, cunoscută și sub numele de Aziziye este una dintre puținele clădiri care au rezistat până în zilele noastre. Ea a fost construită, la fel ca multe altele, la mijlocul secolului al XIX-lea, ca urmare a valului de emigranți din Crimeea spre Dobrogea.

Geamia a fost realizată cu pietrele din edificiile romane din orașul Constanța, probabil acesta fiind motivul pentru care este atât de rezistentă. Piatra folosită a fost cioplită de meşterii pietrari turci, iar zidurile sale au o grosime de 85 de centimetri.

Biserica armenească ”Sfânta Maria”, monument de patrimoniu

În Constanța, Biserica armenească ”Sfânta Maria” este situată pe malul mării, pe str. Callatis nr.1, în zona peninsulară a orașului. Biserica funcționează într-o clădire de patrimoniu, veche de 142 de ani.

Inițial, în acel imobil a fost o școală în care învățau copiii armeni, însă, după ce a ars biserica din lemn a comunității, care fusese construită în 1740, un etaj al școlii a fost transformat în lăcaș de cult, din anul 1940. Ulterior, clădirea și-a păstrat doar destinația de biserică, deoarece erau foarte puțini elevi.

Inclusă pe lista Patrimoniului Național și Cultural, Biserica Armenească este unul dintre cele 8 lăcașuri de cult din Centrul Vechi al Constanței.

Catedrala, prima biserică ortodoxă românească din Constanța

Construirea unei catedrale în Constanța, a unei biserici ortodoxe românești, a fost unul dintre proiectele primului prefect al administrației românești din 1978, Remus Opreanu.

După revenirea Dobrogei la țară, exista o singură biserică ortodoxă, biserica greacă Metamorphosis, construită în Imperiul Otoman, cu firman de la sultan.

Remus Opreanu a avut, încă din anul 1881, ideea de a construi catedrala. În momentul în care se făceau slujbele Te Deum pentru zilele aniversare ale țării, acestea aveau loc în Biserica Greacă.

Construcția Catedralei Ortodoxe ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a început în 1883 și s-a terminat în 1885, fiind realizată după planurile arhitecților Alexandru Orăscu și Carol Benesch. Mobilierul și catapeteasma au fost proiectate și realizate sub conducerea arhitectului Ion Mincu.

Fosta biserică bulgară ”Sf. Nicolae”

Prima comunitate bulgară din orașul Constanța datează din 1873 și s-a constituit în jurul primei biserici construite în anul 1879.

Pe fondul creșterii numărului de enoriași, președintele comunității bulgărești Ivan Hagi Stoian a solicitat Primăriei Constanța, în anul 1898, aprobarea construirii unui lăcaș de cult, respectiv Biserica Bulgară ”Sf. Nicolae”. Când s-a făcut schimbul de populație, biserica a fost preluată de Episcopia Tomisului. Edificiul a fost pictat din nou, iar inscripțiile în limba bulgară au fost înlăturate, fiind schimbate cu unele în limba română.

Până în anul 1940, cartierul bulgăresc era lângă biserica minorității, în zona peninsulară a orașului Constanța.

Moscheea Carol I

Povestea lăcașului de cult musulman din Constanța are o vechime de 113 ani. Moscheea Carol I a fost construită la solicitarea regelui al cărui nume îl poartă, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din Constanța, foarte numeroasă la acea vreme.

Mai mult decât atât, la inaugurarea lăcașului, în 1910, a participat și familia regală, alături de reprezentanții cultului musulman din România. Practic, este singura geamie care nu are o denumire musulmană.

Credincioșii o numesc ”Kral camisi” sau ”Geamia regelui”. Doar 5 lei costă accesul în lăcașul de cult, iar vederea asupra orașului pe care o oferă minaretul este spectaculoasă. Pentru a ajunge acolo însă, trebuie să urci cele 140 de trepte înguste, dispuse în spirală, care duc spre minaret.

Biserica Romano-Catolică, ridicată cu sprijinul Reginei Maria

Biserica Romano-Catolică din Constanța a fost construită în anul 1938, dar interesant este faptul că în acel loc au mai existat inițial două biserici. Prima a fost zidită în perioada Imperiului Otoman, când sultanul le-a dat catolicilor nemți, austrieci, olandezi și români, o palmă de pământ să își facă o casă de rugăciune.

După Războiul de Independență s-a făcut o bisericuță, iar în 1938, cu un an înainte de cel de-al Doilea Război Mondial s-a construit Biserica Catolică. Deși este impozantă, lucrările au durat 9 luni. Ele au început în aprilie, după Paște, iar în decembrie 1938 a avut loc prima slujbă în biserică.

Ctitorul Bisericii Catolice ”Sfântul Anton” din Constanța a fost un preot local din localitatea Mihail Kogălniceanu, părintele Emanoil Kreis. El a organizat un concert de binefacere cu donații, pentru a reuși să strângă banii necesari ridicării lăcașului de cult.

Kreis convins-o pe Regina Maria să patroneze concertul și a adus o solistă de la Scala din Milano. Spectacolul a fost organizat în Cazinoul din Constanța, pe care l-a închiriat pentru acel eveniment important, în cadrul căruia s-au încasat sume frumoase și a putut ridica biserica.

