Tag: balcic

  • Frumusețea eternă a Palatului – expoziție de fotografie la la Centrul Multifuncțional „Jean Constantin” Constanța

    Frumusețea eternă a Palatului – expoziție de fotografie la la Centrul Multifuncțional „Jean Constantin” Constanța

    Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada” are plăcerea de a anunța parteneriatul cu Centrul Cultural „Dvoretsa” din Balcic, Bulgaria, în vederea organizării expoziției de fotografie „Frumusețea eternă a Palatului”.

    Vernisajul va avea loc joi, 12 martie 2026, ora 12:00, la Centrul Multifuncțional „Jean Constantin”.

    Expoziția face parte din proiectul „Călătorie în vremea Mariei de Edinburgh”, un program cultural complex care combină muzica și arta vizuală într-o experiență narativă completă.

    Programul va culmina cu un concert extraordinar susținut de trio-ul „Divertimento”, pe 25 martie 2026, completând călătoria artistică începută prin expoziție.

    Expoziția de la Centrul Multifuncțional Educativ „Jean Constantin” invită publicul într-o incursiune vizuală în perioada de sfârșit de secol XIX și început de secol XX, moment istoric în care nepoata Reginei Victoria, Regina Maria a României, a urcat pe tronul țării, într-o Europă aflată în plină transformare culturală și politică.

    Fotografiile ne poartă înapoi la „Cuibul Tăcut” din Balcic, un loc fabulos ce a inspirat generații de artiști și vizitatori. Golful cu stânci albe, denumit de artiști „Coasta de Argint”, oferă peisaje în care natura își etalează pitorescul și frumusețea. Drumurile șerpuiesc printre dealurile și dunele argintii, conducând vizitatorul către arhitectura de vis a palatului, unde se îmbină armonios eleganța clădirilor cu forța naturii.

    Expoziția cuprinde o serie de fotografii impresionante, care surprind atât priveliștea mării, cât și detaliile interioare și exterioare ale palatului: silueta clădirii înconjurată de verdeață, minaretul iconic, podul cascadei, colonada băii romane, terasele de piatră și aleile însorite. Armonia dintre arhitectură și natură, chiparoșii veșnic verzi și copacii înfloriți transformă locul într-un spațiu romantic și plin de istorie, ce fascinează și inspiră la fiecare pas.

    Vernisajul expoziției „Frumusețea eternă a Palatului” este un prilej de a descoperi frumusețea unui loc de poveste și de a vă conecta cu istoria și cultura Mariei de Edinburgh, într-o experiență vizuală unică.

    La eveniment vor participa: Laura Abibula Stroe – director general CCTB și Delia Cornea – director general interimar MINAC, invitat special.

    Detalii eveniment:

    Data: joi, 12 martie 2026, ora 12:00

    Locul: Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Constanța

    Fotografiile vor fi expuse până duminică, 15 martie 2026.

  • Castelul de la Balcic al Reginei Maria, un loc de basm și după aproape 100 de ani

    Castelul de la Balcic al Reginei Maria, un loc de basm și după aproape 100 de ani

    Castelul de la Balcic a fost construit din anul 1925, în locul de vis care a fermecat-o pe Regina Maria și despre care spunea că ”i-a pătruns adânc în inimă”. Timp de 12 ani, suverana a petrecut nenumărate sejururi la Balcic, atât pentru a supraveghea lucrările de construcție, cât și pentru a-și petrece, în ”Cuibul singuratic” vacanțele și zilele de naștere sau pentru a găsi inspirația pentru cărțile sale.

    Castelul de la Balcic, locul cel mai apropiat de sufletul Reginei Maria

    Regina Maria a intrat pentru prima dată în contact cu lumea orientală a Balcicului și cu frumusețea sălbatică a Caliacrei, în anul 1914, când a ajuns acolo alături de Regele Ferdinand.

    În cartea ”Țara pe care o iubesc”, regina Maria scria: ”Balcicul este un orășel mititel și pitoresc, care aproape se rostogolește în mare. Așezate în mici pâlcuri dezordonate, căsuțele sale turcești o iau în jos pe râpă, ca și cum ar aluneca treptat, ademenite de apa de sub ele”.

    palatul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    După a doua vizită pe care a făcut-o la Balcic, regina a hotărât să își amenajeze acolo o reședință, despre care scria în august 1930: ”Fusesem la Balcic o dată, înainte de război, în grabă și păstrasem o amintire imprecisă. Îl descoperii din nou în octombrie 1924, în tovărășia fiului meu Nicolae.

    Doi prieteni-pictori, entuziaști admiratori ai Balcicului, ne arătară fiecare colț pitoresc și fără să ținem seama de căldură, praf și pietrele colțuroase ale drumurilor, am urcat și am coborât dintr-un cartier în altul, admirând băile turcești, aruncând priviri în colibele țărănești, vizitând câteva gospodării de seamă ale turcilor, gustând dulceața de trandafiri într-o casă bulgărească.

    Dincolo de mori, deasupra unui dărăpănat zid de piatră, un fel de terasă pe care creștea vița de vie, la câțiva pași mai departe, o a doua terasă mai strâmtă și mai scurtă, în capătul căreia se înalță un gigantic plop, aplecat peste apă, irezistibil atras, parcă, de cântecul mării. Rămăsei împietrită.

    Acest loc era fermecător! Și avusei senzația stranie de a-l fi căutat toată viața și de a-l fi găsit în sfârșit. Un loc de vis, păzit de acest bătrân, bătrân copac. Mă așezai la umbra lui și mă uitai și eu în apă, cum probabil privea și el mai bine de un secol.

    Tăcui mult timp. Farmecul acelei frumuseți pătrundea din ce în ce mai adânc în inima mea. Apoi, întorcându-mă către Nicolae, spusei: Of! Nicky, locul acesta trebuie să fie al meu! Simt că m-am întors la ceva care mi-a aparținut întotdeauna.

    Și, într-adevăr, acest loc de vis deveni al meu. Pe el am construit o casă albă, modestă, cu acoperișul plat, în armonie cu atmosfera orientală dimprejur. Și am numit-o Tehna Juvah, ceea ce înseamnă pe turcește Cuibul singuratec”, scria Regina Maria în cartea sa, ”Țara pe care o iubesc”.

