Discover Dobrogea

Tag: Adamclisi

Complexul muzeal „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi, povestea în piatră a Dobrogei romane

Complexul muzeal „Tropaeum Traiani” este un obiectiv arheologic și turistic cu o puternică încărcătură istorică, fiind destinația ideală pentru petrecerea unei zile de vacanță, într-un loc care ne prezintă multe povești istorice. Toate cele trei obiective ale complexului muzeal, respectiv Monumentul triumfal Tropaeum Traiani, cetatea cu același nume și muzeul de sit, sunt la fel de captivante pentru vizitatori, deoarece fiecare ne oferă, din perspective diferite, dovezi clare și imagini detaliate despre modul în care trăiau și se luptau strămoșii noștri.

Monumentul triumfal Tropaeum Traiani, „actul de naștere al poporului român”

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de împăratul Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata de lrgionari romani condusă de același împărat, împotriva dacilor și aliaților acestora.

Victoria, cu mari pierderi umane de ambele părți, a revenit romanilor, care ulterior au construit complexul comemorativ de pe Dealul Monumentului. Și atunci, datorită locului în care a fost câștigată o luptă desebit de grea și a strategiei imperiale romane, s-a construit orașul Tropaeum Traiani, în apropierea localității Adamclisi, într-un nod foarte important de comunicație din sistemul rutier imperial roman provincial.

Este un măreț monument comemorativ, despre care arheologul Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări la Adamclisi, a spus că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

„Monumentul Tropaeum Traiani face parte dintr-un ansamblu funerar care mai cuprinde un mausoleu și un altar funerar. Mausoleul, care deținea o infrastructură de piatră și lemn, a fost construit în memoria unui strălucit general roman care a luptat sub comanda împăratului Traian și și-a pierdut viața în lupta înverșunată dintre daci și romani din iarna anilor 101-102. În apropiere se află urmele unui altar funerar militar construit în cinstea și amintirea celor care au căzut în formidabila încleștare de la Adamclisi. Pe altar au fost scrise, ordonat pe unități militare, numele celor aproximativ 3.800 de legionari romani care și-au pierdut viața în luptă: „în amintirea bărbaților prea viteji, care luptând pentru patrie, în războiul cu dacii, s-au culcat întru moarte”. Mausoleul și altarul au fost construite în cursul anului 102, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Gabriel Talmațchi, responsabil științific al șantierului Tropaeum Traiani.

Cetatea Tropaeum Traiani, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat a fost un important centru economic, politic și religios din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia.

Drumul dintre cele două porți de la est și vest forma „via principalis”, strada principală, care și în prezent este impresionantă.

Pe centrul via principalis se află canalul de scurgere a apelor pluvio-menajere. Pe o distanță de aproximativ 200 de metri, canalul este prevăzut la bază și cu un apeduct lipit pe peretele sudic al acestuia și placat cu cărămidă pătrată. Apeductul aducea apă de la o cisternă care se afla în apropierea porții de vest.

Pe teritoriul municipiului Tropaeum Traiani au apărut „villae rusticae”, printre care și cea a senatorului roman L. Aelius Marcianus, care poate fi astăzi localizată în zona localității Urluia.

Orașul a fost condus de un senat „ordo decurionum” și de o seamă de magistrați. Pe inscripțiile descoperite, sunt menționați duumviri, quinquennales, quaestores, aediles, dar și un corp de preoți ai cultului oficial.

Cetatea de la Adamclisi se află la aproape 600 m sud-vest de localitatea actuală şi la 1.500 m de monumentul triumfal, pe valea Urluia, o colină mai joasă, înconjurată de dealuri înalte, care o apărau natural de dușmani. Orașul a fost construit la ordinul împăratului Traian, pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice şi este considerată a fi cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei.

Arheologii au descoperit în incinta cetății soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a viitorului municipium Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de „Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important. Soclul statuii împăratului Traian și toate piesele descoperite în cetate, se află astăzi expuse la Muzeul Tropaeum Traiani, din localitatea Adamclisi.

În Muzeul de la Adamclisi sunt expuse piesele originale de la monumentul triumfal

Muzeul de sit de la Adamclisi este situat în centrul localității și a fost inaugurat în 1977, în prezența președintelui Nicolae Ceaușescu, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

„Clădirea adăpostește piesele originale de la monument, părți din inscripții funerare și de la altarul militar. În urma cercetărilor începute la Adamclisi încă din anul 1892 au rezultat numeroase piese arheologice descoperite în cetatea tropeenilor, care sunt expuse într-o suită cronologică și tematică în expoziția muzeului.

Pe culoarul de la nivelul superior sunt prezente mai multe vitrine în care se află expuse bunuri de patrimoniu de importanță excepțională istorică națională și internațională, sub forma ceramicii autohtone, a celei grecești (amfore elenistice), a celei romane timpurii și târzii (urne funerare, cești, opaițe, farfurii, platouri etc.). Nu în ultimul rând sunt prezente numeroase piese metalice componente ale echipamentelor militare și accesorii civile folosite în epocile istorice respective (fibule, aplice, inele, catarame etc.).

În muzeu se află și soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării „Traianenses Tropaenses”.

Mai multe capiteluri de la bazilicile din cetate sunt expuse în muzeu, apoi diferite țigle și olane, iar într-o vitrină se văd tuburi de apeduct, din piatră și ceramică, descoperite în cetate.

La intrarea în muzeu, vizitatorii sunt întâmpinați de un mozaic monumental aflat pe întregul fronton al clădirii instituției, cu reprezentări inspirate din viața romană la Dunărea de Jos, operă a unei promoții de studenți ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, realizată în cursul anului 1977”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Gabriel Talmațchi, responsabil științific al șantierului Tropaeum Traiani.

Adamclisi, localitatea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană

Zona localității Adamclisi este bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce „biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă, au crezut că edificiul este o fostă biserică. Ca urmare au denumit astfel ruinele monumentului, numele fiind preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

January 16, 2025
De Ziua Națională, MINAC ne invită să ne conectăm cu istoria și cu trecutul Dobrogei

Pe 1 Decembrie, constănțenii sunt invitați să viziteze, în mod gratuit, muzeele din județ, pentru a-și cunoaște mai bine istoria. Directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Răzvan Pantelimon, afirmă că intrarea va fi liberă, duminică, între orele 09.00 – 17.00, la muzeele de la Adamclisi, Histria, Cernavodă și Capidava.

De Ziua României, intrarea este gratuită la muzeele de istorie din județul Constanța

„Ziua Națională a României este un prilej minunat de a ne reaminti trecutul, de a ne reaminti de cei care au contribuit la formarea și dezvoltarea țării! Și unde poți să regăsești mai bine acest trecut, decât la Muzeu! De aceea, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă invită pe 1 decembrie să vizitați gratuit muzeele de la Adamclisi, Histria, Cernavodă sau Capidava, pentru a vă conecta o clipă cu istoria și trecutul Dobrogei și al României! La mulți ani tuturor românilor, oriunde s-ar afla aceștia!”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Răzvan Pantelimon, managerul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Muzeul de la Adamclisi

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

Toți cei interesați de istoria Dobrogei pot vizita aici: Monumentul triumfal Tropaeum Traiani, Cetatea Tropaeum Traiani și Muzeul de Arheologie din localitatea Adamclisi.

