Discover Dobrogea

Tag: Astazi la Constanta

  • MINAC – Astăzi la Constanța – Firmanul împărătesc, sultanul Abdul Aziz, școala și comunitatea greacă

    MINAC – Astăzi la Constanța – Firmanul împărătesc, sultanul Abdul Aziz, școala și comunitatea greacă

    Fila de astăzi este dedicată unui moment extrem de important din istoria orașului. Ne întoarcem în timp mai bine de un secol și jumătate, până în luna martie a anului 1863, pe când Constanța (Kiustenge) și Dobrogea făceau încă parte din Imperiul Otoman. Este momentul în care sultanul otoman Abdul Aziz emite un decret împărătesc, un firman, prin care donează comunității grecești din Kiustenge teren pentru construcția unei biserici (Biserica greacă Metamorphosis – târnosită în 1868), a unei școli (Școala greacă, fosta Școală nr. 2) și a unui spital.

    Firmanul a fost trimis demnitarilor otomani ce conduceau provincia Dobruca-eli (Dobrogea) și orașul Kiustenge (Constanța): Reșit Pașa – prefectul Tulcei și subprefectului (eparhului) de Kiustenge, Rușdi Pașa, funcționar de gradul IV, precum și celorlalți oficiali ai aparatului administrativ și religios (înțelepți și învățați și vestiți judecător și muftiu și cinstiți consilieri ai orașului, cărora să le crească cinstea"). Documentul a fost redactat la Constantinopol, în luna musulmană Rebul Evvel (martie), în anul 1280 după Hegira, în speță anul 1863 conform calendarului creștin.

    Hegira reprezintă începutul erei musulmane, data în care profetul Mahomed a emigrat de la Mecca la Medina. Anul I al Hegirei din calendarul musulman corespunde cu anul 622 din calendarul creștin gregorian.

    Actul lui Abdul Aziz confirmă o donație de teren pentru comunitatea greacă, în suprafață de 3380 de coți. Redăm un amplu fragment din firman (Firman împărătesc privitor la clădirea Școalelor Comunității Elene din Constanța), în traducerea sa de pe site-ul comunității grecești Elpis Constanța (sursa https://elpis.ro/fotografii-de-arhiva/#iLightbox[gallery_image_1]/19., https://bisericagreaca.ro/despre-lacas/):

    „De indată ce va sosi acest act al meu să luaţi la cunoştinţă de faptul că in apropierea locului de rugăciuni pe care îl deţin deja grecii aflaţi în Împărăţia mea să clădească biserică, spital şi şcoală, există un teren aparţinând statului de 3380 coţi, pe care sus-numiţii l-au solicitat prin a lor jalbă transmisă mie cu cererea Patriarhului, spre a li se dărui acel teren.

    Cercetând chestiunea conform tipicului şi având în vedere răspunsul primit prin dare de seamă că biserica mai sus menţionată şi anexele sale constituie parte care nu provoacă pejudiciu nimănui, deoarece şi terenul aflat langă el, pe care îl cer în jalba lor să li se acorde şi el, nu produce nicio pagubă şi, pentru că e dovedit că această parte aparţine în intregime statului şi nu se află în posesia cuiva, s-a cerut de la consiliul imperial să se dăruiască acest teren ca fiind absolut necesar pentru construirea Bisericii, Spitalului şi a Şcolii.

    Voi, Prefect, Eparh, Naib, Muftiu şi ceilalţi mai sus numiţi, după ce veţi da terenul pentru construirea Bisericii, Spitalului şi a Şcolii, nimeni să nu pună vreo piedică sau obstacol şi să fiţi atenţi să nu permiteţi nimănui să le ia acestora niciun obol, ci să le acordaţi întreaga protecţie necesară şi tot ajutorul. Luaţi aminte. Respectaţi-mi semnătura.”

    Această donație a făcut posibilă ridicarea școlii grecești, o instituție de învățământ importantă pentru istoria orașului, fiind printre primele unități școlare organizate, a cărei clădire continuă să rămână un reper al comunității elene din Constanța.

    Frate al nu mai puțin celebrului Abdul Medgid (1839-1861), Abdul Aziz a fost un sultan reformator, adept al modernizării după modelul Occidentului vest-european, iar în timpul domniei sale (1861-1876), la Constanța s-au înregistrat mai multe evenimente benefice dezvoltării urbane.

    Pe lângă donația oferită comunității grecești (terenul pentru școală, Biserica Methamorfosis și spital), el a ordonat în 1864 construirea Cișmelei Otomane de la Siutghiol (principala sursă de apă potabilă a orașului), precum și ridicarea Geamiei Hunchiar (1867-1868).

    În timpul domniei lui, Principatul României a obținut recunoașterea statală din partea Imperiului Otoman. Alexandru Ioan Cuza a fost de două ori la Constantinopol pentru a discuta cu sultanul, în 1860 și 1864, și de fiecare dată a trecut (la dus și la întors) prin Dobrogea. În 1860 a venit de la Brăila la Sulina, unde s-a îmbarcat pe un vas. La a doua vizită, la dus, de la Cernavoda a mers până la Constanța cu trenul condus de managerul DBSR John Trevor Barkley, a stat câteva ore la Hotel Danubius (ulterior Metropol, situat în vecinătatea actualei Case Theiler, de pe strada Titulescu (fostă strada Elenă), după care s-a îmbarcat pentru capitala Imperiului. Foarte probabil, numele localității moderne Agigea își are originea în termenul Azizie („a lui Aziz”, „din vremea lui Aziz”).