Sinagoga, lăcașul de cult în care evreii nu se mai pot ruga

Construită în anul 1910, Sinagoga este o clădire încă atractivă din punct de vedere arhitectural. Din păcate este închisă atât pentru vizitatori, cât și pentru membrii comunității evreiești, deoarece se află într-o stare avansată de degradare, însă, vestea bună este că din luna octombrie vor fi începute lucrările de restaurare.

În timpul războiului, templul israelit a fost folosit pe post de depozit miltar german de armament. Acum, acoperișul clădirii este distrus, dar au mai rămas câteva decorațiuni, care cândva erau foarte frumoase.

3. Strada Titulescu și casele ei celebre

Farmecul Constanței este dat de trecut, de istoria și de poveștile ei. Dacă te plimbi la pas prin Centrul Vechi al Constanței, pe strada Titulescu, de exemplu, vei găsi clădiri celebre, despre care s-au scris multe legende.

Casa cu lei este una dintre clădirile istorice legendare din Constanța. Clădirea situată pe malul mării a fost construită după planurile arhitectului român Ion Berindei, între anii 1895 şi 1898, pentru negustorul armean Dicran Emirzian și familia acestuia. Numele imobilului de patrimoniu provine de la existenţa celor patru lei sculptaţi pe coloanele de susţinere ale monumentului construit în stilul Neorenașterii italiene.

Casa Embiricos sau fostul Palat al Navigației din Constanța are o arhitectură fabuloasă. Construită în 1922 în stil art nouveau, casa poartă numele familiei de armatori greci Embiricos, cei care au organizat primele curse transatlantice Constanța-New York. Acum, clădirea se află în proces de restaurare.

Casa Manicatide este una dintre clădirile renumite ale Constanţei și s-a remarcat mult timp prin arhitectura sa în stil eclectic. Situat tot pe strada Nicolae Titulescu, are nevoie și acest imobil de patrimoniu de reabilitare. Parcă s-a abătut un blestem asupra acestei străzi, deoarece toate cele trei foste odată grații sunt acum foarte degradate. Casa a fost construită în anul 1899 de arhitectul H.N. Mangoianu, pentru comerciantul Take Manicatide.

4. O plimbare pe faleza Cazinoului este „obligatorie”

Un aspect foarte interesant, pe care puțini îl știu, este că faleza din Constanța și Cazinoul sunt construite pe o porțiune de teren extrasă din mare. Practic, înainte de începerea lucrărilor, orașul se termina sus, unde acum este Bulevardul Regina Elisabeta, iar în locul în care se află acum faleza și Cazinoul, era marea.

Promenada de la malul mării a fost un proiect grandios conceput de prefectul acelor vremuri, Scarlat Vârnav, iar inginerul Anghel Saligny a fost cel care l-a pus în operă începând din 1903.

La începutul secolului trecut, balurile erau principalul mod de distracție pentru constănțeni și turiști. La Cazino, oamenii dansau, socializau, se întâlneau, se puneau la cale căsătorii, se cunoșteau persoane din diferite categorii sociale.

Acum, clădirea se află în plin process de reabilitare și sperăm că anul viitor va fi redeschisă și își va recăpăta frumusețea de odinioară. Chiar și acum Cazinoul este fotogenic, așa că nu rata o plimbare pe faleză și fă-ți câteva fotografii cu simbolul Constanței.

5. Statuile din Centrul Vechi al Constanței reprezintă o atracție turistică

”Dacă tot discutăm despre atracții pe care turiștii nu ar trebui să le rateze când ajung în Zona Peninsulară a Constanței, să supralicităm puțin și să propunem o cafea, dimineața, în Portul Tomis. Mai sugerăm o plimbare cu gondola venețiană și să nu uităm de Roata Panoramică și de minunatul peisaj care se așează la picioarele noastre, când ne aflăm la înălțime.

Pentru că este, totuși, un articol despre lucruri gratuite pe care turișii le pot vedea în Centrul Vechi al Constanței, eu recomand să admirăm și statuile. Să nu-l uităm, pe faleza Cazinoului, pe marele poet Mihai Eminescu.

Tot pe faleză, în dreapta clăririi-simbol a orașului Constanța, când privim către mare, o avem pe Regina Elisabeta și, în capăt, spre Portul Constanța, statuia inginerului Anghel Saligny, privind spre lucrările pe care le-a coordonat timp de 10 ani.

În Piața Ovidiu îl avem pe cel mai cunoscut poet, Publius Ovidius Naso, care a fost exilat în anticul Tomis, o statuie fotografiată de mulți dintre turiștii care ajung în zonă.

De asemenea, vizitatorii, dar și localnicii pot admira statuia Lupoaicei din Centrul Vechi al Constanței, o copie din bronz a vestitei statui din Roma, Lupa Capitolina.

Așadar, nimeni nu se poate plictisi în Centrul Vechi al Constanței și, din acest motiv considerăm că destinația turistică Mamaia-Constanța reprezintă o atracție turistică deosebită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, președintele Organizației de Management al Destinației Mamaia-Constanța, George Măndilă.

