Discover Dobrogea

Tag: Babadag

10 rezervații naturale din Dobrogea, excelente pentru excursii

10 rezervații naturale din Dobrogea am inclus în acest articol, deși sunt 74 în total, unele necunoscute chiar și de către de locuitorii din cele două județe, Constanța și Tulcea. Sunt atât de frumoase și interesante, încât, de multe ori nici nu merită să faci un drum până la munte pentru a te bucura de natură.

1. Munții Măcinului, una dintre cele 10 rezervații naturale din Dobrogea

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România. Ei sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand.

”Sunt zone întinse pe care cresc flori și există o specie de păr argintiu, pentru care Regina Maria a venit special cu invitații săi de onoare, consuli și diplomați.

Ele au fost propuse să devină rezervații naturale, după o vizită a reginei Maria în anul 1926, iar în mai 1927, de Ziua Regelui s-a dat ordinul prin care s-au înființat primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

În acea vizită, Regina Maria a fost însoțită și de un farmacist, care îi oferea detalii legate de plantele rare din Munții Măcinului și astfel a aflat că unele dintre ele cresc doar în Dobrogea.

Dealul Consul este unul dintre cele 18 trasee amenajate în Munții Măcinului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Administrației Naționale Parcul Munții Măcinului, Viorel Roșca.

2. Rezervații naturale din Dobrogea – Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei

Rezervația naturală cea mai reprezentativă din județul Constanța este Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei. Cele două rezervații naturale din Dobrogea sunt oarecum legate una de cealaltă și sunt situate în Podișul Dobrogei Centrale, denumit și Podișul Casimcei.

”Gura Dobrogei este o arie protejată foarte importantă, de interes național, care are aproximativ 243 de hectare. Ea este situată în județul Constanța și a fost declarată arie protejată în anul 2007.

Rezervația este de interes floristic și faunistic, dar mai ales geologic, ea fiind alcătuită din stânci calcaroase foarte vechi, de vârstă jurasică, din cheiuri și maluri de văi și, nu în ultimul rând, din numeroase peșteri.

La Gura Dobrogei sunt mai mult de 10 peșteri, însă două dintre ele sunt mai mari și mai cunoscute. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam”, a declarat pentru Discover Dobrogea, conf. univ.dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Cheile Dobrogei protejează o suprafață de aproximativ 11.000 de hectare și au o altitudine medie de 86 de metri.

”Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifilor jurasici de vârstă paleozoică. Practic, aici au fost găsite primele urme ale dinozaurilor din România, Cheile Dobrogei fiind rocile cele mai vechi din țară.

Ele sunt săpate pe o lungime de aproape 2 kilometri de pârâul Visterna, un afluent al râului Casimcea, cea mai mare apă curgătoare din spațiul dobrogean. Vorbim de o zonă de vârf precambriană de aproape 2 milioane de ani.

Inițial, acele stânci aveau peste 1000 de metri înălțime, însă agenții externi, apa, vântul, apele curgătoare le-au erodat continuu, până au ajuns la înălțimea actuală, de puțin peste 100 de metri”, a precizat pentru Discover Dobrogea, profesorul Marius Lungu.

3. Rezervații naturale din Dobrogea – Delta Dunării, situl natural care a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1991

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării este una dintre cele mai importante rezervații naturale din Dobrogea și reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta.

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Pădurea Letea și Pădurea Caraorman sunt două rezervații naturale spectaculoase, din Delta Dunării.

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, vor să vadă dunele de nisip, copacii seculari, care au 400-500 de ani, iar cel mai bătrân are 780 de ani, dar și caii sălbăticiți.

Foto: ghidul de turism din Delta Dunării Mihai Călin

Pădurea Caraorman sau Pădurea Neagră, situată în zona de sud a grindului Caraorman, este monument al naturii din anul 1940, iar în 2000 a primit statutul de arie protejată. Este renumită pentru peisajele deosebite, pentru floră și stejarii de peste 400 de ani, iar punctul de interes este reprezentat de un copac foarte bătrân, denumit ”Stejarul îngenuncheat”.

4. Rezervația naturală Canaraua Fetii

În zona sud-vestică a Dobrogei, în județul Constanța, la ieșire din comuna Băneasa, în apropiere de Lipnița găsim, cumva ascunsă, Canaraua Fetii, care nu putea lipsi din articolul rezervații naturale din Dobrogea. Aceasta este situată într-o zonă spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, cu profil de canion. Au apărut numeroase legende despre aceste locuri minunate, prin care se spune că a curs, cândva, Dunărea.

Drumul pietruit este frumos desenat printr-o pădure de stejari și goruni. Rezervația naturală începe de lângă balta Iormac, situată în apropiere de Băneasa și ajunge până în Bulgaria, unde a fost numită Suha Reka sau Râul Secat.

Canaraua Fetii este un canion stâncos, ai cărui versanți cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote. Pe alocuri, eroziunea a fost atât de intensă, încât a izolat blocuri înalte de aproape 50 de metri, asemănătoare unor turnuri de cetate.

În pereții din calcar ai stâncilor de la Canaraua Fetii, arheologii au descoperit o biserică mică de numai câțiva metri în partea superioară a stâncii, despre care spun că a funcționat între secolele IV-III d.Hr. În apropierea rezervației a fost construită, începând din 2011, Mânăstirea Sf. Gherman, unde mulți credincioși merg să se reculeagă prin rugăciune.

Versanții de la Canaraua Fetii reprezintă casa și locul de odihnă pentru mai multe specii de păsări. Printre cele mai ușor de observat sunt șorecarii și acvila de câmp. Arealul este un mediu propice pentru numeroase mamifere, dar și pentru broaștele țestoase de uscat dobrogene, care și-au dezvoltat habitatul în zonă, acesta fiind unul din elementele pentru care zona a fost declarată protejată.

5. Rezervația naturală ”Dealul Bujorului”

Întinsă pe o suprafață generoasă, de aproximativ 51 de hectare, Rezervația naturală Dealul Bujorului este în județul Tulcea, în zona central-nordică a Podișului Babadag, în apropierea satului Atmagea, comuna Ciucurova.