    Castelul de la Balcic a fost construit în 4 ani

    Regina Maria s-a preocupat în mod constant de amenajarea tuturor clădirilor, grădinilor și anexelor realizate la Castelul la Balcic.

    Construcția reședinței regale a început în anul 1925 și au fost finalizate 1929, fiind executate de garnizoana din Balcic, sub directa îndrumare a generalului Gabriel Sion, directorul Construcțiilor și Domeniilor Militare din cadrul Ministerului de Război.

    palatul-reginei-maria-de-la-balcic

    Vila principală, Tehna Juvah sau Cuibul singuratic, care era vila Reginei Maria, a fost realizată după schițele pictorului Alexandru Satmary, proiectul fiind realizat de Emil Guneș, care era arhitectul-șef al construcțiilor, în colaborare cu arhitectul Petre Smărăndescu.

    Castelul de la Balcic avea mai multe vile principale, pe lângă cea a Reginei Maria. Este vorba despre vila Mavi Dalga și vila Sabur Jevi, cărora li s-au adăugat, de-a lungul timpului, alte 27 de clădiri și dependințe care serveau proprietatea.

    castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria-vila-principala-tehna-juvah-cuibul-singuratic

    Vila ”Cuibul singuratic” este o clădire cu un zid masiv, pe fundații din piatră locală și beton, având subsol, parter și etaj. Văruită complet în alb, cu tâmplăria din lemn de brad și acoperișul din olane, locuința are și un minaret, întâlnit și la vila pe care regina a construit-o în Mamaia, lângă Palatul regal din stațiune.

    Cuibul singuratic avea 14 camere, două terase și un balcon circular, care îi oferea reginei o minunată priveliște către mare.

    Capela Stella Maris, locul de rugăciune al Reginei Maria

    Regina Maria a edificat, în anul 1929, la Castelul de la Balcic, o capelă ortodoxă în stil bizantin, denumită Stella Maris.

    capela-stella-maris-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    ”Construită din piatră de Balcic, după modelul Capelei Sf. Iacob din insula Cipru, mica biserică a fost realizată respectând tradițiile ortodoxe. În interiorul bisericii mai poate fi admirat și astăzi tronul din lemn, pe care regina l-a cumpărat din Cipru.

    capela-stella-maris-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Capela Stella Maris a fost sfințită în octombrie 1933, în prezența episcopului Constanței, Gherontie, un vechi prieten al Reginei Maria, iar în luna noiembrie a aceluiași an a aut loc o ceremonie religioasă emoționantă, în amintirea Principelui Mircea, cel mai mic copil al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand, care murise de tifos în 1916”, scrie muzeograf dr. Delia Cornea, în volumul ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”.

    capela-stella-maris-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Tronul sculptat din lemn și iconostasul au fost realizate în anul 1721. Regina Maria le-a cumpărat din Cipru, special pentru capelă. În micul lăcaș se observă simbolismul creștinismului timpuriu, cu elemente simbolice specifice. Cupola este cu o organizare centrată pe simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc.

    Pe peretele stâng al iconostasului este pictată scena Adormirii Maicii Domnului, iar în dreapta, intrarea Maicii Domnului în hram. Mai multe scene din Vechiul Testament și Noul Testament și figuri-simboluri, printre care Sfânta Treime, Nașterea lui Hristos cu steaua din Betleem și magii, îngeri, arhangheli și sfinți sunt înșirați în mica suprafață a capelei. Chipurile Reginei Maria și al prințesei Ileana, ctitorii capelei, sunt pictate pe pereții interni, lângă intrare.

    Grădinile de la Balcic, un loc vizitat și admirat și după aproape un secol

    gradinile-castelului-reginei-maria-de-la-balcic

    Deoarece iubea foarte mult florile și chiar îi plăcea să i se spună ”regina grădinăreasă”, suverana a amenajat la Balcic terase și grădini cu influență orientală, englezească sau clasice, cu multe specii de flori.

    gradinile-castelului-de-la-balcic

    Splendidele grădini ale palatului au fost admirate de toți cei care treceau pragul reședinței regale și încă mai sunt apreciate și în ziua de astăzi.

    gradinile-castelului-reginei-maria-de-la-balcic

    Grădina Valul albastru colțul Magnolia sau Mavi Dalga, cum o numeau turcii din Balcic, este un parc, parcă, desprins dintr-un basm

    Grădina Valul albastru sau Mavi Dalga a fost construită între anii 1930-1933, de-a lungul celei mai joase terase de pe plajă, când marea ajungea până la zidul parcului.

    gradina-valul-albastru-mavi-dalga-coltul-magnolia-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Grădina este împărțită în trei mari terase, fiecare dintre ele reprezentând o grădină splendidă. În apropierea scărilor care coboară de la vila ”Săgeata albastră”, de la o înălțime de 25 de metri curg apele captate de la 3 izvoare și se deversează într-un bazin din piatră.

    gradina-castelului-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Arhitecții parcului Castelului au transformat această pantă într-o cascadă artificială. De aici, drumul continuă în diferite direcții prin canalele de piatră pe la toate terasele, revărsându-se dintr-o terasă înaltă, formând cascade mai mici.

    gradina-valul-albastru-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Cea mai mare parte a bogăției verzi este adusă și plantată în complexul Palatului Reginei Maria, încă de când acesta a fost construit. Magnolia monocroma sau Magnolia grande flora, din Castelul de la Balcic, este unul dintre cei mai vechi copaci din Balcani.

    Templul Apei sau Nimfeum, unul dintre locurile preferate de regină în Castelul de la Balcic

    Apele limpezi și grăbite se adună și trec prin zidul gros al Templului Apei. Trei șuvoaie de apă se scurg în bazinul adânc de piatră al cișmelei, care se află în acest loc din anul 1863. În antichitate, nimfeum-ul era templul nimfelor, divinitățile apelor și izvoarelor. Deasupra cișmelei este scris: ”Beți sănătoși din apa limpede de la această cișmea nouă, ridicată cu ajutorul lui Asan Ugli, fiul lui Holed aga”.

    templul-apei-nimfeum-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Regina Maria a ales această cișmea pentru a întruchipa celebra Vitezda (Casa Milosteniei) din Ierusalim. Acolo, în jurul bazinului de apă erau pridvoare sau foișoare, în care stăteau mulți bolnavi. Potrivit scrierii biblice, un înger se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, iar cel care intra primul după tulburarea apei se însănătoșea, indiferent de boala pe care o avea.