August 25, 2023
Casa Alléon, monumentul istoric realizat cu piatra de la ruinele unei cetăți antice

Pe una dintre străzile mici, din frumoasa Peninsulă a Constanței, se găsește Casa Alléon, un edificiu a cărui stare de conservare este precară. El a fost cunoscut, de-a lungul timpului, de către localnici și turiști, drept „casa engleză” (pentru că se afla într-o zonă cu numeroase edificii ridicate de compania engleză care a construit calea ferată de la Cernavodă la Constanța) sau „casa de piatră” (din cauza materialelor de construcție și a aspectului general). Azi, când se află la vânzare cu o sumă deloc nelijabilă, se numește Casa Alléon.

Despre ea, elevii Fabian Cotan, Carmen Ghețu, Anja Mogoșanu și Viviana Nichifor, sub coordonarea prof. Eugenia Crăciun, de la Liceul Teoretic ”George Călinescu” din Constanța au scris acest articol, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Casa Alléon, un imobil frumos, dar într-o stare avansată de degradare

Casa Alléon atrage atenția prin aspectul unic, dat de turnul de colț, dar și prin masivitatea, asimetria, consolele cu acoladă care aduc aminte de un castel din Evul Mediu. Deşi este declarată monument istoric, clădirea se află, din păcate, în stare avansată de degradare, asemenea multor edificii din zonă.

Situația acestui edificiu este similară multor altor construcții, la fel de frumoase din zona peninsulară. Acest fapt este consecința neglijării lor de către cei care le au în proprietate, municipalitatea sau urmași ai proprietarilor.

În unele situații, cum este cazul Sinagogii, din capătul străzii pe care se află Casa Alléon, degradarea este ireversibilă și este rezultatul faptului că evreii, comunitatea căreia îi aparține edificiul de cult, au rămas atât de puțini în oraș încât nu mai pot întreține sau renova monumentul.

Casa Alléon a fost construită la 5 ani după Unirea Dobrogei cu România

Despre Amédée Alléon, cel care a înălţat construcția despre care vorbim, se știu relativ puține lucruri, unele date fiind preluate eronat de către unele surse locale. Două asemenea erori se referă la profesia sa, care nu era de bancher așa cum își dorea familia și cum apare în unele biografii, ci de rentier. Cea de a doua eroare privește perioada șederii la Constanța, care nu este atât de îndelungată cum se susține adesea (respectiv de prin 1880 și până la moartea sa, în 1904), ci doar de câțiva ani (1882-1885) când a cumpărat terenuri, a ridicat sau a cumpărat case, devenind cel mai important contribuabil la bugetul local al comunei urbane Constanța.

Date importante, pe baza unor documente de arhivă, ne aduce istoricul Constantin Cheramidoglu, de la care aflăm că primul membru al familiei stabilit la Constantinopol a fost Jean Francois, medic și farmacist ajuns la Constantinopol în 1730.

Urmașul său a intrat în afaceri și a fondat prima bancă cu drept de a bate monedă din Imperiul Otoman, în 1847. Tatăl lui Amédée Alléon avea legături cu societatea românească epocii, între care şi cu bancherul Grigore Sturza care aspira, la 1857, să devină domn al Moldovei. Bancherul sultanului susținea și pe alți est-europeni care doreau să fie ajutați de către autoritățile otomane, având interese economice dintre cele mai diverse.

Fiul său, Amédée, a avut o viață dintre cele mai interesante fiind împărțit între pasiunea sa pentru entomologie și spiritul întreprinzător, moștenire din familie, care s-a manifestat prin achiziționarea și construirea de case. Familia avea o îndelungată tradiție de constructori de imobile în scop comercial, deținând mai multe locuințe în zona Pera din Constantinopol, grupate sub numele de „Cité Alléon” (47 de apartamente și magazine într-unul dintre cele mai dinamice cartiere constantinopolitane).

El a continuat investițiile imobiliare caracteristice familiei prin achiziționarea de imobile și terenuri la Constanța, oraș pe care l-a ales după ce vizitase mai multe localități din zona Mării Negre, inclusiv din Bulgaria. A ales Constanța și pentru că, în calitate de entomolog găsise în Dobrogea o sursă de cunoaștere și îi aprecia diversitatea naturală și a peisajelor.

La începutul anului 1880 a cumpărat un teren pe malul abrupt dinspre port, în vecinătatea Alicei Wegener, astăzi imobilul Damadian şi l-a angajat arhitectul grec, pe care îl cunoştea de la Constantinopol, Pelopidas D. Couppa, să-i construiască o casă trainică, mare, cu utilităţi şi neapărat lângă conaționalii săi adunaţi pe străzile din jurul Sinagogii vechi.

Imobilul din strada C. A. Rosetti nr. 7 poate fi considerat cea mai reprezentativă creație a arhitectului Pelopidas D. Couppa în orașul nostru. Anul construcției este 1883, la doar cinci ani de la Unirea Dobrogei cu România.

Casa Alléon a fost construită cu piatră recuperată din ruinele unei cetăți antice

La exterior, construcția a fost realizată în întregime din piatră recuperată din ruinele cetății din perioada târzie, provenită probabil din zidul de apărare al cetății feudale și din construcții genoveze aflate mai la suprafață, care, la rândul lor, au valorificat ruinele construcțiilor mai vechi, din perioada romană și bizantină.

Ancadramentele ferestrelor sunt tot din piatră cioplită. Fațadele sunt simple, fără ornamente. Separarea nivelelor este marcată printr-un brâu simplu, în relief, din piatră cioplită. Placa balcoanelor a fost realizată dintr-o singură lespede din piatră, asemeni consolelor de sprijin.

