Tag: Al Doilea Razboi Mondial

  • Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat în 125 de ani, povești impresionante ale elevilor și profesorilor

    Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat în 125 de ani, povești impresionante ale elevilor și profesorilor

    Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat, în cei 125 de ani de funcționare, nenumărate povești de viață, vesele sau triste, ale elevilor și profesorilor. Unitatea de învățământ, care a rezistat celor două Războaie Mondiale și a fost vizitată de Regele Carol I, a educat mulți elevi care au devenit, de-a lungul vremii, personalități, în țară și în străinătate.

    Colegiul Mircea cel Bătrân, prima școală românească înființată după unirea Dobrogei cu România

    Educația copiilor a prezentat un interes deosebit după revenirea Dobrogei la țară, astfel că, în 1896 s-a înființat în Constanța prima școală românească. Inițial nu a fost liceu, ci gimnaziu de băieți, pentru a cărui reușită a fost detașat de la București Virgil Andronescu, în calitate de prim director al instituției. Acesta s-a adresat Consiliului Comunal Constanța, cu solicitarea de a primi cetățenia orașului, însă i-a fost refuzată, deși venea să întemeieze o școală românească, pentru că nu era născut în orașul de la malul mării.

    colegiul-mircea-cel-batran-constanta-125-ani”Regele Carol I a vizitat de două ori unitatea de învățământ. El s-a preocupat personal de realizarea unei construcții destinată liceului. În 1911, gimnaziul a fost transformat în liceu și Primăria Constanța a cedat Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice 6000 mp din grădina publică a orașului, pentru construcția liceului. Declanșarea Primului Război Mondial a întrerupt realizarea proiectului.

    Clădirea, un reper în centrul Constanței, a fost ridicată între 1923-1928. Apoi, ea a fost extinsă înspre vest, cu încă o clădire simetric amplasată arhitectural, care ar fi trebuit să fie Școala Comercială, dar, criza economică mondială a stopat lucrările atunci.

    colegiul-mircea-cel-batran-constanta-125-aniInteresant este că partea de clădire care găzduiește astăzi Teatrul Oleg Danovski era corpul principal al liceului, unitatea de învățământ fiind prevăzută și cu internat, pentru elevii aduși din Dobrogea.

    În perioada aceea, elevii liceului erau numai băieți, însă, ei au început să meargă la cursuri la Liceul Mihai Eminescu, numit în vremea respectivă Ana Ipătescu, care era numai de fete, însă, a devenit mixt, iar băieții de la Mircea cel Bătrân făceau cursurile doar după-amiaza. De altfel, o perioadă îndelungată de timp, clădirea Colegiului Mihai Eminescu a găzduit și elevii Liceului Mircea. De aceea, multe generații își regăsesc locul de tinerețe în acea clădire”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Vasile Nicoară, directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân.

    Liceul Mircea cel Bătrân în perioada Primului Război Mondial

    În august 1916, ministrul I.G.Duca le-a trimis prefecților o circulară în care le solicita să meargă în școli și să le vorbească elevilor despre ”cauza dreaptă” a participării României la război.

    Profesorii liceului recent înființat și elevii din anii superiori au plecat pe front, în cadrul Diviziei a 9-a Infanterie-Constanța. În bătăliile de la Mărășești, Oituz, Nămoloasa și Turtucaia, Liceul Mircea cel Bătrân i-a dat pe primii săi eroi și martiri.

    În Primul Război Mondial, clădirea liceului a fost transformată în spital militar român, iar după căderea oraşului, în urma bombardamentelor din 9 octombrie 1916, în spital militar german.

    Sub ocupaţie bulgară, şcolile au fost închise, iar cei care au cerut redeschiderea liceului au fost amenințați cu moartea.

    După încheierea războiului, în decembrie 1918, cursurile liceului au fost reluate. Elevii studiau în condiții improprii, unii dintre ei fiind nevoiți să stea în picioare în timpul orelor, din cauza distrugerii bazei materiale a unității de învățământ.

    Sculptorul Ion Jalea, unul dintre primii absolvenți ai gimnaziului și-a pierdut o mână pe front

    Sculptorul Ion Jalea, unul dintre primii absolvenți ai gimnaziului a plecat pe front în Primul Război Mondial. El avea misiunea de a reda scene de luptă, de a crea ulterior opere care să ridice moralul și entuziasmul populației.