    În oglinda apei de la ”Templul Apei” se reflectă cerul, iar noaptea, stelele și luna. Cu siguranță, chiar în acest loc, Regina Maria obișnuia să își sărbătoarească zilele onomastice și de naștere. În timpul zilei primea felicitări de la fetele de la Școala de Vară a Asociației Creștine de Fete, iar seara organiza recepții pentru participanții la cursele de cai organizate în cinstea ei. Principesa Ileana era președinte de onoare al tuturor instituțiilor de fete ale Asociației Creștine în România. În Castelul de la Balcic, principesa a creat Școala de Vară pentru fetele rămase orfane după Primul Război Mondial.

    templul-apei-castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria-nimfeum

    Templul Apei este unul dintre cele mai romantice colțuri ale complexului Regal de la Balcic. Demult, în jurul oglinzii de apă se aflau vase mari de lut și vaze mai mici cu flori. Fresca și felinarele sunt păstrate în stilul lor autentic.

    castelul-reginei-maria-construit-la-balcic-banca-romana-din-piatra

    Înalta bancă romană din piatră este astăzi unul din locurile preferate ale turiștilor pentru odihnă. De la Nimfeum se văd intrarea în Capela Stella Maris, întreaga grădină Valul Albastru și ceea ce a rămas din pasarela Castelului.

    În superbele grădini există și un ”Ivor Sfânt”, care exista înainte de a fi construit Castelul de la Balcic al Reginei Maria

    izvorul-sfant-de-la-castelul-reginei-maria-de-la-balcic

    Potrivit legendelor din popor, apa izvorului are proprietăți terapeutice, purifică gândurile și alungă oboseala.

    izvorul-sfant-de-la-castelul-reginei-maria-de-la-balcic

    Deseori, credincioșii aruncă monede în apă, pentru sănătate. Apa coboară pe un canal în trepte spre Grădina Ghetsemani, de unde continuă spre grădina Valului albastru.

    Puntea Suspinelor, podul din piatră care leagă două lumi, una care dă liniște corpului și alta care încarcă sufletul și inima

    Demult, pe aici trecea vechiul drum al căruțelor până la ținutul ”Trapeza”, pe care căruțele mergeau la moară. În prezent, o parte din temelia lui se mai poate vedea pe malul înalt al cascadei.

    puntea-suspienelor-castelul-de-la-balcic

    Podul din piatră este construit ca parte a bazei aleii de pe malul mării din complex. Pe sub arcul punții, apa de la cascadă se grăbește spre mare. În partea vestică a podului se află toate construcțiile de locuit din complex, bucătăria și sala de mese, morile de odinioară transformate în vile, casa modistei regale, vila Cuibul liniștit, aleea Secolelor și salonul de fumători de odinioară.

    Este vorba de clădiri și grădini legate de nevoile mondene și cu viața de zi cu zi. În partea estică a Punții Suspinelor se află grădinile, Curtea englezească, magnolia aromată, Nimfeum-ul și Capela Stella Maris.

    puntea-suspinelor-castelul-reginei-maria-construit-la-balcic

    Fiecare element și fiecare colțișor din această parte a complexului sunt legate mai degrabă de căutările spirituale, fericirea și frumusețea, credința și speranțele.

    Silueta micului pod de piatră desparte și leagă cele două lumi – una, care dă liniște corpului, iar cealaltă, care încarcă sufletul și inima. Cele două lumi se regăsesc destul de des în viață, dar trecerea de la una la alta nu este așa ușoară. Poate și de aceea podul este numit Puntea Suspinelor. Există și o superstiție, cum că, dacă îți pui o dorință și treci puntea cu ochii închiși, ea ți se va îndeplini.

    Ultima vizită a Reginei Maria la Castelul de la Balcic a fost în anul 1937

    Sărbătorirea zilei de naștere a Reginei Maria la Castelul de la Balcic devenise o tradiție. În cadrul sejururilor pe care le petrecea la Balcic, activitățile predilecte ale reginei erau grădinăritul, plimbările cu barca, călăritul și scrisul.

    cstelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Ultima vizită a reginei la castelul său iubit de la Balcic a fost în octombrie 1937. Tot mai slăbită de boala care o măcina, Regina Maria părăsea Balcicul și dragul Tenha Juvah, la 23 octombrie 1937, cu speranța unei reîntoarceri: ”Am plecat la ora 5 și jumătate, pe lumină, mai puțin complicat când ai grijă de cineva care este semiinvalid. Mi-am luat rămas-bun cu inimă grea de la casa mea cea mai dragă de pe malul mării, șoptind o rugăciune în tăcere ca să mi se îngăduie să mă mai întorc aici și la anul, să o văd înflorind și să mă bucur de multele îmbunătățiri pe care le-a plănuit Zwiedy”.

    castelul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Chiar dacă reîntoarcerea nu avea să se mai producă, inima celei mai iubite regine a tuturor românilor avea să se întoarcă la Balcic în toamna târzie a anului 1938, bucurându-se vremelnic de liniștea și frumusețea paradisului de aici.

     

  • Portretele etnicilor și locurilor din Dobrogea de odinioară, descrise, în mod excepțional, de Pia Alimănișteanu

    Portretele etnicilor și locurilor din Dobrogea de odinioară, descrise, în mod excepțional, de Pia Alimănișteanu

    Dobrogea reprezintă și acum un mix de culturi, la fel cum se întâmpla și în urmă cu aproape un secol, când Pia Alimănișteanu a făcut cunoștință cu peisajul dobrogean și a realizat, într-un mod aproape cinematografic, portretele etnicilor și locurilor din frumoasa regiune. ”Dobrogea, file trăite”, volumul pe care scriitoarea l-a publicat în 1936, ne oferă descrieri cu o valoare documentară, despre oamenii și locurile din Dobrogea de odinioară.