Primăvara, rezervația arată ca un adevărat paradis verde, din care nu lipsește specia de bujor românesc Paeonia peregrina, care figurează pe Lista Roșie a plantelor superioare din România, în categoria vulnerabil și rar, este ocrotit prin lege și declarat monument al naturii.

În Rezervația ”Dealul Bujorului” am văzut primăvara și câteva lalele vărgate, destul de rare în Dobrogea, motiv pentru care sunt protejate de lege.

În rezervație se poate ajunge, fie dinspre Atmagea, pe un drum agricol, fie dinspre localitatea Nicolae Bălcescu, pe un drum forestier.

6. Rezervația naturală Dumbrăveni

O altă rezervație de basm situată în județul Constanța este Dumbrăveni. Localitatea cu același nume se află la aproximativ 70 de km de orașul Constanța și are cel mai redus număr de locuitori din tot județul. La ultimul recensământ au fost înregistrate doar 552 de persoane.

Drumul spre comuna Dumbrăveni trece prin pădurea de foioase și este un adevărat spectacol. Rezervația Dumbrăveni, situată în zona de S-V a județului Constanța se întinde pe o suprafață de peste 2000 de hectare. Ea a fost declarată arie protejată, în anul 2007, fiind încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei.

La Dumbrăveni au fost descoperite două biserici rupestre, care au câteva încăperi și o galerie, cioplite în versantul de nord al stâncii calcaroase. Lăcașurile sunt atestate istoric în Evul Mediu Timpuriu. Arheologii care le-au cercetat, spun că bisericile rupestre de la Dumbrăveni sunt din secolele IX-X.

În cadrul săpăturilor de salvare din anul 1992, arheologii au descoperit într-unul dintre mormintele cercetate și o monedă din bronz, din secolul IV d.Hr., care constituie o dovadă privind existența în zonă a unei mici comunități paleocreștine.

Dumbrăveni este o rezervație extrem de frumoasă, în care poți petrece câteva ore în natură. La întoarcere, treceți prin localitatea Adamclisi, pentru a vizita Monumentul, cetatea și muzeul, care ne prezintă informații istorice foarte interesante și captivante.

7. Rezervația naturală Hagieni

Puțini constănțeni sau turiști au ajuns în Pădurea Hagieni. Rezervația naturală Pădurea Hagieni este situată în partea sud-estică a Podișului Dobrogei de Sud, la o distanță de aproximativ 10 kilometri de orașul Mangalia. Mărginită de localitățile Albești, Hagieni și Limanu, pădurea se întinde pe o suprafață de 586 de hectare, din care, pe 395 de hectare este rezervația propriu-zisă.

În aria protejată nu este permis accesul cu mașina, însă vizitatorii se pot plimba pe jos, pentru a se bucura de natură. Rezervația Hagieni are un traseu important de 2-3 ore și ajunge la Cazane, o zonă foarte frumoasă, cu un lac în interior. Acolo sunt și niște puțuri care alimentează cu apă orașul Mangalia.

Rezervația este foarte vastă, însă două trasee sunt accesibile pentru turiști. Primul este spre zona denumită Pănoiu, iar al doilea traseu trece prin centrul rezervației și este denumit zona Cazane, pentru că pe acele terenuri sunt trei gropi mai adânci, care seamănă cu niște cazane.

Pădurea Hagieni a fost declarată arie protejată, în anul 1970. Rezervația adăpostește 841 de specii de plante, dar și foarte multe specii de păsări și animale care nu se regăsesc în alte zone ale țării.

Cele mai reprezentative sunt pădurile de cărpiniță, păliur, scumpie, iasomie și ciumbriță. Există însă și specii de animale rare care își găsesc adăpostul la Hagieni, printre care broasca țestoasă dobrogeană, vipera cu corn dobrogeană, gușterul și șarpele rău.

În rezervație trăiesc, de asemenea, porci mistreți, fazani, căprioare, vulpi, șacali, iepuri și multe alte specii de animale și păsări.

8. Rezervația naturală Dunele marine de la Agigea

Dunele marine de la Agigea sunt singurele dune care au mai rămas pe tot litoralul românesc. Ele s-au păstrat pentru că au fost protejate, iar zona a primit statutul de rezervație a României. Nici măcar în Al Doilea Război Mondial, când Ministerul de Război dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare, autoritățile nu au reușit să distrugă rezervația, deși intenționau să facă acest lucru.

Dunele marine de la Agigea reprezintă habitatul dominant care era, în urmă cu 100 de ani, pe aproape tot litoralul românesc.

”La Agigea sunt singurele dune care au rămas pe țărmul românesc al Mării Negre, exceptând Delta Dunării, unde este un alt tip de dune, formate în combinație foarte mare cu nisipul adus de fluviu.

Aici, este vorba de niște dune instalate pe un substrat dur, calcaros. Sunt dune marine, fără aluviuni prea mari din partea Dunării. Ele sunt singurele care au mai rămas, pentru că restul litoralului s-a transformat în plaje, au apărut pensiuni, hoteluri și tot felul de alte lucruri. Dunele de la Agigea au fost protejate.

Mai întâi, au fost îngrădite de către prof. Ioan Borcea, prin 1925-1926, iar în 1938 au primit statutul de Rezervație a României”, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Stațiunii Biologice Marine ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

Stațiunea de cercetare de la Agigea este destul de veche și e cunoscută în întreaga țară, pentru că a fost înființată în anul 1926, acum aproape 100 de ani. Este prima Stațiune de Cercetare a Mării Negre din țara noastră, astfel că are o popularitate foarte mare, mai ales în rândul biologilor.

Rezervația este vizitată atât de către constănțeni, cât și de turiști. Ei vin aici în special primăvara, vara și toamna, pentru a vedea atât stațiunea, cât și dunele marine de la Agigea. Este una din primele rezervații din România și singura din țară în care pot fi observate dunele marine de nisip, am mai aflat de la directorul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

9. Rezervația Allah Bair sau ”Dealul lui Dumnezeu”

Rezervația Allah Bair le oferă constănțenilor care se gândesc să dea o fugă la munte, o alternativă minunată pentru petrecerea unei zile în natură, dar și turiștilor care ajung în zonă și vor să viziteze un loc deosebit. Sute de specii de plante, animale și păsări, peisajele încântătoare, canioanele spectaculoase săpate în loess, traseele interesante printre rocile de vârstă cretacică și jurasică, toate fac din această rezervație naturală situată pe raza comunei constănțene Crucea, o destinație care nu trebuie ratată de amatorii de drumeții și iubitorii de frumos.