    ”Din păcate, Ion Jalea și-a pierdut o mână pe front. Alături de el era un grup de foști elevi și profesori ai Liceului Mircea, voluntari sau ofițeri, care au luptat și au căzut pe front, mai ales la Mărășești.

    Nu trebuie să uităm că primul șef de promoție al Liceului Mircea cel Bătrân, Vasile Turbure, a terminat liceul în 1915, iar în 1916 s-a dus voluntar în război și a murit la Mărășești.

    În 1936, la 20 de ani de la tragica pierdere a tinerilor mirciști, Ion Jalea a realizat un basorelief, pe care îl avem în holul liceului și unde este o listă, la baza căreia apare numele Vasile Turbure. În fața ei este placa de marmură, pe care el apare ca primul șef de promoție.

    Este expresia mircistă a mitului sacrificiului, a întemeierii care necesită jertfă pentru națiunea noastră”, a precizat pentru Discover Dobrogea, directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară.

    Inaugurarea actualei clădiri a Liceului Mircea cel Bătrân a avut loc în 1928

    Piatra de temelie a edificiului actual al liceului, acum declarat monument istoric, a fost pusă pe 13 octombrie 1923. Construcția a fost realizată cu fonduri provenind din donațiile locuitorilor orașului Constanța, dar și cu bani proveniți de la primărie și Ministerul Instrucției Publice.

    colegiul-mircea-cel-batran-125-ani5 ani mai târziu, în octombrie 1928 a fost inaugurat noul sediu al Liceului Mircea cel Bătrân. Și în acele vremuri, așa cum se întâmplă și acum, numeroși absolvenți urmau studii superioare la diferite facultăți din țară sau din străinătate, iar unii dintre ei au ajuns să își susțină doctoratul la importante instituții de învățământ superior de peste hotare.

    Al Doilea Război Mondial a adus schimbări majore pentru elevii Liceului Mircea

    Criza economică și ulterior cel de-al Doilea Război Mondial au afectat bunul mers al Liceului Mircea cel Bătrân. Unii elevi și profesori au fost arestați și chiar condamnați, fiind acuzați  că au simpatizat cu mișcarea legionară, iar alții și-au pierdut viața pe front.

    ”Este un exemplu extraordinar situația din vara anului 1944, când și orașul Constanța era suspus frecvent bombardamentelor trupelor aliate, pentru a determina scoaterea României din războiul contra-aliaților.

    Și organizarea bacalaureatului era foarte problematică, era periculoasă în Constanța și, atunci, absolvenții au susținut la Medgidia examenul maturității, în timpul bombardamentelor.

    După al Doilea Război Mondial, clădirea Liceului Mircea cel Bătrân a fost ocupată, timp de 13 ani, de armata sovietică. Între 1945-1958 cursurile s-au desfășurat după-amiaza, în clădirea Liceului ”Ana Ipătescu”, astăzi Mihai Eminescu. Clasele au fost exclusiv de fete și de băieți, până la reforma din 1948, când au devenit mixte”, am aflat de la directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară.

    Celebrul chirurg Alexandru Pesamosca a afirmat că datorează întreaga carieră, Liceului Mircea cel Bătrân

    ”Trebuie să ne mândrim cu toții că, dacă ceva a fost trainic de-a lungul acestor 125 de ani, a fost școala de elită. Aceasta zic eu că a ridicat națiunea. Iar din Liceul Mircea cel Bătrân au fost sute de persoane care au reușit deplin în cariere științifice, medicale, inginerești, tehnice, alții au devenit profesori, oameni de artă și de cultură.

    colegiul-mircea-cel-batran-promotia-1949Mi-e foarte greu să fac o listă, dar m-aș opri pentru valoarea dată vieții și școlii, la Alexandru Pesasmosca, celebrul chirurg de origine constănțeană, absolvent al liceului.

    El a afirmat, în 1996, la aniversarea a 100 de ani: ”Datorez Liceului Mircea cel Bătrân întreaga mea carieră, iar lansarea mea profesională ca medic important, a fost datorată în primul rând muzicii din liceu.

    La o primă ieșire internațională, când eram foarte tânăr, am participat la Milano, alături de vreo 200 de medici din toată lumea. Dintre toți, doar doi dintre noi, eu și un francez, cunoșteam libretul operei la care am fost invitați.