    Reclama zilei – Casinoul din Constanța – Mari atracțiuni de senzație – Serbări de zi și de noapte – Teatru de comedii românesc sub direcțiunea d-lui Davila. Teatru de comedii francez. Teatru de varietăți și Music-Hall.

    Orchestra de virtuoși din Monte Carlo sub direcțiunea d-lui Reynaud – Cei mai celebri artiști de pe scenele europene – Restaurant și terase de consumațiuni – Mari serbări, Focuri de artificii splendide -Meeting de aviațiune – Cursee de cai – Curse de regate. Toate atracțiunile marilor casinouri din lume (Dobrogea Jună, 1914)

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

    Sursă foto: Elpis.ro

  • Astăzi la Constanța – Marele furt de la Banca Comercială

    Astăzi la Constanța – Marele furt de la Banca Comercială

    Pe data de 16 martie 1914, știrea zilei era marele furt produs la Banca Comercială filiala Constanța, unitate financiară ce funcționa în Peninsulă, pe strada Dianei numărul 1. Ce se întâmplase? Cu două zile înainte, un angajat al băncii, încasatorul Andrei Teodorescu, a trimis către filiala din Balcic un grop, un colet mic cu bani ce se expedia prin poștă, în valoare de 50.000 de lei. Cel puțin asta ar fi trebuit să fie.

    Coletul a ajuns a doua zi, pe 15 martie, la Balcic, unde s-a constatat că era plin cu hârtii obișnuite și nu cu bancnote. S-a încercat depistarea casierului pentru a da explicații, dar organele legii au stabilit că acesta fugise din Constanța. Imediat după ce trimisese gropul prin poștă, Teodorescu, folosind un pașaport grecesc, s-a urcat pe un vas cu destinația Constantinopol. Coletul cu hârtii a ajuns la Balcic în jurul orei 3 după-amiaza, pe când vasul casierului hoț se depărtase deja de coastele dobrogene.

    Infractorul a ajuns liniștit în capitala Turciei și s-a făcut pierdut printre milioanele de locuitori.

    Mai aflăm din ziarul Dobrogea Jună următoarele: “Cu o oarecare prevedere din partea direcțiunei fapta s-ar fi putut evita… Dacă surprinde ceva la acest însemnat furt ne este confecționarea și înlocuirea gropului, foarte posibil pentru orice funcționar al instituției, ci culpabila neglijență din partea direcțiunii băncii, de a încredința sume atât de însemnate pe mâna unui slujbaș plătit numai cu 100 de lei pe lună – căci atâta era salariul numitului Teodorescu – când toate celelalte bănci din localitate nu expediază și nu ridică sume de bani decât în prezența a doi funcționari totdeauna.“

    ***

    Pe data de 16 martie 1938 s-a născut la Constanța Olga Duțu, ilustru dascăl, creator de școală, scriitor, eseist și critic literar de o valoare deosebită. Absolventă a Liceului „Mihai Eminescu” și apoi a Facultății de Filologie din București, a obținut titlul de doctor cu teza Dezvoltarea comunicării orale la copii. A fost director de liceu, profesor de limbă contemporană și retorică la Universitatea „Ovidius”, președinte al Societății de Științe Filologice Constanța, precum și inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Constanța în perioada 1979-1989. A organizat zeci de simpozioane, conferințe și sesiuni ștințifice, semnând, de asemenea, zeci sau chiar sute de lucrări (cărți, studii, articole) în țară și în străinătate. A decedat pe data de 28 iunie 2022, la vârsta de 84 de ani.

    Prin activitatea sa prodigioasă, Olga Duțu a intrat în istoria urbei noastre și va rămâne în amintirea tuturor ca o personalitate ce a contribuit decisiv la dezvoltarea culturii.

    Reclama zilei – Farmacia Engleză, Constanța, Strada Carol – Reorganizată și reaprovizionată din nou cu tote felurile de medicamente farmaceutice, chimice și drogue, din cele mai renumite fabrici din străinătate, precum și cu specialități indigene. Tot felul de material de pansamente de primă calitate, Obiecte de chirurgie, Săpunuri medicinale de toalete, Apă de colonie cu kg. (recomandă preparate proprii). Prepară la cerere orice siropuri, lqueruri și vinuri tonice pentru copii și adulți.

    Oferă serviciu prompt și conștiincios sub conducerea personală a farmacistului Gh. Constantinide (Dobrogea Jună, 1914)

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

    Sursă foto: MINAC

  • Astăzi la Constanța – Tezaurul de la Sucidava – Izvoarele. Artă și credință

    Astăzi la Constanța – Tezaurul de la Sucidava – Izvoarele. Artă și credință

    În cadrul calendarului „Astăzi la Constanța”, dedicăm ziua de 11 martie uneia dintre cele mai importante descoperiri arheologice din spațiul dobrogean, precum și din România: Tezaurul de la Sucidava-Izvoarele. Ansamblul excepțional, alcătuit din 17 obiecte, este „produsul unei descoperiri ocazionale”, „așa cum s-au făcut numeroase altele pe teritoriul dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră, ținut recunoscut, de altfel, printr-o bogăție arheologică inegalabilă”, au subliniat cercetătorii Adrian Rădulescu și Traian Cliante în articolul „Tezaurul de la Sucidava – Izvoarele (jud. Constanța)”, publicat în revista științifică Pontica 19 (1986).

