Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.
Cetatea Ibida, de 4 ori mai mare decât Histria
Histria romano-bizantină este de 4 ori mai mică decât Cetatea Ibida, respectiv cât zona liberă de construcții de la Ibida. În timp ce Histria avea 7 hectare, iar Tropaeum Traiani se întindea pe 12 hectare în perioada respectivă, Cetatea Ibida avea 24 de hectare.
Doar Tomisul a fost construit pe o suprafață mai generoasă, dar era capitala provinciei. Din secolul IV, de la reconstrucția tetrarhică constantiniană, Ibida a fost cea mai mare cetate din Dobrogea.
Prima știre despre Cetatea Ibida datează din 1875
Despre Cetatea Ibida s-a vorbit pentru prima dată în 1875, când un negustor de vinuri din Tulcea, pasionat de arheologie a găsit o inscripție care ulterior a fost publicată.
”Întâmplarea face ca, în 2001 când am început cercetările sistematice la Cetatea Ibida, să aflăm că un cetățean are o inscripție și o folosea pentru a ține troaca de la porci. Am găsit-o și ne-am gândit să vedem dacă nu cumva am redescoperit-o.
Astfel, am constatat că era prima inscripție descoperită la Ibida, pentru că, pe parcursul anilor se mai găsiseră vreo 10, în special în perioada interbelică. Inscripția respectivă se află acum la Muzeul de Istorie din Tulcea, dar sunt și unele la Muzeul de Istorie Constanța, chiar cea cu lupoaica, de pe scările care duc la etajul 1, este descoperită la Cetatea Ibida.
Fortificația de la Slava Rusă a intrat în literatura de specialitate în 1875, iar pe la 1898, inginerul Pamfil Polonic face un prim-plan al cetății și spune că avea ziduri și turnuri colosale.
El a identificat 24 de turnuri și 3 porți, două dintre ele numite impropriu porți, pentru că sunt locurile prin care râul Slava intra și respectiv ieșea din cetate. Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Suprafața este împărțită în două părți aproximativ egale. Noi am surprins la așa-zisa poartă de vest, un pod în interiorul cetății.
Latura de nord a cetății intră în sat, laturile de est și sud sunt sub actualele ulițe ale localității Slava Rusă, iar sub unul dintre dealuri a fost descoperită o fortificație anexă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.
Cercetările sistematice la Cetatea Ibida au început în 2001
Din anul 2001 se realizează cercetări sistematice la Cetatea Ibida, la care participă specialiști de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Institutul de Arheologie Iași, facultățile de Istorie și Biologie din Iași, Institutul de Arheologie și cel de Antropologie din București. De asemenea, la cercetări au participat și specialiști de la Universitatea din Sassari, Sardinia, dar și din Germania.
”Cercetările s-au desfășurat pe mai multe sectoare, atât în interiorul cetății, cât și în exteriorul acesteia, pentru că, de la nord de cetate până la vreo 2 km spre vest avem o întinsă necropolă romano bizantină, din care am cercetat doar vreo 200 de morminte, dar avem cu siguranță peste 10.000 dacă socotim densitatea acestora în secțiunile efectuate.
Alte cercetări s-au desfășurat în unele așezări situate în exteriorul cetății în perioada romană și romano bizantină, pentru că aici cred că avem locul cel mai bogat în vestigii din toată Dobrogea.
Pe o rază de vreo 3 km avem descoperiri de perioadă paleolitică, o așezare eneolitică gumelnițeană, descoperiri de epoca bronzului, din prima și a doua epocă a fierului. Referitor la cea de-a două epocă a fierului, chiar în spatele mănăstirii Vovidenia avem o întinsă așezare getică de perioadă elenistică, cu material foarte interesant, la care se adaugă mai multe așezări romane timpurii”, a precizat arheologul Dorel Paraschiv din cadrul ICEM Tulcea.
Arheologi și voluntari din Iași fac în această perioadă săpături la Cetatea Ibida
Pe unul dintre dealurile Cetății Ibida a fost descoperită în anul 2007 o fortificație, de către arheologul Dan Aparaschivei din cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Române din Iași. El se află în prezent la Slava Rusă și realizează săpături împreună cu 9 voluntari, masteranzi și doctoranzi de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, cărora li s-a alăturat și un elev de clasa a X-a din Bacău.
”Scopul nostru, mărturisit odată cu începerea secțiunii de jos, în 2007, a fost acela de a identifica dacă fortificația anexă, care se află pe deal și care are o dimensiune aproximativă de 2,5 ha, are legătură directă sau este contemporană cu cetatea mare, cu orașul propriu-zis, care a fost ridicat la jumătatea sec. al IV-lea sau dacă este o fortificație construită ulterior, în timpul refortificării cetății, în sec. al VI-lea, în timpul lui Iustinian.
Aceasta este o săpătură începută de două zile, însă pe cea de jos am făcut-o în 2007 și se pot vedea și multe alte elemente. Este un depozit de chiupuri, vase foarte mari care sunt cuprinse într-o clădire specifică, unul dintre depozitele de cereale. Chiupurile găsite sunt goale, nu aveau în ele nici măcar pământ. Unul dintre ele are și capacul din piatră și era gol, astfel că a stat sigilat mai bine de 1400 de ani.
