Ziua Internațională a Mării Negre este aniversată astăzi. Cu toții o iubim, dar cadourile pe care i le facem nu sunt pe gustul ei: pet-uri, gunoaie, frigidere, toalete, în general tot ceea ce nu ne mai trebuie, aruncăm în mare. Situația ecologică a Mării Negre este stabilă în momentul de față, ea și-a revenit în ultimul deceniu, după ce a fost extrem de afectată și ajunsese oarecum în colaps prin anii 80-90 ai secolului trecut. În ultimii 10 ani, a crescut preocuparea autorităților, a ONG-urior și a populației pentru protecția ecosistemului marin, dar este loc pentru mai mult simț civic. Fiind semi-închisă, deoarece are legătură cu Mediterana doar prin Bosfor, Marea Neagră este mai vulnerabilă la presiunile de pe uscat decât alte mări și de aceea trebuie să o protejăm.
De Ziua Internațională a Mării Negre nu trebuie să uităm că în anii 70 se practica vânătoarea de delfini
Am stat astăzi de vorbă cu Tania Zaharia, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare și Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa”, despre Marea Neagră. Am aflat printre altele, un lucru pe care nu l-am știut, faptul că mulți pasionați de vânătoare împușcau în anii 60-70 delfinii din mare, doar pentru amuzament. Ei veneau special la mare, unii la Jurilovca, pentru vânătoare de delfini, chiar dacă aceasta a fost interzisă în România prin 1966. Mulți oameni au masacrat populații întregi de delfini, din pură plăcere. Exact cum pleacă vânătorii să împuște căprioare sau mistreți, mergeau vânătorii să omoare delfini. Singura diferență era că plecau cu barca pe mare, nu cu mașina până în pădure. A fost făcut un măcel în acea perioadă, pentru că delfinul, ca și omul, sunt prădători la nivel de vârf, mi-a spus cercetătorul Tania Zaharia. Ei mănâncă pește și sunt competitori. Astfel, pescarii, probabil considerau că sunt competitori și au aceeași sursă de hrană, peștele, pe de o parte și, pe de altă parte, probabil, era plăcerea de a vâna, deoarece este ceva inedit să împuști un delfin. El iese la suprafață pentru a respira, se mai joacă, astfel că este destul de greu să îl prinzi în bătaia puștii. În volumul lui Grigore Antipa există un desen făcut în peniță, cu vânătoarea de delfini la Marea Neagră, care atestă acet obicei barbar. În prezent, populațiile celor 3 specii de defini se pare că sunt în creștere și pot fi văzute de constănțeni și de către turiști în apropiere de coastă.
Nu se știe câți delfini avem în Marea Neagră
Din păcate, nu s-au făcut evaluări complete pentru a afla cu exactitate câți delfini avem în Marea Neagră. Fiind specii migratoare, care se deplasează de-a lungul țărmului în căutarea hranei și urmăresc bancurile de pește, o evaluare corectă trebuie să fie făcută în mod concomitent în toate cele 6 state riverane. A fost făcut un inventar parțial în 2015, de către o firmă din Marea Britanie în apele din Ucraina, România și Bulgaria. Raportul a prezentat o situație îmbucurătoare, cu zeci de mii de delfini în populație.
Dar, pe de altă parte, această supraveghere trebuie să fie realizată în întregul bazin în același timp, pentru a avea date relevante. Am aflat de la cercetătorul Tania Zaharia că a început anul acesta o astfel de monitorizare în Mediterana și probabil, anul viitor vor fi inventariați și delfinii din Marea Neagră.
96% din capturile pescarilor din Marea Neagră sunt de rapana
În ultima vreme, presiunea din pescuit a scăzut, pentru că interesul investitorilor s-a îndreptat către altceva. Pescarii noștri preferă acum să scoată la suprafață rapana, știți voi, melcul acela mare, invaziv. Este o specie care a venit în Marea Neagră prin anii 50-60, probabil adusă pe coca navelor, pentru că are o particularitate la reproducere și fixează ponta pe substrat, astfel că, cel mai probabil așa a călătorit din mările Japoniei până aici și a găsit condiții foarte bune. Populația de rapana este încă în expansiune la noi și a ajuns să fie o specie exploatată comercial. Din capturile totale, pește și moluște (melci și scoici), peste 96% este reprezentată de rapana. Ea se pescuiește mai ușor, prețul de vânzare este mai bun și oamenii preferă să pescuiască această specie decât pe cele clasice: hamsia, sprotul sau calcanul.