    Descoperirea întâmplătoare a fost făcută în primăvara anului 1984, „în ruptura unui mal al Dunării, în apropierea localității Izvoarele (Pîrjoaia), în cetatea alăturată, identificată mai demult cu antica Sucidava”. Cercetătorii au mai precizat că „prin valoarea lor artistică și cu precădere documentară, piesele componente vin să întregească un patrimoniu de epocă – și așa foarte valoros – al monumentelor romano-bizantine, descoperite în această parte a Imperiului (roman)”.

    În componența Tezaurului de la Sucidava – Izvoarele sunt șase lingurițe, șase boluri, o cană de dimensiuni relativ mari, o căniță trilobată (n.r. cu trei lobi, asemănătoare unor petale), o pateră (n.r. vas ritual, asemănător unei farfurii decorative, folosit în ceremonii religioase), o strecurătoare și un reliquarium (n.r. recipient destinat păstrării relicvelor). Lingurițele, la prima vedere identice, prezintă diferențe subtile de dimensiune și decor, fiind ornate cu caneluri longitudinale, iar unele dintre ele păstrând porțiuni de inscripții, precum BIKT sau NAZ. Bolurile sunt lucrate cu mare finețe și decorate cu cercuri concentrice și caneluri, iar pe patru dintre ele apare o ștampilă cu o cruce în relief, înconjurată de o inscripție parțial păstrată.

    În cazul pieselor de dimensiuni mai mari se remarcă bogăția decorativă. Cana mare prezintă capete de grifoni la extremitățile toartei și „a fost decorată în partea superioară prin frapare, în forma unui vrej de viță de vie”. Cănița trilobată înfățișează motive geometrice și vegetale, alături de brâuri în relief și câmpuri decorative complexe, în timp ce patera are în centrul cupei un medalion cu un kantharos (n.r. cupă antică, cu două toarte) din care beau doi porumbei, iar mânerul este împodobit cu o ghirlandă de viță de vie. Una dintre cele mai spectaculoase piese, strecurătoarea, poartă simboluri creștine gravate, reprezentând doi păuni care se adapă dintr-un kantharos, alături de pești și alte perforații decorative.

    Întregul ansamblu de argintărie reflectă puternice influențe ale artei paleocreștine, aspect evidențiat de decorurile simbolice și de prezența reliquarium-ului, recipient ornat cu motive geometrice, vegetale, cruci stilizate și o hristogramă (n.r. simbol creștin alcătuit din literele numelui lui Hristos), elemente specifice creștinismului timpuriu.

    „Adunate deci într-un singur lot, în condiții istorice și pe căi greu de determinat, ele au alcătuit tezaurul sucidavens pentru folosințe liturgice. Unele piese sunt grupate prin scop funcțional, cum ar fi cutia reliquar, sau ansamblul format din cănița trilobată cu patera care formează așa-numitul charnibozeston; sunt scrijelate cuvintele de esență creștină pe câteva vase: phos, zoe – lumină, viață.

    Este o practică a vremii ca în bisericile episcopale (mitropolitane) să se concentreze, prin danii de la credincioși, obiecte necesare practicilor liturgice, folosite de preoți și ierarhi superiori la sărbătorile religioase, la marile aniversări etc., așa după cum este cazul cu cel de la Sucidava, localitatea devenită reședința uneia dintre cele 14 eparhii episcopale ale Sciției”, se punctează în „Istoria Dobrogei” (1998), sub semnătura istoricilor Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu.

    Această descoperire, alături de altele de o mai mică amploare, a conferit cetății Sucidava Moesica „imaginea unui puternic bastion al creștinismului situat la limita Imperiului cu lumea barbară”, tezaurul aparținând „uneia dintre bisericile puternice și bogate ale orașului, sprijinită – așa cum ne arată chiar piesele în discuție – de o comunitate creștină bine constituită”, după cum au evidențiat istoricii Rădulescu și Cliante.

    Cât privește Sucidava Moesica, istoricii au notat: „Indiferent de momentul apariției unei episcopii a sucidavensilor, cel puțin până la sfârșitul veacului al V-lea dar și în cel următor, orașul va rămâne pentru întreaga zonă un puternic centru de răspândire nu numai a creștinismului, dar și a spiritualității în general.

    Rolul său va fi din ce în ce mai greu de îndeplinit către sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea e.n. Tot mai desele atacuri barbare, grefate pe fondul frământărilor interne vor avea urmări nefaste pentru toată regiunea Dunării de Jos. Odată cu prăbușirea sistemului defensiv din această parte a Imperiului, viața orășenească atât de înfloritoare cândva, se va stinge treptat, populația vechilor centre ruralizându-se sau retrăgându-se în locuri mai izolate, dar mai sigure. Când anume a fost depozitat tezaurul de la Sucidava nu putem preciza anume; însă acest proces se leagă cu siguranță de vreunul dintre numeroasele atacuri petrecute în perioada amintită”.

    Tezaurul de la Sucidava – Izvoarele se află în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar o parte dintre piesele sale componente pot fi admirate în cadrul expoziției itinerante „ARS SACRA. Primul mileniu al erei creștine în Dobrogea”, găzduită de Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad până la jumătatea lunii mai 2026.

    Reclama zilei – Vreți să beți un vin bun și natural? Nu-l căutați la cârciumile din centru ci alergați cu toți la Cârciuma Națională a lui C. Georgescu din strada Mangaliei 105 (1925).