În partea superioară, cornișa este marcată tot printr-un brâu de piatră. Brâiele din piatră reprezintă singurele elemente de decor arhitectonic ale fațadei deși doar brâul cornișei este ornamentat cu modele geometrice, asemenea celor din perioada romană (există posibilitatea ca aceste piese să fie recuperate din ruinele romane).

Clădirea se distinge de cele din jur dar și de cele caracteristice epocii prin turnul circular prin care s-a mărit spațiul încăperii de la etaj, din partea de nord-vest. Elementul arhitectonic distinctiv este realizat din zidărie de piatră și cărămidă, ceea ce conferă o tentă medievală întregului ansamblu.

Sursa de inspirație a arhitectului pare să fi fost arhitectura pariziană a mijlocului de secol XIX, cu clădiri vechi de peste două secole prevăzute adesea cu turnuri de colț denumite „tourelle”.

Prezența acestui „turnuleț” de colț a dus la încadrarea casei Alléon în stilul romantic, mai degrabă decât în cel neoclasic pe care îl sugerează aspectul general al acesteia. Se pare că planul arhitectural a suferit modificări pe parcurs, inițial aici existase o construcție care aparținuse Companiei engleze, cea ridicată de grecul Pelopidas D. Couppa fiind o extindere a celei existente.

Planul era unul ambițios, construcția urmând a fi mai înaltă și cu o suprafață mai mare decât cea actuală, așa cum rezultă din documentul prin care se solicita aprobarea de construcție, pe 6 octombrie 1882.

Planurile imaginau o construcție elegantă, remarcabilă prin sugestiile stilistice ale coloanelor dorice care confereau monumentalitate intrării. Bosajul soclului era dat de soclul solid din piatră. Patru ferestre dispuse într-o simetrie riguroasă erau împodobite sobru, cu ancadramente în relief.

La 25 martie 1883 este prezentat un nou plan al clădirii care îl modifica semnificativ pe cel inițial, în sensul că imobilul era etajat, coloanele de la intrare și cele de la ferestre se transformă în ancadramente dreptunghiulare, numărul ferestrelor devine impar și apare turnul în stil venețian care dă unul din elementele de originalitate ale clădirii. Urmează alte două planuri prezentate de Couppas, abia al patrulea este cel final, din 29 august 1883, care nu s-a păstrat.

Un imobil, mai mulți proprietari

Prin intermediari, căci Amédée Alléon nu mai locuia la Constanța, clădirea este închiriată în anii următori administrației locale, unor firme private și chiar găzduiește sediul Jandarmeriei.

În 1905 construcția este cumpărată de Societatea de Asigurări „Dacia România” din București și apoi este sediul Curții de Apel Constanța, până la 1923 când aceasta primește un sediu nou.

În perioada interbelică ea găzduiește diverse firme din orașul devenit cel mai important port al României. După al Doilea Război Mondial, clădirea cu 40 de camere devine locuință pentru ofițerii armatei sovietice și apoi cămin de nefamiliști.

Din anii 70 ai secolului trecut a fost transformată în hotel pentru lucrătorii C.F.R., la parter fiind și birouri ale aceleiași societăți. Din 1990, construcția este părăsită și intră într-u proces de degradare favorizat atât de neglijența autorităților cât și de atitudinea locuitorilor din zonă care au transformat-o în loc de depozitare a gunoaielor.

Clădirea monument istoric are nevoie de restaurare

Construcție emblematică a Constanței, deosebită prin istorie dar și prin aspectul original, mostră a arhitecturii de inspirație franceză de la sfârșitul de secol al XIX-lea din Europa de sud-est, Casa Alléon trebuie să fie readusă, prin efortul public și privat (fiind scoasă la vânzare, investițiile private îi pot reda frumusețea, așa cum s-a întâmplat în cazul altor clădiri din zonă, de exemplu Casa Hrissicos) la aspectul și la arhitectura care o fac unică.

Un alt argument, în afara celor strict istorice, pentru readucerea Casei Alléon în atenţia publică, ar fi recunoaşterea contribuţiilor culturale și sociale făcute de către comunitatea evreiască din orașul Constanta. Aceasta a jucat un rol activ în dezvoltarea economico-culturală a orașului, Dobrogea fiind recunoscută ca un exemplu de convieţuire multietnică, creuzet în care au fuzionat valori culturale, materiale și spirituale dintre cele mai diverse şi un model de convieţuire multiseculară.

Acest fapt de viaţă socială şi culturală a dus, în timp, la conturarea comunității dobrogene, în sistemul ei axiologic nu uşor de descifrat şi pe cât de complex, pe atât de interesant. Păstrarea identităţii locale ca parte a identităţii naţionale, impune, printr-un efort comun, restaurarea clădirilor de patrimoniu din zona peninsulară a vechiului Küstendje şi reintegrarea lor în circuitul turistic.