    Pia Alimănișteanu: ”Dobrogea, o țară cu desăvârșire Orientală, stăpânită de tainele trecutului”

    Pia Alimănișteanu, fiica lui Ion C. Brătianu, a trăit o perioadă în Dobrogea și a realizat câteva portrete ale etnicilor și localităților din zona Dobrogei.

    dobrogea-de-odinioara-portrete-pia-alimanisteanu-scriitor

    ”Căsătorindu-se cu un reprezentant al unei puternice familii din Oltenia, Alimănișteanu, Constantin Alimănișteanu, care a fost și deputat și om politic, Pia Brătianu Alimănișteanu are ocazia să ajungă în Dobrogea, unde familia soțului avea o proprietate la Hasiduluk, fosta denumire a satului care ulterior a creat comuna Cumpăna. Cu această ocazie, Pia Alimănișteanu face cunoștință cu peisajul dobrogean, pe care a simțit nevoia să îl consemneze, în volumul «Dobrogea, file trăite».

    Iată una dintre cele mai frumoase definiții ale Dobrogei, pe care scriitoarea Pia Alimănișteanu ne-a oferit-o în 1936:

    «Când ai trecut Dunărea și ai pus piciorul pe pământul Dobrogei, cât îl cutreieri în lung și-n lat, ai impresia că te afli într-o țară cu desăvârșire Orientală, dar stăpânită de tainele trecutului.

    În zadar încerca-va omul să ridice palate și vile, să dea coastei Mării Negre priveliștea banală a Occidentului. În zadar veni-vor învățați din toate ungherele lumii, atrași de  mirajul artei vechi, să dezgroape, să cerceteze cetăți, morminte, comori. În zadar Dobrogea își va păstra pe câmpii, de-a pururi farmecul luminos al Orientului, își va păstra de-a pururi, în pământ, netălmăcite, sufletul și tainele trecutului», a povestit pentru Discover Dobrogea, dr. Corina Apostoleanu şef serviciu la Biblioteca Judeţeană „Ioan .N. Roman“ din Constanţa.

    Pia Alimănișteanu a realizat, în detaliu, portretele oamenilor și locurilor din Dobrogea

    Cu un simț profund al observației, Pia Alimănișteanu a realizat portrete complexe ale dobrogenilor, pe care astăzi nu le mai vedem.

    ”Pia Alimănișteanu are un simț profund al observației și fiecare portret din volum este însoțit de notații etnografice. Spun asta, pentru că reprezentanții diferitelor etnii sunt priviți în complexitatea prezenței lor, fie din punct de vedere al costumului, fie din cel al obiceiurilor. Și, în felul acesta, cartea se remarcă, nu neapărat printr-o reușită literară excepțională, dar prin valoarea sa documentară.

    Există în volumul «Dobrogea, file trăite», o povestire care se numește «Hoții de cai», a cărei acțiune se petrece undeva pe lângă Hasiduluk. Sigur, peisajul dobrogean de la acea dată este foarte diferit de ceea ce vedem noi astăzi și aproape că nu putem să recunoaștem locurile despre care se vorbește în carte.

    Vlad Eftenie Dobrogea

    Foto: Vlad Eftenie – Dobrogea

    Ce scrie Pia Alimănișteanu: «Pe șesul din jurul satului Hasiduluk s-au ridicat șire de paie, șire lungi, iar coșurile vapoarelor de treierat, răspândite pretutindeni, fumegă încotro bat vânturile. Ele vestesc ceasul tuturor, ele sună chemarea lucrătorilor, când abia au început zorile să înroșească apele mării și ele sună plecarea spre casă, când câmpia intră în umbra nopții. Tot după ele se țin armanele de-a lungul vetrei satului.» Acesta este un portret al localității Cumpăna, greu de asociat cu ceea ce vedem astăzi pe teritoriul comunei.

    Tot de acolo, realizează portretul lui Moș Matei, care era «cel mai bătrân unchiaș din Hasiduluk și din împrejurimi. Apropia suta, deși spatele era încă drept și pasul bun. Numai vederea și-o cam pierduse, dar mintea era vie și îi plăcea să vorbească despre trecut, despre oamenii de seamă ce-i cunoscuse, despre Războiul Independenței, în urma căruia domnitorul Carol îi atârnase pe piept crucea de fier de care nu se despărțea, după cum nu se despărțise nici de ițarii lui de oltean băgați în bocanci și zeghe de vinie neagră.» Deja un accent pe etnografie, când descoperim costumul popular, pe care bătrânul Matei din Hasiduluk îl purta, ițari din Oltenia și zeghe de vinie neagră, a precizat pentru Discover Dobrogea, dr. Corina Apostoleanu.

    Balcicul de altă dată, descris de Pia Alimănișteanu

    La vederea peisajului de la Balcic, atunci când ajunge acolo, autoarea nu își poate reprima o anumită stare de grație, pe care o primește în suflet, când se uită la acest peisaj. ”Soarele la asfințit ștersese poalele Balcanilor, munților albaștri din zare, tăiase apele limpezi, de smarald ale mării în dungi, în valuri tot mai închise. Acum, spulbera lumină de aur pieritor asupra orașului cățărat pe coastă în piatră cărămizie, palatul de piatră al Reginei, până sus pe povârnișul pustiu, cu mahalaua tătarilor, rămășițe încă neatinse ale Balcicului de altă dată, ale Balcicului care se duce și el”, scrie Pia Alimănișteanu în volumul ”Dobrogea, file trăite”.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-topalu

    Un alt portret este al lui Ali de la Balcic, pe care ”toți îl cunosc, toți îl cinstesc, în curțile tuturor intră și iese ca la el acasă. Ali din Balcic are trăsături orientale, ochii îi sunt de cărbune și fața castanie”, un atribut foarte rar în literatura română, aproape că nu l-am regăsit, spune dr. Corina Apostoleanu, iar îmbrăcămintea și comportamentul, cu totul și cu totul orientale, compun portretul viu al unuia dintre locuitorii cei mai pitorești ai ținutului.

