Nava-școală Mircea este impresionantă atât prin arhitectura sa, cât și prin istoria ei, care se întinde pe mai bine de 8 decenii. Velierul Mircea reprezintă un punct de interes pentru turiștii care ajung în Constanța și îi fascinează pe aceștia, cam în aceeași măsură în care îi atrage și Cazinoul. Nici nu ar fi de mirare, pentru că ”Mircea” este cea mai longevivă, mai fotografiată și mai admirată navă din serviciul Marinei Române. De 82 de ani strâns multe povești marinărești și îi emoționează până la lacrimi pe românii de peste hotare, atunci când ajunge în porturi străine.
Nava-școală Mircea și Cazinoul din Constanța, atracții importante pentru turiști
”Cred că după Cazinoul din Constanța, următorul punct de interes pentru românii care ajung în orașul de la malul mării este nava-școală Mircea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, comandantul velierului, Mircea Târhoacă.
Sute de mii de persoane, impresionate de măreția și de forma navei au urcat la bordul ei de-a lungul timpului. Oamenii vor să afle cum trăiesc marinarii pe vas, cum se instruiesc studenții și cadeții la bordul navei, ce propulsie are sau cu ce viteză merge.
Pentru mulți turiști, simbolul Constanței este Cazinoul, o clădire spectaculoasă, care a strâns numeroase povești în istoria sa îndelungată. Un alt simbol însă, este nava-școală Mircea, puțin mai tânără decât Cazinoul, dar care prezintă un interes deosebit pentru copii și adulți deopotrivă.
”Oamenii sunt încântați să vadă că pe nava-școală Mircea sunt diverse categorii, de la ofițeri, la maiștri militari, soldați, elevi și studenți. Toți lucrează ca o mașină, ca o echipă, împreună, pentru a putea aduce nava cu bine acasă. Aici nu este vorba doar de un comandant sau de un mecanic, sunt aproape 200 de persoane, iar întreg echipajul face ca nava-școală Mircea să se întoarcă de fiecare dată cu bine în țară”, am aflat de la comandantul navei, Mircea Târhoacă.
Nava-școală Mircea, locul în care s-au cununat religios doi români stabiliți în SUA
Nava-școală Mircea îi impresionează atât pe turiștii care ajung în Constanța, care o vizitează, în special de Ziua Marinei Române, cât și pe românii stabiliți pe alte meleaguri.
”Atunci când ajunge într-un port străin, nava-școală Mircea le trezește emoție oamenilor care poartă România în suflet. Aceștia sunt impresionați când ridicăm pavilionul navei, când văd drapelul României sau când se cântă imnul național.
În 2009, când nava a traversat pentru a treia oară Oceanul Atlantic și a fost ultima dată în Statele Unite, a participat în Portul Boston la regata maritimă ”Tall Ships Atlantic Challenge”. O familie de români de acolo a decis să se cunune religios, la bordul navei.
Comandantul și-a putut da acordul, deoarece ambarcațiunea reprezintă un teritoriu național. Cei doi erau deja căsătoriți, dar cununia religioasă a fost ținută de preotul militar român, pe care noi îl aveam la bord și a oficiat slujba pe vas.
Nu știu dacă s-a mai întâmplat și în alte situații, dar în momentul respectiv eram la bord. De atunci încoace nu a mai avut loc un astfel de eveniment, dar vă pot spune că nava-școală Mircea, atunci când sosește într-un port străin trezește admirație și niște emoții foarte puternice.
Am trăit un astfel de sentiment în anul 2017, când nava a acostat în portul spaniol Palma de Mallorca. Preotul român de la parohia din Palma, Niculiță Doboș, a organizat pentru enoriașii de acolo, o vizită la bordul navei.
În perioada în care vasul urma să ajungă în port a fost un atentat în Spania și condițiile de siguranță au fost ridicate la un nivel superior, astfel că sosirea vizitatorilor la navă se făcea mai greu.
Când am vrut să ieșim din port ne-am întâlnit cu un grup de români îmbrăcați în costume naționale, cu copii, părinți și cu steaguri și a fost un moment sublim. I-am adus la bordul navei-școală Mircea, unde părintele paroh a ținut o slujbă religioasă. Împreună cu religia, cu ortodoxia, noi am încercat să conectăm populația românească de pe alte meleaguri pe care nava a ajuns”, a povestit comandantul Mircea Târhoacă.