Articolul a fost scris de elevii Fabian Cotan, Carmen Ghețu, Anja Mogoșanu și Viviana Nichifor, sub coordonarea prof. Eugenia Crăciun, de la Liceul Teoretic ”George Călinescu”, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

June 19, 2021
Povești cu parfum de epocă modernă – Casa Theodorou Roussou din Constanța

Sunt multe locuințe cu parfum de epocă în Centrul vechi al Constanței, una dintre ele fiind Casa Theodorou Roussou, un imobil despre care nu s-a scris foarte mult. Câteva eleve din Constanța au descoperit-o și ne-au readus-o în atenție, printr-un articol pe care l-au scris despre frumosul imobil, pentru un concurs. Patrimoniul cultural este important pentru întreaga societate și e îmbucurător faptul că elevii constănțeni sunt preocupați de istoria clădirilor istorice din Centrul vechi al Constanței. Tineri de la mai multe instituții de învățământ au participat cu materiale documentate, la competiția lansată de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Ei ne-au demonstrat astfel, că sunt interesați de monumentele istorice și chiar au propus planuri pentru reabilitarea acestora.

Casa Theodorou Roussou le-a atras atenția elevelor de la Școala nr. 12

Elevele Bianca Munteanu, Georgiana Gore, Emma Stoica și Ecaterina Pamfil, coordonate de profesorul Adriana Grozavu de la Școala Gimnazială nr. 12 ”B.P. Hașdeu” consideră că implicarea în problemele comunității reprezintă o oportunitate de a-și dezvolta spiritul civic și de a exersa abilitățile de cetățeni responsabili.

”Orașul Constanța, cu o vechime milenară este un adevărat muzeu în aer liber, dar poveștile trecutului se concentrează cel mai mult în zona peninsulară sau Centrul vechi.

Zona peninsulară este singurul loc din Constanța care te transpune, fără niciun fel de artificiu, într-un alt secol. Poveștile din bătrâna Cetate Tomis și imobilele ridicate în secolele trecute de greci, englezi, armeni sau turci, practic, formează un puzzle extrem de interesant, fără de care, Constanța și-ar pierde farmecul și ar fi foarte săracă.

Dintre imobilele cuprinse în Situl urban Zona peninsulară Constanța, ce include străzile Petru Rareș, C.A. Rosetti, Sulmona și Traian, echipa Școlii nr.12 s-a oprit la casa lui Teodorou Roussou de pe str. C.A Rosetti nr. 6, construită în 1897, cuprinsă în catalogul monumentelor istorice.

Cine a fost Theodorou Roussou?

Acesta a fost unul dintre comercianții greci care au beneficiat din plin de pe urma alipirii Dobrogei la România (1878) și care si-a construit o avere considerabilă din construcția de nave, transportul maritim și investițiile imobiliare.

Integrarea teritoriului dobrogean a favorizat dezvoltarea orașului Constanța și a deschis calea ca „noua burghezie a orașului, formată mai ales din oameni de afaceri greci, evrei sau europeni să cumpere terenuri și să construiască imobile într-un ritm vertiginos în perioada sfârșitului de secol 19 și începutul celui de-al 20-lea.

Sfârşitul secolului al XIX-lea aducea cu sine un boom imobiliar care avea să transforme localitatea otomană Küstenge în Constanţa modernă. Iar printre primii care au intuit această nouă realitate au fost bancherii francezi, de origine evreiască, din familia Alleon.

Strada din centrul vechi al Constanţei numită astăzi C.A. Rosetti purta în epocă chiar numele lor. Şi asta pentru că o deţineau, la propriu, cu excepţia notabilă a Sinagogii. Chiar lângă proprietăţile lui Jean Gerard Aimee Alleon îşi va construi Teodorou Roussou reşedinţa, apelând dacă nu la serviciile arhitectului de casă al familiei Alleon, grecul Pelopidas Couppa, la un altul care a calchiat fidel modelul de inspiraţie neoclasică al imobilelor deţinute de bancherii evrei.” Pe lângă imobilul din strada C.A Rosetti nr. 6, Teodorou Roussou mai deținea 2 imobile pe strada Traian nr. 10 și pe strada Tătară nr. 30.

Istoricul Casei Theodorou Roussou

Din descrierile și documentele vremii reconstituim planul acestei case ca fiind un monument elegant, care impune prin simplitate și proporții echilibrate. Doamna Doina Păuleanu, fost director al Muzeului de Artă din Constanța și un renumit istoric al artelor, ne-o descrie ca pe „o construcție pe patru nivele, cu subsol și mansarda înalte și învelitoare din țiglă. Cu soclul din piatră de extracție medievală, clădirea beneficiază de simetrie verticală; cele 2 ferestre ale parterului au în partea superioară câte un fronton cu acrotere susținut de cariatide bondoace; deasupra lor ferestrele corespunzătoare sunt prevăzute cu arhitravă susținute de console – cariatide din aceeași serie tipologică; balcoanele cu feronerie simplă sunt situate lateral , deasupra fiecărei uși de intrare; cornișa puternic reliefată este susținută pe console cu volute și o friză îngustă cu frunze de acant. Între ferestrele decorate ale etajului se află o inscripție în limba greacă; ușile de intrare din lemn cu decorație neoclasică -denticuli, capitel – au incizată monograma T.R. Astfel se identifică atât proprietarul inițial, cât și anul construcției: este vorba despre Theodor Russo a. D. 1897.”

În perioada 1897-1950 imobilul s-a aflat în proprietatea familiei Roussou și a succesorilor proprietarului inițial, apoi, după naționalizarea din 1950, a intrat în administrarea ICRAL Constanța. Imobilul a fost retrocedat, vândut și revândut. Din 2012 proprietar este doamna Iordache Nicoleta Reliana.