    ”Dacă n-ar purta fesul, care să-i destăinuiască obârșia, după gura veșnic întredeschisă, cu dinții gălbui și lați, după ochii de cărbune și fața castanie, după îmbrăcămintea prea ticluită pentru un băiat de seama lui, pantaloni negri vărgați, haină de dril albă și pantofi bine lustruiți, l-ai crede un bucureștean din mahala.”, completează Pia Alimănișteanu descrierea personajului, realizând un portret complex și pitoresc, pe care rar îl întâlnești.

    ”Tot de la Balcic există și relatare despre celebra cofetărie a lui Mahmud, pe care și alți scriitori dobrogeni au menționat-o. Cea mai cunoscută este Cella Serghi, care își plasează o parte din acțiunea din Mirona în cofetăria lui Mahmud. Acolo se aduna lumea boemă a Balcicului, artiștii, scriitorii, și acolo se bea tradiționala cafea care a devenit cunoscută în toată literatura română interbelică, pentru gustul ei, dar și pentru aroma ei literară”, a mai precizat pentru Discover Dobrogea, dr. Corina Apostoleanu.

    Portretul baciului Ion din Topraisar, ciobanul cu înfățișare tradițională

    Pia Alimănișteanu ne oferă, în cartea sa și un portret de român. Este vorba despre baciul Ion din Topraisar și despre fenomenul de transhumanță în Dobrogea, reprezentat de ciobani, cu înfățișarea lor tradițională, pe care a observat-o autoarea.

    baciul-ion-dobrogea-portret-scriitoare-Pia-Alimanisteanu-dobrogea

    ”Coșcoge-mi-te căciulă pe cap și sarica pletoasă atârnând de pe umeri până la glezne, înalt, fața trasă, cu ochi albaștri și mustața roșcată, baciul Ion sta din zori până-n seară în mijlocul turmei, aproape veșnic în picioare, rezemat de bâtă.

    Rareori se da jos, numai când mânca mămăligă cu ceapă sau când scotea de la chimir cavalul și zicea câte o doină, dintotdeauna aceeași. Afară de Niculae, ciobanul de la Topraisar ce se oprea la el, câteodată, în treacăt spre Constanța, nu-l vedeai grăind cu nimeni, nici cu argații, de aceea îl porecliseră între ei Ursuz.

    Prin satul Hasidululk nu călcase de 6 luni, de când luase în primire turma, singura lui grijă. Și noaptea o veghea, mai mult decât dormea. De câte ori nu-i auzeam doina răsunând agale, târziu, prin întunericul nopților de vară. Atrasă de purtarea lui ciudată, am încercat să îi vorbesc, să îl apropii puțin. Răspundea la întrebările mele, dar niciun cuvânt mai mult decât trebuia.

    Degeaba i-am spus că îi cunoșteam satul, pe drumul spre Baia de Aramă cu bisericuța în vârful dealului, că cutreierasem pădurile de stejari dimprejur, Târgul de la Godinești din Valea Tismanei, cu apele răsunătoare. La toate părea nepăsător. Am încercat să mă apropii de turmă, văzându-l așa de ursuz. Din vârful movilei în care obișnuiam să-mi petrec parte din dimineață, îmi plăcea să privesc în fața mea, oile cu ciobanul profilându-se pe cer. Îmi dădea impresia unui tablou arhaic, împletit acolo de veacuri.”

    ”Sunt foarte frumoase portretele acestea, spectaculoase și aproape cinematografice. Spun cinematografice, pentru că ele sunt descrise cu atâta detaliu, încât ai putea să îmbraci un personaj astăzi, după descrierea pe care o face Pia Alimănișteanu”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, dr. Corina Apostoleanu.

    Constanța interbelică, un oraș al contrastelor

    Pia Alimănișteanu ne oferă și o imagine a Constanței, în ultima povestire publicată în carte, care se numește ”Pe țărmul mării”. Ea a realizat un superb și pitoresc portret al mării și al Constanței vechi.

    cazino-constanta-foto-dragos-baluta

    ”Constanța este orașul contrastelor. Într-însul îți dai seama de viețile deosebite ce se zbat în Dobrogea, mă gândeam când urmam calea de la Vii, la terasa Cazinoului.

    În Port, dincolo de dig, este viața zbuciumată a Occidentului, silozuri, uscătorii, conducte de petrol. E în toate limbile mișcare intensă. Încărcarea și descărcarea grânelor, intrarea și ieșirea vapoarelor.

    Prin văzduh plutesc pretutindeni fum și praf de paie. În inima orașului, la Piața Primăriei, ești pătruns de viața de-a doua, cea de altă dată, când te găsești în fața chipului de bronz al lui Ovidiu, trimis în pribegie pe malurile sălbatice ale Pontului Euxin sau a mormântului ieșit ca prin minune din dărâmăturile unei râpe și ale cărui însemne săpate în piatra gălbuie au stârnit mari frământări printre arheologi.

    Tu însuți trecător profan, te întrebi cu înfrigurare, dacă între cele două taine, poate zadarnic mai cercetate ale Dobrogei, nu este vreo legătură. Dacă la sarcofagul adus printr-o stranie fatalitate la doi pași de statuie, nu odihnesc chiar osemintele poetului.

    Când treci apoi iar la coastă, pe terasa Cazinoului, la viața cea de-a treia a Constanței, de dolce farniente, la inerția plajei, cu lumina orbitoare al elementelor ei și mirosul pătrunzător al algelor îți piere din minte orice gând și la ziua de ieri și la ziua de mâine. Vezi numai valurile, ce se perindă ritmic, unul după altul și se sparg turbate, de țărmuri. Nu mai auzi decât vuietul lor asurzitor. Aici, marea e stăpână cu farmecul sub care-i ține pe cei ce trec.”

    ”Este și un pic de filozofie dacă ne permitem să spunem acest lucru, de trecere istorică de la epoca lui Ovidiu, la prezent și foarte interesantă această combinație de oraș vechi și oraș nou, cu cele 3 etape ale sale. Cu viața a treia a Constanței, viața a doua și prima viață a Constanței. Nu știu dacă mai este vreun alt autor, care s-a gândit la aceste trei trepte, trei niveluri ale Constanței.