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Clădirea adăpostește piesele originale de la monumentul triumfal, precum și părți din inscripțiile de la altarul militar și piese descoperite în cetatea tropeenilor în urma cercetărilor arheologice, începute la Adamclisi din anul 1892 și care continuă și astăzi.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere. Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Muzeul de la Histria

Cetatea Histria este cel mai vizitat sit arheologic din România, iar Muzeul „Histria” expune obiectele descoperite în cetate.

Muzeul Histria a fost deschis în anul 1983. Este un muzeu de sit, în care sunt păstrate și expuse o parte dintre obiectele descoperite din 1914 până în prezent. Expoziția cuprinde foarte multe piese, inclusiv din ceramică și diferite inscripții.

Inscripțiile descoperite în cetate reprezintă informații scrise, care fac referiri sau aluzii la anumite evenimente importante petrecute de-a lungul vremii, mai exact, în cei aproape 1300 de ani de ființare neîntreruptă a Histriei greco-romane.

Muzeul de la Cernavodă

În Muzeul de Istorie Axiopolis Cernavodă putem vedea celebrele statuete Gânditorul de la Hamangia și perechea sa, care au fost descoperite la Cernavodă, în timpul cercetărilor din 1956. Din păcate, în muzeu sunt expuses replicile celor două statuete, deoarece originalele se află la București.

În Muzeul de la Cernavodă există și o placă găsită în mormântul pictat de la Cochirleni. Aceasta este datată în sec. VI a.Chr. și reprezintă o dovadă a existenței creștinismului în Schytia Minor.

Muzeul de la Capidava

Cetatea Capidava este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos, iar în muzeul sitului arheologic de la Capidava sunt expuse câteva dintre obiectele descoperite în cetate.

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Cercetările arheologice au oferit date și despre perioada de început a cetății, din timpul împăratului Traian. Din acea perioadă sunt conservate o parte a porții castrului inițial și câteva dintre barăcile incipiente, care au fost construite aici de militarii care au început să supravegheze zona.

În cadrul cercetărilor, care se fac din anul 1924 și nu se vor termina prea curând, au fost descoperite foarte multe obiecte, care îi ajută pe cercetători să dovedească și să documenteze informațiile pe care le avem din izvoarele antice.

În timpul cercetărior au fost găsite multe monede, inscripții, amfore în care erau depozitate grâne și semințe, dar și obiecte de bucătărie, de uz personal, obiecte de podoabă, de toaletă, piepteni și catarame.

La mulți ani, România! La mulți ani, români!

November 30, 2024
MINAC la Noaptea Muzeelor la Sate – două muzee din județul Constanța pot fi vizitate gratuit

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) participă pe data de 31 august la cea de a doua ediție a programului național Noaptea Muzeelor la Sate, amplă campanie de promovare a obiectivelor culturale de patrimoniu din mediul rural.

Cu această ocazie, iubitorii de istorie din întreaga țară vor putea vizita gratuit două dintre cele mai importante puncte de pe harta arheologică a județului Constanța. Astfel, în comuna Adamclisi, vor fi deschise publicului, în intervalul orar 18.00 – 22.00, două dintre componentele Complexului Muzeal Tropaeum Traiani și anume Monumentul Triumfal și muzeul din localitate.

Cel de al doilea obiectiv MINAC, situat în mediul rural și inclus în programul Noaptea Muzeelor la Sate, este Muzeul Histria, vizitarea sa gratuită putând fi efectuată în același interval orar 18.00 – 22.00.

Cele două obiective mai sus-menționate sunt de o importanță extraordinară în ceea ce privește istoria Dobrogei și a României. Monumentul de la Adamclisi, Trofeul lui Traian a fost ridicat între anii 106-109 d.H., după războaiele daco-romane, iar piesele sale originale pot fi astăzi admirate în modernul muzeu din comună. De cealaltă parte, Muzeul Histria adăpostește vestigiile descoperite pe situl arheologic cu același nume, piese ce spun povestea celui mai vechi oraș întemeiat, pe teritoriul actual al României, de către grecii din Milet, în urmă cu peste 2500 de ani.

Mai multe informații pot fi găsite pe adresa https://noapteamuzeelor-la-sate.ro/muzee/constanta/

August 29, 2024
Cetatea Tropaeum Traiani, un municipiu important al Dobrogei romane

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

Sunt multe informații despre cetatea întemeiată de împăratul Traian, dar se știu prea puține lucruri despre oamenii care au trăit în acele vremuri la Tropaeum Traiani, despre ocupațiile lor sau divinitățile pe care le-au venerat. Aurel Mototolea, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța și Gabriel Talmațchi, cercetător în cadrul MINAC, au oferit pentru Discover Dobrogea, multe informații din perioadele de glorie și decadență ale orașului tropaensilor, pe care, cu siguranță le veți citi cu plăcere.

Cetatea Tropaeum Traiani, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea

Mulți turiști care ajung în județul Constanța vizitează Monumentul Triumfal de la Adamclisi, însă nu toți merg și la Cetatea Tropaeum Traiani.

„Cetatea de la Adamclisi se află în partea de sud-vest a satului, la aproape 600 m de acesta şi la 1500 m de monumentul triumfal, pe valea Urluia, o colină mai joasă, înconjurată de dealuri înalte, care o apărau de dușmani. Localitatea a fost construită la ordinele împăratului Traian, pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice şi este considerată a fi cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei.

Înainte de ridicarea orașului roman, pe locul respectiv, conform descoperirilor arheologice, ar fi fost o aşezare getică. În urma cercetărilor s-a stabilit că orașul antic a fost construit ridicat la porunca împăratului Marcus Ulpius Traianus, învingătorul bătăliilor de la sud de Dunăre de la Nikopolis ad Istrum și Tropaeum Traiani, în iarna 101-102 p.Chr. Victoria, cu mari pierderi umane însemnate, a revenit romanilor, care au construit în anul 109, Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani, pe dealul din apropiere.”, a declarat penru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

Cetatea Tropaeum Traiani, citadela cu rang de municipiu

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de „Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important. Soclul statuii împăratului Traian și toate piesele descoperite în cetate, se află la Muzeul Tropaeum Traiani, din localitatea Adamclisi.

„Citadela a obținut în a doua jumătate a secolului II p.Chr. (181 p.Chr.) rangul de municipium Ulpium Traianum Tropaeum, iar locuitorii săi erau numiți la momentul anului 116 ca Traianenses Tropaeenses. Întemeierea orașului a beneficiat de lăsarea la vatră a numeroși veterani din armata regulată romană participantă la conflictul din Dobrogea, respectiv din cel general daco-roman. Aceștia, fie și-au adus familiile din Imperiu, fie și-au întemeiat unele noi, însurându-se cu localnice getice”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.