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

    Sursă foto: MINAC

  • „Astăzi la Constanța” – 23 ianuarie – Foametea din 1900 și criza pâinii

    „Astăzi la Constanța” – 23 ianuarie – Foametea din 1900 și criza pâinii

    Pe 23 ianuarie 1900, Comisia Interimară a comunei urbane Constanța a convocat o adunare a brutarilor din oraș, cărora le-a cerut să scadă din prețul produselor oferite, întrucât puterea de cumpărare a constănțenilor și a populației din mediul rural era una foarte scăzută.

    Criza pâinii se declanșase în contextul unei foamete generalizate ce bântuia în întreaga regiune. Brutarii convocați de autorități nu au fost de acord cu cerința administrației, iar prețurile au rămas aceleași, prohibitive pentru mulți. Era o situație gravă, pe care trebuia să o gestioneze recent numitul (din ianuarie) președinte al Comisiei Interimare, profesorul de istorie și avocatul Ion Bănescu, ulterior primar în perioada 1905-1907.

    Referitor la această criză, ziarul Constanța a publicat în aceeași zi un amplu articol intitulat “Foametea și Milioanele Constanței”, în care era prezentată întreaga situație: “Se știe că în Dobrogea bântue foamea, îngrozitor de chinuitoare, și că administrația Constanței, în scopul de a evita o năvălire în oraș a celor flămânziți, a fost nevoită să intervină în mod oficial ca cei ce mai au din provziunile distribuite lor, să împartă celor amenințați mălaiul necesar, ….până pe 15 ianuarie.

    Termenul a trecut deja de o săptămână, fără a se fi contractat măcar cele 20 de milioane de hectolitri de porumb necesare, ce erau de distribuit. Tătarii își taie caii de-i mănâncă iar românii din satele noi, vitele albe, a căror carne o mănâncă fără o bucată de pâine ori legume… administrația s-a văzut nevoită a da ordin să se oprească cu forța venirea sătenilor în oraș… Nu s-a făcut în toamnă o palmă de arătură țărănească, în tot județul, n-are nimenea un bob de orz sau de grâu pentru sămânța de primăvară. Informațiile au fost scrise în Memoriul prezentat Măriei Sale Regelui (Carol), de către delegațiunea județeană.

    Semănăturile principale de primăvară încep în Dobrogea la sfârșit de februarie, terenul e peste tot nisipos și totdeauna uscat în martie. Și din aceste producte nu se găsesc de vânzare nici zece kile în toate magaziile Brăilei, nici în ale Galaților, nici în tot restul țării românești”.

    Ziariștii de la Constanța acuzau administrația constănțeană că nu are bani de provizii pentru înfometații din județ, dar că găsește fonduri pentru angajarea unor avocați în diversele procese civile aflate pe rol la București. Gazeta reproșa faptul că, tocmai în ziua de 23 ianuarie, Primăria aprobase angajarea avocatului Butter (Unt, în traducere!), pentru suma de 500 de lei (plătiți pe loc) și scria cu ironie:

    “Noua eră la Primărie s-a inaugurat așadar destul de bine, cu pâine și UNT!”.

    Trebuie înțeles contextul istoric al problemei. În 1899 fusese foamete în toată țara, însă județele Constanța și Tulcea nu beneficiau de ajutoare din partea statului așa cum se întâmpla în alte zone, Dobrogea fiind încă, la acea vreme, o provincie cu regim excepțional. Foametea din 1899 lovise, așadar, cu mai multă putere spațiul dintre Dunăre și Mare. Seceta prelungită a distrus recoltele de grâne într-o zonă deja săracă, în care se practica preponderent agricultura de subzistență.

    Recolta precară a condus implicit la inaniție și la acumulări de datorii. Malnutriția slăbea imunitatea indivizilor și favoriza izbucnirea și răspândirea unor epidemii de holeră și tifos, adesea soldate cu numeroase victime. Foametea din 1899 a fost, așadar, una locală, endemică, o criză alimentară ce s-a prelungit și în următorii ani.

    Autoritățile au încercat din răsputeri să o țină în frâu, dar nu dispuneau de suficiente instrumente pentru aceasta. Chiar și în aceste condiții, oamenii au supraviețuit, au găsit soluții și au mers mai departe. De pe urma crizei alimentare din acele vremuri rămân doar consemnările din ziarele vremii…

    Reclama zilei -Anunciu: Avem onore a aduce la cunoștința onorabilului public că s-a deschis în acest oraș, pe strada Mircea cel Mare (fosta farmacie a dlui Bombcheș) o Fabrică de Rahat și Halva – sucursala fabricei noastre din Galați – la care fabricăm și vindem angro și în detail Rahaturi, Halvale, diferite dulcețuri de munte, Bombone, Confeturi, Prăjituri și diferite alte mărfuri de această branșă, cu prețurile cele mai convenabile. Mărfurile acestea le vindem garantând de calitatea lor bună. Primim comandă de orice cantitate, pe care le executăm prompt. Avem mare speranță că onoratul public nu va lipsi a ne da concursul lor. Cu stimă – E. Crondira și V. Limberopulos. (1894).

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

     

  • „Astăzi la Constanța” – 22 ianuarie – „O stradă oropsită”, problema gazului lampant și o școală de gospodine

    „Astăzi la Constanța” – 22 ianuarie – „O stradă oropsită”, problema gazului lampant și o școală de gospodine

    Pe măsură ce rănile Primului Război Mondial se vindecau, iar negrele amintiri ale ocupației germano-bulgare se estompau, Constanța a intrat pe drumul ascendent al dezvoltării. Orașul s-a mărit, populația a crescut, iar străzile “de sus”, de dincolo de Bulevardul Ferdinand și până în Bd. Regina Maria (astăzi Bd. Mamaia), au devenit tot mai animate. Sute de familii s-au stabilit în această zonă, care, cu doar câteva decenii în urmă, fusese considerată la marginea orașului.