În Marea Neagră sunt peste 140 de specii de pește și viețuitoare marine
Peste 140 de specii diferite de pește și viețuitoare marine sunt inventariate în Marea Neagră, dar, în mod constant, doar 6-10 dintre ele sunt de interes comercial. Celelalte au un rol important în ecosistem, pentru biodiversitate. Căluțul de mare este o atracție pentru scufundători, de exemplu, pentru că tuturor ne place cum arată. În ultimii ani s-au înmulțit și căluții de mare, pentru că sunt legați de habitatul lor specific. Ei sunt locuitori ai ”pădurilor submarine” și au nevoie de substrat de care să se agațe de codiță, sunt puțin mobili față de alte specii și au nevoie de aceste păduri prin care să se ascundă și în care să își lase ponta. Ca o curiozitate, căluții de mare sunt părinți iresponsabili, ei își lansează ponta și pleacă, nu îi interesează ce se întâmplă mai departe. Și atunci, acești mici căluți de mare, care sunt minusculi, au doar câțiva milimetri, trebuie să se descurce singuri prin junglă și au nevoie de alge, care au un rol bine definit în acest sistem.
Marea Neagră este vie până la 150 de metri
Până la adâncimea de aproximativ 150 de metri, Marea Neagră este vie, are o zonă cu oxigen, care permite dezvoltarea vieții așa cum o cunoaștem noi. De la 150 până la 2400 de metri cât are Marea Neagră, este un strat fără oxigen, dar, care permite dezvoltarea anumitor bacterii. În plus, la adâncimi mari sunt scurgeri de gaz metan. Practic, Marea Neagră este foarte bogată în resurse de metan și petrol, tocmai de aceea există interes pentru exploatarea lor.
Bariera între masele de apă
O altă curiozitate despre Marea Neagră este că se creează o barieră între masele de apă reci și calde. Astfel, vara, se întâmplă ca aceste mase să se inverseze și să se ridice apa rece de la fundul mării spre suprafață și de la o zi la alta diferența de temperatură este de 5 sau chiar de 10 grade. Practic, se răstoarnă masele. Acest fenomen are și el o parte bună, pentru că se amestecă masele de apă, vin nutrienții care sunt la fund către suprafață și ajută microorganismele să se dezvolte. Toate fenomenele marine sunt în legătură unele cu altele.
Deșeurile marine, un pericol pentru pești și pentru oameni
Institutul de Cercetare și Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa” face observații asupra deșeurilor marine de mai mulți ani. Cu pescuitul experimental care s-a făcut în anii trecuți, specialiștii au observat că exită extrem de multe deșeuri, când trăgeau traulul de versal. Această operațiune este interzisă la noi, deoarece produce pagube însemnate pe fundul mării, dar este permis numai în scop științific. În cadrul acestor activități, cercetătorii scoteau întotdeauna cantități foarte mari de deșeuri, printre care: materiale din plastic, pet-uri, sticle de toate felurile, frigidere, căzi de baie, toalete, saci cu gunoaie. Oamenii ar trebui să știe că, într-un fel sau altul, toate aceste gunoaie, până la urmă, se întorc în farfuria noastră. Unele dintre ele sunt biodegradabile și se descompun, altele nu sunt biodegradabile. Ele se descompun în particule mici, care sunt ingerate de organismele mici, care, la rândul lor sunt ingerate de organismele mai mari și în final sunt consumate de pești, care pești ajung la noi în farfurie. Iar noi mâncăm, de fapt, aceste nanoparticule care ajung în organismul nostru și apoi ne întrebăm de ce suferim de tot felul de intoxicații. Trebuie să acționăm în mod responsabil și să fim conștienți că mările noastre vor ajunge niște gropi de gunoi, pentru că tot ce vine de pe uscat merge undeva în mare, iar aceste gunoaie se acumulează.
Tot astăzi, de Mării Negre, am aflat că specialiștii sunt îngrijiorați că temperatura apei crește în mod constant. Nu vorbim aici de grade, ci de zecimi de grad, dar această creștere este alarmantă. Noi ne bucurăm că este caldă apa mării, dar dacă ea se menține așa pe o perioadă îndelungată de timp, s-ar putea să producă catastrofe importante. În plus, eroziunea costieră va continua și în următoarea perioadă. S-au făcut investiții în ultimii ani, s-au lățit plajele, dar, până la urmă, marea își va lua tributul. Este un proces absolut natural, care se întâmplă peste tot în lume și împotriva căruia nu poți să lupți.