Rezervația Allah Bair, arie protejată Natura 2000, se află în comuna Crucea, în zona satului Băltăgești și se întinde printre văile denumite de localnici Saragea Dere și Satișkioi Dere.

Comuna Crucea se află în partea centrală a Dobrogei, în nordul Podișului Dorobanțu, unde relieful este dominat de ”Dealul Înșiratelor”. Ramificațiile acestui deal au direcția de la vest la est. Este numit așa, pentru că pe coama lui sunt înlănțuite mai multe movile, cu înălțimea maximă de 200 de metri.

Dealul Allah Bair este cel mai înalt din județul Constanța și are o altitudine de 205 metri, pe care o atinge în vârful Saragea Iuiuk. Este minunat să pășești pe rocile de vârstă cretacică și jurasică și să găsești eșantioane formate prin depunerea cochiliilor și a exoscheletelor unor animale marine nevertebrate, în urmă cu aproximativ 20-30 de milioane de ani.

Versantul vestic al dealului Allah Bair este străbătut de canioane spectaculoase săpate în loess, care permit dezvoltarea unei vegetații specific, dar sunt și locuri ideale pentru numeroase specii de păsări, printre care minunatele prigorii și dumbrăvence.

Cel mai mare canion a fost denumit de localnici ”Valea adâncă”, fiind o râpă foarte frumoasă, dar, în acealși timp și periculoasă, deoarece malul se poate surpa dacă de apropiem prea mult de ea.
Cele peste 322 de specii de plante identificate în rezervaţie reprezintă un adevărat tezaur floristic de interes ştiinţific. Printre speciile rare și ocrotite se numără clopoţelul dobrogean, fetica, migdalul pitic și dediţeii.

10. Rezervația naturală Enisala

Mulți turiști ajung în fiecare an la Cetatea Enisala, însă puțini știu că în zonă există și Rezervația naturală Enisala. Aceasta are o suprafață de aproape 58 de hectare și este situată pe teritoriul administrativ al comunei Sarichioi.

Rezervația Enisala este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. De asemenea, aceasta ne oferă un punct de perspectivă unic în România, deoarece putem observa aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea, respectiv stâncării, stepe petrofile și de loess, Lacul Babadag și laguna Razim, cu vegetație tipică de zone umede, Insula Popina și chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră.

Valoarea peisagistică a Rezervației naturale Enisala este sporită de prezența ruinelor Cetății Heracleea, acum denumită Enisala, dar și de existența unor mici grote neexploatate turistic.

Este important să știm că într-o rezervație naturală nu se fac grătare și nu avem voie să rupem plantele, dacă dorim să se bucure de ele și copiii sau nepoții noștri. Într-o arie protejată, putem să facem însă drumeții în natură, să respirăm aer curat și să petrecem o zi în liniște, departe de lumea dezlănțuită din orașe, însă nu trebuie să lăsăm deșeuri în urma noastră, ci doar să ne bucurăm de natură și să respectăm mediul înconjurător.

August 3, 2022
Ziua Limbii Turce este sărbătorită, astăzi, în Dobrogea

Comunitatea musulmană sărbătorește astăzi Ziua Limbii Turce, zi care a fost instituită prin lege, în urma inițiativei deputatului Ibram Iusein. În Dobrogea, turcii au celebrat această dată importantă, prin organizarea mai multor evenimente.

Ziua Limbii Turce sărbătorită în Constanța

În Constanța, Uniunea Democrată Turcă din România a organizat spectacolul ”5 iunie Ziua Limbii Turce”, astăzi, la Muzeul de Artă.

Cu acest prilej a fost susținut un concert de muzică turcească, iar publicul a putut asista și la o paradă a costumelor tradiționale turcești, coordonată de Melek Osman. De asemenea, tot astăzi a fost lansată și o carte în limba turcă, la Muzeul de Artă din Constanța.

Muzeul de Artă Orientală din Babadag găzduiește o expoziție de Ziua Limbii Turce

La Muzeul de Artă Orientală din Babadag este marcată Ziua Limbii Turce, prin organizarea unei expoziții. Muzeul de Artă Orientală, denumit și Casa Panaghia, le prezintă vizitatorilor piese care aparțin artei populare tradiționale a turcilor și tătarilor din Dobrogea.

Colecția expusă la Casa Panaghia din Babadag, cuprinde obiecte care fac parte din zestrea spirituală a locuitorilor din Dobrogea, iar oaspeții pot admira țesături, broderii, podoabe și îmbrăcămintea tradițională a musulmanilor, dar și vase de aramă.
Foto: Muzeul de Artă Orientală Babadag

Muzeul de Artă Orientală se află în spatele moscheei Gazi Ali Pașa. Reabilitat recent, muzeul este important, pentru că se află în clădirea în care Gazi Ali Pașa a fondat în 1610 o medresă, un seminar musulman în care se pregăteau imamii și profesorii de limba turcă.

Casa Panaghia este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Tulcea și poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10.00-18.00.

Cuvinte împrumutate de români din limba turcă

După aproape 500 de ani de ocupație otomană în Dobrogea, în vocabularul românilor au intrat multe cuvinte din limba turcă. Specialiștii apreciază au fost împrumutați aproximativ 3000 de temeni din limba turcă, de-a lungul timpului, în diferite zone din România.

Folosim frecvent termeni preluați din limba turcă, însă, de multe ori, nu știm de unde provin aceștia. Între cuvintele uzuale pe care le avem în vocabular și care au fost preluate din limba turcă, se află: cafea, ciorap, cearșaf, dușman, geam, cioban, caraghios, cântar, farfurie, geantă, musafir, odaie, papuc, perdea, sufragerie, tacâm, tavan, tavă ș.a. Să nu uităm nici de termenii: bacșiș, balama, basma, belea, cazan, cacialma, ciorbă, conac, duduie, fudul, geamantan, leafă, mahala, mahmur, mușama, salam, sofa, tejghea, zarzavat și multe altele asemenea.