    Finalul povestirii este tot unul legat de mare și este la fel de interesat precum pornirea, debutul acestei însemnări despre Constanța. Autoarea are un dialog cu un personaj pe care îl întâlnește și acesta mărturisește că foarte mulți dintre cei care trec pe aici, au această tentație de a se face marinari, mai ales când văd necuprinsul mării, care îi fascinează și se amorezează de mare, cum zice autoarea și nu mai pot scăpa niciodată de această dragoste. Marea le ia cumva mințile și îi tentează continuu”, a precizat pentru Discover Dobrogea, dr. Corina Apostolanu, şef serviciu la Biblioteca Judeţeană „Ioan .N. Roman“ din Constanţa.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-topalu

    Cartea se încheie cu imaginea mării dintr-o altă perspectivă. ”Marea era toată fumurie. Vuietul ei puternic, din ce în ce mai tunător, mi se părea în clipele acelea, amintindu-mi de cuvintele femeii că era glasul de deznădejde al sufletelor pe care le înghițise de-a timpul. Dar marea ce știa? Ce însemna ea pentru viața unor oameni în nemărginirea apelor sale?”.

    ”Cât se poate de rotund acest portret al țărmului mării, care începe cu viața agitată a portului, se continuă cu terasa Cazinoului, cu coasta care miroase a alge și se încheie cu talazurile care ademenesc dintotdeauna omul și care îl fascinează și îl fac să se îndrepte către ea.

    Este una dintre cele mai pitorești imagini ale Constanței și ale Dobrogei din perioada interbelică”, a declarat pentru Discover Dobrogea, dr. Corina Apostoleanu.

     

  • Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României

    Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României

    ”Reședințele regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor României”, este un volum care ne readuce în atenție moștenirea culturală pe care regalitatea a lăsat-o Constanței, dar și Balcicului. Trei dintre aceste clădiri regale au fost ridicate în Constanța, care a devenit astfel, în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial, cea de a doua reședință regală de vară, semn al deosebitei atenții de care orașul și portul s-au bucurat în timpul domniei Regelui Carol I, dar și a urmașului acestuia, Regele Ferdinand I Întregitorul. Cea de-a patra reședință regală a fost construită de Regina Maria a României, la Balcic.

    ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”, un volum care scoate la lumină multe informații necunoscute

    Cartea ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României” tratează evoluția istorică a fiecăreia dintre cele 4 reședințe.

    resedintele-regale-de-la-marea-neagra-casele-de-vis-ale-reginelor-romaniei-volum-delia-cornea-muzeograf

    ”Prima reședință este Palatul regal de la Constanța, astăzi sediul Tribunalului. Are o poveste foarte interesantă și mult timp nu s-a știut exact ale cui au fost planurile acestei clădiri. Eu am găsit în arhive, confirmarea că planurile au aparținut arhitectului Pierre Louis Blanc, planuri care au fost aprobate de Consiliul Tehnic Superior. Lucrările acestei construcții au durat între 1905-1906 și prima locuire în acest palat o avem atestată în septembrie 1907, cu ocazia manevrelor militare din Dobrogea.

    resedintele-regale-de-la-marea-neagra-delia-cornea-palatul-regal-din-constanta

    După aceea, documentația este mai abundentă și există foarte multe mărturii din epocă, prin care se confirmă faptul că Regele Carol și familia regală veneau cel puțin 3 săptămâni la Constanța, de obicei în lunile aprilie-mai, când se desfășura și călătoria pe Dunăre, pe care Regele Carol a realizat-o în ultimii 10 ani de viață, cu excepția anului 1913.

    pavilionul-regal-din-portul-constanta-cuibul-reginei-regina-elisabeta-a-romaniei-regele-carol-intai-constanta

    În paralel se construiește și Pavilionul regal. Cele două reședințe au un moment de glorie deosebită când găzduiesc familia imperială rusă, în vizita de o zi, de la 1 iunie 1914.

    pavilionul-din-portul-constanta-cuibul-reginei

    În volum am prezentat momente surprinse de fotografiile de epocă, la Pavilionul din Portul Constanța.

    După Primul Război Mondial, în 1922, are loc o întâlnire între Regele Ferdinand I, Virgil Andronescu, Theodor Florescu și alți reprezentanți ai autorităților locale, întâlnire în cadrul căreia se hotărăște ca vechiul Palat regal să devină Curtea de Apel Constanța și, pentru a nu văduvi orașul de o reședință regală, s-a hotărât ca primăria să doneze suveranilor un teren în Mamaia, unde va fi construită Reședința regală.

    palatul-regal-din-mamaia-monument-de-patrimoniu-constanta

    Construcția, de fapt, a cuprins două corpuri: pavilionul central și în lateral, Regina Maria a dorit să realizeze un pavilion pentru nepotul său, Mihăiță. Însă, moartea Regelui Ferdinand, în 1927, îi schimbă cumva planurile și hotărăște să doneze reședința Principesei-mamă Elena și Regelui-copil Mihai.

    palatul-regal-din-mamaia-resedinta-regala-constanta

    De fapt, este perioada cea mai frumoasă, este o epocă splendidă, în care toată familia regală se regăsește petrecând, mai mult sau mai puțin, cu diferite activități, în zilele toride de la Constanța. În mod frecvent, se întruneau în preajma zilei de 15 august, pentru că pe 18 august îl sărbătoreau pe Principele Nicolae și, de asemenea, veneau să participe la sărbătorile legate de Ziua Marinei.

    Povestea aceasta frumoasă durează până în 1932, când, Principesa Mamă Elena este nevoită să vândă Palatul regal, împreună cu ferma sa de la Crevedia și, cu banii obținuți de la Ministerul Armatei, va cumpăra Vila Sparta din Florența, unde se va retrage până la sfârșitul vieții sale.

    palatul-regal-din-mamaia-constanta

    Povestea Palatului regal nu se oprește aici, el va fi dat în administrarea Armatei Române, va deveni Club al Hidroaviației, va cunoaște momente mai grele în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, trupele sovietice își vor stabili aici sediul și generalii sovietici vor sta într-una din vile. Chiar este de notat faptul că ultima prezență regală aici, se înregistrează în vara anului 1947, când, Arhiducesa Ileana, fiica cea mică a Reginei Maria, vine împreună cu copiii la Constanța, vizitează Bricul Mircea și se duce și în Mamaia. Era aproape de nerecunoscut, pentru că Mamaia se dezvoltase foarte mult, dar nu mai recunoaște nici interioarele clădirilor, care fuseseră devastate de către sovietici.