Nava-școală Mircea nu este Bricul Mircea, deși mulți o numesc așa
Istoria modernă a Marinei Române a apărut după Unirea Principatelor Române. Atunci, s-a luat decizia achiziționării unei nave de instrucție. În 1882 s-a comandat un bric, o navă cu o lungime 36 de metri și cu doi arbori.
Nava-școală Mircea, în schimb, este un velier clasa A tip bark, cu trei arbori, cu o înălțime de 44 de metri, și o lungime de 82 de metri. Cele 23 de vele au o suprafață totală de 1.850 de metri pătrați și sunt spectaculoase în momentul în care le vedem ridicate.
Nava poartă numele voievodului Mircea cel Bătrân, denumit ”Domn până la Marea cea mare”. Sub domnia sa, navigația și comerțul efectuate pe mare au cunoscut o mare dezvoltare.
Nava-școală Mircea are în prova, sub bompres, un galion care îl reprezintă pe domnitorul Mircea, îmbrăcat cu bluză albastră și mantie roșie. El poartă pe cap coroana, un simbol al domniei sale în Țara Românească.
”Vechiul Bric Mircea, de care toată lumea a auzit, a predat ștafeta noii nave-școală Mircea, în anul 1939, pe 18 mai, când aceasta a intrat în Portul Constanța și a fost salutată de toate celelalte vase care erau la momentul respectiv în port. Vechiul Bric Mircea a fost retras din utilizare și transferat pe un braț al Dunării, la Brăila.
Din păcate, el nu mai există, mai sunt doar pozele și amintirile celor care au trecut pe acolo și l-au văzut. În anul 1944, în aprilie, de Paști, a fost distrus în urma unui bombardament al aviației sovietice.
La acea vreme, bricul era transformat în navă-spital, era vopsit în alb și avea o cruce roșie mare pe el, fiind o țintă foarte ușoară în portul de la Brăila. Nava era din lemn, căptușită cu plăci din metal și a luat foc în timpul bombardamentului. Bricul Mircea fusese construit într-un șantier naval din Anglia, de la care, Marina Română Regală din perioada respectivă a achiziționat în acea perioadă, foarte multe nave”, povestește comandantul navei-școală Mircea, Mircea Târhoacă.
Nava și echipajul nu au avut întotdeauna zile ușoare
Nava-școală Mircea a trecut prin multe furtuni, în timpul marșurilor efectuate. Din fericire, de fiecare dată când a plecat din Portul Constanța, velierul a reușit să revină cu bine.
”În 1965 nava a fost trimisă la reparat, în șantierul care a construit-o. De obicei, o ambarcațiune trebuie să aibă o reparație capitală, cam la 20-25 de ani. Velierul a fost trimis atunci, într-o perioadă în care vremea nu era deloc prielnică pentru ca acesta să străbată mările respective.
Traversa Golful Biscaya și se îndrepta spre Portul Hamburg, zona în care este șantierul naval care a construit nava în 1939. Se întâmpla în lunile ianuarie, februarie și a prins o furtună mare, în timpul căreia foarte multe nave comerciale s-au scufundat.
Nava-școală Mircea a dus o luptă cu stihiile vremii și, deși nu avea o stare tehnică foarte bună în acel moment, a reușit să se mențină pe linia de plutire, cu ajutorul celor două remorchere românești care o însoțeau.
Au reușit să ajungă în Portul Brest, unde au fost efectuate mici reparații, cu sprijinul Marinei Franceze, pentru a-și putea continua marșul către Hamburg. În 1966, după ce a fost readusă într-o stare bună, nava s-a întors în țară. După 10 ani, ”Mircea” a traversat pentru prima dată Oceanul Atlantic, participând la Bicentenarul Statelor Unite.
Velierul Mircea – o navă și 14 comandanți
Până la în prezent, velierul Mircea a avut 14 comandanți de-a lungul celor 82 de ani, de când nava a intrat în serviciul Marinei Române. Ei au avut grijă ca ambarcațiunea să reziste până în zilele noastre.
