Tag: Cazino Constanta

Despre dramele din viața Cazinoului din Constanța s-ar putea turna un film care să bată recordul la încasări. A cunoscut mărirea și decăderea de multe ori, știe ce înseamnă bogăția dar și sărăcia lucie. Problemele lui au început încă de când se afla în faza de proiectare și încă mai continuă. În orice țară civilizată, o clădire unică în lume ar fi o mină de aur pentru autorități. Noi îl lăsăm de mai bine de 15 ani să se degradeze și nu ridicăm un deget să îl recondiționăm. Dăm vina pe legi, pe licitații contestate și între timp, stăm cu mâinile în sân.

Abia acum, după ani buni în care nimeni nu a făcut nimic pentru reabilitarea clădirii-simbol a Constanței, autoritățile locale au lansat un sondaj de opinie. Locuitorii pot să își spună punctul de vedere cu privire la sursa de finanțare, la viitoarea destinație sau dacă este necesară acoperirea cheltuielilor sale de funcționare și de mentenanță din activitățile asigurate în interiorul Cazinoului. Chestionarul îl găsiți aici și poate fi completat până la sfârșitul acestei luni. Cu toții ne văităm că este lăsat în paragină, tocmai de aceea ar trebui să completăm chestionarul. Chiar dacă părerea noastră nu va fi luată în seamă, este un exercițiu de civism prin care arătăm că ne pasă de soarta acestei bijuterii arhitecturale.

În Primul Război Mondial, Cazinoul a fost distrus de o bombă și a fost reabilitat în ciuda problemelor economice

Spuneam că istoria Cazinoului se repetă. Directorul Muzeului de Artă din Constanța, Doina Păuleanu mi-a reamintit că în Primul Război Mondial, cea mai frumoasă clădire din orașul de la malul mării a fost spital de campanie. Cazinoul a fost distrus după ce a căzut o bombă peste el. Cu greu a fost refăcut, deoarece se considera că repararea Cazinoului ar fi un lucru frivol, în situația în care spitale, școli și alte edificii trebuiau reparate din banii publici. Nici acum situația economică nu este prea bună, însă, reabilitarea clădirii este o prioritate, fiind un monument istoric cu o arhitectură unică în lume.

Cazinoul, singura clădire din lume cu trei fundații

Încă din faza de proiect, Cazinoul s-a confruntat cu probleme. Este singura clădire din lume care are trei fundații, astfel că nu poate fi eclipsată de niciun alt imobil din acest punct de vedere, spune istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu. A fost ridicat pe un promontoriu de pământ extras din mare și bătut cu maiul pentru a se tasa și a ajunge la densitatea specifică. Prima fundație a proiectat-o arhitectul Daniel Renard. Apoi, Daniel Renard a plecat împreună cu liberalii de la conducerea orașului și au venit conservatorii. Primarul Ion Bănescu l-a ales pe arhitectul Petre Antonescu pentru continuarea lucrării. El a avut o altă viziune, un alt proiect în stil național și a făcut al doilea rând de fundații pentru a-și pune opera în practică. Petre Antonescu este autorul Cazinoului din Sinaia, care, de altfel, este foarte frumos. S-a terminat mandatul, au venit alegerile, au plecat conservatorii și s-au întors liberalii la conducerea orașului. Daniel Renard a fost chemat să își continue lucrarea, iar când a văzut că i-a fost modificat proiectul, a zis: ”Mi-au fost stricate fundațiile!”, astfel că s-a făcut și al treilea rând de fundații. Acesta este unul dintre lucrurile care individualizează Cazinoul.

Cazinoul din Constanța e construit pe o porțiune de teren extrasă din mare

Cazinoul este original și unic în lume, pentru că e construit pe o porțiune de teren extrasă din mare, spune istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu. Ea apreciază că nicio altă clădire nu poate concura din acest punct de vedere cu bijuteria Constanței. Înainte de începerea lucrărilor, orașul se termina sus, unde acum este Bulevardul Regina Elisabeta, iar în locul în care se află acum faleza și Cazinoul, era marea. Promenada de la malul mării pe care ne plimbăm cu drag, constănțeni și turiști deopotrivă, a fost un proiect grandios conceput de prefectul acelor vremuri, Scarlat Vârnav. Anghel Saligny a fost cel care a avut curajul să îl pună în operă începând din 1903. Saligny coordona atunci lucările de construcție ale Portului Constanța. Pentru a fi realizată faleza din fața Cazinoului, a fost nevoie atât de geniul său și de experiența inginerilor portului, cât și de utilajele care au fost aduse din port cu această ocazie, afirmă Doina Păuleanu.