    Ulterior, comuniștii vor prelua acest fond, care va fi cunoscut ca și Casă de odihnă pentru oamenii muncii, în anii 50-60, iar apoi, începând cu 1971 este recompartimentată, iar în 1978 și 1979, un amplu proiect de reorganizare va schimba interiorul acestei clădiri, care devine Club Neckermann.

    planuri-palatul-regal-din-mamaia-constanta

    Este foarte interesant că, în cadrul proiectului care s-a păstrat în arhiva S.C. Proiect S.A., am regăsit și date legate de modul în care autoritățile comuniste sperau să strângă bani de pe urma acestui club, fostul Castel regal, închiriind un loc de dormit cu 13 dolari și estimau încasări undeva la peste 2 milioane de lei, doar pentru primul an de funcționare. Iată că, totuși, comuniștii nu l-au vandalizat, ci, chiar s-au îngrijit să îl valorifice.

    palatul-reginei-maria-de-la-balcic

    Eu am vrut să dau o identitate acestor reședințe, să le cunoaștem mai bine și ultimul capitol l-am dedicat Palatului Balcic, despre care s-a scris foarte mult, dar am simțit nevoia să fac o trecere în revistă a evoluției reședinței de la Balcic, poate, pentru a pune în oglindă evoluția celor două reședințe.

    palatul-de-la-balcic-al-reginei-maria

    Dacă Palatul de la Balcic a fost, cumva, o reședință personală, reședința regală de la Mamaia a fost un palat construit de autoritățile locale, de Prefectura și Primăria Constanța, pentru suveranii de la acel moment, Ferdinand și Regina Maria.

    Sper ca acest volum să vă aducă în atenție o lume dispărută, dar care are, încă, foarte multe conotații în prezent”, a declarat la lansarea cărții sale, autoarea volumului ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”, muzeograf dr. Delia Cornea.

    În reședințele regale de la Marea Neagră, au locuit, pe rând, toți suveranii României

    Lansarea volumului ”Reședințele regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor României” marchează, într-un fel, 95 de ani de la inaugurarea Palatului regal din Mamaia și reconstituie vremurile de glorie ale acestei clădiri.

    ”Volumul pe care Delia Cornea îl lansează este o realizare importantă, dedicată acestor locuri ale memoriei palatelor și reședințelor regale din Constanța și Balcic și reprezintă, cel puțin pentru mine, un act frumos de responsabilitate civică. De acum, comunitatea profesională, împreună cu societatea civilă dispun de instrumente pentru a opera revenirea memoriei, pentru a extirpa amnezia și pentru a revaloriza orașul, dincolo de politicile publice obișnuite de până acum.

    resedintele-regale-de-la-marea-neagra-casele-de-vis-ale-reginelor-romanieie-volum-delia-cornea

    Citind și recitind lucrarea Deliei Cornea, am avut și am permanenta senzație că acest oraș trăiește cu povara sinistră a unui simplu dormitor public, o anexă de două luni a Bucureștiului, în care problemele se rezumă la dimensiunea și calitatea plajelor și la prețul unui șezlong. Orașul merită mai mult și are mult mai mult de oferit.

    Revenirea memoriei acestui oraș este un pas obligatoriu, în efortul de dezvoltare și rezultatele obținute pe acest parcurs, cum este și volumul Deliei Cornea, sunt absolut salutare și acest efort este absolut necesar.

    Locurile memoriei regale din Constanța și din Balcic, din punctul meu de vedere, sunt la fel de valoroase precum acelea de la Sinaia, pe care le cunoaște toată lumea. Reconstituirea meticuloasă pe care Delia Cornea a reușit să o facă, în ceea ce privește construcția, în ceea ce privește eforturile tuturor de a integra aceste imobile în viața socială, politică și culturală a țării sunt o reconstrucție pas cu pas și reușește să dea culoare unui eveniment științific și editorial, pe care Constanța îl merită.

    Autoarea ne pune la dispoziție un fond documentar arhivistic de excepție, inedit în cea mai mare parte și este impresionant volumul de muncă pe care l-a adus între paginile acestei cărți, în ceea ce privește planurile arhitectonice, fondul de fotografii, unele dintre ele inedite și, de asemenea, mărturiile de epocă.

    Este o cercetare minuțioasă și fără precedent până acum, de readucere la locul cuvenit, a unei memorii pierdute și despre care, Constanța și constănțenii s-au obișnuit să nu vorbească.

    Aceste locuri ale memoriei naționale, care sunt reprezentate de reședințele regale din Constanța, au găzduit, în decursul a câtorva decenii, de la începutul sec. XX și până la al Doilea Război Mondial, importanți demnitari civili și militari ai lumii, între care Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în ultima vizită în străinătate înainte de începerea Primului Război Mondial în 1914, familiile regale din Grecia și Iugoslavia, Ducele Philip de Edinburgh, care și-a petrecut vacanțele în Palatul regal din Mamaia și l-aș aminti și pe creatorul și conducătorul statului polonez în perioada interbelică, mareșalul  Josef Pilsudski.

    De asemenea, trebuie să amintesc o întâmplare care a avut loc pe terasa Palatului regal din Mamaia. Mareșalul Pilsudski, la vremea aceea lider informal al Republicii Poloneze, a semnat, împreună cu regina, pe terasa Palatului regal din Mamaia un document care se regăsește în Arhivele Naționale Poloneze, din care rezultă că Marea Neagră nu este neagră. Copilele mareșalului l-au rugat ca, în timpul vizitei la Mamaia să dovedească faptul că Marea Neagră nu este neagră. Astfel, Regina Maria și mareșalul Pilsudski au stat jumătate de oră cu picioarele în apă, cu o fâșie de bumbac alb în mare și au așteptat să vadă efectul. Evident, fâșia de bumbac alb nu s-a înnegrit și s-a încheiat un proces-verbal oficial, între statul român și cel polonez, datat Mamaia – august 1928 și acest document a fost trimis Ministerului Polonez de Externe și dat celor două fete ale mareșalului.