    Și, dintr-o dată, din anonimatul celor 200 ne-am desprins și am legat prietenii, am fost evidențiați și admirați și s-a consemnat că am o cultură solidă, iar aceasta o aveam din liceu”, a afirmat cu mândrie profesorul Vasile Nicoară.

    Promoția din 1944 de la Liceul Mircea s-a întâlnit timp de 40 de ani, însă pandemia a întrerupt tradiția

    George Cușa a început studiile la Colegiul Mircea cel Bătrîn în 1940, fiind strămutat din Cadrilater. El ne-a povestit că a venit de la un liceu mic din Bazargic și a continuat studiile la Liceul Mircea din Constanța, apoi a fost deținut politic.

    ”În 1940, acum 81 de ani, am intrat în clasa a V-a la Liceul Mircea. În timpul acela, era un singur liceu teoretic de băieți în județul Constanța și unul singur de fete, două licee industriale, unul de fete și unul de băieți și un liceu comercial.

    Liceul Mircea era și este așezat la intersecția celor două străzi cu nume de legendă a doi voievozi, Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân. A fost un liceu în care ne-am adaptat foarte greu, pentru că era de altă factură. Noi venisem din Bulgaria, unde am avut convulsii foarte mari cu bulgarii și am găsit în Constanța o liniște deplină și un liceu în care se făceau în special matematică, fizică și științe naturale.

    Era un liceu ca o cetate medievală. Pe mine m-a impresionat extraordinar culoarea aceea cenușie și faptul că imobilul se desfășura pe cele două străzi. Era o clădire impunătoare, cu un nivel, în timp ce la Bazargic aveam un liceu cu doar 5-6 clase. Liceul Mircea avea o anumită ținută, avea director, profesori, pedagogi.

    La 35 de ani de la terminarea liceului ne-am întâlnit, în 1979, cu profesorul de științe naturale. El ne-a transmis ca, de atunci, promoția noastră să se întâlnească în fiecare an în luna mai, iar cei care sunt de la țară, o dată la 5 ani.

    Îndemnul a fost să ne întâlnim până când vom rămâne doar doi, unul să citească catalogul și celălalt să spună prezent. Eu am respectat acest lucru și din 1979 până în 2019 am fost prezent la Liceul Mircea cel Bătrân. Eram singurul absolvent din clasa noastră, însă, norocul meu a fost că mai era un fost elev din cadrul promoției noastre și astfel am rămas doi.

    Noi am lansat această întâlnire anuală, care cred că a rămas unică, ne-am reunit în fiecare an, din 1979 până în 2019. Ne-am fi întâlnit și în 2020, dar domnul director a spus că este imposibil, pentru că avem pandemie. Și pandemie a rămas.

    Ce o să fie de acum înainte, nu știu, dar, pentru mine rămâne amintirea frumoasă, că am avut o prietenie cu fostul meu coleg Eugen Ștefănescu, timp de 69 de ani, dintre care 8 ani în România și restul de la distanță. El a plecat în străinătate, eu am făcut pușcărie și ne-am întâlnit după 1989”, a povestit pentru Discover Dobrogea, dl. George Cușa.

    colegiul-mircea-cel-batran-constanta-125-aniAnul acesta, Colegiul Național Mircea cel Bătrân împlinește 125 de ani, însă, din păcate, din cauza pandemiei de Covid 19 nu poate fi organizat un eveniment fastuos. Instituția de învățământ marchează, însă, cei 125 de ani, prin realizarea mai multor publicații, a unui album monografic pentru întreaga existență a liceului, dar vor avea loc în mediul virtual și expoziții, diverse manifestări și conferințe.

    Cover foto: Viorel Cruceru

  • Dunele marine de la Agigea, nisipurile mișcătoare unice pe litoralul românesc

    Dunele marine de la Agigea, nisipurile mișcătoare unice pe litoralul românesc

    Dunele marine de la Agigea sunt singurele dune care au mai rămas pe tot litoralul românesc. Ele s-au păstrat pentru că au fost protejate, iar zona a primit statutul de rezervație a României. Nici măcar în Al Doilea Război Mondial, când Ministerul de Război dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare, autoritățile nu au reușit să distrugă rezervația, deși intenționau să facă acest lucru.