    Dezvoltarea acestui cartier a venit cu bune și cu rele, pentru că locuințele familiale de pe Mihăileanu, Cuza Vodă, Ștefan cel Mare, Griviței etc., se ridicau acum lângă stabilimente mai rău famate sau în zone cu o activă viață comercială.

    Pentru a înțelege mai bine ce se întâmpla în mod concret, cităm dintr-un articol publicat pe 22 ianuarie 1925 în ziarul Dacia și intitulat „O stradă oropsită”, care făcea referire, în principal, la strada Cuza Vodă. Cele afirmate în material sunt confirmate de procesele-verbale ale ședințelor Consiliului Municipal, consultate de către specialiștii MINAC: „Ulița e veșnic inundată în noroi și lături, datorită atât obiceiului rău al unor locatari ce aruncă zoaiele în drum, cât și faptului că la intersecția cu Scarlat Vârnav (n.n. astăzi Răscoalei din 1907) e o stațiune a căruțașilor. De cum se înserează, întunericul domnește pe întreg cuprinsul străzii punând în pericol pe trecători de a cădea în gropile de canalizare fără capace. Furgonetele serviciului de salubritate nu trec cu lunile, ceea ce face ca gunoaiele să zacă tot atât timp prin curțile oamenilor. Apoi, alte delicii: Nu e noapte să nu se întâmple scandaluri pe la casele de prostituție ori pe la șantanele (localuri, bodegi) ce se țin lanț pe stradă… “.

    Interesant este faptul că Primăria Municipiului dăduse dispoziție încă din 1924 ca aceste localuri să fie desființate, iar casele de toleranță să fie mutate la marginea orașului; însă, din motive necunoscute, aceste decizii nu fuseseră aplicate. În finalul articolului, gazetarii conchideau: „… Și tot astfel e situația și pe multe alte străzi centrale ale orașului precum Scarlat Vârnav, Griviții, General Manu etc.” Problemele de pe Cuza Vodă și de pe străzile învecinate au persistat pe tot parcursul anului, în ciuda eforturilor făcute de administrație.

    Rămânem în zona administrării orașului, dar de această dată facem un salt în timp, până pe 22 ianuarie 1931, când are loc o ședință a Consiliului Municipal al Primăriei Constanța, condusă la acea vreme de profesorul Gheorghe Popescu.

    Informațiile de față au fost culese din Dosarul 45/1931, fond Primăria Constanța, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Constanța. În cadrul ședinței, conform procesului verbal încheiat, ajutorul de primar Dan Alecu a arătat următoarele: „în timpul furtunei de zilele trecute, aproape în întregime liniile firelor electrice s-au rupt, așa că iluminatul public și cel particular rămân întrerupte până la restabilirea lor, urmând ca populațiunea să întrebuințeze petrol. Pentru a pune populațiunea orașului la adăpostul speculei ce s-ar face de către comercianții ce vând petrol propunem să se emită o ordonanță”. Este emisă această ordonanță, aplicabilă din 31 ianuarie 1931 și care prevede următoarele: Prețul petrolului (gaz) lampant să fie unul fix, 3,40 litrul la en-gros și 5 lei litrul, preț cu de-amănuntul; petrolul se va vinde neamestecat cu apă; comercianții ce vând produsul trebuie să afișeze prețul în prăvălie. Cei care nu au respectat prevederile și au făcut speculă sau au provocat ridicarea prețurilor, s-au ales cu marfa confiscată și au fost dați în judecată în conformitate cu legea speculei și a art. 385 Cod Penal.

    Încheiem radiografia zilei cu o informație interesantă. Pe data de 22 ianuarie 1933, gazetele urbei scriau despre inaugurarea primei Școli de Gospodine din localitate. Cităm din ziarul Dacia: „În dorința de a contribui la ridicarea spiritului gospodăresc și social al femeii, preum și la dezvoltarea industriei casnice, Asociația pentru Emanciparea Femeilor, Secția Constanța, de sub conducerea d- nei Maria S Dimitriu Castano, a înființat o școală de gospodărie ce va funcționa în fostul local al orfelinatului Grănicerul Mușat din Anadolchioi”. Inaugurarea școlii a avut loc chiar pe 22 ianuarie 1933, ora 11, în prezența autorităților.

    „Această școală, având și internat, va primi înscrieri și de la țară, pentru a putea îndemna și pe fiicele de săteni pe tărâmul practic al gospodăriei și industriei casnice” mai consemnează Dacia.

    Reclama zilei – Marele Hotel Metropol, str. Elena no.10, lângă Ovidiu. Intrat exclusiv sub direcțiunea dlui Mișu Georgescu și înzestrat cu tot mobilierul nou, cu sobe de teracotă – Sobe ce nu se găsesc la nici un alt hotel din localitate – e pus la dispoziția vizitatorilor Constanței, la orice timp din zi și din noapte. Urmele vechii administrațiuni Gerachi sunt șterse cu desăvârșire. Se dau camere și cu luna. Prețuri modeste (1906).

    Mențiune – Clădirea H. Metropol nu mai există astăzi. Paralelă cu str. Ovidiu, Strada Elenă este actuala N. Titulescu (fostă și Lascăr Catargiu în perioada interbelică). Mișu Georgescu este antreprenorul care în 1909 avea să ridice (pe aceeași stradă) Cabaretul Britania.