    În aceste reședințe regale de la Constanța au locuit, pe rând, toți suveranii României, inclusiv ultimul rege, Mihai”, a declarat  istoricul Florin Anghel, prof. univ. dr. la Universitatea Ovidius Constanța.

    ”Reședințele regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor României” este un volum excepțional, în care găsim atât fotografii inedite din epocă, dar și planurile reședințelor regale și chiar câteva dintre însemnările făcute de Regina Maria în jurnal, de câte ori venea la Constanța.

     

     

  • Castelul din Mamaia, reședința în care Regina Maria nu a locuit nici măcar o zi

    Castelul din Mamaia, reședința în care Regina Maria nu a locuit nici măcar o zi

    Castelul din Mamaia a fost realizat de Regina Maria, însă, din păcate, aceasta nu a locuit în el. Vila regală este monument istoric și se pot scrie multe povești despre ea. Am avut ocazia, în sezoanele estivale 2016 și 2017, când au fost redeschise porțile vilei regale și a funcționat piscina din curte, să mă bucur de imaginea clădirii îndeaproape. În acele veri, oricine se putea bucura de acel loc desprins din poveștile cu prințese. Accesul era permis doar la piscina generoasă, însă, când înotai ori stăteai la soare și aveai castelul în față, îți puteai imagina absolut orice, inclusiv că vine o prințesă sau chiar Regele Carol al II-lea, să te întrebe dacă ești te simți bine la ei acasă.

    Castelul din Mamaia, reședința de vară a Regelui Ferdinand

    Peisajul este fabulos pentru cei care cunosc istoria palatului regal și știu că în el și-au petrecut vacanțele de vară regine, regi și prințese. Frumoasa construcție a fost reședința de vară pentru Regele Ferdinand, Prințesa Elena, mama Regelui Mihai și apoi pentru Regele Carol al II-lea. Este adevărat, acum se află într-o stare avansată de degradare în interior, deoarece de ani buni apa s-a infiltrat prin acoperișul a cărui țiglă este spartă și multe tavane stau să cadă.

    Castelul Reginei Maria

    Regina Maria s-a îndrăgostit de stațiunea Mamaia și a decis să construiască acolo un castel de vară

    Să ne întoarcem însă în timp cu 96 de ani, pentru că este interesant cum s-a ajuns ca în Mamaia, un ținut nisipos, aproape pustiu la acea vreme, situat între mare și Lacul Siutghiol, să fie construit un palat regal. Am aflat de la criticul și istoricul de artă Doina Păuleanu, că Regina Maria s-a plimbat într-o zi pe malul Mării Negre și s-a îndrăgostit de acestă zonă, astfel că a decis să construiască un castel de vară, în care să își petreacă timpul.

    Lucrările au început în anul 1923 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Este uimitor faptul că regina nu a locuit nici o zi în castel, deși s-a implicat în construcția lui și a verificat permanent lucrările, a realizat planuri, schițe și proiecte. De câte ori mergea să verifice stadiul imobilului, regina mergea cu calul său preferat în galop pe plaja lată și îi plăcea să simtă adierea brizei. Majestatea sa a descoperit ulterior Balcicul, de care s-a îndrăgostit iremediabil. A ridicat și acolo un castel, care a devenit locul său preferat pentru vacanțele de vară.

    Castelul Reginei Maria

    Pentru construcția Castelului din Mamaia au fost folosite de arhitectul italian Mario Stoppa în anii 1923-1926, materiale și tehnici la modă în acele vremuri. Imobilul avea centrală termică, o bucătărie dotată cu aparatură modernă, spălătorie, garderobă și bufet. În curte a fost amenajat un parc în care a fost construită o fântână.

    Băile Mamaia, stațiunea care a devenit perla litoralului românesc

    Practic, Băile Mamaia, cum se numeau pe atunci, s-au dezvoltat după ce Regina Maria a cerut să fie construit frumosul palat regal în actuala stațiune. E greu să ne imaginăm acum, când unitățile de cazare sunt lipite una de cealaltă, că în urmă cu un secol, nu existau hoteluri în Mamaia.

    Până în anul 1936, când a fost construit Rex, primul hotel din Mamaia, în stațiune erau ridicate doar cabane din lemn. Era frecventată doar de oamenii cu bani și avea chiar la acea vreme autobuze decapotabile care transportau turiștii. Abia după anul 1960, Mamaia a devenit una dintre cele mai căutate stațiuni turistice și a fost denumită ”Perla litoralului românesc”.

    Csetlul Reginei Maria

    Castelul din Mamaia se află acum în paragină, deși este monument istoric

    În prezent, Castelul Reginei Maria din Mamaia este închis, deoarece se desfășoară un proces în instanță, după ce DNA a cerut anularea contractelor de vânzare. Vila regală a fost deținută de către compania Mamaia S.A. și a fost vândut în urmă cu 15 ani firmei SC Light System SRL, la un preț subevaluat, de 150.000 de euro, din care jumătate constituia valoarea bunurilor care se aflau în castel. Ulterior, Primăria Constanța a vândut terenul de aproximativ 1,5 hectare aceleiași societăți, tot la un preț derizoriu. Fiind vorba despre o clădire de categoria A, aflată în patrimoniul național, pentru a fi vândută era nevoie de acordul Ministerului Culturii. Ambele tranzacții au avut loc fără să fie înștiințate ministerul sau Direcția Județeană de Cultură Constanța, astfel că DNA a cerut în instanță anularea contractelor de vânzare.

    Mi-ar plăcea să fie reabilitat frumosul Palat din Mamaia al Reginei Maria și să poată fi vizitat. Nu mai există vechiul mobilier, iar grădina nu este nici pe departe cum a fost odată, dar sunt convinsă că multe evenimente ar putea fi organizate în castel și că atmosfera din  perioada interbelică poate fi reînviată,  iar cei care îi vor călca pragul, se vor putea întoarce în timp cu un secol, pentru câteva ore.