    Dunele marine de la Agigea ne arată cum era, pe vremuri, litoralul românesc

    Dunele marine de la Agigea reprezintă habitatul dominant care era, în urmă cu 100 de ani, pe aproape tot litoralul românesc.

    dunele-marine-de-la-agigea-rezervatie-statiune-cercetare-Agigea”La Agigea sunt singurele dune care au rămas pe țărmul românesc al Mării Negre, exceptând Delta Dunării, unde este un alt tip de dune, formate în combinație foarte mare cu nisipul adus de fluviu.

    Aici, este vorba de niște dune instalate pe un substrat dur, calcaros. Sunt dune marine, fără aluviuni prea mari din partea Dunării. Ele sunt singurele care au mai rămas, pentru că restul litoralului s-a transformat în plaje, au apărut pensiuni, hoteluri și tot felul de alte lucruri.

    dunele-marine-de-la-agigea-rezervatie-naturalaDunele de la Agigea au fost protejate. Mai întâi, au fost îngrădite de către prof. Ioan Borcea, prin 1925-1926, iar în 1938 au primit statutul de Rezervație a României”, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Stațiunii Biologice Marine ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

    Stațiunea Biologică Marină de la Agigea are aproape 100 de ani

    Stațiunea Biologică Marină de la Agigea are o vechime de aproape un secol.

    statiunea-biologica-marina-de-la-agigea-are-aproape-100-ani„Stațiunea de cercetarea de la Agigea este destul de veche și e cunoscută în întreaga țară, pentru că a fost înființată în anul 1926, acum aproape 100 de ani.

    Este prima Stațiune de Cercetare a Mării Negre din țara noastră, astfel că are o popularitate foarte mare, mai ales în rândul biologilor.

    Rezervația este vizitată atât de către constănțeni, cât și de turiști. Ei vin aici în special primăvara, vara și toamna, pentru a vedea atât stațiunea, cât și dunele marine de la Agigea.

    Este una din primele rezervații din România și singura din țară în care pot fi observate dunele marine de nisip”, spune Emanuel-Ștefan Baltag.

    În Al Doilea Război Mondial, rezervația de la Agigea trebuia să dispară

    Ministerul de Război dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Profesorul Ioan Borcea, cel care a înființat rezervația și a protejat dunele marine de la Agigea a insistat foarte mult ca aceasta să nu fie distrusă.

    bateria-de-tragere-elisabeta-a-II-a-agigea”Sistemul de apărare ”Bateria de tragere Elisabeta a II-a” s-a construit până la urmă la Agigea, dar nu a fost distrusă rezervația. Chiar a existat o discuție foarte interesantă, între profesorul Ioan Borcea și Carol al II-lea.

    Regele a ajuns la Agigea, împreună cu miniștrii săi, iar după ce a vorbit cu profesorul Borcea, Carol al II-lea a decis să fie păstrată rezervația, iar accesul militarilor să se facă printr-un gard de sârmă ghimpată.

    Gardul nu le permitea soldaților să intre în rezervație, iar drumul îi ducea direct la Bateria de tragere Elisabeta”, a precizat directorul Stațiunii Biologice Marine ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

    Dunele marine de la Agigea ne arată cum era, în trecut, litoralul Mării Negre

    Stațiunea de cercetare de la Agigea este foarte importantă, deoarece este singurul loc de pe întreg litoralul românesc, în care putem vedea cum era țărmul Mării Negre, în urmă cu 100 de ani.

    dunele-de-nisip-de-la-agigea”Mare parte din plantele de aici nu le mai găsim în alte zone. Este unul dintre cele mai importante habitate pentru plante extrem de rare.

    Avem cel mai bun habitat cu cârcel de nisip instalat propriu-zis pe nisip și este mai bine reprezentat decât cel din Delta Dunării. Avem volbura de nisip, care iarăși este foarte rară. Practic, avem plante pe care nu le mai găsim în alte părți sau le găsim în număr foarte mic.

    Chiar dacă rezervația este mică, are 10,55 hectare, ea ne arată ceea ce a fost aici, ne ajută să înțelegem cum era litoralul românesc și să vedem cum s-a transformat. De asemenea, putem învăța cum putem să fim mai prietenoși cu mediul”, afirmă cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.

    Cele mai bune perioade în care putem vedea plantele rare din rezevația de la Agigea

    Cea mai bună perioadă în care putem vizita rezervația de la Agigea este la începutul verii, în lunile mai-iulie.