Actualmente, imobilul nu este locuit, starea construcției este critică, în loc de ferestre sunt puse, în unele locuri doar, placaje, fundațiile au suferit fenomenul de tasare inegală a construcției, ceea ce afectează zidăria de cărămidă prin producerea de fisuri pronunțate.

Planșele originare din lemn reprezintă un grad de uzură vizibilă, finisajele interioare și exterioare sunt, de asemenea degradate, ceea ce face imperios necesar un proiect de reabilitare și consolidare în vederea salvării acestui monument istoric. Procesul este demarat dar construcția se degradează în ritm și mai accelarat.

O casă care merită să fie reabilitată

Elevii consideră că este necesar orice efort pentru a conserva acest monument de patrimoniu și propun pentru salvarea Casei Theodorou Roussou de pe strada C.A. Rosetti nr. 6 și prin realizarea de panouri de afișaj care să atragă atenția asupra valorii arhitecturale și istorice a clădirii și un mesaj publicitar, care să-i ajute, prin chete publice, pe proprietari să salveze monumentul istoric.

Panoul să cuprindă imagini ale zonei de-a lungul vieții frumoase a zonei, cu accent pe monumentul istoric la care ne-am oprit, cu scurte informații și mesaje de genul „RENOVAȚI NU DEMOLAȚI!, RENOVAȚI CA SĂ SALVAȚI !, DONAȚI CA SA RENOVAȚI!”.

Articolul a fost scris de elevele Bianca Munteanu, Georgiana Gore, Emma Stoica și Ecaterina Pamfil, coordonate de profesorul Adriana Grozavu de la Școala Gimnazială nr. 12 ”B.P. Hașdeu”. Ele participă cu acest material la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

June 17, 2021
Legenda argonauților, cea mai veche poveste despre orașul antic Tomis

Fiecare colț din Centrul Vechi al Constanței are multe povești, iar Legenda Argonauților este cea mai veche și mai importantă dintre ele. De altfel, Peninsula pe care s-a ridicat cetatea Tomis a fost pomenită în legenda argonauților, primii navigatori care au ajuns în această zonă pentru lâna de aur.

Numele orașului Tomis este legat de legenda argonauților

Dacă este să vorbim despre povești și legende, e plăcut să ne amintim ce a scris poetul Ovidius despre orașul antic Tomis și întemeierea acestuia. Este, de fapt, una dintre puținele mărturii care au rămas în legătură cu nașterea și botezul acestei localități de la malul mării. Potrivit legendelor, totul se leagă de călătoria argonauților în Colchida.

”Numele orașului Tomis este legat de legenda argonauților, prin fratricidul comis de Medeea asupra fratelui ei Absyrtos, cu scopul de a întârzia corăbiile regelui Aietes, tatăl lor, care s-au oprit pentru a recupera trupul tânărului să îl înmormânteze.

Astfel, de aici s-a ajuns să se vorbească de Tomis, ca despre locul în care a fost ciopârțit Absyrtos. În mitologia greacă, argonauții au fost 50 de eroi, care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus.

Ei l-au însoțit pe Iason în faimoasa expediție organizată de acesta la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care i-a cerut să îi aducă lâna de aur. Echipajul a fost însoțit și de Medeea, care era îndrăgostită de Iason” a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Traian Cliante.

Legenda argonauților și a lânii de aur

Peninsula pe care s-a ridicat cetatea Tomis a fost pomenită în legenda argonauților, primii navigatori care au ajuns în această zonă pentru lâna de aur.

Athamas, regele legendar al Tebei și soția sa Nephele, zeița norilor au avut doi copii, pe Phrixos și pe Helle. Deși fericită o vreme, familia s-a destrămat, iar regele s-a recăsătorit cu Ino, mama altor copii. Resentimentele celei de-a doua soții s-au transformă rapid în ură și în dorința de a-i lichida pe cei doi frați moștenitori.

Ca să-i salveze, mama lor îl trimite în ajutor pe Chrysomallos, berbecul cu lână de aur, un fiu al lui Poseidon, înzestrat nu doar cu darul de a vorbi, ci și cu acela de a pluti în văzduh, chiar dacă nu avea aripi.

Copiii au încălecat berbecul și au zburat spre nord, peste pământ, deasupra unei mări. Deși au fost îndemnați să nu privească în jos, Helle s-a dezechilibrat, a căzut în apă și s-a înecat în locul numit de atunci Hellespont sau Dardanele.

Speriat și îndurerat, Phrixos a ajuns în Colchida, Georgia de astăzi, țara lui Aietes, pe malul râului Phasis. El a jertfit berbecul în cinstea zeilor și i-a dăruit regelui, blana acestuia. Lâna de aur a fost atârnată într-un stejar din pădurea sfântă a lui Ares, zeul războiului, fiind păzită, alături de gărzi, de un dragon.

Medeea, Iason și argonauții au reușit să fure lâna și au fost urmăriți de rege pe mare. Pentru că exista riscul să fie ajunși din urmă, argonauții au debarcat în zona stâncoasă, locul în care faleza face și astăzi un cot lângă statuia lui Eminescu, la stâncile Medeei.