Zidul de incintă era prevăzut cu 22 de turnuri

Cetatea era prevăzută cu patru porți, două dintre ele, cele din est și vest fiind principale. Ele erau flancate de turnuri masive, cu latura frontală semicirculară, lățimea fiind de peste 4 metri.

„Construit în tehnica opus quadratum, zidul de incintă este placat pe ambele fețe cu blocuri de parament bosate. Incinta este prevăzută cu 22 de turnuri în formă de U.

Un singur turn pe latura vestică este dreptunghiular, lung de 25 metri și dă impresia unei citadele. Zidul se păstrează aici pe o înălțime de 5-6 metri, iar suprafața turnului depășește 70 de metri pătrați.

După tăieturile în zidurile laterale, erau porți cu cataractă și aveau în spate un sistem de blocare, dovadă fiind găurile adânci păstrate în zidul turnurilor”, spune Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.

Via principalis, ”bulevardul” din Tropaeum Traiani, pe care erau villae rusticae

Drumul dintre cele două porți de la est și vest forma „via principalis”, strada principală. La inaugurarea cetății, „via principalis” avea o lățime de 14 metri. Partea carosabilă, lată de 7 metri, era flancată pe ambele părți de portice. Dimensiunile străzii erau apreciabile, dacă ne gândim că cea mai lată stradă din Pompei nu depășea 7 metri, spune cercetătorul Gabriel Talmațchi.

„Pe centrul via principalis se află canalul de scurgere a apelor pluvio-menajere. Pe o distanță de aproximativ 200 de metri, canalul este prevăzut la bază cu un apeduct lipit pe peretele sudic al acestuia și placat cu cărămidă pătrată. Apeductul ducea apă la o cisternă care se afla în apropierea porții de vest.

Pe teritoriul municipiului Tropaeum Traiani au apărut „villae rusticae”, printre care și cea a senatorului roman L. Aelius Marcianus de la Urluia. Urme de „villae” apar și la Zorile, Pietreni, Deleni sau Pădureni.

Poarta din sud nu era flancată cu turnuri, iar pavajul în trepte al porții și panta de acces în cetate, arată că era o poartă pentru pietoni. Cea de-a patra poartă, descoperită pe latura de nord, era tot una pietonală, iar la un anumit moment a fost astupată.

Orașul a fost condus de un senat ”ordo decurionum” și de o seamă de magistrați. Pe inscripțiile descoprite, sunt menționați duumviri, quinquennales, quaestores, aediles, dar și un corp de preoți ai cultului oficial”, ne-a povestit cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Veteranii din armată au participat la crearea localității Tropaeum Traiani

Informațiile pe care le avem despre cetățenii și locuitorii din municipiul Tropaeum Traiani provin din descifrarea inscripțiilor, a stelelor funerare și a altor obiecte, care au fost descoperite prin săpături arheologice, începând cu sfârșitul secolului XIX.

„Astăzi există un bagaj relativ bogat, care ne poate sugera dinamica și dramatismul vieții acelor oameni, martori la numeroase evenimente istorice. Cele mai multe, au teme administrative locale, religioase, militare și familiale.

La cetate, în zona porții de vest, au fost descoperite două fragmente din bronz al unor diplome militare, care se înmânau veteranilor la momentul ieșirii din armată, alături de toate drepturile și privilegiile pe care le primeau cu acest prilej.

Din păcate nu se mai păstrează numele soldaților romani, dar ele certifică, în jurul anilor 111-112 p.Chr., participarea veteranilor din armată la crearea noii localități.

De asemenea, se cunoaște faptul că au fost detașate la Tropaeum Traiani unități militare din legiunile a V-a Macedonica și I Italica pe perioada atacului costoboc din 170 p.Chr.

Legat de același eveniment militar din 170, sunt de reținut inscripțiile care vorbesc despre moartea duumvirului municipiului Lucius Fufidius Lucianus și a peregrinului Daizus Comozoi”, a precizat Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.

Împăratul Traian, celebrat adesea în oraș, prin cultul imperial

Pentru aproximativ un deceniu, locul bătăliei, în mod sigur a fost evocat deseori de împăratul Traian, fiind o amintire grea și dramatică, dar plăcută în ultimă instanță, spune Gabriel Talmațchi.

„Probabil, de nenumărate ori, în contexte favorabile, se aduceau, în discuția imperială, conflictele daco-romane și bătălia de la Adamclisi.

Să ne aducem aminte de dorința de a întemeia Alexandria, de către Alexandru Macedon, după victorii militare spectaculoase și să corelăm acest fapt cu aceeași tendință și interes manifestate din partea autorității imperiale romane.

În mod cert, împăratul Traian a fost celebrat deseori prin cultul imperial, în oraș. În timp, același lucru s-a întâmplat și cu alți conducători ai Imperiului Roman. Astfel erau evocați Antoninus Pius și cezarul Aurelius, apoi pe un fronton al unui templu refolosit în secolul VI p.Chr. apar cezarii Diocletianus Augustus și Maximianus Augustus cu Constantius/Maxinianus, împărații Constantin cel Mare și Licinius etc”, spune Gabriel Talamațchi.

Personalitățile din Consiliul Municipiului Tropaeum

Pe o inscripție descoperită în cetate, scrie despre Consiliul Municipiului Tropaeum. Astfel, ne sunt oferite câteva nume și titluri în exercițiu cu putere de execuție, pentru duumvirii Tiberius Claudius Germanus și Marcus Aurelius Flavius, primarii Valerius Valerianus și Iulius Quirillus, cvestorii Ulpius Herculanus și Iulius Herculanus și secretarul Cocceius.

„Printre alte personalități locale din acele vremuri, menționăm personajul de rang senatorial L. Aelius Marcianus, probabil un latifundiar în zonă, prefectul pretoriului Petronius Annianus, tot de rang senatorial, dar și pe pe duumvirii qvinqvenales, magistrați însărcinați să exercite o anumită funcție, P. Aelius Florus și Marcus Ulpius, pe duumvirul A. Aelius Antoninus Firmus, pe un magistrat ales de două dintr-un vicus Dias, pe preotul Antoninus Marinus al zeului Jupiter Dolichenus, pe preotul Flavius Petronius, pe decurionii orașului Flavius Germanus și Lucius Memmius Valens, membrii ai consiliului de conducere al orașului”, a precizat cercetătorul Gabriel Talmațchi, pentru Discover Dobrogea.

În municipul Tropaeum Traiani, populația avea origini diferite

Conform inscripțiilor existente, o parte importantă a populației din Cetatea Tropaeum Traiani era, din punct de vedere etnic, compusă din geto-daci, supuși puternic procesului de romanizare, urmați de romani -latini de pe cuprinsul întregului imperiu- și într-un mic procent, de populație greacă, afirmă cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Circulația oamenilor era un lucru banal în Imperiu, fapt care se poate datora unei multitudini de cauze, fie economice și comerciale, fie familiale sau militare.