    ”Dacă avem o vară foarte călduroasă, atunci plantele fac flori și fructifică mai devreme, astfel că nu le mai putem vedea în toată splendoarea lor. Cârcelul de nisip este o plantă fabuloasă tot timpul anului, el își menține structura, indiferent că este iarnă sau vară.

    plante-rare-rezervatia-dunele-de-nisip-de-la-agigeaSunt și alte plante, de exemplu volbura de nisip, care este o specie foarte interesantă, ce poate fi văzută din primăvară până în toamnă. Este interesant să venim în diferite perioade ale anului, dar cele mai multe plante sunt înflorite în mai-iulie”, am aflat de la cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.

    Cum s-au format dunele de nisip de la Agigea

    Dunele marine de la Agigea s-au format prin vântul care a spulberat nisipul din fostul golf Agigea, l-a adus în zona rezervației și a creat aceste formațiuni.

    dunele-marine-de-la-agigea-rezervatie-statiune-cercetare”Rezervația este dependentă de acțiunea vântului, pentru că atunci când acesta bate, mișcă nisipul și dunele acestea se modifică. Anual, ele își modifică foarte puțin structura, dar sunt într-o continuă mișcare. Această mișcare nu le permite altor plante să se dezvolte, ci, doar celor care sunt caracteristice zonelor de nisip.

    În plus, este și o zonă care creează un microclimat mai călduros și atunci foarte multe plante care nu sunt adaptate la uscăciune sau la temperaturi mari, nu se pot dezvolta aici.

    Rezervația este dependentă de vânt, astfel că este foarte important să lăsăm vântul să bată permanent. În implementarea planului de management ”Arii protejate” vrem să facem și o reamenajare a arborilor care au fost plantați în jurul rezervației, astfel încât să lăsăm vântul să fie mai puternic și să își facă simțită prezența”, spune directorul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea.

    Dunele de la Agigea sunt denumite ”nisipuri mișcătoare”

    Dunele din rezervația de la Agigea sunt dune gri, care au deja vegetație fixată pe ele. Este, în general, o vegetație de dune, caracteristică nisipurilor.

    dunele-de-nisip-de-la-agigea”Aceste dune sunt formate de vânt, este o modelare eoliană. Ele se mai numesc și ”nisipuri mișcătoare”, pentru că, de fapt, se mișcă în timp.

    Nu ne scufundăm în ele ca în desenele animate, dar se modifică și avansează datorită vântului.

    Aceste dune de la Agigea sunt singurele care s-au mai păstrat, pentru că ele erau extinse pe tot litoralul românesc, dar în locul lor au apărut hoteluri, locuințe și tot felul de alte lucruri.

    Dunele marine de la Agigea s-au păstrat, pentru că rezervația este foarte veche, din 1938. De fapt, primul perimetru îngrădit a fost în 1925, de către profesorul Ioan Borcea. Inițial, acesta avea de 500 de metri pătrați, după care, în 1938 s-a constituit rezervația.

    Acum, sunt 10,55 hectare și are o dublă recunoaștere, este rezervație de interes național, rezervație naturală gradul IV și sit Natura 2000, de importanță comunitară”, afirmă cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.

    Stațiunea de cercetare de la Agigea funcționează în clădirea construită în 1926

    ”Stațiunea de cercetare de la Agigea a avut la înființare două clădiri, care sunt funcționale și acum. Ele au fost construite în 1926. Este pavilionul central, unde erau laboratoarele și o clădire mai mică, numită acum clădirea dispensar, care, de fapt, era spațiu administrativ în 1926. Ea a rămas până astăzi.

    statiunea-de-cercetare-biologica-marina-ioan-borcea-de-la-agigeaPavilionul central este menținut pentru laboratoare, iar partea de la etajul 2 este în special pentru cazare și practici studențești. Mai există o clădire, care a fost construită în 1941 și era ”punct de comandă a focului”, așa se numea.

    punct-de-comanda-a-focului-bateria-de-tragere-elisabeta-agigeaDe fapt, era punct de comandă pentru bateria Elisabeta a II-a, bateria de tragere care făcea parte din sistemul defensiv al României pentru apărarea Portului Constanța. Această baterie este conectată subteran cu un sistem de camere și de tuneluri, care duceau la 4 tunuri de tragere de 120 mm”, povestește cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.