Aici, Medeea l-a tăiat în bucăți pe fratele său Absyrt și l-a aruncat în mare, iar capul l-a înfipt într-o prăjină și l-a așezat pe un loc înalt pentru ca regele să îl poată vedea.

Athamas s-a oprit din urmărirea argonauților. El și-a căutat fiul în apele mării și l-a îngropat. Medeea, Iason și argonauții au reușit astfel să fugă cu lâna de aur, pe care au dus-o în Grecia, locul din care, de fapt, plecaseră.

Expediția argonauților face parte din istoria și toponimia Constanței

Se spune că această întâmplare a avut loc în dreptul pietrelor Medeei, care mult timp au fost denumite astfel. Este vorba despre pietrele din dreptul statuii poetului Mihai Eminescu, apărută mult mai târziu pe faleza din Constanța.

Pietrele Medeei au fost incluse ulterior în faleză și nu mai au amplitudinea și frumusețea de odinioară. Localnicii nu știu că acolo erau niște pietre pe care se plimbau odinioară constănțenii și, de pe care, uneori chiar pescuiau.

Stâncile Medeei și cartierul constănțean, care poartă și acum numele prințesei din îndepărtatul ținut al Colchidei, continuă să fie un reper simbolic în mentalul colectiv al Europei și al lumii.

Legenda argonauților a fost legată de zona peninsulară, pe care grecii milesieni au întemeiat, câteva secole mai târziu, colonia Tomis.

Există și o decorație ”Lâna de aur”, dar și multe povești legate de Iason și de argonauți. Erau întâmplări mitice, pe care imaginația le tulbura și le făcea de neînțeles, dar era fantezia oamenilor care au trăit în acele vremuri și care au descoperit acest spațiu al Mării Negre.

Mitul argonauților este una dintre marile legende ale omenirii, cea mai veche poveste a orașului Constanța și ne introduce în lumea miturilor și a legendelor umanității.

April 25, 2021
În zona peninsulară a Constanței afli o poveste la fiecare pas

Zona peninsulară este singurul loc din Constanța care te transpune, fără niciun fel de artificiu, într-un alt secol. Aici, poți visa cu ochii deschiși în timp ce afli legende cu împărați, regi și regine. În centrul vechi, nu te surprinde nici măcar prezența vreunei doamne care se plimbă printre străduțele înguste într-o elegantă rochie cu crinolină, în timp ce ține o umbrelă cu o broderie delicată în mână, pentru a se feri de soare. Turiștii, dar și constănțenii sunt încântați să afle poveștile galeriilor rămase din perioada romană, care împânzesc toată Peninsula sau pe cele ale monumentelor istorice, în care au locuit numeroase personalități. Poveștile din bătrâna Cetate Tomis și imobilele ridicate în secolele trecute de greci, englezi, armeni sau turci, practic, formează un puzzle extrem de interesant, fără de care, Constanța și-ar pierde farmecul și ar fi foarte săracă.

Piața Ovidiu, locul de pornire pentru un tur prin zona peninsulară a Constanței

Centrul vechi reprezintă patrimoniul cultural al Constanței, fiind înțesat cu numeroase monumente care au o istorie minunată. Dacă intrăm în Piața Ovidiu, suntem înconjurați de clădiri emblematice, cu povești extraordinare. Construite cu cel puțin 100 de ani în urmă, ele ascund multe legende care ne ajută să reconstituim istoria Constanței, așa cum era ea în urmă cu un veac.

Un tur ghidat prin zona veche nu ocolește strada Titulescu și casele ei de poveste, urmată de B-dul Elisabeta, unde poate fi admirată statuia lui Anghel Saligny, ctitorul Portului Constanța, care își veghează creațiile.

Casele Ion Jalea sau Cănănău, sediul Arhiepiscopiei Tomisului și parcul arheologic din dreptul Catedralei, în care s-au găsit cele mai vechi dovezi ale grecilor în orașul Tomis în secolele VI-V î.Ch sau Cazinoul, reprezintă atracții ale căror detalii pot fi studiate minute întregi și despre care ghizii știu multe povești, spune publicistul Cristian Cealera. Turiștii grăbiți, pot opta pentru un tur de două ore prin zona peninsulară a Constanței, iar cei care doresc să vadă și muzeele și să nu rateze absolut nimic, ar trebui să aibă 4 ore la dispoziție.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, un monument emblematic

Construit cu destinația de Palat comunal, deoarece Constanța era la acea vreme comună urbană, imobilul care veghează Piața Ovidiu a fost terminat în anul 1921. Clădirea a funcționat până în 1977 ca primărie, după care a devenit sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Puțini știu însă faptul că arhitectul impozantului imobil este Victor G. Ștefănescu, cel care a contribuit și la proiectarea Moscheei Carol I, alături de Gogu Constantinescu. Ștefănescu a avut o contribuție și la Palatul Regal, unde s-au succedat mai mulți arhitecți, printre care Gogu Constantinescu și Daniel Renard, cel care a realizat planurile pentru Cazinoul din Constanța, a precizat pentru Discover Dobrogea publicistul Cristian Cealera. El spune că la acea vreme erau câțiva arhitecți la modă, foarte valoroși, care mergeau pe stilul neo-românesc, care îmbină elementele locale românești, cu arta bizantină și cu stilul brâncovenesc, o combinație cu iz oriental. Interesant este că Ștefănescu a construit atât Catedrala de la Alba Iulia, un lăcaș de cult specific ortodoxismului românesc, unde a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, dar în același timp a proiectat și Moscheea, pe care Regele Carol I a dedicat-o în 1910 enoriașilor musulmani din Dobrogea.