În urmă cu mai bine de 100 de ani, autoritățile au împrumutat banii necesari pentru finalizarea Cazinoului din Constanța

Suma estimată acum mai bine de un secol pentru construirea actualului monument istoric al orașului Constanța a depășit cu mult calculele specialiștilor, astfel că primăria a împrumutat bani pentru terminarea clădirii. Pentru că au fost cheltuită o sumă impresionantă, după inaugurarea Cazinoului în 1910, autoritățile au pus problema rentabilității sale. Primăria dorea să recupereze investiția majoră pe care o făcuse, iar în anul 1911 a concesionat imobilul unei companii care vărsa în fondurile Cazinoului o sumă substanțială în fiecare an.

Cazinoul nu a fost o clădire apreciată la inaugurare, Renard era jignit permanent

Arhitectului Daniel Renard i-au fost adresate foarte multe invective, mi-a povestit directorul Muzeului de Artă Constanța, Doina Păuleanu. Cazinoul însuși, spune ea, a fost făcut când profiterol, când dric. A fost derulată o campanie întreagă de denigrare. Era o clădire prea modernă pentru oamenii acelor vremuri. Era anul 1903, iar art-nouveau a apărut la Paris la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acest proiect s-a sincronizat cu ceea ce era mai nou în Europa timpului. Această noutate venea într-un oraș în care existau și elemente care considerau că noi trebuie să ne vedem de arhitectura noastră națională și să nu mergem pe lucruri care țin de acest limbaj modernist, spune Doina Păuleanu.

Chiar și după deschiderea Cazinoului, clădirea a fost însoțită de o cohortă de invective. Cu siguranță, situația i-ar fi fost mai ușoară arhitectului Daniel Renard, dacă ar fi știut că un secol mai târziu, toată lumea va aprecia că opera sa este cea mai frumoasă clădire pe care o are Constanța.

Cazinoul era locul în care lumea bună mergea la baluri, la jocuri de noroc sau la piese de teatru

La începutul secolului trecut, balurile erau principalul mod de distracție pentru constănțeni și turiști. La Cazino, oamenii dansau, socializau, se întâlneau, se puneau la cale căsătorii, se cunoșteau persoane din diferite categorii sociale, spune Doina Păuleanu. Ea precizează că tot acolo se desfășurau și piese de teatru. Exista o sală mare pentru piese de teatru, chiar dacă avea o acustică proastă, de care se plângea toată lumea. În sprijinul lui Daniel Renard a venit la acea vreme Victor Ștefănescu, un arhitect important al cărui tată a înființat Opera din București și care știa exact ce trebuie făcut. Totuși, la acustică nu s-a putut umbla, pentru că era, totuși, un cazinou.

Cazinoul a funcționat pe multiple funcțiuni și la diverse ore. Putea să fie și un loc de întâlnire pentru constănțeni și turiști și un loc de spectacole, de baluri sau de conferințe, dar în același timp își păstra funcția de cazinou, având sălile destinate jocurilor de noroc.

Istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu, precizează că în Cazinoul din Constanța au funcționat de-a lungul timpului și restaurante de elită și cu ștaif, cofetării sau baruri. Un exemplu în acest sens, spune ea, este oferit în romanul ”Întunecare” de Cezar Petrescu, ce debutează cu o masă care a fost luată la Cazinoul din Constanța, unde chelnerii erau veniți de la Athénée Palace. Era un loc în care se etalau nume ale epocii, toaletele și bijuteriile, un spațiu al mondenității și al vieții boeme deopotrivă. Pe aceste două coordonate ar trebui să meargă din nou Cazinoul și și-ar îndeplini funcțiile în numele cărora a fost conceput și ridicat la malul mării, apreciază Doina Păuleanu.

Conservarea și reabilitarea Cazinoului constănțean trebuie să reprezinte priorități pentru autorități

Cazinoul trebuie să fie conservat. A fost o clădire foarte solidă, care a fost reparată cu simț de răspundere de mai multe ori de-a lungul istoriei sale. Începutul acestor degradări, spune criticul de artă Doina Păuleanu, a fost cauzat în primul rând de faptul că a fost tăiat de la lumină și căldură dar și din cauză că la un moment dat, s-au făcut niște încercări de a străpunge tavanul, pentru a vedea din ce sunt alcătuite zidurile și ce materiale trebuie folosite la reabilitare. Aceste orificii nu au fost acoperite și au determinat degradarea mai rapidă a clădirii. Fiind o clădire părăsită, geamurile au început să se spargă, oamenii și păsările au pătruns în incintă, astfel că lucrurile care puteau fi remediate ușor atunci, vor fi extrem de costisitoare și dificile în viitor. De ani buni, specialiștii atrag atenția că sunt necesare măsuri de conservare, întrucât monumentul se degradează foarte repede. Chiar și suma necesară refacerii clădirii, estimată la aproximativ 7 milioane de euro, a ajuns acum undeva la 10 milioane.

Sunt multe de spus despre Cazinou, însă voi reveni și cu alte informații în articolele viitoare. Iar voi, nu uitați să completați chestionarul de pe pagina Primăriei Constanța, dacă vă pasă într-adevăr de soarta acestei bijuterii arhitecturale.

Fotografii: Romain Veillon