„După cum se poate observa, vorbim despre o populație mozaicată ca origini, atât etnice, cât și geografice, în orașul care străjuia drumul central imperial din provincia cunoscută în timp ca Moesia Inferior și Scythia. Ceea ce îi unea pe toți, erau, printre altele, limba latină, autoritatea imperială, binefacerile variate ale lumii romane și interesele socio-profesionale. Astăzi și în trecutul apropiat se constată în Dobrogea aceeași situație”, a declarat pentru Discover Dobrogea Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.

Atacul costobocilor a distrus pentru prima dată orașul Tropaeum Traiani

Orașul Tropaeum Traiani a fost distrus în timpul atacului costobocilor și tot atunci a fost ucisă o parte importantă a populației acestuia. Acesta nu a fost un eveniment militar local, ci unul general, pentru întreaga Peninsulă Balcanică. Tribul puternic al costobocilor a ajuns până în zona Greciei, fiind cu greu oprit și apoi risipit. A fost cel mai grav atac care a afectat Imperiul în zona dunăreană, după o perioadă de liniște și pace de 60-70 de ani.

„Municipiul a avut de suferit în urma atacului din anul 170 al costobocilor, o seminție de daci liberi din nord, care au pătruns în Peninsula Balcanică. O inscripție funerară descoperită la Tropaeum Traiani notează cu această ocazie moartea lui Daizus, fiul lui Comozous, „omorât de costoboci”. În același atac al costobocilor a fost ucis un decurion al cetății și duumvir, Lucius Fufidius Lucianus.

Cetatea și-a revenit după atacul costobocilor și a dezvoltat viață economică, lucru probat de o serie de inscripții descoperite de cercetători. Către jumătatea celui de-al treilea veac, în 240 d.Hr. a avut loc atacul unei coaliții carpo-gotice care a produs mari distrugeri cetății.

Spre sfârșitul secolului al III-lea s-a încercat reconstrucția cetății pe actuala suprafață, dar lucrarea a fost abandonată la nivelul fundației. Dovadă sunt cele patru temelii de turnuri cercetate în partea de sud-vest a incintei, părăsite la nivelul patului de așteptare”, a povestit cercetătorul Gabriel Talmațchi.

Cetatea Tropaeum Traiani a fost reconstruită la începutul sec. al IV-lea

Cetatea tropeenilor a fost reconstruită din temelii, la începutul sec. al IV-lea, mai precis în anul 316 d.Hr., după cum menționează inscripția descoperită la poarta de est, alături de un trofeu înalt de 2,65 metri, așezat deasupra porții.

Conținutul inscripției: „Fiind apărători ai securității și libertății romane, împărații noștri Flavius Valerius Constantinus și Licinus Licinianus, pioși, fericiți și veșnic auguști, prin a căror virtute și înțelepciune au fost supuse pretutindeni popoarele de seminție străină, în scopul asigurării durabile a granițe, a fost zidită cu succes, din temelii și cetatea tropeenilor, pe vremea când prefecți ai pretoriului erau Petronius Annianus, bărbat de rang senatorial și Iulius Iulianus, bărbat de rang ecvestru, prea credincioși voinței divine a acestora (a împăraților).

„Cetatea a fost refăcută în timpul împăraților Constantin cel Mare și Licinius și a ajuns la o suprafață de 10 hectare. Citadela era înconjurată cu un zid de apărare prevăzut cu 4 porți, dintre care, cele de est și de vest sunt monumentale. Lungimea zidului este de 1200 de metri, iar grosimea variază între 2,60 m și 3,70 m. Tot în secolul al IV-lea, în partea de sud-est a zidului de incintă a fost alipită o anexă fortificată”, am aflat de la directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

Cetatea Tropaeum Traiani a fost părăsită în urma atacurilor repetate

Viața acestui oraș important din punct de vedere politic, economic, militar și religios al lumii romano-bizantine din Peninsula Balcanică a regresat între secolele VI și VII p.Chr, din cauza atacurilor repetate ale avarilor și slavilor. Astfel, s-a închis o pagină glorioasă de istorie, care a traversat secolele, de la împărații Traian la Heraclius și de la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin, spune cercetătorul Gabriel Talmațchi.

„Viața cetății cunoaște perioade de înflorire dar și de regres, ultimele datorate în special unor atacuri ale popoarelor nomade. În sec. V are loc invazia hunică, iar către aul 586 d.Hr. s-a produs atacul avaro-slav, în urma căruia cetatea nu și-a mai revenit. Părăsirea treptată a cetății s-a petrecut în prima jumătate a sec. al VII-lea”, am mai aflat de la Gabriel Talmațchi.

În Cetatea Tropaeum Traiani au existat 4 bazilici

În incinta cetății au fost descoperite patru bazilici. Două dintre ele, au fost în apropierea porților de est, amplasate una în fața celeilalte. Cea situată la sud de via principalis, era cunoscută și sub numele de „Bazilica transept”. Spre poarta de vest se afla bazilica episcopală, iar cea de-a patra, care mărginește via principalis lângă poarta de vest, este cunoscută sub numele de „Bazilica cisternă”, deoarece vechea cisternă a fost dezafectată și pe locul ei s-a ridicat noua bazilică.

În zona centrală a cetății, la intersecția celor două străzi principale se afla „Bazilica forensis”, o biserică civilă. În exteriorul cetății antice Tropaeum Traiani au fost descoperite alte două bazilici paleocreștine, a precizat Gabriel Talmațchi.

„Viața religioasă îmbracă la un moment dat și elemente creștine așa cum ne comunică o inscripție scurtă, dar cu o profundă valoare simbolică: ”crucea și moartea înseamnă învierea”. Nu în ultimul rând menționăm un sarcofag găsit în atriumul basilicii de marmură, pe care a fost realizată o inscripție din care se mai păstrează doar numele Maria”, povestește cercetătorul Gabriel Talmațchi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Divinitățile venerate de Traianenses Tropaenses

Una dintre cele mai răspândite divinități despre care s-a relatat era Cavalerul Trac – specifică populației geto-trace-, alături de cele cunoscute ca fiind specifice lumii romane.

„O divinitate greco-romană, venerată în mod special la Adamclisi este Zeus Ombrinos, așa cum aflăm dintr-o inscripție provenind inițial din teritoriul agricol, dedicația către zeu venind dinspre un magister vicii sau primar de sat, care pare să aibă o origine tracă.

De asemenea, mai reținem dedicații pentru mai multe zeități, printre care Apollo, Neptun, Domus Divina/Domus Augusti (ale casei imperiale), Sol Invictus (Mithras), Liber Pater sau Dionysos și Hera”, a precizat Gabriel Talmațchi.