June 5, 2022
Dealul cu sculpturi de la Babadag, o atracție turistică frumoasă, dar nepromovată

Am fost de zeci de ori prin județul Tulcea, dar nu știam nimic despre dealul cu sculpturi de la Babadag. L-am descoperit întâmplător, în timp ce căutam drumul spre mormântul lui Koyun Baba. Sculpturile erau luminate frumos de soare și, inițial, de la distanță, am crezut că este vorba despre un cimitir musulman, însă, mare mi-a fost mirarea când m-am apropiat și am observat zeci de sculpturi frumoase, dar neîntreținute.

Dealul cu sculpturi de la Babadag, un loc pe care turiștii l-ar aprecia

În localitatea situată în apropierea orașului Tulcea există mai multe atracții turistice, însă, despre dealul cu sculpturi de la Babadag nu găsim prea multe informații. Doar pe site-ul CNIPT Babadag sunt scrise câteva cuvinte despre ”platoul cu sculpturi”, fără să fie oferite însă prea multe detalii despre această atracție turistică. Probabil și pentru că proiectul nu a mai fost finalizat, deși, dacă i s-ar acorda puțină atenție, ar putea deveni un obiectiv turistic important în Babadag.

”Această piatră s-a înălțat pe 20 septembrie 1984, la hotarul de început al acestei așezări dăruită sculpturii de către orașul Babadag” scrie pe site-ul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Babadag, însă, potențialii turiști nu sunt informați că există zeci de sculpturi pe acel deal.

În 1986 a avut loc ultima tabără de sculptură la Babadag

Aflată pe versantul de sud al dealului Koyun Baba, Tabăra Babadag este așezată lângă o pădure, iar de sus, dealul le oferă vizitatorilor o frumoasă priveliște asupra orașului.

Pentru a afla mai multe informații despre dealul cu sculpturi de la Babadag, despre care nimeni nu spune mare lucru, am stat de vorbă cu sculptorul Carmen Tepșan, care a participat la Tabăra de Sculptură de la Babadag, în anul 1986.
Fotografie din arhiva personală a sculptorului Carmen Tepșan. Lucrarea ”Icar”, formată din 3 bucăți din piatră nu a fost montată niciodată

”Lucrările mele sunt chiar la intrarea în Tabăra de sculpturi și, din păcate, nu au mai fost montate. Cred că au fost 3 ediții ale acestei tabere, iar eu am mers în 1986, care a fost și ultima, pentru că ne-au dat afară de acolo și nu ne-au mai montat lucrările.
Fragment din lucrarea ”Icar”, fotografie din arhiva personală a sculptorului Carmen Tepșan

A fost o situație mai delicată, cum era pe atunci, în perioada comunistă. Cineva a înjurat partidul, altcineva s-a sesizat și astfel s-a terminat prea repede o tabără frumoasă, fără posibilitatea ca lucrările noastre să fie puse în valoare.

A fost un an foarte prost pentru noi, că erau probleme cu administrația, ne-am spălat cu apă dintr-o cișmea, n-au fost condiții prea bune atunci. Erau niște bungalow-uri cu 2-3 paturi și fiecare a avut câte o căsuță”, a declarat pentru Discover Dobrogea, sculptorul Carmen Tepșan.

”Icar”, sculptura în piatră care de 36 de ani așteaptă să fie montată

Lucrările de pe dealul cu sculpturi de la Babadag nu sunt întreținute. Unele au fost sparte, altele sunt dărâmate sau nu au mai fost montate și prea puțini dintre cei care trec prin oraș le cunosc povestea și merg să le vadă.

”Era o onoare pentru noi să fim invitați și să realizăm lucrări de sculptură în aceste tabere de creație. Pentru cea de la Babadag, pe care Uniunea Artiștilor Plastici a organizat-o în colaborare cu primăria, au fost selectați 10 sculptori.

În tabăra de la Babadag am fost la cariera de piatră de la Sitorman, de unde ne-am ales pietrele, care, apoi, au fost aduse cu un camion.

Am stat o lună acolo și fiecare a realizat câte o lucrare în piatră. Nu aveam instrumente electrice, totul se sculpta la mână, cu dalta și ciocanul. Nu ni s-a impus o tematică anume, fiecare sculpta după propria imaginație.

Lucrările aveau dimensiuni mari, a mea trebuia să aibă 2,50 m înălțime, dar, dacă nu a mai fost montată, a rămas acolo, pe jos. Făcuseră gropile pentru fundație, urma să vină betoniera să toarne fundația, să vină macaraua să montăm, dar a existat un incident și a trebuit să plecăm toți, iar lucrările au rămas lucrările nemontate.Lucrări care au rămas și după 36 de ani de la realizare nemontate, pe dealul cu sculpturi de la Babadag. Fotografie din arhiva personală a sculptorului Carmen Tepșan

Lucrarea pe care am realizat-o la Babadag am intitulat-o «Icar». Dacă s-ar relua Tabăra de la Babadag aș participa și aș vrea să îmi montez lucrarea. Acum sunt și alte condiții, avem scule electrice, nu mai lucrăm doar cu dalta și ciocanul.

La finalul taberei de sculptură, Uniunea Artiștilor Plastici ne plătea pentru lucrările realizate. Toți artiștii primeau aceeași sumă, 10.000 de lei pentru fiecare, cam 3-4 salarii la vremea aceea”, a povestit pentru Discover Dobrogea, sculptorul Carmen Tepșan.

Tabăra de la Babadag se dorea a fi un fel de Măgura 2

Din păcate, lucrările de pe dealul cu sculpturi de la Babadag, la care au muncit tinerii artiști, nu sunt promovate, nu sunt incluse într-un circuit turistic, deși sunt foarte frumoase, iar locul în care au fost montate oferă o perspectivă minunată a orașului.

”Taberele acestea nu țineau o veșnicie, se făceau 3-4 ediții. Tabăra Măgura de la Buzău a fost cea mai longevivă pentru că ea avea un rost, erau 16 ediții și câte 16 sculptori care participau. La Măgura sunt promovate sculpturile, dar nici acolo nu sunt întreținute, chiar dacă merg și turiști din străinătate să le vadă.

La Babadag, însă, tabăra de sculpturi este și izolată de oraș, dar ar trebui, totuși, să afle mai multă lume de ea.