De asemenea, este un sistem foarte interesant de construcție a incintei cu trepte de acces, care în secolul al VI-lea au fost integrate într-un zid mai solid, deoarece, fiind panta foarte abruptă, probabil că exista pericolul prăbușirii și utilitatea lor ca și cale de acces a fost stopată.
Mai este o serie de alte construcții, în marea lor majoritate de sec. VI, iar acea porțiune din săpătura noastră a cunoscut, probabil, în sec. VI, în perioada lui Iustinian, apogeul dezvoltării sale.
Tehnica de construcție a incintei ne demonstrează măiestria inginerilor din perioada respectivă. Avem 4 elemente arheologice foarte interesante: clădirea din stânga cu depozitul, clădirea care a prins doar colțul, calea de acces dintre cele două și blocarea acesteia.
Avem evidențe chiar la zidul de incintă, ale unor refaceri din sec. al V-lea. Am descoperit și monede din sec. V. În zona extra-murană, dincolo de zid, am găsit foarte mult material și numeroase monede de secol V, ceea ce înseamnă că și atunci exista o activitate intensă în zonă, însă, clădirile care ne-au rămas sunt puțin mai târzii”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dan Aparaschivei, din cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Române Iași.
În Slava Rusă au fost descoperite multe vestigii
Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu. Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.
”Aici nu avem o fortificație romană timpurie, ci o așezare, probabil de veterani, care a funcționat între sfârșitul sec. I și până după mijlocul sec. II. O așezare destul de importantă, deoarece am descoperit ceramică de lux, vase importate din Galia, sticlărie orientală și din Italia. De asemenea, au fost descoperite și două basilici. Una cunoscută din timpul Primului Război Mondial și a doua descoperită acum, basilica cimiterială, cu ajutorul fotografiilor realizate cu drona.
Când am săpat pentru aducțiunea apei în sat am găsit un edificiu imens, cu siguranță o clădire publică, pentru care se păstra doar elevația construcției pe mai bine de 3 metri, interiorul pavat cu cărămizi prinse în mortar, iar grosimea zidurilor era de 1,5 m”, spune arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.
Cetatea Ibida avea 24 de turnuri
Fiecare movilă din Cetatea Ibida reprezintă un turn, astfel că în orașul propriu-zis sunt 24 de turnuri de observație. La unul dintre turnuri s-au făcut săpături din anul 2001, chiar în prima campanie.
”Am săpat o secțiune de 100 de metri, pentru a vedea fazele de zidărie și stratigrafia, atât în interior, cât și în exterior. Aici am surprins chiar peretele de acces și se observă două faze de zidărie. Suntem chiar la mijlocul curtinei, la mijlocul distanței dintre două turnuri, care au trepte de acces încastrate în zid.
În față sunt edificii romano bizantine și romano timpurii. Există și o clădire dreptunghiulară, o construcție care avea 3 încăperi, însă nu știm ce funcționalitate avea, cel mai probabil era un depozit.
Foto: A. Teatini si M. IacobCeea ce este interesant e că am găsit foarte mult material: zeci de monede de la începutul sec. I până la începutul celei de-a doua jumătăți a sec. II, amfore foarte diverse din toate colțurile imperiului, ceramică de lux, occidentală din Galia și orientală de pe coasta Turciei, sticlărie, un tezaur de monede de argint, o monedă de aur de la Nero.
Tot în zona turnului am găsit 3 diplome militare, toate datate în timpul lui Traian, în anul 99, pe 14 august. Asta înseamnă că au fost lăsați la vatră, pe aceeași dată, niște militari care s-au stabilit în zonă.
De la sfârșitul sec. II până la începutul sec. IV sunt puține vestigii, însă în sec. IV s-a ridicat incinta cetății. Aici avem un turn rectangular cu două faze. În prima fază a fost o suprafață mai mare, doar laturile de vest se suprapuneau. Jos se vede fundația primei faze, apoi fundația celei de-a doua faze, din perioada refacerii din vremea lui Iustinian, de la a doua plintă. Iar faza de secol VI continuă cu asize de cărămidă.
În sec. VI avem o situație de turn în turn. Intrarea se făcea din același loc, dar a rămas pe colț, pentru că turnul s-a restrâns spre sud și spre vest. Logic ar fi fost să demanteleze acest zid, dar l-au păstrat și l-au folosit ca o încăpere suplimentară în față.
Foto: A. Teatini si M. IacobÎn sec. IV erau și 4 contraforți, câte doi de o parte și de alta a intrării. În secolul VI a fost turnată o fundație între cei doi contraforți de secol IV și turnul s-a restrâns.
Foto: A. Teatini si M. IacobEste o reparație importantă făcută în vremea lui Iustinian, care a funcționat până pe la începutul sec. VII. Cele mai recente monede sunt din 617 și 618, în primul deceniu al domniei împăratului Heraclius. La sfârșitul sec. X, bizantinii au revenit la Dunărea de Jos, însă pe aici doar au trecut, nu au prea lăsat urme. Avem vreo 20 de fragmente ceramice din sec. X-XI și câteva monede”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.