Cercetările în cetate au început din anul 1892 și au fost conduse de Grigore Tocilescu până în anul 1909, anul morții premature a marelui savant. Săpăturile în șantierul arheologic au fost continuate ulterior de mulți alți cercetători și continuă și astăzi.

În anul 1977 au fost realizate lucrări de restaurare la cetatea Tropaeum Traiani, care au vizat în special zidul de incintă, cele două porți principale, de est și de vest, precum și poarta din sud și „via principalis”, drumul principal al cetății.

May 30, 2024
12 atracții turistice din Dobrogea pe care trebuie să le vezi

Minunata regiune dintre Dunăre și Marea Neagră are o multitudine de locuri de vizitat, însă am ales 12 atracții turistice din Dobrogea, pe care orice turist ar trebui să le vadă. Județele Constanța și Tulcea sunt preferate, în special, pentru litoral și Delta Dunării, dar ele au mult mai multe atracții turistice interesante, pe care, din păcate, puțini oaspeți le vizitează.

Atracții turistice din Dobrogea – Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

Una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Dobrogea, Cheile Dobrogei, le oferă vizitatorilor un peisaj spectaculos. Vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică, sunt foarte apreciate de geologi.

Mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, iar această atracție turistică este impresionantă prin faptul că oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, care au o vechime de aproape 2 milioane de ani.

Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea Histria, cel mai vechi oraș din România actuală

De pe lista de atracții turistice din Dobrogea, nu lipsește Cetatea Histria. Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România actuală, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea.

”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este basilica episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.

Biserica îngropată de la Istria

În apropierea cetății, în satul Istria, turiștii pot vizita Biserica îngropată, un edificiu care are o vechime de 165 de ani și o arhitectură deosebită. Lăcașul de cult a fost construit după numeroase intervenții făcute de creștinii bulgari la autoritățile turcești de la Babadag. Pentru ridicarea bisericii au fost folosite soluții ingenioase de construcție la acea vreme, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pentru a avea o acustică mai bună.

Lucrările la lăcașul de cult au început în anul 1857 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Pardoseala frumosului edificiu vopsit în alb, se află la un metru sub pământ, iar pereții au o grosime de 90 cm.

Pentru a construi Biserica îngropată, piatra folosită a fost adusă de la zidurile Cetății Histria, care nu fusese descoperită la acea vreme de către arheologul Vasile Pârvan.

Deoarece Biserica îngropată de la Istria este unică, veche și foarte frumoasă, ea a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță.

Edificiul a fost construit în formă de cruce, cu faţada în stil oriental turcesc, cu trei arcade.

Atracții turistice în Dobrogea – Cetatea Capidava

Pe lista de atracții turistice din Dobrogea este, desigur, Cetatea Capidava. Monumentul istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos.

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”, însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Muzeul de la Topalu, cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, zeul Războiului

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere. Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

Basilica Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

Zidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

În clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii. Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.

Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

Munții Măcinului sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, motiv pentru care au fost amenajate și marcate 18 trasee turistice, atât peisagistice, cât și tematice și pentru bicicliști.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand, care, în urma unei vizite, în anul 1926, au înființat, un an mai târziu, primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

Cetatea Argamum-Orgame și Capul Doloșman

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței.

Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani.

Fortăreața este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

Iacobdeal, lacul de smarald al Dobrogei, unic în Europa

Lacul Iacobdeal, Turcoaia sau ”La fântâna” cum mai este denumit, atrage, în fiecare an, foarte mulți turiști. Situat în județul Tulcea, în apropierea localității Turcoaia, lacul a devenit o atracție, atât datorită poziționării sale, cât și a culorii de smarald a apei.

Iacobdeal este un lac antropic, care are o adâncime de aproximativ 20 de metri. El s-a format într-o veche carieră de granit, care a fost exploatată în trecut și este înconjurat de pereți înalți, cu o textură frumoasă din granit.

”Dinamitarea uneia dintre galerii a făcut ca acea cuvetă lacustră să inunde lacul și astfel s-a creat Lacul Turcoaia sau Iacobdeal. Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei creează o imagine inedită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Lacul Iacobdeal seamănă cu un lac glaciar, deși se află la aproximativ 150-200 de metri altitudine. Acest lucru îl face să fie unic nu doar în România, ci și în toată Europa.

Foarte mulți turiști pasionați de natură care merg în Munții Măcinului poposesc, măcar pentru o noapte și la Lacul Iacobdeal cu corturile. Vara, apa acestuia este perfectă pentru scăldat, chiar dacă are o adâncime de aproximativ 20 de metri.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în Marea Neagră

Între numeroasele atracții turistice din Dobrogea se numără și Cetatea Halmyris, din județul Tulcea. Situată în antichitate între două lacuri sărate și în apropierea Mării Negre, Cetatea Halmyris de la Murighiol a fost denumită în trecut ”Sărătura”. În exteriorul cetății, la acea vreme, toate dealurile din jur erau împădurite și pe coasta lor până la Dunăre era așezarea civilă, căreia i se spunea ”Satul corăbierilor”. Acum, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare așteaptă să fie cercetat și restaurat, deoarece a fost săpat doar în proporție de 20-25%.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anca Ivanov, supraveghetor la Cetatea Halmyris.

Pe drumul spre Poarta de Nord a Cetății Halmyris pot fi văzute ruinele unei basilici creștine timpurii. Edificiul a fost construit în prima jumătate a sec. IV p.Chr. după 324, când Constantin a devenit singurul conducător al Imperiului Roman.

În august 2001 a fost descoperită în interiorul Cetății Halmyris o bazilică paleocreștină construită la jumătatea sec. IV, după creștinarea Imperiului Bizantin, după Constantin cel Mare.

Sub altarul ei s-a descoperit o criptă, în care au fost descoperite moaștele a doi martiri, preotul Epictet și monahul Astion.

Lângă basilică se află termele romane, băile particulare ale castrului, dar și barăci care găzduiau o parte a garnizoanei de la Halmyris.

January 6, 2023
Istoria mulajelor făcute de soldații germani în 1918, după metopele de la Tropaeum Traiani

Puțini români știu că în Primul Război Mondial, soldații germani au realizat 54 de copii din ipsos după metopele monumentului triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi, în timpul ocupației Dobrogei. Mulajele se află acum în colecția de antichități din Heidelberg, după ce, multă vreme au fost depozitate într-un pod. Povestea lor a fost făcută cunoscută în cadrul expoziției „Arheologie și politică: cele două narațiuni referitoare la monumentul Tropaeum Traiani între Adamclisi și Heidelberg”, eveniment care a avut loc la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Metopele de la Tropaeum Traiani au generat polemici înainte de Primul Război Mondial

Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi a fost subiectul unor dezbateri aprinse în cercetările din spațiul germanofon, încă din perioada efectuării săpăturilor din anii 1890. Acest lucru s-a datorat în special reprezentărilor sculpturale de pe metope și merloane, care arătau stereotipuri ale diferiților ”barbari” non-romani.