    Pe vremuri, stațiunea de la Agigea colabora cu cercetători din peste 40 de țări

    Stațiunea a fost în trecut extrem de apreciată la nivel global. Ea avea conexiuni cu peste 130 de structuri de cercetare din mai mult de 40 de țări.

    dunele-de-nisip-de-la-agigea”Acum începem să refacem colaborările pe care le avea stațiunea în trecut. Am început o colaborare cu Universitatea din Porto și suntem în discuții cu Universitatea din Munchen. Începem să refacem aceste colaborări, pe care le avea stațiunea cu cercetători din numeroase țări. Din păcate, în perioada de dinainte de 89 multe dintre aceste colaborări s-au oprit, pentru că atunci stațiunea a fost reorganizată și scoasă din acest circuit de cercetare și dată către unele firme care activau în port în perioada respectivă”, afirmă Emanuel-Ștefan Baltag.

    În județul Constanța sunt mai multe rezervații naturale, însă cea de la Agigea este singura în care pot fi observate unicele dune marine din țară. Ea este proprietatea privată a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și este manageriată de Agenția Națională pentru Arii Protejate.

  • Cazinoul din Constanța va fi restaurat pentru a cincea oară în 110 ani

    Cazinoul din Constanța va fi restaurat pentru a cincea oară în 110 ani

    Cazinoul din Constanța, cel mai fotografiat și mai admirat obiectiv turistic din orașul de la malul mării va fi restaurat din acest an. Lucrările vor dura 30 de luni, iar valoarea totală a proiectului este de 111 milioane de lei. În cei 110 ani de existență, clădirea a mai fost reabilitată de patru ori, cel mai grav avariată fiind în timpul bombardamentelor din cele două războaie mondiale.

    Cazinoul din Constanța va fi restaurat pentru a cincea oară

    Nu este pentru prima oară când Cazinoul din Constanța se află într-o stare avansată de degradare. Imobilul a fost restaurat prima oară la puțin timp după ce a fost pus în funcțiune. În timpul Primului Război Mondial, clădirea-simbol a Constanței transformată în spital de campanie a fost bombardată. Reparațiile s-au făcut destul de târziu, deoarece se considera că reabilitarea edificiului este un lucru minor sau frivol, în condițiile în care erau necesare investiții majore pentru multe alte obiective afectate, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Muzeului de Artă Constanța, Doina Păuleanu.

    Cazino Constanta O altă reparație capitală a fost făcută în 1935, fiind coordonată chiar de către arhitectul clădirii, Daniel Renard. Apoi, după cel de-al Doilea Război Mondial a fost reabilitat din nou Cazinoul, deoarece clădirea fusese deteriorată în timpul războiului și în prima perioadă a comunismului. Ultima restaurare majoră s-a făcut în anii 1988-1989, nu neapărat din pricina stării precare de conservare a edificiului, ci în ideea că acea zonă a Constanței urma să intre într-un circuit închis, a mai spus Doina Păuleanu. Nu a mai fost implementat acel circuit, pentru că între timp a venit Revoluția din 1989, iar de atunci clădirea de patrimoniu nu a mai fost conservată sau restaurată, motiv pentru care s-a deteriorat de la un an la altul.

    Istoria fabuloasă a Cazinoului și poveștile legate de acesta

    Sunt foarte multe povești despre Cazino, iar primele sunt vizează construcția, pentru că doi arhitecți de excepție au făcut proiecte pentru această clădire spectaculoasă. Primul este Daniel Renard, al cărui proiect a fost transpus într-un final în operă, iar detaliile le puteți găsi aici. Al doilea este arhitectul Petre Antonescu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai stilului național în arhitectură, autorul unor clădiri memorabile din arhitectura națională.

    cazino-constanta-restauratApoi, este povestea care s-a țesut în jurul lui Daniel Renard și a ”capodoperei unice”. Există o astfel de idee pornind de la Balzac până în zilele noastre, care vorbește despre ”capodopera unică”. Sunt mulți autori, creatori în istoria umanității, cărora li s-a atribuit sau le este recunoscută o singură lucrare, aceea excepțională, chiar dacă ei au avut mai multe, dar mai puțin cunoscute, spune directorul Muzeului de Artă din Constanța, Doina Păuleanu. Ea precizează că așa a fost socotită și această operă a lui Daniel Renard, chiar dacă el realizat mai multe clădiri în Constanța și în București.