Aceste tabere de sculptură erau foarte importante, pentru că reprezentau un loc în care puteam să ne facem lucrări de mari dimensiuni. În plus, nu îți impunea nimeni tema. Toți participanții erau absolvenți de arte plastice și aceste tabere erau un lucru extraordinar pentru noi. Am fost, aproape în fiecare an, în diferite locuri.

În străinătate am fost mai mult decât în țară, dar după 1990. În România nu s-au mai organizat atât de multe tabere, mai erau câteva cu circuit închis. Înainte, U.A.P. organiza, lua legătura cu autoritățile locale și tot Uniunea selecta artiștii. Acum, este un regim semi-privat și este altfel.

Înainte de 1990 selecția se făcea în funcție de rezultatele pe care le aveam. Cei care terminau primii, care aveau rezultate artistice și participau la expoziții ajungeau la Măgura sau în alte tabere.

Amintirile din acele vremuri sunt frumoase, chiar și acum merg în tabere de creație, atât în țară, cât și în străinătate. Organizatorii veneau cu 10 bolovani și, prin tragere la sorți ne pica unul mai mare sau mai mic, mai rotund sau mai lung, în funcție de cum ne era norocul.

La Măgura stăteam la mănăstire, unde erau niște camere. Am mai fost cazați la cămine cu baie comună, cum era atunci. Acum nu mai este așa, stăm la hotel și avem condiții normale.

”Oglindire”, sculptură realizată de Carmen Tepșan la Tabăra Măgura din Buzău, în anul 1983

Lucrarea pe care am realizat-o la Măgura se numește «Oglindire». Am fost acolo de câteva ori să îmi văd lucrarea, care este mare și stă bine, are și o fundație foarte bună. Pe site-ul meu sunt multe dintre lucrările pe care le-am realizat de-a lungul anilor”, a povestit pentru Discover Dobrogea, sculptorul Carmen Tepșan.

Uniunea Artiștilor Plastici a făcut o inventariere a lucrărilor din taberele de creație, dar nu le-a prezentat încă pe cele de la Babadag.

Sculptorul Carmen Tepșan a absolvit Institutul de Arte Frumoase ”Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură, în anul 1983, iar din 1990 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Din 1981 a participat la peste 150 de expoziții naționale și internaționale și la simpozioane de sculptură monumentală.

Pe dealul cu sculpturi de la Babadag sunt expuse zeci de lucrări, dar nu se găsesc informații despre ele

Despre dealul cu sculpturi de la Babadag am discutat și cu Viorel Crețu, ghid de turism la CNIPT Babadag, pentru a încerca să aflu povestea lucărilor despre care nu se știe nimic.

”Cabana Babadag este funcțională și aparține de Direcția Județeană de Tineret și Sport aflată sub jurisdicția Consiliului Județean Tulcea. Din păcate, nu este în administrarea Consiliului Local Babadag, deși, noi am dori să facem mai multe acolo. Ea are spații de cazare și sală de mese, cu bucătărie și tot ce trebuie.

Referitor la Tabăra de sculptură și la lucrările care sunt acolo, s-a dorit să fie un fel de Măgura 2. Au fost doar două ediții, după care, cultura nu a mai prezentat prea mare interes.

Tabăra de la Babadag a funcționat înainte de 1989 ca tabără școlară, apoi a fost abandonată, iar procesul de degradare a continuat. Existau și niște căsuțe din beton cum erau la Costinești, care acum sunt aproape în ruină. Zona este extraordinară, este un amfiteatru natural unde s-ar putea desfășura o mulțime de festivaluri”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Viorel Crețu.

Prin acest articol dorim să le atragem atenția, atât turiștilor care ar fi interesați să viziteze un obiectiv frumos în Babadag, cât și autorităților abilitate să pună în valoare aceste opere de artă, care nu sunt întreținute și promovate. Poate că ar fi timpul să ne pese mai mult de artă și de cultură, de valorile pe care le avem și pe care le lăsăm în uitare.

February 10, 2022
Babadag, orașul cu multe legende, al cărui nume este mai vechi decât Imperiul Otoman

Orașul Babadag este situat între dealuri ce poartă nume turcești și are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

Babadag, prima așezare a turcilor în Europa

Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

”Putem spune că Babadag este, din această perspectivă, prima așezare a turcilor în Europa. Specialiștii vorbesc despre trecerea turcilor otomani în Rumelia, în Balcani, în sec. al XIV-lea, odată cu cucerirea peninsulei Gallipoli.

Totuși, turcii selciucizi s-au stabilit în Babadag încă din sec. al XIII-lea, în anul 1260. Este foarte important de precizat, faptul că s-au stabilit într-un mod pașnic, ei fiind așezați în această zonă de către împăratul bizantin”, a declarat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara și la Universitatea Ovidius Constanța.

Babadag, locul de legendă în care a trăit Sari Saltuk

Babadag este un cuvânt format din doi termeni turcești, ”baba”, care înseamnă tată și ”dag”, în traducere deal sau munte, asfel că i se mai spune și ”Muntele Tatălui”.

”Denumirea localității are legătură cu faptul că aceasta este împrejmuită de dealuri. ”Baba” are legătură cu un personaj, despre care legendele au îmbinat realitatea cu fantasticul.

Sari Saltuk Baba, a fost cel care i-a condus pe primii turci care s-au așezat în acest teritoriu. De fapt, denumirea orașului se referă la așezarea lui Sari Saltuk în Babadag.

Există și o legendă, pentru că în apropierea unuia dintre dealurile care înconjoară orașul Babadag, dealul sudic, există un mormânt al lui Koyun Baba. Acesta a devenit și un fel de loc de pelerinaj de-a lungul timpului și are o legătură cu Sari Saltuk, în sensul în care acesta ar fi contribuit, la un moment dat, la găsirea mormântului pierdut al lui Sari Saltuk”, am aflat de la prof. dr. Metin Omer.

Orașul Babadag, centru cultural în Imperiul Otoman

Babadag este un oraș care, în perioada Otomană a avut un loc foarte important. O bună perioadă de timp a fost un centru cultural în Imperiul Otoman, o zonă în care s-au așezat personalități din birocrația otomană, iar începând din sec. al XVII-lea a fost un punct strategic foarte important.