”Clasificările lor etnice au variat de la daci și traci la bastarni, geți, moesi și sarmați – grupuri etnice transmise literar, care sunt însă greu de atestat arheologic. În cadrul discuțiilor despre datarea monumentului, s-a remarcat în 1896, Adolf Furtwängler, care a interpretat monumentul Tropaeum Traiani ca fiind originar din epoca lui Augustus. El a presupus existența a patru tipuri de barbari în reprezentările de pe monument: daci, traci, geți și bastarni de origine germanică, cu șuvița de păr împletită într-un nod.

Deși deja la vremea respectivă predominau părerile pentru datarea din vremea lui Traian, adică 100 de ani mai târziu, teza lui Furtwängler avea un avantaj decisiv: datarea sa timpurie însemna că basoreliefurile monumentului Tropaeum Traiani ar fi primele reprezentări cunoscute ale germanilor sau, cum scria despre bastarni, ale ”primilor nemți care au apărut pe scena istoriei”, spune Polly Lohmann, curatorul colecției de antichități a Universității Heidelberg din Germania.

Perioada de desfășurare a acestor polemici științifice a coincis cu intrarea României în Primul Război Mondial și ocuparea acesteia de către Puterile Centrale, la sfârșitul anului 1916. Dobrogea de Vest și, prin urmare, Adamclisi, s-au aflat din acel moment sub administrație militară germană.

Monumentul Tropaeum Traiani trebuia să fie reconstruit în București

În timpul cercetărilor efectuate la Adamclisi, arheologii au observat că plăcile de piatră care au îmbrăcat pe vremuri mausoleul Tropaeum Traiani căzuseră sau au fost folosite în construcții, de localnici.

O parte din elementele originale au fost găsite de Grigore Tocilescu în satele apropiate, fiind folosite pentru fântâni, jgheaburi și chiar pietre funerare. După ce au fost găsite, cele mai multe piese au fost transportate la București, în anii 1887 și 1898, la Muzeul Național de Antichități și la Palatul de Artă, pentru a fi protejate.

La un moment dat, s-a propus ca monumentul să fie reconstruit în întregime la București. Acest proiect susținut de Grigore Tocilescu nu a fost realizat însă niciodată. Elementele componente ale monumentului Tropaeum Traiani au rămas în curtea Palatului Artelor și au supraviețuit Primului Război Mondial, iar în 1923 au fost expuse în Muzeul Militar din Parcul Carol.

Un căpitan al armatei germane a avut ideea de a face mulaje după metopele de la mausoleul Tropaeum Traiani

”Printr-o coincidență, Harald Hofmann un fost elev și asistent al profesorului Friedrich von Duhn a fost staționat în Muntenia pe post de căpitan. El își obținuse doctoratul în 1899, lucrase la în domeniul arheologiei și activa ca profesor de latină și greacă, atunci când a fost chemat la război.

Hofmann i-a trimis lui Friedrich von Duhn o scrisoare de pe front, în care îi propunea să realizeze mulaje ale monumentului triumfal de la Adamclisi. Von Duhn a scris, la rândul său, în ianuarie 1918, o scrisoare de șase pagini către Ministerul Culturii și Educației din Baden, în care sublinia importanța monumentului Tropaeum Traiani în cercetare”, afirmă dr. Polly Lohmann.

Mulajele după metopele de la Tropaeum Traiani au fost realizate în aproape două luni

Lucrările de pregătire a mulajelor au început pe 8 aprilie 1918 în Palatul Artelor din București, unde elementele constructive ale monumentului erau adăpostite la acea vreme.

”Mai întâi, trebuia să fie create formele negative ale elementelor originale ale monumentului, pentru ca mai apoi, în Baden, din aceste matrițe să fie realizate reproducerile propriu-zise. Dintr-o listă de cheltuieli ținută de Hofmann reies toate detaliile despre atelierele și meșterii locali, cărora li s-au încredințat diverse sarcini.

Conform numelor din listă, unii dintre ei erau germani dobrogeni, precum cei de la ”Atelierul de turnat ghips Faust” și ”Atelierul de pietrărie Frister”. La sfârșitul lunii mai, după mai puțin de două luni, formele de ghips erau gata”, a precizat dr. Polly Lohmann.

Copiile realizate după elementele de la Tropaeum Traiani au fost transportate cu trenul până în Germania

Matrițele au fost transportate în august 1918, cu trenul, în două vagoane, până la Baden, iar câteva săptămâni mai târziu, formele au ajuns la Karlsruhe.

”La Universitatea Tehnică s-a început mularea propriu-zisă, iar formele pozitive obținute au fost mai apoi transportate la Heidelberg în interiorul matrițelor aferente. Însă, ghipsul și șelacul au devenit atât de scumpe după război, încât implementarea acestui proiect a trebuit să fie amânată. Au trecut mai mulți ani fără să se fi găsit o soluție.

Între timp, Harald Hofmann, după câteva luni de captivitate la Brașov și Timișoara s-a întors la școala din Mannheim în care preda, iar Friedrich von Duhn a ieșit la pensie în 1920.

În 1921 von Duhn a luat parte la o întâlnire de urgență cu succesorul său, pentru a discuta ce se va întâmpla cu mulajele. Cu această ocazie s-au constatat vătămări ale matrițelor, suferite fie în timpul transportului, fie în timpul depozitării la Universitatea Tehnică. Piesele turnate au fost aduse cu care trase de boi, în clădirea Bibliotecii de Stat din Piața Friedrich din Karlsruhe, pentru a putea fi expuse”, am mai aflat de la Polly Lochmann.

Germanii erau preocupați de protejarea monumentelor istorice din Dobrogea

Ostilitățile militare au fost observate cu îngrijorare de o parte din cercetătorii germani ai monumentelor antichității. Ei se temeau că, atât structurile păstrate la Adamclisi, cât și reliefurile transferate la București la sfârșitul secolului al XIX-lea, ar putea fi deteriorate.”De când Adolf Furtwängler a interpretat unele dintre figurile pe reliefuri ca fiind bastarni, o populație germanică localizată în partea inferioară a Dunării și a datat monumentul în perioada imperială timpurie, reliefurile au fost considerate cele mai vechi reprezentări ale germanilor”, afirmă Robert Born, cercetător la ”Leibniz Institute for the History and Culture of Eastern Europe” din Leipzig, Germania.

În acest context, o personalitate proeminentă în cercetarea preistorică a declarat la un moment dat: ”sperăm că bombele avioanelor noastre vor cruța aceste comori, care sunt și sanctuarele noastre”.

În timp ce elementele originale ale monumentului de la Adamclisi au rămas nedeteriorate, muzeul local a fost probabil prădat și, în mare parte, distrus de trupele bulgare care au fost adăpostite acolo.

Mulajele au fost expuse abia în 1965

În 1929, sub egida celui care l-a urmat pe succesorul lui Friedrich von Duhn, matrițele și mulajele de ghips au fost transportate, în sfârșit, la Heidelberg.