Cândva o cetate cu zeci de mii de locuitori, acum un sat cu aproximativ 80 de gospodării
Până la sfârșitul sec. IV se locuia și în afara zidurilor Cetății Ibida și existau mai multe complexe extra-murane. Ele au rezistat până pe la 378, când zona a fost invadată de goți, în timpul lui Valens și s-a terminat cu moartea împăratului, la Adrianopolis.
”La vreo 3 km de cetate, la baza pădurii avem o așezare destul de întinsă de secol IV și mai multe nuclee de locuire până spre mânăstirea Uspenia. După sfârșitul sec. IV, întreaga zonă este afectată necropolei, peste tot pe unde am efectuat sondaje am găsit câte un mormânt la 3-4 metri, astfel că putem spune că avem câteva zeci de mii de morminte.
Foto: A. Teatini si M. IacobCel mai spectaculos este un cavou de familie, în care am găsit oseminte de la 39 de persoane, de la nou-născuți până la persoane cu vârste de 80 de ani. Spun că este cavou de familie, pentru că în urma analizei antropologice a rezultat că ei sufereau de o boală genetică, observabilă la nivelul sistemului osos. Cavoul era pictat, dar nefiind frescă s-a mai curățat culoarea. Am găsit fragmente de tencuială cu pigmenți de diverse culori”, am aflat de la arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier la Cetatea Ibida.
Cetatea a fost locuită aproape 3 secole
Cetatea Ibida a durat din sec. IV până în sec. VII, cam 3 secole, după care avem urme ale bizantinilor, iar de prin sec. XIV găsim locuințe medievale în vechea cetate abandonată. Tot la vest, în perimetrul necropolei romano-bizantine este o necropolă medievală, cam de sec. XVII-XVIII, foarte bogată în monede, atât orientale cât și otomane, spune arheologul Dorel Paraschiv.
Cea mai mare basilică din Dobrogea a fost descoperită în Cetatea Ibida
În cetatea Ibida au fost descoperite două basilici. Prima basilică este aproximativ în centrul cetății și a fost descoperită în timpul Primului Război Mondial.
”Dobrogea a fost ocupată de Puterile Centrale și aici aveam de-a face cu trupe bulgare. Un locotenent colonel a făcut un sondaj la suprafața solului și a descoperit o basilică. Atunci, a fost scoasă doar latura cu absida, care are o lățime de 22 de metri, cu capiteluri, coloane din marmură și paviment din mozaic.
Noi am găsit câteva segmente de mozaic în ultimii ani. Știm mai multe despre această basilică datorită arhiepiscopului romano-catolic al Bucureștiului, care a făcut câteva vizite în Dobrogea, fiind pasionat de antichități. El a găsit săpătura deschisă, a făcut un plan și se spune că este cea mai lată basilică din Dobrogea, pentru că cea de la Histria, care se credea că este cea mai mare, are 20 de metri lățime.
Capitelurile au fost descoperite în perioada interbelică, pentru că au fost câteva campanii de cercetare ale arheologului George Mateescu, prilej cu care a scos câteva dintre ele și a făcut un muzeu în incinta școlii. Capitelurile descoperite la Ibida au un volum de patru ori mai mare decât cele cunoscute la Histria sau Tropaeum Traiani.
Foto: A. Teatini si M. IacobA doua basilică, numită ”basilica cimiterială”, în zona din afara cetății a fost descoperită acum 3 ani în timpul realizării unor fotografii cu drona. Din păcate, acolo am avut acum doi ani o singură campanie de cercetări, împreună cu colegii de la Universitatea din Sassari și cu studenți din întreaga Italie, pentru că, în 2020 nu au putut să vină din cauza pandemiei, iar dacă am început săpăturile împreună, le continuăm împreună.
Foto: A. Teatini si M. IacobÎn anii 1987-1988 a fost cercetat, la 3 km vest de cetate, un complex monahal paleocreștin, compus din două bisericuțe, una care avea o capelă anexă și alte construcții, totul împrejmuit de o mică incintă. Complexul monahal a funcționat din a doua jumătate a sec. al IV-lea, până la sfârșitul sec. VI. Dintre vestigiile mai importante se remarcă un vas lustral, pentru spălări rituale, găsit chiar la intrarea în una din basilici și un tezaur de 8 monede de aur, de la împărații Iustin II și Sofia și Mauricius Tiberius”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.
Cetatea Ibida este un sit arheologic aflat pe teritoriul satului Slava Rusă, comuna Slava Cercheză. Cercetările avansează greu, deoarece numărul voluntarilor este foarte mic, iar săpăturile se fac doar pe timpul verii.
În lipsa unei îngrădiri a zonelor protejate, un complex monahal paleocreștin din sec. IV-VII din apropierea Cetății Ibida a fost distrus aproape în totalitate de către un investitor francez care a concesionat terenurile agricole din zonă. Acesta a intrat cu buldozerul în aria strict protejată a sitului arheologic și a spart zidurile monumentului.