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

  • „Astăzi la Constanța” – 21 ianuarie – Vremea rea și problema telefoanelor

    Luna ianuarie a pus mereu probleme, vremea rea dând bătăi de cap autorităților portuare. Pe 21 ianuarie 1930, valurile bătrânului Pont Euxin au lovit cu putere digul de larg, provocând stricăciuni foarte serioase; în unele locuri, plăcile din structura platformelor de protecție fiind rupte și scufundate în adâncuri. Serviciile portuare au intervenit de urgență, încercând să repare zona afectată și să evite, astfel, alte eventuale pagube.

    Nu doar portul avea probleme serioase atunci când Constanța se afla sub cod de furtună. Rețeaua telefonică avea și ea de suferit, cu precădere circuitele București – Constanța. Urbea lui Ovidius se modernizase, iar acest serviciu telefonic (intern și extern) era extrem de important pentru buna desfășurare a activităților cotidiene.

    Ziarul „Dacia” scria următoarele în acea zi: „În repetate rânduri, prin coloanele acestui ziar, am relevat calamitatea ce o reprezintă situația deplorabilă a circuitelor telefonice București – Constanța. E suficient ca vântul să își mărească intensitatea pentru ca orașul și întreaga regiune a Dobrogei să fie complect izolate de restul țării. Incontestabil, faptul nu este numai alarmant, dar și ridicol în același timp. Pe un traseu de cca. 300 de km, distanța aproximativă dintre capitală și orașul nostru, nu se pot obține convorbiri pe motiv că-i firul deranjat. În fond, există două circuite dintre care unul rezervat exclusiv centralei București. În consecință, cererile de convorbiri locale trebuie satisfăcute de un singur fir. Totuși, din cauze multiple și acest ultim fir nu este în măsură a face față cerințelor de prim ordin, întrucât funcționează în mod detestabil”.

    Gazetarii prezintă și cauzele acestei situații de fapt. Organele poștale folosesc materiale de rulment de calitate inferioară și, implicit, au loc dese întreruperi de fiecare dată când se întețește vântul. Se specifică faptul că o ploaie urmată de un îngheț sau o furtună (obișnuită la noi în zilele de iarnă) sunt de ajuns pentru a face imposibile convorbirile. În Constanța anului 1930 există zilnic, în medie, aproximativ 500 de cereri de convorbiri, iar dintre acestea cele mai multe nu pot fi realizate din cauza deselor întreruperi. Acest lucru afectează sectorul economic, tranzacțiile comerciale, dar și transmiterea știrilor și a informațiilor de tot felul către capitală și restul țării. Din cauza rețelei telefonice slabe, orașul este practic izolat de restul țării, la nivel informațional, la fiecare furtună mai serioasă. Ziariștii de la „Dacia” propun și soluția salvatoare – realizarea unui cablu subteran între urbe și capitală, evitându-se astfel orice contact cu intemperiile.

    Furtunile Dobrogei afectau nu doar telefoanele, ci și transportul poștal, scrisorile (din și spre Constanța) ajungând iarna la destinație cu mari întârzieri.

    În ciuda problemelor prezentate mai sus, viața cotidiană își continuă cursul. Gazetele prezintă adesea cancanuri din vremuri de furtună, ca să le spunem așa: „Domnul DC Marcu, din strada GE Grigorescu nr.3 s-a prezentat poliției reclamând că a dispărut de acasă soția sa, în împrejurări misterioase. Rezultatul cercetărilor a fost surprinzător pentru dezolatul soț: consoarta a fost găsită în compania unui tânăr, anume Ghe. Ionescu, cu care intenționa să o șteargă din oraș”. Probabil vremea rea din a noastră Dobroge i-a împiedicat pe cei doi „porumbei” să prindă, la timp, un tren salvator, așa că nu au apucat să evadeze și au fost obligați să suporte oprobriul public!

    Reclama zilei – Teatrul Cinema Arena Grand – Cu începere de astăzi și până joi, pe lângă bogatul program de cinema, cu Distrugerea Parisului, se va reprezenta și cele ce urmează. Deci respectați sacrificiile! Trupa de Liliputani, care s-a produs cu un succes formidabil la cele mai mari localuri din lume (1926).

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

  • 20 ianuarie. O fată a Constanței, regină a frumuseții la concursul național „Domnișoara România”

    20 ianuarie. O fată a Constanței, regină a frumuseții la concursul național „Domnișoara România”

    Pe data de 20 ianuarie 1929, ziarul Dacia scria că domnișoara Mariana (Mary) Gănescu urmează să reprezinte țara la Paris, în februarie, la Miss Europa și apoi, probabil, în New York, la Miss Univers. Tânăra fusese aleasă regină a frumuseții la finalul anului 1928, la concursul național „Domnișoara România”, organizat de ziarul Universul.

    „Frumoasă, elegantă, distinsă, manierată și cultă, o fată a Constanței s-a impus juriului prin calitățile sale incontestabile. D-șoara Mary Gănescu a fost aleasă pentru a reprezenta cea mai frumoasă femeie română și credem că alegerea sa este din cele mai nimerite. Transmitem deci fericitei câștigătoare a premiului sincerele noastre felicitări”.

    Supranumită „Venera cea bronzată de sporturi”, Mary Gănescu s-a născut în 1908 la Techirghiol, a fost educată la Institutul Notre Dame de Sion din Galați și era o pasionată a sporturilor, practicând mai multe discipline. Mary nu a prins podiumul la Paris și nici nu a concurat peste ocean, concursul organizat de către ziarul Universul nefiind considerat eligibil în Statele Unite.