”Orașul Babadag a fost fondat de turcii selciucizi, fiind apoi revalorificat în perioada otomană. Dobrogea a fost cucerită de otomani începând cu 1417, dar dezvoltarea orașului și transformarea lui într-un centru cultural este legată de sultanul Baiazid al II-lea, care, în campania sa împotriva Moldovei, în urma căreia a cuceri Cetatea Chilia și Cetatea Albă, a poposit la Babadag.

Legenda spune că a avut un vis în care i s-a arătat Sari Saltuk și i-a spus că va câștiga această bătălie pentru care se pregătea, dar că apoi trebuie să îi reconstruiască mormântul.

Astfel, la întoarcerea victorioasă din campanie, Baiazid al II-lea a descoperit mormântul și a descoperit mausoleul lui Sari Saltuk, mausoleu care există și astăzi, undeva la câteva străzi distanță de moscheea Gazi Ali Pașa.

El a înființat și o fundație pioasă, căreia i-a adăugat câteva băi publice, hammam-uri, o medresă – o școală, contribuind astfel la dezvoltarea orașului.

Mai târziu, începând cu sec. al XVII-lea, când în urma schimbărilor geo-politice, Imperiul Otoman începe să piardă în fața Marilor Puteri și în mod special ca urmare a politicii Imperiului Rus de a coborî spre apele calde și de a ajunge la Istanbul, Babadagul devine un centru militar foarte important.

S-a instalat aici un comandant de oști, s-a construit o cetate în apropiere de oraș, lucru care a dus la decăderea orașului din punct de vedere cultural, dar din punct de vedere economic continuă să prospere, până în 1877-1878.

În urma Războiului Ruso-Otoman, Dobrogea a intrat între granițele românești și a devenit parte a statului român modern, astfel că a început un proces de emigrare a populației turce, care până atunci era majoritară în localitate”, spune prof. univ. Metin Omer.

În județul Tulcea trăia cea mai numeroasă comunitate de musulmani din Dobrogea

Dacă ne uităm astăzi pe harta Dobrogei, observăm că în județul Constanța sunt cele mai mari comunități de turci și tătari din regiune. Nu la fel au stat lucrurile, însă, în trecut, când în județul Tulcea se înregistra cea mai mare populație de musulmani.

”Zona de nord a Dobrogei a fost mult mai populată cu musulmani și aproape toate localitățile din județul Tulcea aveau o populație importantă de turci.

Acest lucru poate fi sesizat și din denumirile vechi ale localităților, doar că cei din nordul Dobrogei, din județul Tulcea, au fost și primii care au ales să părăsească regiunea.

Plecarea lor nu a fost întâmplătoare și are legătură cu trecutul acestor populații. Cei mai mulți erau tătari sosiți din Crimeea și veniseră în urma presiunilor la care erau supuși în Imperiul Rus.

În timpul Războiului Ruso-Otoman, armata rusă a trecut prin Dobrogea, iar ostașii s-au gândit că vor avea aceeași soartă pe care o avuseseră și în Crimeea, astfel că au ales să părăsească regiunea, în 1878”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer.

Atracții turistice în orașul Babadag

Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Chiar dacă vă grăbiți, incursiunea prin oraș nu durează mai mult de o oră, dar, dacă acum cunoașteți câteva povestiri despre localitate, atracțiile vor prezenta un interes mai mare. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

Moscheea Gazi Ali Pașa, unul dintre cele mai vestite lăcașuri musulmane de cult din România

”Moscheea este importantă, în primul rând pentru că a fost fondată de Gazi Ali Pașa. Ea atrage privirile prin arhitectura sa deosebită. Moscheea Gazi Ali Pașa are un stil tipic otoman, fiind o clădire dreptunghiulară cu un minaret înalt de 21 de metri, construit din piatră și cărămidă.

Moscheea Gazi Ali Pașa este unul dintre cele mai vestite lăcașuri musulmane de cult din România.

Marele istoric Kemal Karpat, care era născut în apropiere de Babadag, povestește în memoriile sale că în cele două mari zile de sărbătoare ale musulmanilor, Kurban Bayram– sărbătoarea sacrificiului și Ramazan Bairam– sărbătoarea care încununează zilele de post, luna Ramadanului, musulmanii din satele din împrejurimi veneau la rugăciune la moscheea Gazi Ali Pașa.

Ei aveau un respect față de această moschee și mergeau în semn de omagiu pentru cel care a fondat-o și cei care au contribuit la întreținerea ei de-a lungul timpului”, a precizat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer.

Muzeul de Artă Orientală din Babadag

Muzeul de Artă Orientală se află în spatele moscheei Gazi Ali Pașa și se afla în reabilitare în luna martie, când am ajuns acolo.

”Muzeul de Artă Orientală de la Babadag este important, pentru că se află în clădirea în care Gazi Ali Pașa a fondat în 1610 o medresă, un seminar musulman în care se pregăteau imamii și profesorii de limba turcă.

La muzeu sunt obiecte care țin de viața de zi cu zi a comunității turce, tot ceea ce înseamnă obiecte de uz casnic și religios.

Este un loc bun în care ne putem face o idee cu privire la ce însemna, pentru că astăzi tradițiile se pierd ușor, viața de zi cu zi a comunității turce din Babadag și chiar din toată Dobrogea”, a declarat prof. univ. Metin Omer.

Mausoleul Gazi Ali Pașa

Gazi Ali Pașa a fost înmormântat lângă moscheea pe care a fondat-o, iar mausoleul în care acesta își duce odihna veșnică poate fi văzut și astăzi.

”Acesta este situat între moschee și casa în care trăiește imamul comunității, iar clădirea de lângă moschee este cea în care a existat caravanseraiul, am aflat de la prof. univ. Metin Omer.

Mausoleul lui Sari Saltuk Baba

La câteva străzi de Moscheea Gazi Ali Pașa, turiștii pot vedea mausoleul lui Sari Saltuk Baba, care a trăit între anii 1199-1298. Sari Saltuk a fost trimis în Anatolia și apoi în Dobrogea, împreună cu 700 de ostași din Horasan, pentru răspândirea religiei islamice.

”Pe cale mistică îndeosebi și pe căile toleranței și evlaviei propagate de curentul mistic Bektași, Sari Saltuk i-a influențat pe nemusulmani și a contribuit în mare măsură la răspândirea religiei islamice în Balcani.