Nava-școală Mircea nu a avut până acum un comandant femeie, dar nu este timpul pierdut.
”În ultimii 20 de ani, Marina Română a școlarizat foarte multe doamne, care s-au pregătit și pe nava noastră. Am întrebat-o acum câțiva ani pe o colegă care era ofițer de marină și făcea parte din echipajul navei-școală Mircea, cum ar fi un echipaj format numai din femei. Ea a fost destul de reticentă și a răspuns: ”Nu știu cât de bine ne-am înțelege noi, femeile, între noi.”
Acum doi ani am întâlnit o navă soră a navei-școală Mircea, nava școală a Pazei de Coastă Americane, U.S. Coast Guard Eagle, în Portul Scheveningen, lângă Haga, în Olanda și ofițerul secund al acesteia era o doamnă”, am aflat de la comandantul Mircea Târhoacă.
Noile tehnologii și prognozele avansate oferă mai multă siguranță navelor
Comandantul navei-școală Mircea spune că nu s-a confruntat cu provocări majore, în timpul marșurilor efectuate în ultimii ani.
”Prognozele meteo pe care le recepționăm și le interpretăm, ne ajută foarte mult pentru a alege traseul optim de navigare, astfel încât să nu punem nava și echipajul în primejdie. Nu mai poți fi luat prin surprindere la fel de ușor cum se întâmpla acum 20 de ani, 50 sau 100 de ani.
Nava, în decursul existenței sale a suferit mai multe modificări și modernizări. În fiecare an se întâmplă ceva bun. De exemplu, comanda de navigație este intrată în exploatare acum doi ani, echipamentele sunt moderne și interconectate între ele și sunt conectate la sistemele de comunicație prin satelit. Avem telefon, internet, fax, primim prognoze meteo, exact cum se întâmplă în orice instituție din România, așa primim și noi, informațiile, pe mare”, am mai aflat de la comandantul Mircea Târhoacă.
Botezul marinarilor, o tradiție care nu s-a pierdut nici în sec. XXI
Există multe mituri și povești marinărești legate de botezul navigatorilor. Cum se desfășoară acesta pe nava-școală Mircea, am aflat de la comandantul acesteia, Mircea Târhoacă.
”Pentru a crea o conexiune cât mai bună, pentru a diversifica activitățile, pentru a sparge monotonia de zi cu zi, deoarece distanța între două porturi poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, organizăm astfel de activități, pentru a schimba starea cadeților și a echipajului.
Pot spune că și eu am primit acest botez. Este o activitate în care studentul ia cunoștință cu o tradiție veche marinărească, în care gustă apa de mare și Zeul Neptun îi dă binecuvântarea, pentru a deveni un destoinic slujitor al mărilor.
În timpul botezului, cadeții nu sunt aruncați în apă, totul se desfășoară la bordul navei. Ei sunt udați, stropiți cu furtunul, cu găleata, ghiordelul sau cu alte obiecte marinărești pe care le avem la bord.
Nu este nimic agresiv sau umilitor, e o experiență la care tinerii participă în mod benevol. Dacă această activitate i-ar stânjeni, ei pot renunța, dar vă pot spune că își doresc lucrul acesta și apoi se simt mult mai ușurați. Este o experiență de viață a marinarilor”, spune comandantul Mircea Târhoacă.
”Mircea”, un velier cu multe povești
La începutul lunii septembrie 1944, nava-școală ”Mircea” și alte nave românești au fost preluate de sovietici sub formă de captură și încadrate în flota proprie din Marea Neagră. În urma repetatelor intervenții ale autorităților române, oficialitățile sovietice au decis ca nava-școală să fie retrocedată României.
Astfel, doi ani mai târziu, pe 27 mai 1946, s-a desfășurat în Portul Constanța, festivitatea de preluare a navei-școală ”Mircea”, de la echipajul sovietic și reîncadrarea ei în Marina Română. La ceremonialul retrocedării au participat din partea țării noastre, Regele Mihai I, membri ai guvernului, reprezentanți ai armatei și Marinei Militare, ofițeri superiori sovietici, precum și un public numeros public.
Fotografiile ne-au fost oferite de Forțele Navale Române și de comandantul navei-școală ”Mircea”, Mircea Târhoacă.