    Interesant este că a doua clasată de la „Domnișoara România 1928” a fost tot o dobrogeancă, Magda Demetrescu, fiica unui arhitect. Aceasta avea să cucerească titlul de Miss România în 23 februarie 1929 (primul Miss România de după război) și să reprezinte țara la Miss Univers, în New York, unde a ocupat locul 6, din 40 de concurente internaționale.

    ***

    În după-amiaza zilei de 20 ianuarie 1926 s-a întrunit în ședință extraordinară și în premieră Comisiunea Interimară a Municipiului (Constanța devenise oficial municipiu pe 1 ianuarie) pentru aprobarea proiectului de buget pe exercițiul 1926-1927. Primarul dr. Nicolae Mărgărint a evidențiat faptul că în cele trei luni de mandat au fost făcuți pași importanți: „Astăzi Constanța posedă un serviciu de incendiu militarizat, salubritatea nu mai e o ficțiune ca în trecut, din cele 17 milioane cât am moștenit ca datorii… am achitat 12, alimentarea cu apă e pe cale a fi complect și favorabil soluționată iar pentru iluminatam avizat în sensul construirei unei noi uzini electrice… Acum, Constanța se intitulează municipiu și are aspect de oraș. În trecut se intitula oraș și părea câmp de aruncat gunoiul” (ziarul Dacia).

    Reclama zilei – Cabaretul Britania, pentru a convinge publicul constănțean de enormele sacrificii pe care le face Direcțiunea pentru a-i mulțumi pe cei mai pretențioși spectatori, am angajat și va debuta cu începere de azi și în fiecare seară Copilul Fenomenal Jackie Koogan al II-lea, comic original în Dansuri Step și Internaționale, nemaivăzut, neauzit, neînchipuit, nemaipomenit, Coogan e singurul pe lume fiul lui Dumnezeu! (1926).

    Mențiune – Jackie Coogan era copilul vedetă, actor american ce jucase în 1921 cu Charlie Chaplin în filmul Puștiul (The Kid).

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

     

  • 19 ianuarie – Orașul în 1903. Câteva date statistice și o nuntă din înalta societate

    19 ianuarie – Orașul în 1903. Câteva date statistice și o nuntă din înalta societate

    Pe data de 19 ianuarie 1903, ziarul Constanța a publicat Recensământul Populațiunei Orașului, efectuat în decembrie 1902, un document care ne ajută să refacem imaginea urbei din acele vremuri. Aflăm astfel că localitatea avea o populație de 13.385 de persoane, din care 5391 erau capi de familie (4937 bărbați și 454 femei). Cităm un prim fragment din acest recensământ: ”După protecțiune, avem români 7367, greci 1133, bulgari 335, mahomedani 3096, sârbi 32, italieni 177, francezi 36, englezi 45, germani 132, austro-ungari 926, ruși 66, muntenegreni 1, elvețieni 23, persieni 10, americani 6. După religiune – ortodocși 8239, mahomedani 1966, grigorieni 1133, israeliți 1059, catolici 706, protestanți 273, lutherani 6 (n.n. probabil nu toți și-au declarat confesiunea religioasă)”.

    Documentul citat ne indică și larga paletă de meserii practicate de locuitori. Vom menționa doar câteva dintre acestea, lista originală fiind prea lungă: „agricultori 21, muncitori 1137, comercianți 543, funcționari 602… fără profesiune 524,…profesori 35, sculptori 3, pensionari 24,… sacagii 31, zidari 105, moașe 4, musicanți 47,… servitori 554,…tipografi 32, bărbieri 37, avocați 17, timonieri 9, scafandri 4, pescari 25… ingineri 16, bucătari 66, medici 18,…studenți 24, fotografi 6… artiști 7, pictor 1, marinari 59… amploiați comeriali 72,… cafegii 72, lampagii 2, hotelieri 6, … prostituate 44. curățător mațe 1, coșar 1, subchirurgi 1…farmaciști 11, modiste 1, ziariști 1, zarafi 6 etc.”;

    Cel mai important eveniment al zilei de 19 ianuarie 1903 pare să fi fost, potrivit gazetelor locale ale vremii, o cununie religioasă, care s-a desfășurat în marele salon al Hotelului Carol (actualul Comandament al Marinei). Protagoniștii principali: „gentila domnișoară”; Sultana Erusalemi și tânărul Angelo B. Seni, în timp ce nași au fost domnul și doamna Mordu B. Seni, mare armator în port. Cităm din ziarul Constanța: „Ceremonia religioasă a avut loc la orele 3 pm, în asistența unui numeros și distins public de doamne și domni, proprietari, comercianți și funcționari superiori. După săvârșirea benedicțiunei religioase au avut loc felicitările, în mijlocul unui abudent izvor de șampanie”. A urmat apoi,la orele 9 seara, petrecerea, o splendidă serată dansantă, care a durat până spre ziuă. La eveniment au participat membrii unor familii de rang înalt precum familia prefectului Scarlat Vârnav, familiile Georgescu, Logaride, Coiciu, Zisu, Harris, Deladecima, Goldenberg, Theiler, Spiru Macri, Boscoff etc., capii de familie fiind toți oficiali, înalți funcționari sau mari oameni de afaceri ai urbei.

    Mai afăm din ziarul Constanța că: „…s-au distins prin frumusețea și bogăția toaletelor domnișoarele Vârnav și surorile Seni. Această petreere fiind cea mai frumoasă din câte s-au văzut până acum în Constanța și cea mai ireproșabil aranmjată, aducem toate felicitările noastre organizatorilor și urăm tote fericirile tinerei perechi”.