Strada Titulescu și bijuteriile ei arhitecturale

Liniștită și cu acel parfum de Belle Epoque, strada Nicolae Titulescu le oferă vizitatorilor adevărate bijuterii arhitecturale și istorii foarte interesante. Denumită inițial strada Elenă, apoi Lascăr Catargiu, acum poartă numele diplomatului Nicolae Titulescu. Se numea strada Elenă, pentru că au locuit acolo foarte mulți greci. După Primul și după al Doilea Război Mondial s-a înregistrat însă un exod și au plecat din Constanța foarte mulți oameni veniți din toate colțurile Europei. Inițial, pe strada Elenă acolo au fost foarte multe case de greci, iar după aceea au apărut și alte minorități, afirmă publicistul Cristian Cealera. De fapt, orașul Constanța, în plină dezvoltare după Primul Război Mondial era cosmopolit, așa cum este și astăzi, dar, datorită afacerilor, a tranzacțiilor comerciale extrem de importante care se derulau aici, se înregistra un aflux important de străini.

Pe actuala stradă Titulescu erau foarte multe case ale grecilor, dar și locuințe ale armenilor, evreilor și ale altor naționalități care trăiau în Constanța. Publicistul Cristian Cealera spune că există discuții legate de casa lui Taylor, vicepreședintele comunității evreiești în acea perioadă, o locuință în stil art-nouveau cu elemente grecești, situată pe partea dreaptă când intri pe Titulescu. Se spune că pe locul acela a existat Hotel Metropol, iar în 1864 Alexandru Ioan Cuza, venit la Constanța pentru a se îmbarca spre Constantinopol a petrecut în acel imobil câteva ore împreună cu o delegație venită din București. Cum spuneam, fiecare loc ne oferă câte un indiciu foarte interesant și la fiecare pas este o clădire care îți spune o poveste.

Imobilele cu parfum de epocă, din centrul vechi al Constanței

Casa Hrisicos

Fost hotel și restaurant cu bucătărie internațională, Casa Hrisicos a fost ridicată în 1900 și a atras numeroase personalități.

Restaurantul acesteia era un loc de întâlnire pentru cunoscuții scriitori I.L. Caragiale, Al. Vlahuţă sau Barbu Ştefănescu Delavrancea, în secolul al XIX-lea. Fiecare stradă pe care pornim din piața în care tronează statuia lui Ovidiu, are propriile povești și clădiri de patrimoniu cu o istorie fabuloasă.

Casa cu lei

După Cazinoul din Constanța, Casa cu lei este unul dintre cele mai cunoscute imobile din zona peninsulară. Deși unii critici au afirmat că este un kitsch, stilul eclectic în care este construită casa a atras mereu privirea trecătorilor.

Cele patru coloane spectaculoase, pe care este amplasat câte un leu impozant sculptat în piatră, dar și numeroasele decorațiuni îi oferă originalitate clădirii. Construită pentru negustorul armean Dicran Emirzian, casa a fost inclusiv sediu de bancă și restaurant celebru, însă a avut și numeroși chiriași în perioada în care era naționalizată.

Casa Embiricos

Casa Embiricos are și ea o poveste extraordinară. La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei frați din insula Andros din Grecia, al căror nume de familie era Embiricos au venit în România și au făcut școli comerciale. Ei aveau un unchi la Brăila, oraș în care pe vremea aceea era un port foarte important și au început să facă afaceri foarte bănoase în România. În 1921, frații Mihail și Leonidas Embiricos reușesc să construiască în Piața Ovidiu din Constanța, impresionanta clădire de birouri care le purta numele.

Astfel, de la Constanța puteai să îți iei între 1921 și 1940 bilete pentru cursele transatlantice Constanța-New-York, a precizat pentru Discover Dobrogea publicistul Cristian Cealera. Astăzi nu ne vine să credem când auzim acest lucru, iar Casa Embiricos, care avea afaceri și birouri în toată Europa, deținea 3 transatlantice care făceau navigau pe spre America și retur. Casa Embiricos era absolut impresionantă. În anii 1920 acolo erau birourile, care aveau lifturi și o intrare monumentală. Practic, puteai să achiziționezi de acolo tot felul de servicii, nu doar bilete pentru cursele transatlantice. Le-a mers foarte bine celor doi frați, iar în 1940 au ales să vândă acea clădire. Ea are decorațiuni și detalii absolut incredibile, însă, anii în care a fost naționalizată și-au pus amprenta pe clădire, care a devenit o ruină și urmează să fie reabilitată.

Diversitatea de culturi din Constanța a avut o influență majoră asupra arhitecturii clădirilor din zona peninsulară, în perioada în care au fost construite. Practic, este o poveste de oraș, în care calci pe istorie la propriu, iar mix-ul său de culturi, religii și arhitecturi este unic în lume. Din păcate, multe dintre ele au fost distruse în perioada naționalizării, iar acum se află într-o avansată stare de deteriorare, iar câteva dintre ele urmează să fie reabilitate.

September 11, 2019