Atat in Dobrogra, cat si la nivel national, rezervatia cuprinde una dintre cele mai mari concentratii de specii amenintate cu disparitia cum sunt numeroare specii de orhidee.

Odata cu infiintarea rezervatiei s-a urmarit si conservarea anumitor asociatii forestiere unice in zona Dobrogei reprezentate in special de arbori de ce au peste 100 de ani.

Vegetatia ierboasa este reprezentata de pajistile de cimbrisor, pajistile de negara, sadina, paius stepic, precum si pajistile de pir crestat. Vegetatia lemnoasa este caracterizata de specii precum sleaul dobrogean de culme si sleaul cu stejar brumariu.

A câștigat afecțiunea nemusulmanilor, a întreținut dialoguri foarte frumoase cu aceștia și astfel, de secole, musulmanii și nemusulmanii au trăit în pace și liniște în Dobrogea” scrie pe plăcuța amplasată la intrarea în mausoleu.

Rezervația naturală Pădurea Babadag

O altă atracție, cunoscută de foarte multă lume, este pădurea Babadag. Rezervația naturală pădurea Babadag este frumoasă în orice anotimp. Aria protejată are o floră și o faună bogată și diversificată, păduri de foioase, arbori care depășesc vârsta de 100 de ani și specii de orhidee pe cale de dispariție. Vegetația ierboasă este reprezentată de pajiștile de cimbrișor, pir crestat și paius stepic.

În rezervație își au habitatul broasca țestoasă dobrogeană, șarpele balaur, vipera cu corn, dar și multe păsări care cuibăresc în zonă. Important este ca atunci când facem o drumeție prin rezervație să nu rupem florile și să păstrăm curățenia.

May 25, 2021
Vlad Eftenie: ”Ceva din mine rimează cu ceva din Dobrogea, acolo mă regăsesc”

Fotografiile lui Vlad Eftenie nu ne lasă indiferenți, ele ne spun povești despre locurile prin care se plimbă, iar cele din Dobrogea sunt senzaționale. Merge mult prin țară și peste hotare și promovează zonele care îl atrag. De fapt, este o sursă de inspirație pentru cei care nu s-au hotărât unde să își petreacă vacanța. Pe Vlad Eftenie, arhitect, profesor la Facultatea de Arhitectură a Universității Ion Mincu din București, dar și unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din țară îl știți de pe Facebook sau de pe Instagram. Iar dacă nu îl urmăriți în online, cu siguranță ați văzut pe undeva măcar o fotografie de-a lui, distribuită de prieteni. Vlad Eftenie mi-a povestit ce îl atrage în Dobrogea, tărâmul de poveste în care vine destul de des.

Discover Dobrogea: Vlad Eftenie, faci ce faci și ajungi în Dobrogea, indiferent de anotimp. Ce te atrage în această regiune?

”Sunt dreptaci și așa cum mă uit la hartă cu nordul în sus, parcă îmi vine mai ușor să vin înspre dreapta. Recunosc că nu am descoperit Dobrogea de curând, de câțiva ani tot fac incursiuni în regiune. Mă simt extrem de confortabil cu drumurile acelea foarte lungi, care nu se termină nicăieri.

Le-am descoperit acolo și din acel moment s-a creat o conexiune extraordinară, pentru că ceva din mine rimează cu ceva din Dobrogea și atunci, practic, mă regăsesc acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arhitectul și fotograful Vlad Eftenie.

Discover Dobrogea: Dacă ar fi să alegi între Delta Dunării și litoralul Mării Negre, ce ai prefera? Care dintre aceste destinații ți se pare mai provocatoare pentru a realiza fotografii reușite?

”Recunosc că sunt diferite, au spirit diferit, totuși. În deltă, timpul nu trece niciodată, acolo, printre plauri, prin diverse canale unde vezi doar păsări, iar sunetele naturii sunt cele care îți atrag atenția, uiți care este relația cu timpul. Marea, în schimb, aduce cu sine briza, este o stare diferită de curgere a aerului. La mare simt că am aer, în Delta Dunării este puțin mai static totul. Cu toate acestea, am făcut niște incursiuni extraordinare în deltă, începând cu anii 2000.

De exemplu, vă pot dezvălui un secret: dincolo de Letea și de locurile care încep să devină din ce în ce mai cunoscute, o tură plecând din Sulina și trecând prin Sfiștofca, Cardon, mergând către Periprava înspre Vâlcov ne arată delta aceea sălbatică, extraordinară. Am făcut această tură cu un pescar pe care l-am angajat în Sulina și a fost o provocare inclusiv pentru el. A spus: ”Copii, vă duc pentru că vreau și eu să văd cum arată locurile astea, nimeni nu mi-a mai cerut să îl duc până acum acolo.” Așa că delta ne oferă surprize și găsim locuri senzaționale. Vă recomand chiar Cararomanul, dincolo de cunoscutele dune de nisip, acolo poți să filmezi un Tarcovsky liniștit. Este colonia aceea de muncitori părăsită, care are un farmec aparte. Delta are, totuși, o altă conotație pentru mine decât marea, e mai aproape de natură și de o anumită atemporalitate. Marea înseamnă briză, înseamnă orizont”, a precizat cunoscutul fotograf Vlad Eftenie.

Discover Dobrogea: Delta Dunării este o poveste în sine. Reprezintă o destinație ideală pentru fotograful Vlad Eftenie?

”Sigur că da! Recomand cu căldură delta, iar celor care ajung acolo le spun să aibă mare grijă de natură, să nu facă zgomot, să nu meargă cu șalupa cu viteze extraordinare. În general, oamenii deltei știu toate aceste secrete și respectă acel muzeu natural în aer liber din România, unic în Europa”, a mai spus arhitectul Vlad Eftenie.

Discover Dobrogea: Nu doar Delta Dunării este apreciată de turiști, tot județul Tulcea este plin de povești și încărcat de istorie, iar tradițiile oamenilor din Dobrogea de Nord sunt foarte frumoase. Unde îți place să poposești, ce localități te atrag în Tulcea, Vlad Eftenie?