    Reclama zilei – Nu pierdeți ocazia și cereți librăriei Albania să vă servească cu un Toc Rezervor Parker. Întrucât: o scriere frumoasă și perpetuă, o eleganță desăvârșită și o durabilitate neîntrecută le puteți avea întrebuințând Tocul Rezervor Parker în mărimile Senior, Lady, Junior și splendidele culori Sidef, Marmor, Batic, etc. Peniță de aur 18 carate, masivă, cu vârf de iridium, neuzabil. redă la cea mai mică atingere cu hârtia un scris plăcut și elastic, fără ca cerneala să se reverse, să îngroașe scrisul sau să păteze. Sosindu-ne un mare transport cu tocuri și creioane le vindem cu 15% mai ieftin decât prețurile originale (1931).

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

  • 18 ianuarie – Un uragan și o vizită regală la Constanța

    18 ianuarie – Un uragan și o vizită regală la Constanța

    Furtuna nu îi sperie de obicei pe locuitorii bimilenarului nostru oraș. Ne-am obișnuit cu crivățul, cu valurile și cu vântul puternic ce bate mai tot timpul, în sezonul rece, sau chiar și cu marea înghețată la mal. Există chiar și o glumă pe care o spunem adesea turiștilor, că „la noi, vântul bate o singură dată: din aprilie anul acesta, până în aprilie anul viitor!”. Și totuși, au existat momente în istoria urbei când stihiile naturii au fost mult prea dezlănțuite și au pus în pericol viața localnicilor sau a marinarilor aflați în apropierea portului.

    Unul din episoadele teribile de acest gen a avut loc în noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1931, iar în zilele următoare, după numeroase distrugeri, ziarele locale și chiar naționale titrau pe prima pagină titluri și intertitluri precum: „Dezastru la Constanța, cauzat de Uragan – Numeroase immobile dărâmate – Instalații de telefon, telegraf și iluminat electric deteriorate complet – Comunicațiile cu județul, întrerupte – Ciclon pe Marea Neagră – Nu s-a știut nimic de soarta multor vapoare – Trenuri sistate – Pagube în port – Furtună violentă – viteza 150 km/oră – Legătura cu restul țării, întreruptă”.

    Pe 22 ianuarie 1931, ziarul Dacia făcea o radiografie completă a ceea ce se întâmplase în zilele de 18 și 19: „Un fenomen neobișnuit – a părut să fie și cutremur. S-au produs descărcări electrice, case au fost distruse la periferie, vântul a desprins acoperișuri de pe mai multe clădiri și chiar în centru a spart vitrinele la prăvălii. S-a produs o panică de nedescris, arbori dezrădăcinați, stâlpi smulși, uzinele electrice au întrerupt furnizarea de curent. Tot orașul în întuneric, iadul a coborât pe pământ iar dimineață era ca după bombardament”. Evident, probleme deosebite au fost și pentru vasele aflate în Marea Neagră, în apropierea coastei constănțene, ele fiind surprinse de ciclon. Navele s-au adăpostit pe unde au putut, unele s-au rătăcit și au trimis prin radiograme SOS-uri și semnale de ajutor. Navele Angora (Germania), Gen. Churchill (Marea Britanie) Unterwalden (Olanda) și Principesa Maria (România) au fost surprinse de furtună și au suferit avarii serioase. Probleme a avut și vaporul Regele Carol care a avut avarii serioase și s-a rătăcit timp de 48 de ore, ajungând în Portul Constanța abia pe 21 ianuarie.

    În tot cursul zilei de 19 ianuarie nu a sosit în oraș niciun tren. Județul și drumurile sale au fost acoperite de troiene de zăpadă, iar multe mașini au fost blocate. Totul a revenit la normal, într-un final, iar viața și-a reluat cursul obișnuit. De pe urma uraganului din 18/19 ianuarie 1931 au rămas doar rândurile consemnate în gazetele vremii.

    Pe 18 ianuarie 1935 nu a mai fost furtună la Constanța. Ziarul Dobrogea Jună ne informează că în acea zi a venit într-o scurtă vizită Regina Maria. Ea a ajuns dimineață cu trenul său personal în stația Palas și apoi vagoanele regale au fost decuplate și duse de o nouă locomotivă până în port, la Pavilionul Regal (Cuibul Reginei). „La orele 11 MS Regina Maria a descins din vagon…muzica marineri regale române a intonat Imnul Regal iar o companie de onoare a dat onorurile. Marinarii de pe vasele de război au salutat prin urale…” (Dobrogea Jună, 19 ianuarie.) Însoțită de comandanții Marinei Române, de oficialități locale și de diplomați străini, regina Maria a urcat la bordul crucișîtorului britanic Devonshire, unde a asistat la o defilare și unde apoi a luat prânzul. La orele 17.00, regina s-a întors la Palas și a plecat spre capitală.

    Reclama zilei – Hotel Bulevard, trecut sub administrația cunoscutei firme frații Târpa, închiriază Camere cu luna. Prețuri reduse. Camerele fiind elegant mobilate, cu instalațiune modernă, apă curentă, băi în hotel și sobe de teracotă oferă cele mai mari avantaje locatarilor.

    Mențiune – Hotelul se afla în Piața Basarab, la intersecția străzilor D.A. Sturdza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989), Basarab și Remus Opreanu. Clădirea există și astăzi, vizavi de Direcția pentru Agricultură.

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.