    Cazino-Constanta-restauratTot în legătură cu imobilul Cazinoului există și legendele despre baronul Edgar de Marçay și frații săi. Acești belgieni erau legați de lumea cazinourilor celebre din Europa și reușiseră să aducă în Constanța oameni puternici, cu foarte mulți bani, care doreau să se ferească de privirile marelui public de la Monte Carlo, de exemplu. Cazinoul din Constanța a fost concesionat la acea vreme de Societatea Marilor Stabilimente, care, potrivit contractului, trebuia să respecte condiția de a construi un hotel cu 200 de camere. Astfel, a fost ridicat Hotelul Palace, realizat ca o condiție a acestui contract. Hotelul Palace a fost construit în anii 1912-1913. Unitatea de cazare există și acum în Constanța, dar în acea vreme era situată chiar pe malul mării și a adunat în jurul său nenumărate povești.

    Cazino ConstantaFoarte multe legende legate de Cazinoul din Constanța au apărut în legătură cu personalitățile din domeniile artistic, politic sau cultural, care i-au trecut pragul. Cam toată lumea bună din România acelor vremuri a ajuns la Constanța și a vizitat Cazinoul. În plus, frumoasa clădire a devenit și subiect pentru mai multe cărți. Acțiunea din romanul ”Întunecare”, scris de Cezar Petrescu debutează la Cazinoul din Constanța, iar aceasta nu a fost singura carte în care se pomenește despre clădirea simbol a orașului.

    Cazino ConstantaDe asemenea, presa vremii a relatat nenumărate acte disperate ale unor oameni care și-au pierdut averile la Cazino și care, desigur, uneori nu au supraviețuit consecințelor acestor fatale pierderi. Există multe povești despre imobilul de pe malul mării. S-a scris de-a lungul timpului despre multe iubiri care s-au înfiripat la balurile date acolo.

    Cazinoul și detaliile sale arhitecturale

    De-a lungul timpului, la reabilitările precedente s-a renunțat la anumite detalii și s-au adăugat altele, afirmă criticul de artă Doina Păuleanu. Ea spune că au fost lucruri care se regăsesc în documentația inițială, iar elementele decorative din ipsos, care erau majoritare, au fost restaurate în 1935 sub supravegherea lui Daniel Renard. Dacă ne raportăm la forma originară a Cazinoului, cea din 1910, la actuala clădire există atât lucruri în plus la actuala clădire, cât și în minus, a declarat Doina Păuleanu.

    Cazino Constanta”La fațadă nu s-au făcut modificări de-a lungul timpului. Chiar am găsit un lucru foarte agreabil, și anume că Daniel Renard, pentru că a văzut în momentul în care realiza o estimare a costurilor clădirii, că aceasta urma să coste mult mai mult decât și-a propus primăria în anul 1903, a propus ca decorațiunile exterioare în care sunt berbecii și elementele marine pe care le știm cu toții, să le facă din materiale mai puțin stabile decât cele din care sunt făcute acum.

    Consiliul Tehnic Superior i-a recomandat în mod expres să le realizeze din materiale durabile, pentru că această clădire se află foarte aproape de mare, iar climatul marin, umiditatea și salinitatea acestuia pot să degradeze elementele decorative care ar fi fost făcute din alte materiale decât din cele rezistente, care dealtfel au rămas până acum, chiar dacă între timp au trecut 110 de ani” ne-a precizat criticul de artă Doina Păuleanu.

    Cazinoul va atrage turiștii în Constanța

    Pe vremuri, Cazinoul era locul cel mai frumos din Constanța, locul în care te puteai plimba și vedeai toată lumea bună. Era un spațiu în care se adunau fonduri pentru cauze nobile, se citeau poezii, se schimbau idei, se susțineau recitaluri și existau foarte multe manifestări care atrăgea lumea bună a Constanței.

    cazinoul-din-constanta-va-fi-restaurat Regi și regine, elite, marii scriitori ai timpului organizau multe evenimente la Cazino. Practic, reabilitarea acestei clădiri ar putea produce un reviriment al zonei Peninsulare, care a fost mai bine de un secol centrul orașului Constanța. Mai avem de așteptat însă aproape trei ani pentru a vedea ce funcționalități va avea clădirea și ce anume se va putea organiza în interiorul ei.