”În județul Tulcea, recunosc că zona aceea a Slavelor, Slava Rusă, Slava Cercheză, apoi pădurea Babadag, Enisala, Sarichioi, sunt niște locuri extraordinare și revin acolo aproape mereu când merg și la mare. Îmi rezerv o zi sau două întotdeauna pentru a face o incursiune în județul Tulcea. Sunt locuri în care se pot face fotografii în voie și peisajele sunt absolut minunate, mai ales dacă apar și niște nori foarte grafici, deja totul devine dramatic.

Și cultura locală este extraordinară, recomand să faceți popasuri prin sate. Mie așa îmi place să fac, las mașina undeva pe la margine și după aceea merg pe jos și îmi place să văd oameni, să mă uit prin curțile lor, să văd ce se întâmplă. Întotdeauna vei găsi oameni prietenoși care te întreabă ce e cu tine pe acolo, îți dau binețe și poți să afli povești”, a povestit pentru Discover Dobrogea, fotograful și arhitectul Vlad Eftenie.

Dacă vii în Dobrogea, nu ratezi o vizită în Vama Veche nici măcar iarna. Mulți spun că Vama nu mai este ce a fost odată. De ce îți place totuși acolo?

”Încerc să ajung la mare cât mai des, este o formă de terapie pentru mine. Încerc să am o relație cât mai bună cu mine și atunci mă ascult și îmi dau ceea ce am nevoie, pe cât posibil. Îmi place în Vama Veche, pentru că eu sunt în continuare cel care eram odată. O parte din mine se încăpățânează să rămână acolo. Într-adevăr, Vama s-a schimbat în ultimii ani, oamenii s-au transformat, dar am descoperit anul acesta cu o deosebită plăcere faptul că Vama Veche s-a maturizat. Dacă până acum era într-o zonă de haos al adolescenței, al căutării de sine, am impresia foarte clară anul ăsta că Vama s-a cristalizat în sfârșit și fiecare loc bine cunoscut, de la sud către nord, s-a maturizat și le oferă vizitatorilor un anumit confort, o anumită liniște.

N-am mai simțit haos și asta mi-a plăcut foarte mult, așa că este o schimbare în bine, chiar dacă nu mai există acel pustiu, acea liniște, acea stare de a fi doar tu și alți câțiva oameni pe plajă. Totuși, din toamnă până prin luna mai, exact asta este starea de Vamă, așa că eu o vizitez oricând. Anul acesta, pe 4 ianuarie eram în Vamă și pozam răsăritul. Nu există un timp anume pentru venit în Vamă, timp e când ți-e dor de mare”, a spus Vlad Eftenie, probabil cu gândul la valurile care se sparg de țărm și la pescărușii fotogenici și neobosiți.

Discover Dobrogea: Ce mesaj trebuie să transmită o fotografie, Vlad Eftenie?

”O fotografie trebuie să spună ceva, să povestească ceva, să aibă ceva de zis. O fotografie merită să creeze un impact emoțional, să îi miște pe cei care văd imaginea, să îi facă să se întrebe ce s-a întâmplat acolo. În cazul meu, atunci când fac fotografie de călătorie sau fotografie de arhitectură, o imagine ar trebui să invite privitorul să vrea să aibă și el acea experiență. Să spună: ”vreau și eu în deltă, vreau la Tulcea” sau ”vreau la mare” ori ”uite ce interesantă este clădirea aceasta, vreau și eu să o vizitez”. Pentru mine, când am astfel de feed-back, înseamnă că mi-am îndeplinit misiunea”, a precizat Vlad Eftenie.

Discover Dobrogea: Faci zilnic zeci de fotografii. Ce îți atrage atenția în mod deosebit, astfel încât să fii tentat să scoți telefonul din buzunar și să surprinzi momentul respectiv?

”Am o strategie pe care o pot mărturisi sub formă de secret, mă las impresionat. Pur și simplu sunt un tip impresionabil, mă impresionează foarte multe lucruri pe care le văd de jur împrejur. De la lucruri pe care ceilalți nici nu le observă, până la lucruri atipice. Observ, văd foarte mult, sunt atent și distributiv, pot face mai multe lucruri deodată. Putem reuși să surprindem în ziua de astăzi dintr-o nouă perspectivă ceea ce aduce un nou unghi asupra lucrurilor. Trebuie să avem încredere că există și frumos de jur împrejur”, mi-a mărturisit fotograful Vlad Eftenie.

Discover Dobrogea: Vlad Eftenie, ce povești îți place să transmiți adesea prin fotografiile tale? De dragoste, despre oameni și locuri, despre orașe, despre natură, despre toate la un loc?

”Cred că am un fel de melancolie pe care o exprim, un soi de stare de emoție și cred într-adevăr că o imagine bună comunică o emoție. Iar emoția devine acel vehicul care vibrează și care mișcă ceva în privitor. Există povești de jur împrejur, sigur că am fotografii care au participat și la expoziții cu îndrăgostiți, cu săruturi, cu imagini urbane, la care oamenii nu prea sunt atenți în viața de zi cu zi și regăsesc în poze tot felul de povești, îmi place să privesc oamenii și să le descopăr poveștile prin fotografie.

Atunci când sunt în oraș pozez oameni, acțiunile și prezența lor. Când sunt în Dobrogea, de exemplu, ador să nu fie nimeni împrejur, să fiu doar eu și peisajul și atunci este vorba de liniște. Sau la mare, când pozez un răsărit și sunt doar câțiva pescăruși. Cred că este o tranziție între prezența și neprezența oamenilor, tocmai pentru a le pune în valoare prin contrast”, a mai spus Vlad Eftenie.

Indiferent că fotografiază eoliene, câmpuri înverzite, Dunărea, marea sau pescărușii, imaginile surprinse în Dobrogea sau în orice altă parte de arhitectul Vlad Eftenie aduc mii de like-uri pe rețelele de socializare. Chiar dacă în ziua de azi este mult mai simplu să faci poze, iar telefoane inteligente avem aproape toți, calitatea fotografiei nu crește proporțional cu numărul celor care au aparate. Cert este că indiferent dacă facem poze sau fotografii, atunci când vedem o imagine care ne ajunge la suflet o apreciem, pentru că simțim că ne transmite ceva, ne bucurăm că o vedem, iar acest lucru este cel mai important.

Fotografiile sunt realizate de Vlad Eftenie

October 17, 2019