Datorită lipsei de spațiu, formele din ghips (și probabil, și matrițele) din Heidelberg, realizate după monumentul Tropaeum Traiani, au fost mutate în depozitul Bibliotecii Universitare.

Abia în 1965, când a fost achiziționată și renovată clădirea ”Heuscheuer”, s-a creat un spațiu expozițional dispus pe patru etaje. Odată cu ceremonia de deschidere, fotografii ale mulajelor au ajuns chiar în presa locală, însă au fost prezentate în mod incorect, drept reproduceri ale unui mormânt roman.

Studenții germani au numit mulajele ”un monument al opresiunii” și le-au vopsit cu graffitti

”Libertate pentru Grecia” au scris studenții germani cu vopsea roșie, în anul 1968, pe mulajele expuse pe două etaje.

”Graffiti-ul a fost o expresie a protestului împotriva Universității Heidelberg și a dictaturii militare din Grecia la acea vreme. Legătura dintre Tropaeum Traiani și dictatura exercitată de junta militară era că monumentul triumfal evoca tirania romanilor asupra altor popoare și regiuni și, prin urmare, a fost considerat de către corpul studenților din Heidelberg drept un simbol al Guvernului militar grec.

În același timp, studenții au criticat și Universitatea Heidelberg pentru păstrarea acestor monumente ale opresiunii.

Mulajele afectate au fost restaurate, astfel încât astăzi mai pot fi văzute doar pe alocuri câteva licăriri roșii.

Din acel moment neatinse, mulajele monumentului Tropaeum Traiani s-au aflat timp de 50 de ani în clădirea universității ”Heuscheuer”.

În 2019 au început lucrările de renovare și a fost conceput un plan nou pentru amenajarea mulajelor pe pereți. Pe baza structurii arhitecturale a monumentului triumfal, componentele sunt împărțite în patru unități, pe patru etaje. Merloanele și metopele, a căror greutate poate fi estimată la aproximativ 200 de kg fiecare, au necesitat o aplicare deosebit de sigură și stabilă.

Universitatea Heidelberg deține astăzi în total 51 de matrițe”, precizează dr. Polly Lohmann.

Tratatul de pace și efectele sale asupra Dobrogei și Adamclisi

Monumentele din Dobrogea au revenit în atenția politicului, în cadrul negocierilor privind statutul viitor al regiunii dintre Dunăre și Marea Neagră, care au început după ce tratatul preliminar de pace dintre Puterile Centrale și România a fost semnat la 5 martie 1918. În acest proces, atât România, cât și Imperiul German și Austro-Ungaria au căutat să împiedice cedarea Dobrogei către Bulgaria.

”Considerațiile istorice și arheologice au jucat un rol important în pregătirile ședințelor de negocieri. Astfel, prim-ministrul Alexandru Marghiloman, împreună cu istoricii Constantin Giurescu și Simion Mehedinți, au pregătit o lucrare în care revendicările românești asupra teritoriului Dobrogei au fost legitimate prin argumente istorice. În interiorul delegației germane, s-a discutat despre cadrul general pentru cercetările arheologice viitoare în Dobrogea.

Într-o întâlnire a lui August von Mackensen cu secretarul de stat pentru afaceri externe, Richard von Kühlmann, la 4 martie 1918, Mareșalul de câmp și-a exprimat îngrijorarea cu privire la soarta monumentelor antice, în special a structurilor de la Adamclisi, în urma experiențelor cu aliații bulgari în trecut”, precizează Robert Born.

Povestea matrițelor făcute de germani în timpul războiului a fost scoasă la iveală de Polly Lohmann

Așa cum mulajele pentru Colecția de Antichități de la Universitatea Heidelberg au fost create întâmplător, ideea pentru acest proiect de expoziție a fost, de asemenea, rezultatul întâmplării.

”În prima mea săptămână la locul de muncă ca nou curator al colecției, am fost trimisă într-o pivniță a universității și m-am trezit într-o cameră plină de mulaje de ghips în format mare. Discuțiile cu colegii au dezvăluit că era vorba despre matrițele mulajelor realizate după monumentul Tropaeum Traiani, pe lângă care trecusem ani de zile ca studentă, fără să știu despre ce este vorba.

Au urmat trei zile în adâncul pivniței pentru a vizualiza și documenta toate obiectele, precum și multe ceasuri de cercetare în Arhivele Generale de Stat din Karlsruhe în vara anului 2018. Două acte conțin corespondența pentru cererea și producția mulajelor și pentru transportul lor la Heidelberg.

Astfel, a fost necesară o vacanță de mai multe săptămâni în România în 2019, în timpul căreia nu numai că am putut vedea componentele originale și reconstrucția monumentului Tropaeum Traiani din Adamclisi, dar m-am îndrăgostit puțin și de frumoasele orașe din Transilvania și de peisajul Carpaților.

Această călătorie a fost inspirația pentru realizarea unui proiect de expoziție studențească, care, sub forma unei excursii, face drumul înapoi al mulajelor de la Heidelberg la București și Adamclisi”, afirmă dr. Polly Lohmann, curatorul colecției de antichități a Universității Heidelberg din Germania.

Dacă faceți o vizită în localitatea Adamclisi, puteți vizita atât monumentul triumfal Tropaeum Traiani, cât și cetatea și muzeul, în care sunt foarte bine puse în valoare toate elementele originale ale monumentului.

October 10, 2021
Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, Zeul Războiului

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

Tropaeum Traiani îi cinstește pe eroii care au luptat pentru patrie

Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

”Monumentul Tropaeum Traiani face parte dintr-un ansamblu care mai cuprinde un mausoleu și un altar funerar. Mausoleul a fost construit în cinstea unui comandant roman care și-a pierdut viața în lupta dintre daco-geți și romani. În apropiere se află, după cum aflăm din textul sculptat pe o inscripție, urmele altarului militar construit în cinstea și amintirea celor care au luptat în războiul daco-roman. Pe altar au fost scrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani care și-au pierdut viața în luptă, a declarat pentru Discover Dobrogea cercetătorul științific dr. Sorin-Marcel Colesniuc, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Tropaeum Traiani, ”actul de naștere al poporului român”

La Adamclisi s-a dat bătălia decisivă în primăvara anului 101, atunci când Traian a avut marele noroc să vină de la Drobeta pe Dunăre și să fie însoțit de veterani. Altfel, alianța geto-dacă și scitică putea să înfrângă armatele romane, caz în are, probabil, perspectiva Daciei ar fi fost diferită. Atunci, s-a întâmplat ca în luptă să intervină veteranii, care erau foarte buni soldați, deși nu mai aveau puterea și rezistența unor tineri, însă știau ce au de făcut. Datorită intrării în război a acelor veterani a putut fi învinsă această alianță.

Victoria, cu mari pierderi umane, a revenit romanilor, care au construit complexul comemorativ de pe Dealul Monumentului. Și atunci, datorită locului în care a fost câștigată o luptă desebit de grea și a strategiei imperiale romane, s-a construit orașul Adamclisi, într-un nod foarte important de comunicație.

Tropaeum Traiani, un monument unic în lume

Cele trei componente ale ansamblului comemorativ, altarul, tumulul și monumentul triumfal, formau un triunghi isoscel, vârful acestuia fiind altarul militar. Diametrul bazei și înălțimea monumentului sunt de aproximativ 40 de metri. Metopele reprezintă o succesiune de 6 teme tematice și erau organizate câte 9 pe 6 module.

Toate cele 6 secvențe au în centru metopa ”imperială”, care îl reprezintă pe împăratul Traian în ținută de campanie sau civilă. Din cele 54 de metope câte avea inițial monumentul se mai păstrează azi 49. Una se află într-unul dintre muzeele de la Istanbul, iar din celelalte s-au păstrat fragmente. Primul segment este alcătuit din metopele care reprezentau atacul cavaleriei romane.

Al doilea segment prezintă pregătirea atacului infanteriei romane. A treia temă este lupta infanteriei romane cu pedestrimea barbară. Cea de-a patra prezintă alocuțiunea adresată de împăratul Traian, infanteriei victorioase. Penultima serie reprezintă lupta armatei romane pe înălțimi și în păduri, iar a șasea are ca temă ilustrează supunerea populației învinse și aducerea prizonierilor de război în fața împăratului.

Pe monument există și o inscripție, cu o înălțime de 3,24 m, pe care a fost sculptat un text pe 11 rânduri, de unde aflăm, printre alte detalii, că monumentul triumfal a fost inaugurat în anul 109.

Monumentul Tropaeum Traiani a fost reconstituit în anul 1977, cu prilejul împlinirii unui secol de la declararea Independenței de Stat a României.

Adamclisi, localitatea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

La intrarea în localitate dinspre Constanța pornește drumul de acces spre Dealul Monumentului. Aici se află complexul comemorativ, alcătuit din Monumentul Triumfal ridicat de împăratul Traian pentru victoria asupra geților și aliaților acestora, din anul 102. În spatele monumentului se află un mausoleu, care adăpostea mormântul unui comandant roman căzut în luptă. La peste 200 de metri, spre răsărit, se află urmele altarului militar ridicat în anul 102 ”în cinstea și amintirea celor mai viteji bărbați care au murit năpraznic, luptând pentru patrie”, în timpul Primului Război Dacic, desfășurat în iarna anilor 101 – 102, după cum menționa inscripția fragmentară descoperită aici.

Toți cei interesați de istoria Dobrogei pot vizita aici: Monumentul triumfal Tropaeum Traiani, Cetatea Tropaeum Traiani și Muzeul de Arheologie din localitatea Adamclisi.

Cele mai vechi informații despre vestigiile arheologice de la Adamclisi datează din secolul al XIX-lea, mai precis din anul 1837. Viitorul feldmareșal von Moltke a făcut o primă descriere a monumentului, prezentat ca o mare masă din piatră și mortar, pe care, în vechime fuseseră montate reliefuri și coloane ce zac de jur-împrejur. Tot el amintește că zona centrală a movilei din piatră este alcătuită din blocuri mari, unde presupunea că s-ar fi aflat mormântul unui conducător roman.

În anul 1856, doctorul german C.W. Wutzer scria că partea inferioară a monumentului era intactă, adică blocurile de parament se aflau de jur împrejurul emplectonului. După mijlocul sec. al XIX-lea probabil, a început construirea de cișmele în această zonă a Dobrogei otomane. Cele mai multe blocuri de la paramentul monumentului triumfal au fost folosite în urma cioplirii, ca jgheaburi pentru noile surse de apă.

Amenajarea cișmelelor, după 1856, la care s-au folosit blocurile ecarisate din care s-au făcut jgheaburi a fost cauza care a determinat îndepărtarea ultimelor rânduri de blocuri și parte din metopele de pe emplectonul monumentului. Metopele, reliefurile care îmbrăcau monumentul, au fost lăsate pe loc, unele fiind sparte cu această ocazie, deoarece, datorită dimensiunilor mari, nu puteau fi transformate în jgheaburi.

După Războiul de Independență din 1877 și revenirea Dobrogei la țară, mai exact în 1882, au început săpăturile arheologice la Adamclisi. Cercetările au fost conduse de arheologul Grigore Tocilescu, profesor la Universitatea București, șeful catedrei de arheologie, directorul Muzeului Național de Antichități.

Apolodor din Damasc, autorul proiectului Tropaeum Traiani

Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

”Prima construcție ridicată în complexul de la Adamclisi a fost altarul comemorativ, în ”cinstea și amintirea celor mai viteji bărbați care au murit năpraznic luptând pentru patrie” și al căror număr a fost estimat la aproximativ 4000 de oameni.

Cercetările arheologice au stabilit că a doua construcție a fost tumulul ridicat pentru mormântul unui comandant roman căzut în lupte, care ar fi putut fi un ”praefectus castrorum”. Lucrarea cea mai complexă și monumentală a fost monumentul triumfal, ridicat conform inscripției de la bază, între anii 106-109 d.Hr”, a precizat pentru Discover Dobrogea directorul Muzeului de Istorie Națională și Aheologie Constanța, Sorin-Marcel Colesniuc.

Muzeul Tropaeum Traiani

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Clădirea adăpostește piesele originale de la monumentul triumfal, precum și părți din inscripțiile de la altarul militar și piese descoperite în cetatea tropeenilor în urma cercetărilor arheologice, începute la Adamclisi din anul 1892 și care continuă și astăzi.

Pe culoarul de la nivelul superior sunt mai multe vitrine în care se află expusă ceramică descoperită la Adamclisi și în împrejurimi. Ceramica getică din secolele V-III î.Hr este reprezentată de urne funerare, cățui, cești cu toarta supraînălțată. În zonă au fost descoperite mai multe amfore grecești, dovadă a schimburilor dintre geții de aici și cetățile pontice.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere. Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Mai multe capiteluri de la bazilicile din cetate sunt expuse în muzeu, iar într-o vitrină se văd mai multe tuburi de apeduct, descoperite în cetate.

Pe peretele sudic al sălii se desfășoară basoreliefurile care decorau monumentul.

La parter, în capătul de est, se află trofeul și cele 3 statui de la baza sa. În partea opusă a sălii a fost așezat trofeul descoperit la poarta de est a cetății. În apropierea acestuia sunt fragmente de inscripție de la altarul militar.

Pe latura nordică au fost așezate mai multe inscripții, unele funerare, refolosite la porțile cetății, printre care și inscripția lui L.Fufidius Lucianus.

La intrarea în muzeu, vizitatorii sunt întâmpinați de mozaicul monumental de pe clădirea instituției, cu reprezentări inspirate din viața romană la Dunărea de Jos, operă a unei promoții de studenți ai Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București.

September 11, 2020